BIBLIA, CARTEA CARTILOR, CUVANTUL
LUI DUMNEZEU, 2016.
Dealungul timpului incepand din antichitate si pana in prezent, s-au scris extrem de multe carti, ce contin variate informatii, dar nici una dintre ele nu a reusit sa atinga perfectiunea Biblei, ce contine “Cuvantul scris a lui Dumnezeu “, Cel care a creiat Universul cu absolut toti astrii pe care ii vedem cu ochiul liber sau doar din telescoapele observatoarelor astronomice, din zilele noastre. In prefata la Biblie ( Sfanta Scriptura ) a Vechiului si Noului Testament, cu trimiteri, ce au fost scrise de Predicatorul Baptist, Daniel Branzei, pe care l-am cunoscut, in SUA, prin internet si telefon si a carui permisiune am obtinut-o, apreciind generozitatea sa, sa pot prelua din “ trimiteri “ anumite capitole. Acestea-mi apar foarte bine realizate, cel putin pentru mine, desi sant ortodox, am o deosebita admiratie pentru acesti oameni, ai timpului nostru, ce-si dedica energia de zi cu zi pentru al sluji pe Dumnezeu. Citez: Nicolae Iorga, marele Istoric al Romaniei, spunea ca “taina existentei umane nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti” . Dintre toate cartile lumii, Biblia este cartea care da cel mai bun raspuns pentru cine vrea sa afle rostul vietii. Cele doua Testamente, au fost scrise in epoci diferite ale istoriei omenirii, Vechiul Testament, constituit din Pentateucul lui Moise: Geneza, Exodul, Leveticul, Numeri si Deuteronomul. Geneza contine informatii despre “inceputurile “majoritatii lucrurilor din lumea in care traim noi astazi. Descrierea acestor incepturi este facuta concentric, incepand cu informatii globale despre realitatea “Creiatiei “ si in mod treptat, apropiindu-se de Lumea, imediat inconjuratoare. Aceasta dovedeste ca intreaga carte constituie raspunsuri multiple pe care Dumnezeu, le da fiintelor umane, pentru clarificarea modului in care stramosii nostrii, Adam si Eva au fost creiati de Dumnezeu, daruindu-le viata vesnica, Gradina Edenului, ce constituia Raiul pe Pamant, cu hrana abundenta si conditii climatelice perfecte, pentru a nu suferii nici un fel de discomfort, in centrul Paradisului pamantean, denumit Gradina Edenului, un rau iesea din Eden si uda gradina si apoi se impartea in patru brate: Pison, ce inconjura tara Havila, Ghihon, ce inconjura tara Cus, Hidechel ( Tigru ), ce curgea la rasaritul Asiriei, Eufratul fiind al patrulea rau. Teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, a constituit Mesopotamia, acolo unde au existat in antichitate, popoarele Sumeriene, Akkadiene, Babiloniene si Asiriene. In centrul Gradinii Edenului se afla “ Pomul cunoasterii binelui si raului “, pom ale carui fructe au fost interzise lui Adam si Eva, sa manance din ele, Dumnezeu spunandu-le ca in ziua in care vor manca din “ Pomul oprit “ cu siguranta vor murii, Dumnezeu referindu-se la faptul ca ei vor pierde “ nemurirea “. Eva a fost ispitita de sarpe, la randu-i la ispitit pe Adam si astfel strabunii nostri, Adam si Eva, au cauzat pierderea “ nemuririi “ a tuturor generatiilor care s-au succedat de la Adam si Eva pana la venirea Domnului nostru Isus Cristos, Cel ce Si-a daruit viata pentru pacatul intregii omeniri.
Geneza este o carte istorica, cuprinzand evenimente din “Protoistoria Omenirii “continand evenimente dinainte si dupa “caderea omului in neascultare “ , cand Dumnezeu a trebuit sa exercite pedeapsa si sa refaca echilibrul dreptatii. Textul Genezei apare de 60 de ori in continutul Noului Testament dovedind profund ca termenii tuturor revelatiilor dumnezeesti sunt plantate aici si cine doreste sa intelega deplin aceasta revelatie trebuie sa inceapa cu aceasta carte. Geneza este asezata la inceputul celor 66 de carti ale Bibliei, Geneza este si inceputul “revelatiei de Sine “ a lui Dumnezeu, a descoperirii fiintei Lui, “ Eu sunt Cel ce sunt “ , catre faptura creiata. Aceasta descoperire treptata este progresiva in esenta si culmineaza in Hristos, Dumnezeu adevarat, facut in trup si coborat printre oameni. Geneza incepand cu cuvintele: La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul, limiteaza ratacirile imaginatiei noastre care il cauta pe Dumnezeu in forme aberante si arbitrare, ateismul si politeismul, materialsmul, fatalismul si evolutionismul, panteismul. Geneza il asaza pe Maestuosul Dumnezeu in centrul creiatiei, eliminand orice confuzie.
Exodul, este descrierea glorioasei interventii a Dumnezeului pornit in rascumpararea creiaturii pierdute. Exodul este o carte clara in ce priveste lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu, debuteaza in plina tragedie umana, care se termina cu un trumf al slavei. Ne vorbeste de un Dumnezeu suveran care a hotarat in bunavointa Lui sa mantuiasca. Data probabila a scrierii a fost intre anii
2
1445 – 1440 I.H. Subiectul acestei carti este eliberarea din robia Egipteana, ca o implinire a promisiunii facute in Geneza 1:13, 14. Aceasta izbavire a fost facuta prin interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, “ plagile 7:14, 12:36 “ dupa iesirea din Egipt, poporului evreu i se da Legea, insotita de adevarata inchinaciune, inscrisa in tiparul si simbolurile Cortului intalnirii. Se adauga reguli pentru apropierea de Dumnezeu, prin intermediul jertfelor practicate de preoti. In cartea Exodul legamantul Avraamic, ce continea transformarea lui Avraam intr-un popor mare, binecuvantari personale, fagaduia neamurilor, trei lucruri distincte: A. voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, B. voi blestema pe cei ce te vor blestema, C. toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine, este inlocuit de legamantul Mozaic. Legea despre neprihanire, Legea pentru judecata, poruncile asupra inchinaciunilor Poporului Evreu. Sf. Apostol Pavel arata in “ Galateni “ ca Legea Mozaica a fost aducatoare de moarte, astazi crestinul nu se mai afla sub acest legamant mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legamantului celui Nou. Exodul ne pune inainte o lectura fascinanta despre cel mai maret spectacol de scoatere a Poporului Evreu din robia egipteana. O priveliste Maiestuasa si Slavita mai este, cand Dumnezeu scrie cele zece porunci, pe doua table de piatra si I le da lui Moise, pe muntele Sinai.
Leveticul, contine multe comori de o extraordinara valoare si este un cod de prevederi legale si rituale dedicat Levitilor, urmasilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fusese alesi de Dumnezeu sa alcatuiasca preotia lui Israel. De 56 de ori este scris in text ca Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el Insus, sau le-a dictat altora pentru a fi scrise. Domnul Isus certifica faptul ca aceasta Carte ii apartine lui Moise. Leveticul a fost scris sa arate Israelului cum sa traiasca in sfintenie, pentru ca Dumnezeu hotarase ca Israelul sa fie instrumentul prin care sa fie realizat planul de mantuire pentru toate celelate neamuri. Tiparul de sfintenie al lui Dumnezu a fost intreit: jerfele, cu varsarea de sange, poruncile, ca o marturie a caracterului divin si a conduitei cerute de Dumnezeu, pedepsele, anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfinteniei divine. Leveticul a fost destinat sa pregateasca Israelul si omenirea lui Hristos, prin trezirea sentimentului de vinovatie si de nevoie pentru jertfa de ispasire. Intregul ritual desfasurat la Cortul intalnirii era o trimitere spre lucrarea viitoare, a Domnului Isus si spre sacrificiul suprem depus de El pe altarul din dealul Golgotei. Leveticul este o revelatie a caracterului lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii. Sfantenia lui Dumnezeu ne descopera mereu vinovatia noastra si nevoia noastra dupa Mijlocitorul harului si al iertarii. Este o mostra de cod moral din domeniul teocratiei. Leveticul este o comoara de tipuri si simboluri care ni-l prezinta pe Hristos in toata gloria si splendoarea lui, trecuta, prezenta si viitoare, toate acestea i-si asteapta implinirea. Leveticul sta fata de Exodul in aceiasi relatie pe care o au Epistolele cu Evangheliile. In Evanghelii noi suntem eliberati prin sangele Mielului. In Epistole ajungem sa fim locuiti de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. In Evanghelii Dumnezeu ne vorbeste din afara. In Epistole El glasuieste dinanuntru. In Evanghelii noi avem baza partasiei noastre cu Dumnezeu : rascumpararea. In Epistole gasim umblarea noastra in partasia lui Dumnezeu : Sfintirea. Ca si in Leveticul si in Epistole, ne sant prezentate multiplele fatete ale lucrarii de ispasire manifestate de Dumnezeu fata de cei care deja sunt mantuiti. Leveticul, incepand de la capitolele 1 la 17, prezinta probleme ne-morale, iar de la capitolul 17 la sfarsit se ocupa de probleme morale. Prima parte are deaface cu intinarea ceremoniala si fizica, iar a doua se ocupa de intinarea morala si spirituala. Cea dantai reglementeaza o curatenie a inimii, cea de a doua defineste limitele unei vietuiri in absoluta curatie.
Numeri, In mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului Evreu. Toate cartile lui trebuiesc judecate prin prisma existentei si destinului acestui popor de exceptie. Cartea Genezei ne-a aratat coordonatele cosmice si terestre in care a aparut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu insusi intervine in Istorie si il
cheama pe Avram din cetatea pagana Ur, aflata in Caldea, la varsarea Tigrului si Eufratului in golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, Tatal unei mari multimi, Gen 17:5. si stramosul tuturor evreilor. Finalul cartii Geneza, ii gaseste pe urmasii acestui foarte important personaj istoric parasind Canaanul, spre a se muta o vreme in Egipt. Cartea Exodul ne arata cum familia celor 12 semintii, ale lui Iacov, nepotul lui Avraam, creste numeric depasind stadiul unui simplu grup etnic devenind un popor care starneste teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu Insusi intervine cu mana tare in Egipt spre al determina pe Faraon sa-I lase pe evrei sa plece spre a se intoarce inapoi in tara promisa lui Avraam, tara
3
Canaanului. Dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu da acestui popor un cod de legi teocratice in virtutea caruia “Elohim “Dumnezeul cel atotputernic, devine “ Iehova “, Dumnezeul evreilor. Poporul format in Egipt si caruia i s-a dat in pustie o Constitutie, este acum in drum spre vatra in care–si va aseza copii. Dumnezeu ii conduce inainte ca sa le dea Canaanul. Se vor lasa ei condusi de Dumnezeu in aceasta tara noua si prospera, dar necunoscuta si potential periculoasa? Aceasta este intrebarea la care raspunde continutul acestei carti. Cartea Numeri ( In pustie ), cei 70 de invatati care au tradus Biblia din ebraica in greceste la Alexandria in Egipt, au numit-o in greceste “ Aritmoi “ care in in romaneste inseamna “ Numeri “
La o luna si jumatate de la cladirea Cortului are loc prima numaratoare a poporului, au fost gasiti peste doua milioane de persoane, care pentru acea perioada de timp reprezenta un popor numeros. Cineva a zis ca in Geneza vedem ruina omului, in Exodul vedem rascumpararea omului, in Levetic vedem inchinarea omului, in Numeri vedem cum oamenii ratacesc in pustie 40 de ani, pentru neasculatre, pana cand Dumnezu decide sa-i duca, insfarsit in Canaan. Noul Testament preia lectia neascultarii din cartea Numeri, si o folseste pentru a imprima crestinilor o viata de credinta si de deplina ascultare fata de Domnul ( Ioan 3:14, 1 Cor. 10:1-12 : 2 Petru 2: 15 – 16, Apoc. 2;14: Iuda 11 ).
Numeri, ne prezinta generatia iesita din Egipt cu inclinatii idolatrice si care i-a cerut lui Aaron sa le faca un idol, pentru care au fost pedepsiti sa rataceasca prin Pustie 40 de ani si avea sa piara in pustie, prima generatie, iar cea de a doua, care s-a nascut in pustie si avea apoi sa cucereasca Canaanul. Aici ne intalnim cu moartea Mariei si a lui Aaron si cu pacatul lui Moise. Nici unul din cei trei nu a putut intra in tara promisa. Aceasta onoare a fost data lui Iosua, care in nume si misiune este un reprezentant al Capeteniei, mantuirii noastre : Domnul Isus Hristos.
Deuteronomul, este a cincea si ultima carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci carti, numite de evrei si Tora, alcatuiec o adevarata Biblie in miniatura. In ele vedem succesiv, ruina, rascumpararea readucerea omului in partasie cu Dumnezeu, apoi calauzirea divina si dragostea lui Dumnezeu, care reuseste mereu sa ne scoata la capat. In ele capatam o revelatie progresiva treptata a lui Dumnezeu catre oameni. Geneza arata suveranitatea lui Dumnezeu in alegerea Israelului, Exodul ne arata puterea si maretia lui Dumnezeu, Leveticul adauga la aceasta sfintenia divina, Numeri ne arata severitatea si bunatatea lui Dumnezeu, fata de oameni, Deuteronomul ne arata dincolo de promisiuni si pedepse, credinciosia lui Dumnezeu, devenind completarea necesara a primelor patru carti din Pentateucul lui Moise, adevaratul si veritabilul lor autor a fost Dumnezeu Insusi. Sfantul Petru ne spune, in aceasta priviinta “ mici o proorocie n-a fost adusa din voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant “. Moise rosteste aceste cuvinte in campia Moabului inainte de intrarea evreilor in Canaan si cu putin inainte de propria lui moarte. Deuteronomul acopera o perioada de timp de aproximativ doua luni, incluzand si cele 30 de zile de jale dupa moartea lui Moise. Scrierea cartii probabil s-a facut in cursul unei singure saptamani, cam cu o luna inainte de trecerea Iordanului, Deut. 1: 1-3. Este de fapt o colectie de cuvantari tinute de Moise, ca ramas bun inainte de despartirea de copii lui Israel. Aceste discursuri calde si solemne au fost rostite in ceasul in care marele om se afla in pragul marii treceri din viata terestra spre viata cereasca. Din inaltimea muntelui Pisga, el
priveste inapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanta epocala. Dupa inca o sectiune in care revine cu lamuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise isi intoarce privirea spre viitor, patrunzand profetic pana catre sfarsitul istoriei lui Israel, dupa anticipata lor rentoarcere in tara. Deuteronomul explica evreilor motivatia faptelor lui Dumnezeu “ El a iubit pe parintii tai si deaceia a ales samanta lor, dupa ei “ Deut. 4:37. Nu pentru ca a-ti fi numerosi S-a alipit Domnul de voi si va ales, ca de fapt voi santeti cel mai mic dintre toate popoarele, ci pentru ca Domnul va iubeste. Exista o mare similitudine intre Deutoronom, a cincea carte din Vechiul Testament si Faptele Apostolilor, a cincea carte din Noul Testament, ambele dand oamenilor a doua sansa.
Trinitatea lui Dumnezeu este exprimata in pasajul din 6:4-5, numit de evrei “ Shema “ Asculta Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Ceia ce in ebraica ar fi “ Iehova ( Yelohenu = forma de plural, ce inlocuieste cuvantul Dumnezeu cu Dumnezei ), este singurul Iehova . In forma mai simpla ar echivala ca de fapt Dumnezeu este in forma de Sfanta Trinitate. Oare cat de mare si puternic ar fi ajuns poporul evreu daca ar fi trait in ascultare de Dumnezeu ?
4
Moise a murit la varsta de 120 de ani, el a fost singurul om inmormantat de Dumnezeu Insus, in Valea Moabului, dar nimeni nu i-a vazut mormantul, pana in ziua de azi. Astfel Dumnezu a evitat pericolul ca poporul evreu sa-si fi facut un idol din Moise. Dumnezeul crestin s-a pronuntat inca de atunci impotriva cultului mortilor. Biblia ne spune ca pentru trupul lui Moise a fost o disputa intre Deavol si Arhanghelul Mihail ( Iuda 9 ).
Moise a reaparut inca o data pe pamant pe muntele unde Domnul Isus S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor Sai ( Luca 9:30, 31 ). El a trait dincolo de mormant, continuand sa-L serveasca pe Dumnezeul rascumpararii sale.
Cartile istorice : Iosua , Judecatori, Rut, Samuel, Imparati 1,2, Cronici 1,2, Ezra, Neemia, Estera.
Iosua, este prima carte din Biblie care poarta numele autorului ei, care tradus inseamna “ robul Domnului “ sau “ cel ce implineste lucrarile Domnului “ S-a nascut in Egipt si se prea poate sa fi servit in armata egipteana . Este foarte priceput in tactica militara cand se afla in fata ostilor lui Israel sa duca “ lupta din vale “ impotriva amalecitilor din Refedim, Exod 17:8-16. Iosua a fost aghiotantul lui Moise in timpul evenimentelor petrecute in muntele Sinai, Exod 24:13, iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a facut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise sa cerceteze tara Canaanului, Num. 13:1-33. Iosua si Caleb au fost singurii dintre cei 12 care au incurajat poporul sa porneasca de indata la cucerirea tarii. Dupa moartea lui Moise, Iosua devine noul conducator al poporului si sub conducerea lui evreii duc campaniile de cucerire a Canaanului si tot sub conducerea lui impart tara intre cele 12 semintii ale lui Israel. Trecerea Iordanului si cucerirea tarii este echivalata cu intrarea in prerogativele unei vieti spirituale binecuvantate prin unirea cu Isus Hristos, nu dupa moartea noastra ci inca din aceasta viata. Canaanul devenind un simbol al vietii crestine abundente care este daruita celor ce stiu sa avanseze prin credinta. Dupa C.H.Spurgeon “ exista o viata de plinatate crestina, care este la fel de deosebita de viata crestina obisnuita, precum este aceasta de deosebita de viata de saracie spirituala a lumii. Canaanul, tara promisa de Dumnezeu, a dat evreilor : odihna, abundenta si biruinta. Astfel poporul evreu scapa din robia egipteana si devine cuceritorul Canaanului. Da, Canaanul a fost cucerit, dar evreii trebuiau sa faca aceasta nu prin forta lor, ci prin credinta. Forta nu le-a folosit la nimc cand pacatul ia facut sa fie invinsi la Ai, insa credinta si ascultarea au daramat zidurile Ierihonului.
Judecatori, aici intalnim cel mai remarcabil personaj din Israel: profetul judecator Samuel, care a fost o figura pivotala in trecerea israelitilor de la sistemul teocratic la cel monarhic. Cartile scrise de el fac legatura naturala intre timpul lui Iosua si vremea Imparatilor. Fii lui Samuel n-au
calcat pe urmele tatalui lor si poporul nemultumit de comportamentul lor ca judecatori, s-a strans la Rama si i-a cerut sa aseze peste natiune un Imparat “ cum au toate neamurile “ , 1 Sam. 8:5. Cererea aceasta l-a durut foarte mult pe Samuel care s-a vazut lepadat de popor inainte de vreme. Dumnezeu I s-a aratat insa, in mahnirea lui si I-a explicat ca cererea poporului era mult mai vinovata de cat parea la prima vedere. “ Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada ci pe mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. Ei se poarta cu tine cum s-au purtat intotdeauna, de cand I-am scos din Egipt pana in ziua de astazi : M-au parasit si au slujit altor dumnezei “ 1 Sam. 8:7-8. Desi Samuel fusese unul dintre cei mai buni judecatori din Israel, Samuel a trait drama ca sub conducerea lui poporul sa se lepede de Dumnezeu si sa ceara un om muritor drept Imparat peste natiune. Asa a fost inscaunat Saul ca Imparat. Samuel va ramane credincios poporului si va cauta sa-I invete in continuare prin intermediul scrisului si facand minuni.Cartea i-si ia titlul din insus cuprinsul ei, care este dedicat perioadei asa zise “ Judecatori “ Poporul va regreta decizia, dar va fi prea tarziu, Dumnezeu il daduse deja pe Saul ca Imparat.
Cartea Rut, este o oaza de de credinciosie intr-o epoca caracterizata de idolatrie si apostazie. Rut, este una din singurele carti din biblie care poarta numele unei femei. Cealalta este Estera, cu care se contrasteaza si se completeaza reciproc. Samuel a scris acesta carte probabil dupa ce l-a uns pe David ca nou Imparat peste Israel, la aproximativ 1100 I.H. Rut este un apendice la cartea Judecatori, iar Samuel a vrut sa fie o incheiere recapitulativa a lectiilor date in cartea Judecatori, si vrea sa raspunda “ unei intrebari viclene: si daca nu ne vom pacai ? Ce se va intampla cu noi, daca vom fugi pe alte meleaguri, departe de fata Domnului ?
Experienta trista a familiei lui Elimelec este raspunsul clar si raspicat dat acestor intrebari rauvoitoare “ Nicaieri nu este prea departe pentru mana Domnului ca sa ne ajunga si sa ne pedepseasca “ Singura solutie este pocainta, prin care capatam izbavirea si binecuvantarea. Din
5
familia Elimelec s-a nascut mai tarziu Isai, tatal lui David, cel uns ca Imparat de Samuel. Scrierea lui Samuel este mai importanta decat si-a dat el atunci seama, caci ea ne arata o secventa din viata familiei care-L va da lumii pe Mesia: Domnul Isus Hristos din Semintia lui David. Iata pe scurt povestea : Elimelec pleaca din Betleem cu Naomi, sotia lui si cu ceii doi fii, Mahlon si Chilion, ca sa scape de pedeapsa trimisa de Dumnezeu asupra Israelului prin seceta. In Moab, Elimelec moare, la fel si cei doi fii ai sai. Naomi, i-si schimba numele in Mara ( amaraciune ), decide sa se intoarca in Israel, moabita Rut una din cele doua nurori refuza sa ramana pe loc, amandoua reusesc sa ajunga acasa, unde Rut gaseste favoare in ochii unui om bogat, numit Boaz care restaureaza mostenirea lui Naomi, si-i daruieste un fiu prin Rut. Acest fiu se numea Obed, hotarat de Dumnezeu sa fie tatal lui Isai si bunicul David, Imparatul slavit a lui Israel, stramosii Domnului nostru Isus Hristos.
Astfel, in istoria lui Rut avem nu numai o nestemata literatura incantatoare, ci si o explicatie de mare importanta a unei parti din genealogia lui Hristos (vezi cele despre Matei 1,4-6).
Israel ar fi trebuit sa fie pregatit prin studiul acestei naratiuni sa inteleaga planul lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor din toate neamurile care ar fi facut asa cum a facut Rut, moabita sa-L accepte pe Dumnezeu al carui caracter ii fusese reprezentat prin servii Sai. Era planul lui Dumnezeu ca in felul acesta multi sa fie atat de transformati in caracter incat sa fie pregatiti in mod individual sa devina cetateni ai vesnicei Imparatii a lui Hristos (vezi COL, p. 290).
1 Samuel, este din cele trei grupe de carti duble din Vechiul Testament : 1, 2 Samuel, 1,2 Imparati si 1,2 Cronici, ele acopera cei 500 de ani din perioada 1095 – 586 I. H., in care s-a ridicat si s-a prabusit monarhia in Israel. 1 Samuel este o cronica a tranzitiei lui Israel de la teocratie la monarhie. Dumnezeu nu a vrut niciodata ca Israel sa aiba un imparat, in afara de El Insusi. Sa ridice din mijlocul poporului conducatori iscusiti care sa se afle intotdeauna in subordinele Lui. Legea si Marele Preot ar fi trebuit sa reglementeze viata poporului in ascultarea
deplina de Domnul. Dar nu a fost asa, Israel sa indepartat de Dumnezeu, a iubit pacatul si s-a aplecat spre idolatrie. Samuel este una dintre cele mai luminoase figuri din intreaga istorie a lui Israel. El incheie sirul Judecatorilor, este primul in sirul profetilor, intemeiaza prima miscare de educatie religioasa din istoria Israelului, intemeiaza monarhia asezand pe tron primul imparat in persoana lui Saul, ca mai apoi sa-l unga imparat pe David, cel care avea sa devina cel mai mare imparat din intreaga istorie a natiunii. Samuel a fost un om al rugaciunii: el a fost nascut in urma staruintei in rugaciune, 1 Sam. 1:9-28. A fost un copil obisnuit cu rugaciunea, 1 Sam. 3 : 1-19. A invatat poporul sa biruiasca prin rugaciune, 7:5-10, cand poporul a cerut un Imparat, el a alergat la rugaciune, 1 Sam.8 : 6 si a continuat sa se roage pentru popor chiar si dupa ce l-au lepadat ca si conducator, 1 Sam.12:19-23. lipsa unei vieti de rugaciune a fost privita de Samuel, drept un pacat, 1 Sam. 12:23. Prin viata lui Samuel Dumnezeu ia eliberat pe israelti din robia filisteana, ia pregatit pentru imparatie, le-a dat un loc permanent pentru chivot, si a intarit si mai mult preotia. Saul cel dintai imparat al Israelului, a reprezentat cea mai tragica figura dintre personajele Vechiului Testament. A inceput foarte promitator, insa a cunoscut mai apoi un declin teribil si a sfarsit-o rusinos si lamentabil. David, “ lumina ochilor lui Dumnezeu “ a fost cea mai mareata personalitate din toate timpurile. El a imbogatit foarte mult istoria sociala, militara, religioasa si culturala a lui Israel. In vremea lui Samuel il intalnim ciobanas la oi, cantaret de arfa, purtator de arme, ginere al imparatului, scriitor neintrecut de psalmi, imparat uns de Samuel si fugar ratacitor, dar nevinovat. Fiul lui Ise, nepot al lui Boaz, din moabita Rut, a vazut lumina zilei in Betleem ca cel mai mic dintre cei opt frati, la 18 ani a fost uns ca Imparat de catre Samuel, a devenit cel mai important dintre Imparatii lui Israel, intemeetorul dinastiei din care s-a nascut , “ la implinirea vremii ”, Isus Hristos, Mesia. Dumnezeu a chemat Israelul la o relatie unica si speciala cu El s-a proclamat “ Imparatul lor nevazut “. Din aceasta carte 1 Samuel, aflam ca neacceptarea cailor lui Dumnezeu, neatarnarea de prezenta Lui nevazuta, refuzul trairii prin credinta, vor atrage intotdeauna asupra noatra suferinte costisitoare si un sfarsit rusinos.
2 Samuel, ne arata sfarsitul lamentabil al imparatului Saul si gloria imparatului David, “ care a fost dupa inima lui Dumnezeu “. David a preluat conducerea Israelului in perioada cand natiunea era intr-o stare haotica. Inceputurile domniei lui David, au fost modeste si pline de momente de descurajare, dar imparatul a avut credinta nestramutata in Dumnezeu. Viata lui David a fost o totala subordonare fata de initiativele si orarul lui Dumnezeu. Sub conducerea lui Davind, Israelul a ajuns la apogeul puterii si stralucirii. Timpul domniei lui David si Solomon au constituit epoca de
6
aur a Israelului. David a eradicat idolatria, a cucerit teritorii de mare intindere geografica din toata istoria Israelului, evreii au capatat faima si bogatii, Egiptul si tarile Mesopotamiei au fost puse in umbra, in acea perioada, Ierusalimul devenise faimos din marea majoritate a punctelor de vedere. Toate acestea s-au intamplat pentru ca inteleptul imparat David a acceptat subordonarea sa Imparatului Cerurilor, cautand permanent “ voia Domnului “. Dar vai viata lui David a fost marcata de plina glorie pana la pacatuirea cu Bat- Sheba, in primele 12 capitole ale cartii, pana la cadere si apoi necazurile care i-au marcat cea dea doua perioada a vietii, din urmatoarele 12 capitole. In timpul domniei lui Saul, David a refuzat sa-si faca singur dreptate si a aratat respect nelimitat fata de “ Unsul Domnului “.
Mesajul cartii : cele doua jumatati ale cartii lui David, ne arata clar ca exista o plata pentru pacat. Gresala lui David fata de Bet-Sheba si Urie a atras asupra Imparatului David si asupra casei lui pedeapsa lui Dumnezeu, oicare ar fi pozitia in fata lui Dumnezeu, a celor care au gresit. Si totusi exista o portie de Har chiar si in pedepsele Domnului.
1 Imparati si 2 Imparati cuprind o perioada de declin si decadere in istoria lui Israel. Ele incep cu imparatul David si termina cu imparatul Babilonului. Debuteaza cu constructia Templului si se incheie cu distrugerea lui. Incep cu o perioada de glorie si se termina in dezastru spiritual si robie nationala. Vremea imparatilor aduce in atentia noastra lucrarea profetilor biblici. 1 Imparati se termina cu lucrarea lui Ilie, acestui om de exceptie care a fost trimis de Dumnezeu sa intoarca poporul Israel din idolatrie la credinta cea adevarata. 1,2 Imparati sant atribuite profetului Ieremia, au fost scrise inainte de distrugerea celui dintai Templu, 550 I.H. Acopera inregistrand cresterea si descresterea Imparatiei lui Israel. 1 Imparati, arata ca in afara de perioada domniei lui Solomon, care a fost o perioada de glorie, o data cu sfarsitul acesteia, Imparatia s-a divizat in alte doua. Imparatii : Israel la Nord cu capitala Samaria, avand 10 semintii si Iuda la Sud, cu capitala Ierusalim, avand doar doua semtii. Pe tronul Samariei s-au perindat 19 imparati, din semintii diferite, Ierusalimul a ramas credincios semintiei lui David din care s-au ridicat succesiv 20 de imparati. Imparatul Solomon reprezinta apogeul monarhiei evreesti, cu abundenta materiala si culturala, culmea la care s-a ridicat vreodata Israelul. Nivelul atins de Solomon a starnit uimirea lumii de atunci, vezi Imparateasa din Seba la Ierusalim, Imp.9, 10. Cele 22 de capitole sunt aranjate in doua sectiunii egale, primele 11 se refera la cei 40 de ani de domnie ai Imparatului Solomon, iar celelalte 11 se refera la primii 80 de ani de existenta a celor doua imparatii separate. Capacitatea afectiva si emotionala a imparatului Solomon, a fost iesita din comun, vezi “ Cantarea Cantarilor “, excesele lui maritale nu pot fi explicate decat daca acceptam acest punct de vedere. Atitudinea lui fata de Dumnezeu este punctul fragil din intreaga lui constitutie. Bogatia nemasurata si neimpartita cu saracii poporului, multimea nevestelor si numarul mare de care de lupta sunt toate in contrast evident cu prevederile Legii date de Dumnezeu evreilor, Deut. 17:16-17. Desi este foarte elocvent si infocat in rugaciune, se observa la el o anumita detasare de Dumnezeu. Abundenta l-a facut sa se socoteasca mai putin dependent de ajutorul divin. In comparatie cu modestia si sentimentul de neputinta pe care l-am remarcat la tatal sau David, Solomon prezinta o siguranta de sine si o opulenta care-i ineaca spiritul. Gandurile sale exprimate in cartea Eclesiastul ni-l prezinta drept un cunoscator plictisit al tuturor dimensiunilor vietii umane. Blazarea lui este evidenta si suparatoare. Falimentul lui Solomon ca lider spiritual al poporului demonstreaza incapacitatea omului cazut in in pacat, de a sta intr-o pozitie de autoritate. Nimeni nu a fost mai intelept ca Solomon si nimeni n-a avut mai multe resurse materiale si mai multa faima. Apusul domniei lui prevesteste furtuna care se apropie. Inima lui tarata de iubire ingaduie sa se cladeasca in Ierusalim temple pentru toti dumnezeii nevestelor lui: Chemos, Baal- Peor, si Moloh, intra cu fast in cetate si in inimile poporului. Israelul se prabuseste iarasi in idolatrie. Dumnezeu il trimte pe proorocul Ahia sa-i vesteasca lui Solomon pedeapsa. Nimeni nu va mai aduna dupa el tot poporul intr-o singura imparatie. Zece semintii vor trece sub stapanirea unui slujitor al lui, stapanirea lui va fi limitata la semintiile lui Iuda si Beniamin.
Solomon este mult mai important si mai interesant insa ca semnificatie tipologica mesianica. Asemeni tatalui sau David, el este unul dintre cele mai clare anticipari ale lucrarii lui Isus Hristos. Si tot ca David, Solomon este un simbol pentru aspectul viitor al domniei lui Hristos asupra lumii. Unde nu exista ascultare, nu exista viitor. Pentru cel semet, Dumnezeu nu pastreaza nici un loc sub soare. Smeritul insa va ramane pururea in harul dumnezeesc si Dumnezeu ii va asigura vesnicia.
7
2 Imparati, arata ca marile imperii antice : Asiria, Babilonia si Persia vor avea influenta covarsitoare asupra Israelului. Recentele descoperi arheologice au aratat Biblia ca fiind o carte de istorie autentica. Aceasta carte nu a avut ca scop doar de a inregistra vietile Imparatilor din Iuda si Israel, ci pentru a prezenta urmasilor ca succesul oricarui Imparat depinde de atasamentul sau fata de Cuvantul si voia Domnului. Neascultarea duce intotdeauna la declin. Proorocul Ieremia fiind considerat ca cel mai probabil dintre toti autorii propusi, ca au scris 1,2 Imparati, in jurul anilor 550 I.H. Nu inainte de distrugerea celui dintai Templu.
2 Imparati, incepe cu stramutarea lui Ilie la cer si se termina cu stramutarea poporului evreu in Babilon, aceasta fiind cea mai tragica cronica de istorie din toata Biblilia, poate chiar din toate
analele lumii. Poporul ales de Dumnezeu sa raspandeasca cunostiinta despre Sine si despre planurile Sale pline de har, s-a abatut din ce in ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat in idolatrie si in intunericul instrainarii de Creator. Cand nelegiuirea lor si-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare straine, puternice, lipsite de mila care i-au tarat intr-o neagra, umilitoare si chinuitoare robie. Cele 10 semintii nu se vor mai intoarce acasa, ci vor ramane imprastiate printre neamurile lumii. Din Iuda si Beniamin nu se vor mai intoarce de cat o ramasita. Elisei ucenicul lui Ilie reuseste sa faca multe minuni, printre care, invierea fiului sunamitei, moartea in oala, inmultirea celor 100 de paini, vindecarea lui Naaman, capetenia ostirii Sirei, recuperarea securii unuia dintre fii proorocilor, orbirea temporara a sirienilor. 2, Imparati se sfarseste cu a treia deportare in Babilon, in urma unei rascoale a lui Zedechia pe care Nabucadnetar a inabusit-o cu cruzime. Fii lui Zedechia au fost injunghiati inaintea lui, iar imparatului i s-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus la Babilon. Templul lui Solomon, ce se afla construit pe muntele Moria a fost distrus cu desavarsire, in anii 587, 586 I.H., cetatea Ierusalimului a fost transformata in ruine si tuturor caselor li s-a dat foc. Tragedia de proportii impresionante este descrisa in cartea sa de profetul Ieremia, Plangeri 2:20, 4:3-10. In timpul dominatiei imperiului Persan, regele Cirus cel Mare a permis evreilor recladirea Templului. Noua cladire este cunoscuta in istorie sub denumirea de “ cel de al doilea Templu “ care a fost restaurat in timpul regelui Irod cel Mare. Al doilea Templu a fost distrus de romani in timpul revoltei evreilor impotriva romanilor, in anii 66 – 73. Asa deci al doilea Templu a fost distrus la cca. 70 de ani dupa inaltarea Domnului Isus, asa cum El a prezis populatiei evreiesti.
1, 2 Cronici, descriu in aceleasi evenimente ca si in cartile lui Samuel si ale Imparatilor. Atitudinea celui care le scrie este insa alta si scopul cu care sunt scrise este total diferit. Cartile lui Samuel si ale Imparatilor au un pronuntat caracter biografic, Cronicile au un caracter statistic. Primele sunt informative, cele din urma sunt formative. 1,2 Cronici sunt carti de educare a noii generatii de evrei nascuti in captivitatea babiloniana. Se presupune ca autorul ar fi carturarul Ezra, cel care a fost responsabil pentru marea lucrare de reconstruire spirituala a evreilor dupa revenirea din Babilon. Autorul a folosit un mare numar de lucrari istorice existente, in contextul trecerii a 70 de ani de robie, in care murise insa o generatie. Avem deaface cu un nou Israel nascut departe de tara, departe de Ierusalim si departe de Templu. Autorul cartii nu este pasionat de istorie, ci un iubitor de oameni. Mesajul acestor Cronici arata ca : 1. Poporul israelit trebuie sa se reaseze cat mai temeinic in tiparul si prerogativele de popor mesianic al legamantului, 2. Natiunea trebuie sa invete din catastrofa suferita de curand si sa nu se mai repete greselile care au provocat-o . 3. Natiunea trebuie sa-si reia partasia de la Templu cu Iehova, asa deci evreii fara Iehova nu au nici un rost pe pamant. Ceia ce ni se intampla in viata, bucuriile si durerile noastre, trebuiesc privite drept niste lectii prin care Dumnezeu se straduieste sa ne invete acest adevar de referinta. Cronici este o carte tragica cu un inceput glorios dar cu un sfarsit teribil. Cartea a fost scrisa intre anii 450 si 425, I.H. dupa edictul lui Cir care a permis intoarcerea evreilor in Israel. Mantuitorul a spus “ cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea lui si toate celelate vi se vor da pe deasupra, Matei 6:33 “.
Ezra. Ezra, Neemia si Estera, incheie seria celor 17 carti istorice care alcatuiesc prima sectiune a Vechiului Testament. Trebuiesc studiate impreuna fiindca prezinta lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Israel, dupa intoarcerea evreilor din robia Babiloniana. Ezra si Neemia se ocupa de “ ramasita “ care s-a intors in Ierusalim, in Iudeia, iar Estera explica ce s-a intamplat cu poporul care a preferat sa ramana in tarile in care au fost dusi. Se recomanda ca aceste trei carti sa fie citite impreuna cu cartile profetice : Hagai, Zaharia, Maleahi, caci ei au fost profeti ridicati de Dumnezeu in Israel, in perioada de dupa robie. Ezra este “ Cartea restaurarii “ , “ Cartea repatrierii
8
“, “ Cronica ramasitei lui Iuda “. Ezra face parte din marele triumvirat al carturarilor pentru scrierea Vechiului Testament : Moise, Samuel si Ezra. Traditia evreiasca, prin Talmud il
considera pe Ezra unul dintre cei mai proieminenti lideri din istoria lui Israel. Lui ii sunt atribuite cinci lucrari capitale pentru identificarea evreilor ca neam. Evreii au fost dusi in robie mai intai de asrieni, apoi de babilonieni, dupa 70 de ani de robie, Cir persanul le-a dat voie sa se intoarca in Israel, cele zece semintii luate in robie de asirieni nu s-au nai intors niciodata, Estera, a devenit imparateasa Persiei, ca sotie a imparatului Xerxes. Ezra a condus cel de al doilea convoi de evrei care s-au intors din robie, in anul 445 I.H, Neemia a condus reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Ezra ne aduce in fata cel de al doilea “ Exod “, din istoria evreilor. Primul avuse-se loc sub conducerea lui Moise, din Egipt. Ca si Moise Ezra este un om al cartii, cu o educatie aleasa si destinat sa alcatuiasca culegerea de carti sfinte ale neamului evreesc. Intoarcerea celor 50,000 de evrei sant descrise in primele sase capitole ale cartii lui Ezra. Celelalte capitole (7-10) . Descriu intoarcerea lui Ezra la Ierusalim si lucrarea lui de refacere si reforma spirituala a poporului.
Neemia. Exilul babilonian a semnat actul de deces al limbii ebraice veche. Poporul nascut in robie si-a insusit limba cu caractere aramaice. De aici s-au tras o serie de dificultati legate de educatia religioasa. Cu unele dintre ele ne vom intalni in cartea Neemia. El a fost unul dintre evreii ramasi in “ diaspora “ ( raspandire ) atunci cand imparatul Cir a dat evreilor decretul de intoarcere in tara promisa. El a ocupat functia de paharnic al imparatului Atarxerxes, o pozitie de onoare si de mare influenta asupra deciziilor imperiale. Estera era mama vitrega a imparatului si probabil ca Neemia fusese promovat datorita influentei acesteia. Cartile scrise la persoana intaia sunt scrise de Neemia insusi, restul poate fi o contributie a carturarului Ezra. Neemia a ajuns prima oara la Ierusalim in anul 430 I.H. deci abia dupa 90 de ani de cand ramasita iudeilor se intorsese de la Babilon. Zorobabel si generatia lui murise intre timp, evreii reconstruise Templul, desigur mai mic si mai modest de cat Templul lui Solomon. Intreaga lucrare durase numai patru ani, patru luni si zece zile. Dupa alti 60 de ani venise in Ierusalim si Ezra insotit de 2,000 – 3,000 de oameni, , Ezra 8:1-14. Conditiile morale si spirituale in care traiau erau de plans. Multi dintre mai marii poporului erau casatoriti cu femei straine din popoare idolatre, din jur. Desi nu s-a produs o intoarcere totala la idolatrie, totusi idolatria era incurajata pe teritoriul Israelului. Nu e de mirare ca Ezra s-a umplut de consternare si de manie, Ezara 9:3- 15. Acum, dupa 12 ani se intoarce la Ierusalim Neemia, situatia gasita de el era tragica, zidurile cetatii erau in ruina, iar poporul era fara vlaga si fara viziune, departe de stralucirea care ar fi trebuit sa-i incununeze destinul mesianic. Obiectivul lui Neemia era sa reconstruiasca zidurile Ierusalimului, el este un exemplu de dedicatie si daruire. Neemia a lasat prestigiul si confortul de la casa Imparatului Atarxerxe pentru a participa la reconstructia materiala si la restaurarea religioasa a poporului sau. El a realizat o lucrare monumentala intr-un interval record de timp. Acest om a fost un geniu al administratiei si organizarii. Comentand viata lui Neemia am putea spune : Doamne, fa-ne spirituali in intregime, dar lasa-ne plini de naturalete si cu spirit practic.
Estera, a fost o eroina a neamului evreesc, fusese ma intai numita Hadasa dar numele ei evreesc a fost schimbat pentru folosul celor de la curtea imperiala in “ Estera “ care se traduce prin “ steaua rasaritului “. Nu se cunoaste autorul. Imparatul Xerxes sau Ahasveros, a fost unul dintre cei mai renumiti imparati ai antichitatii, dar in batalia navala de la Salamina din anii 480 I.H. impotriva Greciei, a fost invins. Din cele descrise de Herodot se pare ca ospatul imparatesc din primul capitol al cartii Estera, cand imparateasa a refuzat sa vina la chemarea imparatului si a fost alungata, patru ani mai tarziu, Estera a fost facuta imparateasa, Estera 2:16. Doua femei tinere i-si dau mana peste veacuri in dragosotea lor pentru poporul evreu: Rut si Estera. Istoria Esterei este frumoasa cum numai o istorie orientala poate fi. Dumnezeu stie sa-si pastreze poporul Sau in mijlocul celor mai adverse conditii. Haman, dregator al Imparatului pune la cale distrugerea evreilor din Imperiul persan, dar se alege cu condamnarea la moarte, iar evreii scapa de cele puse la cale de el si evreii din intreaga imparatie sfarsesc prin a avea doua zile de bucurie
si de razbunare asupra tuturor dusmanilor lor. Cartea ne vorbeste despre providenta divina manifestata prin felul in care Dumnezeu i-si pastreaza mereu poporul. Estera este un portret de frumusete trupeasca si sufletesca feminina : placuta la chip si modesta la suflet, inteleapta, ascultatoare, smerita, curajioasa, loiala si perseverenta.
Cartea lui Iov, Iov a fost un personaj real, profetul Ezechiel il considera drept o personalitate proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel. Se pare ca initial aceasta carte a fost
9
scrisa in proza de Elihu, unul din personajele cartii si ca a fost tradusa in ebraica si versificata mai tarziu de Moise. Elihu prefera sa ramana anonim ca autor. Tot asa cum a preferat sa nu se prezinte nici pe sine insusi in textul cartii. Iov a trait inainte de vremea lui Avraam. Lungimea vietii lui este caracteristica acelei perioade. Numai dupa suferinta sa, Iov a mai trait inca 140 de ani, Iov 42:16. In textul cartii se aminteste de o moneda numita “ chesita “ ce se afla mentionata doar in textele care amintesc de viata patriarhilor, Gen.33:19. Tara Ut in care a trait Iov poarta numele unuia dintre nepotii lui Noe. Aceasta carte este o poema dramatica care ni-l prezinta pe Iov in aspectul sau filosofic, este o perla a literaturii universale, profunzimea ideilor ei trancend timpul si civilizatiile, fiind la fel de actuale astazi ca si in vremea in care au fost scrise. Iov apare in cateva ipostaze distincte : Iov, omul neprihanit, persecutat de Diavol din pricina neprihanirii lui Iov. 1-2:10. Iov, omul plin de sine care se cearta neincetat cu cu prietenii sai si cu Dumnezeu, Iov. 2:11-31:40. Iov, omul care se pocaieste in fata maretiei lui Dumnezeu, Iov. 32:1-42:6. Iov, omul pus in slujba pentru recuperarea celorlalti, Iov 42:7-9. Si Iov, omul binecuvantat din nou de Dumnezeu, Iov. 42:10-17. In toate acestea Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui. Desi este un om remarcabil intre semeni, insa lipsit de perfectiune cand este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Fata in fata cu Dumnezeu, Creiatorul, Iov se pleaca intr-o pocainta sincera si adanca: Iov spune, da am vorbit fara sa inteleg de minuni care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep. Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceia mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si in cenusa, Iov 42:1-6. In fata lui Dumnezeu nimeni nu poate sa se laude, caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, Romani 3:23. chiar cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de iertare. “ Dar stiu ca rascumparatorul meu este viu, ca se va ridica la urma pe pamant.
Il voi vedea si-mi va fi binevoitor, Iov 19:25-27. Dumnezeu ne vorbeste cand intr-un fel cand in altul, dar noi nu luam seama. Prin durere omul este mustrat in culcusul lui cand o lupta necurmata ii framanta oasele, Iov 33:13-19. Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, prin suferinta il instiinteaza, Iov 35:15. Cei mandri, degeaba striga caci Dumnezeu nu raspunde si nu asculta. Cel Atotputernic nu ia aminte, Iov 35:12-13.
Psalmii, au fost printre primele traduceri biblice din limba romana. Nicolaie Iorga spunea : Neamul romanesc s-a nascut in tinda bisericii. Cartea psalmilor cuprinde cel mai larg evantai de trairi sentimentale posibile. Mai mult de jumatate din Psalmi au fost scrisi de David, restul de alte persoane. Acopera o perioada care debuteaza cu viata lui Moise si se intinde pana la revenirea din robia babiloniana, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea psalmilor insa sant produsi de David in timpul vietii sale de umblare cu Domnul. Omul acesta a fost cioban la oi, cantaret vestit in Israel, trubadur la curtea Imparatului, apoi fugar haituit si aflat mereu in primejdie pana cand Dumnezeu l-a asezat chiar pe el insusi pe tronul Israelului, a strabatut atatea suisuri si coborasuri ale spiritului incat a devenit instrumentul la care a cantat insusi Dumnezeu. Psalmii lui David sant de fapt cantari divine inspirate din cer pentru a infrumuseta viata plina de necazuri a pamantului. Psalmii sant atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne invaluie cuceritor si vor ramane cu noi vesnic. Psalmii sant organizati in mod similar cu Pentateucul lui Moise:
a.psalmi ai genezei, 1-41, al carui subiect predominant este omul.
b.psalmi ai exodului, cuprinzand mai ales cantari de eliberare, 42-72.
c.psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu, 73-89.
d.psalmi asociati cu peregrinarile, din cartea Numeri, 90-106.
e.psalmi deuteronomici sau ai proslavirii dragostei divine., 107- 150.
Cartea Psalmilor este cea mai mult citata in Noul Testament, ex. 22, 23, 24. Suferintele pastorului cel bun care-si da viata pentru oile Sale, strigatele sfasietoare ale Celui ce moare ispasitor, “ Psalmul Pastorului “ , Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic. El ma va paste la pasuni verzi si ma va duce la ape de odihna.
Pildele sau proverbele lui Solomon, cartea nu trebuie judecata dupa volum ci dupa intensitatea intelepciunii pe care o gazduieste. Autorul ei nevazut este Dumnezeu, iar priceperea ei, desi nascuta in sferele cerului este destinata sa revolutioneze viata terestra. Textul cartii il mentioneaza drept autor pe Solomon la inceputul fiecareia din cele trei sectiuni. Solomon a fost autorul a 3000 de proverbe si 1005 cantari. El s-a rugat Domnului pentru intelepciune si a primit-o cum nu s-a mai data altui om pe fata pamantului. Capacitatea de sinteza, intuitia si clarviziunea lui Solomon sant si astazi proverbiale. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri, stranse la un loc
10
sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan, Eclez. 12:11. Aceasta culegere de proverbe a fost alcatuita in preajma anului 931 I.H. de catre Solomon. Capitolele 25– 29 ale cartii au fost adaugate mai tarziu de Ezechia si adaugate cartii lui Solomon. Aceasta carte reprezinta mai mult de cat o culegere de proverbe, avand o larga varietate de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisa ” intelepciunea “ acumulata de acest imparat cu o desavarsita capacitate artistica. Cartea proverbelor este o anticipare a intalnirii cu Hristos : care a fost facuta de Dumnezeu pentru noi intelepciune, nephanire, sfintire si rascumparare.
Ecleziastul, este o confesiune a unuia care a esuat in cautarea lui dupa fericire, autorul fiind Solomon. Aceasta extraordinara carte de filosofie poate fi asemuita cu maretele lucrari muzicale ale lui Iohan Sebastian Bach: ele sant pline de prabusiri si zvarcoliri minore, dar se incheie intotdeauna cu inaltatoarele tonalitati ale gamelor majore. Solomon a scris acesta carte la batranete, spre sfarsitul vietii lui, probabil in preajma anului 935 I.H. Traditia evreiasca spune ca Solomon a scris cartea Cantarea Cantarilor, in tinerete, Cartea Proverbelor la maturitate, iar cartea Ecleziastul spre apusul vietii, cand a ajuns sa fie coplesit de regrete pentru anii irositi in placerile carnii si in idolatrie. Aceasta carte nu a fost inspirata de Dumnezeu, dar ca autorul ei a fost inspirat sa o scrie. Cuvantul care caracterizeaza aceasta carte este ” desartaciune “ . Fericirea este o stare care insoteste o anumita atitudine. Iar atitudinea aceasta este implinirea vointei vesnice a lui Dumnezeu. Iata ca Dumnezeu a vrut sa ne intalnim cu gandirea celor fara Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Cele mai cunoscute versete sunt : “ O desertaciune a desartaciunilor ! Totul este desartaciune “ , Ecl. 1:2., “ Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri I-si are ceasul lui “ Ecl. 3:1., “ Funia impletita in trei nu se rupe usor, Ecl. 4 : 12., “ arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi, Ecl. 11:1., “ Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice ” nu gasesc nici o placere in ei “ Ecl. 12:1. “ Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om” Ec. 12:13. Mesajul cartii poate fi rezumat in trei afirmatii : 1. Cand observi viata umana cu ciclurile ei inexplicabile, 4, 7;15, 8;8, ajungi la convingerea ca totul este lipsit de sens si de semnificatie, este imposibil sa gasesti in toate macar un singur scop in jurul caruia sa-ti organizezi existenta. 2. Viata trebuie traita din plin, caci este un dar de la Dumnezeu. 3. Nu uita ca trebuie sa dai socoteala Facatorului tau, in ziua cand te va chema la judecata. Catarea Cantarilor, cea mai controversata carte din intreaga Biblie, greu de imaginat care ar putea fi rolul ei in Biserica. Totusi frumusetea ei si faptul ca Dumnezeu s-a ingrijit sa fie asezata alaturi de celelalte scrieri sfinte o fac una dintre cele mai sublime texte poetice ce s-au scris vreodata, in intregul evantai de religii ale lumii. Aceasta carte este o oda a iubiri in care ridica dragostea dintre barbat si femeie la nivelul stabilit initial de Creiatorul nostru. Adevarata religie condamna ascetismul si depravarea. Culmea iubirii este reciprocitatea de sentimente si trairi intre sot si sotie, in cadrul sfant al familiei. In aceasta carte, Solomon, autorul cartii descrie bogatia de sentimente si dragostea lui infocata pentru Sulamita, pe care o intalneste la via sa, arendata unor vieri, unde el ajunge incognito, nimeni din cei prezenti nu a reusit sa afle ca de fapt el era imparatul Solomon. Aceasta carte a servit la educatia tinerilor casatoriti si poate fi interpretata naturalist, considerata ca fiind o colectie de cantece erotice de dragoste, alegoric, cu sensuri ascunse si sublime, tipologica, o cale de mijloc.
Cartile Profetice, constituie rezultatul muncii Profetilor, alesi si inspirati de Dumnezeu in vremuri grele de apostazie morala. Profetul este purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale. Profetiile au urmatoarele caracteristici : 1. carcater local si contemporan al vremii in care au fost rostite. 2. Implinirea viitoare a planurilor lui Dumnezeu. Profetul sau proorocul este “ purtatatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale, fie ca vorbeste despre trecut, fie de prezent sau viitor “. Biblia spune ca Avraam era prooroc, sau profet si iata de ce este scris despre Biserica ca ea are astazi slujba profetiei “ Caci marturia lui Isus este duhul profetiei “ Apoc. 19 :10.
Vestirea viitorului, este o profetie bazata pe legamintele : Avraamic, Gen.12:13, Palestinian Deut. 28:1, 30:9, Davidic, 2 Sam. 7:4, 17, dau profetiilor un carcter optimist si “ mesianic” prin care Dumnezeu a promis evreilor ca-I va intoarce in Tara lor si le va restaura Imparatia, asezand pe tronul Ierusalimului un urmas al lui David. Dar “ Mesia “ pe care l-au vestit Profetii trebuie sa fie deasemenea un Fiu al lui Avraam. Mat, 1:1, care va inlesni rascumpararea prin intermediul jertfei. Rezulta de aici un cacter dublu al implinirilor messianice : unul de suferinta si de jertfire pentru
11
rascumpararea poporului si unul de triumf pentru instaurarea Imparatiei, Zah, 9:9, in contrast cu Zah. 14:1-9. Acest character dublu I-a incurcat foarte mult pe invatatii poporului evreu, Luca 24:26-27, Petru 1:10-12. Biserica crestina stie astazi ca aceasta este natura lucrarii lui Hristos. El a venit prima data ca Mesia, care a trebuit sa moara pentru pacatele lumii si va revenii ca Mesia triumfator pentru a-si lua in stapanire imparatia.Asa deci profetii au vestit inaltarea natiunii evreesti, caderea ei prin neasculate, risipirea printre neamuri, binecuvantarea intregii lumi prin lucrarea lui Mesia venit in Israel, pocainta natiunii evreesti si reintoarcerea lor in propria Tara, revenirea Domnului Isus in slava si judecarea tutur impotrivitorilor Imparatiei.
Din aceste profetii rezulta ca : 1. Dumnezeu exista intra-devar si este Stapanul absolut al istoriei. 2. Putem avea incredere desavarsita in Biblie. 3. Profetiile deja implinite sunt o garantie a celorlalte. Interpretarea profetiilor este dificila. Multi dintre noi ne entuziasmam cum se implineste Scriptura sub ochii nostri. Aceste impliniri dovedesc inca o data ca Dumnezeu este la carma lumii, conducand-o spre implinirea planurilor Sale. Profetiile ne ajuta sa ne linistim sub asaltul evenimentelor amenintatoare si aparent haotice din lumea in care traim. Totusi trebuie sa fim prudenti in interpretarile noastre profetice. Dumnezeu nu ne-a dat noua tot planul istoriei, ci ne-a lasat doar sa intrevedem “ anumite evenimente “ care sa ne ajute sa intelegem ca istoria se afla pe drumul prestabilit si sa ne avertizeze ca vremea se apropie , Apoc. 1:3, 22-10. Literatura apocaliptica se ocupa de finalul istoriei umane, dar prin viziunea primita, profetul a fost catapultat printr-un veritabil tunel al timpului si s-a trezit martor al unor scene pe care nu le-a putut intelege pe deplin din cauza barierelor de timp si civilizatie. Totusi el ne-a transmis descrierea celor vazute, dar folosindu-se de vocabularul izvorat din suma experientelor personale. Asa s-a intamplat cu Apostolul Ioan cand a fost in insula Patmos. El a fost catapultat “ in Duhul “ devenind martor al evenimentelor ce vor marca vremea sfarsitului. El ne spune tot ce vede dar ne descrie realitatea in cuvintele vocabularului lui de om al secolului 1. Iata ce prezinta el in Apocalipsa 9:2 -10 : …si a deschis fantana Adancului. Din fantana s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si Soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii. Din fum au iesit niste lacuste pe pamant. Li s-a dat putere, ca puterea pe care o au scorpiile pamantului. Li s-a zis sa nu vatame iarba pamantului, nici vre-o verdeata, nici vreun copac ci numai pe oamenii care nu aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni : si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cand inteapa pe un om….Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau niste cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni. Aveau parul ca de femeie si dintii lor erau ca dintii de lei. Desigur ca este relativ usor sa cazi in ispita de a identifica aceste lacuste cu elicoptere trimise sa raspandeasca gaze de lupta. Acesta interpretare ar fi o “ contemporaniezare “ a unei realitati pe care nu o putem intelege. Intr-o buna zi aceasta profetie a Sfantului Ioan se va intampla intocmai si atunci, abia atunci, vom vedea cu totii ca vestirea a fost comforma cu realitatea. Dar pana atunci va fi mai bine sa nu fim categorici in presupunerile nostre. Problema numarul doi : timp uniform si timp in secvente. Aduceti-va aminte de o intamplare petrecuta in Nazaret, Fiul cel mai renumit al locului tocmai se intorsese acasa si cei din sinagoga, iau dat cinstea sa citeasca textul pentru Sabatul respectiv, care s-a “ nimerit “ sa fie tocmai din cartea profetului Isaia. Domnul Isus a luat sulul si a inceput sa-l citeasca : “ Duhul Domnului este peste mine, pentru ca m-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia: M-a trimis sa tomaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propavaduiesc robilor de razboi slobozenia, orbilor capatarea vederii si sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurate al Domnului “ , Luca 4:18-19. Dand sulul inapoi , El a adaugat “ astazi s-au implinit cuvintele acestea din scripturile, pe care le-ati auzit “, Luca 4:21.
Nu este de mirare ca ascultatorii Lui de atunci s-au scandalizat. Mantuitorul isi luase libertatea sa interpreteze textul defacandu-l in fragmente profetice. Daca vom citi Isaia 61:1-2, vom vedea ca textul continua cu :… si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru. Noi intelegem astazi de ce s-a oprit Isus. El venise prima data numai ca sa moara pentru pacatul lumii, facand astfel posibila mantuirea tuturor celor care vor crede. Prima parte a misiunii lui a fost o oferta a harului. El va venii si adoua oara “ intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru “ , 2 Tesal. 1:8-9. Aceasta a doua venire care este inca in viitor este asociata cu judecata pe care o va aduce Dumnezeu asupra oamenilor. Oamenii care il ascultau pe domnul Isus din Nazaret nu stiau insa aceasta. De fapt nici Isaia insusi nu a stiut aceasta ordine a desfasurari evenimentelor. Versetul sau profetic ascundea
12
intre filele lui o perioada de peste doua mii de ani. Pasajele profetice nu sunt destul de clare atunci cand este vorba despre timpul sau ordinea in care se vor intampla evenimentele. Ele ne spun ca anumite lucruri se vor intampla, dar amanuntele desfasurarii lor vor putea fi intelese numai atunci cand vom fi martorii implinirilor. Apostolul Petru care a inteles aceasta limitare a oamenilor prin care ne-au fost transmise profetiile, scrie : Cei care au proorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuire aceasta tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vesteau mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Petru 1:10-11. Acest lucru trebuie tinut minte cand incercam sa talmacim profetiile. Exista profetii in care numerele joaca o importanta deosebita, totusi, majoritatea mesajelor profetice nu ne dau mare ajutor in intocmirea unor “ scheme profetice “ si nu ar trebui sa ne luam libertatea sa-L limitam pe Dumnezeu la intelegerea noastra aproximativa. Cand poporul Ierusalimului a trimis o delegatie la Ioan Botezatorul sa-l intrebe “ Esti tu Ilie “ el a clatinat din cap si a raspuns : nu sant eu “ , Ioan 1:21. Cu 400 de ani inainte profetul Maleahi declarase : , Mal. 4:5, “ iata voi trimite pe proorocul Ilie, inainte sa vina ziua Domnului, ziua acea mare si infricosata “ . In Matei 7:11-15, Domnul explica, “ Este adevarat ca trebuia sa vina intai Ilie si sa aseze din nou toate lucrurile. Dar va spun ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el ce au vrut”. “ Ucenicii au inteles atunci ca el vorbise despre Ioan Botezatorul “. Anumite mesaje profetice au impliniri multiple in situatii de armonii simetrice ale isoriei. Fiecare, dintre aceste impliniri este in sine o implinire partiala a profetiei: Ioan Botezatorul venise “ in duhul si puterea lui Ilie “, Luca 1:17, caci Dumnezeu stia ca vremea prezisa de Maleahi inca nu sosise. Daca Israelul L-ar fi primit pe Domnul Isus, misiunea lui Ioan ar fi fost implinita. Dar Dumnezeu stia ca nu va fi asa. Ilie despre care vorbeste Maleahi va terbui sa vina inainte de cea de a doua venire a Domnului. Multi comentatori ai Scripturilor sunt de parere ca el va fi unul din cei “ doi martori “ despre care ne vorbeste cartea Apocalipsei, Apoc. 11:3-12. Deutoronomul , capitolul 28, ne arata ca atunci cand Israel il va parasi pe Domnul, vor fi impastiati printre neamuri, 28:64-68. In capitolul 30 li se face promisiunea ca daca se vor pocai si se vor intoarce la Domnul in inimile lor, atunci Dumnezeu ii va readuce in tara mostenirii lor ( 30:1-10). Multi alti Profeti au reluat aceasta tema prevestind ambele evenimente. Nabucadnetar a dus Tara in robie, iar dupa 70 de ani de pedeapsa, poporul a fost readus in Tara de catre Cir,persanul. Cea mai mare dizlocare a evreilor s-a produs pe vremea Imparatlui Titus, dupa anul 70 al erei nostre. Sa se fi referit ceia ce este scris in Deuteronomul la o intoarcere a evreilor care a inceput dupa 1948, cand s-a reinfiintat Israelul ? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa ne apropie mai mult de Domnul. Numai El stie “ vremurile si soroacele ” ( Fapte 1:7).
ISAIA : Ceia ce este Shakespeare pentru literatura, Micheangelo pentru sculptura si Bach pentru muzica, aceia este Isaia pentru profetie. Calitatea scrisului sau se ridica deasupra celorlalti Profeti ai Bibliei. Nu este de mirare ca Profetia lui fara seaman a fost aleasa sa deschida seria celor 17 carti profetice ale Vechiului Testament. Considerat “ Evanghelistul Vechiului Testament “ Proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca sa dea lumii cufundate in intuneric cea mai luminoasa carte de profetie Mesianica. ,,,, Tostusi numerical nu va domina vesnic pe pamant ,in care acum este necaz.,,,,Poporul care unbla in intuneric vede o lumina ; peste cei ce locuiau in Tara umbrei mortii rasare o lumina ( 9:12). Caci un copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat si domnia va fi pe umerii Lui. Il vor numi “ Minunat, Sfesnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii ( 9:6) “ De aceia Domnul Isusi va da un semn; Iata Fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel ( Dumnezeu cu noi ), 7:14. Cartea poarta numele Autorului ei, care tradus inseamna providential tocmai “ Mantuirea este a Domnului “
Autorul Isaia a apartinut unei clase sociale inalte, a fost primit permanent de Imparatii Ahaz si Ezechia, cap 7 si 37. El a fost cronicarul de curte al lui Ozia si Ezechia, 2 Cronici 26:22: 32.
Cartea lui este eleganta cu bogatie de pasaje de o deosebita frumusete literara. Este fiul lui Amot, a fost casatorit cu o proorocita si au avut doi copii. A fost un barbat indraznet, patriot inflacarat, bland fata de poporul sau si fata de Popoarele din jur, vorbeste cu indignare impotriva pacatului, dar este plin de reverenta fata de Dumnezeu. Viata sa in intregime este plina de spiritualitate, pe Dumnezeu il numeste adesea Cel Prea Inalt, Cel Sfant, Cel Atotputernic. El este un exemplu minunat pentru predicatorii tuturor timpurilor. Isaia a avut aproximativ 60 de ani de activitate profetica ( 740 - 680 - I.H. ). In acea vreme Israelul a fost dus in robie ( 722-721, I. H . ), iar imparatia lui Iuda a fost invadata de ostile lui Sanherib ( 701 I.H ). Traditia evreiasca arata ca pe
13.
vremea lui Manase, Isaia a fost inchis in trunchiul unui copac si si taiat in doua cu forestaul ( Evrei 11:37 ).
Contextul Istoric : Activitaea lui Isaia incepe atunci cand cele 10 semintii din regatul de Nord al lui Israel erau gata sa fie cucerite de Asiria si duse in robie. Se incheiau astfel aproximativ 200 de ani de trista istorie in care Israelul ratacise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai putin de 19 imparati din opt dinastii diferite. Azi am intalnit in Biserica un fost combatant din Marina Militara, pe care l-am felicitat ca si-a pus amadoi baietasii lui in slujba altarului, sa-l ajute pe Preot, iar el a spus ca regreta stilul de viata, mai putin crestinesc, avut in trecut, ca a gasit chemare in Biserica Crestina, unde el simte ca exista “ salvarea “
======================================================================= Acest articol a fost scris de catre Constantin Calin, extras din comentarii la Biblie de catre dl. Daniel Branzei.
Dealungul timpului incepand din antichitate si pana in prezent, s-au scris extrem de multe carti, ce contin variate informatii, dar nici una dintre ele nu a reusit sa atinga perfectiunea Biblei, ce contine “Cuvantul scris a lui Dumnezeu “, Cel care a creiat Universul cu absolut toti astrii pe care ii vedem cu ochiul liber sau doar din telescoapele observatoarelor astronomice, din zilele noastre. In prefata la Biblie ( Sfanta Scriptura ) a Vechiului si Noului Testament, cu trimiteri, ce au fost scrise de Predicatorul Baptist, Daniel Branzei, pe care l-am cunoscut, in SUA, prin internet si telefon si a carui permisiune am obtinut-o, apreciind generozitatea sa, sa pot prelua din “ trimiteri “ anumite capitole. Acestea-mi apar foarte bine realizate, cel putin pentru mine, desi sant ortodox, am o deosebita admiratie pentru acesti oameni, ai timpului nostru, ce-si dedica energia de zi cu zi pentru al sluji pe Dumnezeu. Citez: Nicolae Iorga, marele Istoric al Romaniei, spunea ca “taina existentei umane nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti” . Dintre toate cartile lumii, Biblia este cartea care da cel mai bun raspuns pentru cine vrea sa afle rostul vietii. Cele doua Testamente, au fost scrise in epoci diferite ale istoriei omenirii, Vechiul Testament, constituit din Pentateucul lui Moise: Geneza, Exodul, Leveticul, Numeri si Deuteronomul. Geneza contine informatii despre “inceputurile “majoritatii lucrurilor din lumea in care traim noi astazi. Descrierea acestor incepturi este facuta concentric, incepand cu informatii globale despre realitatea “Creiatiei “ si in mod treptat, apropiindu-se de Lumea, imediat inconjuratoare. Aceasta dovedeste ca intreaga carte constituie raspunsuri multiple pe care Dumnezeu, le da fiintelor umane, pentru clarificarea modului in care stramosii nostrii, Adam si Eva au fost creiati de Dumnezeu, daruindu-le viata vesnica, Gradina Edenului, ce constituia Raiul pe Pamant, cu hrana abundenta si conditii climatelice perfecte, pentru a nu suferii nici un fel de discomfort, in centrul Paradisului pamantean, denumit Gradina Edenului, un rau iesea din Eden si uda gradina si apoi se impartea in patru brate: Pison, ce inconjura tara Havila, Ghihon, ce inconjura tara Cus, Hidechel ( Tigru ), ce curgea la rasaritul Asiriei, Eufratul fiind al patrulea rau. Teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, a constituit Mesopotamia, acolo unde au existat in antichitate, popoarele Sumeriene, Akkadiene, Babiloniene si Asiriene. In centrul Gradinii Edenului se afla “ Pomul cunoasterii binelui si raului “, pom ale carui fructe au fost interzise lui Adam si Eva, sa manance din ele, Dumnezeu spunandu-le ca in ziua in care vor manca din “ Pomul oprit “ cu siguranta vor murii, Dumnezeu referindu-se la faptul ca ei vor pierde “ nemurirea “. Eva a fost ispitita de sarpe, la randu-i la ispitit pe Adam si astfel strabunii nostri, Adam si Eva, au cauzat pierderea “ nemuririi “ a tuturor generatiilor care s-au succedat de la Adam si Eva pana la venirea Domnului nostru Isus Cristos, Cel ce Si-a daruit viata pentru pacatul intregii omeniri.
Geneza este o carte istorica, cuprinzand evenimente din “Protoistoria Omenirii “continand evenimente dinainte si dupa “caderea omului in neascultare “ , cand Dumnezeu a trebuit sa exercite pedeapsa si sa refaca echilibrul dreptatii. Textul Genezei apare de 60 de ori in continutul Noului Testament dovedind profund ca termenii tuturor revelatiilor dumnezeesti sunt plantate aici si cine doreste sa intelega deplin aceasta revelatie trebuie sa inceapa cu aceasta carte. Geneza este asezata la inceputul celor 66 de carti ale Bibliei, Geneza este si inceputul “revelatiei de Sine “ a lui Dumnezeu, a descoperirii fiintei Lui, “ Eu sunt Cel ce sunt “ , catre faptura creiata. Aceasta descoperire treptata este progresiva in esenta si culmineaza in Hristos, Dumnezeu adevarat, facut in trup si coborat printre oameni. Geneza incepand cu cuvintele: La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul, limiteaza ratacirile imaginatiei noastre care il cauta pe Dumnezeu in forme aberante si arbitrare, ateismul si politeismul, materialsmul, fatalismul si evolutionismul, panteismul. Geneza il asaza pe Maestuosul Dumnezeu in centrul creiatiei, eliminand orice confuzie.
Exodul, este descrierea glorioasei interventii a Dumnezeului pornit in rascumpararea creiaturii pierdute. Exodul este o carte clara in ce priveste lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu, debuteaza in plina tragedie umana, care se termina cu un trumf al slavei. Ne vorbeste de un Dumnezeu suveran care a hotarat in bunavointa Lui sa mantuiasca. Data probabila a scrierii a fost intre anii
2
1445 – 1440 I.H. Subiectul acestei carti este eliberarea din robia Egipteana, ca o implinire a promisiunii facute in Geneza 1:13, 14. Aceasta izbavire a fost facuta prin interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, “ plagile 7:14, 12:36 “ dupa iesirea din Egipt, poporului evreu i se da Legea, insotita de adevarata inchinaciune, inscrisa in tiparul si simbolurile Cortului intalnirii. Se adauga reguli pentru apropierea de Dumnezeu, prin intermediul jertfelor practicate de preoti. In cartea Exodul legamantul Avraamic, ce continea transformarea lui Avraam intr-un popor mare, binecuvantari personale, fagaduia neamurilor, trei lucruri distincte: A. voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, B. voi blestema pe cei ce te vor blestema, C. toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine, este inlocuit de legamantul Mozaic. Legea despre neprihanire, Legea pentru judecata, poruncile asupra inchinaciunilor Poporului Evreu. Sf. Apostol Pavel arata in “ Galateni “ ca Legea Mozaica a fost aducatoare de moarte, astazi crestinul nu se mai afla sub acest legamant mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legamantului celui Nou. Exodul ne pune inainte o lectura fascinanta despre cel mai maret spectacol de scoatere a Poporului Evreu din robia egipteana. O priveliste Maiestuasa si Slavita mai este, cand Dumnezeu scrie cele zece porunci, pe doua table de piatra si I le da lui Moise, pe muntele Sinai.
Leveticul, contine multe comori de o extraordinara valoare si este un cod de prevederi legale si rituale dedicat Levitilor, urmasilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fusese alesi de Dumnezeu sa alcatuiasca preotia lui Israel. De 56 de ori este scris in text ca Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el Insus, sau le-a dictat altora pentru a fi scrise. Domnul Isus certifica faptul ca aceasta Carte ii apartine lui Moise. Leveticul a fost scris sa arate Israelului cum sa traiasca in sfintenie, pentru ca Dumnezeu hotarase ca Israelul sa fie instrumentul prin care sa fie realizat planul de mantuire pentru toate celelate neamuri. Tiparul de sfintenie al lui Dumnezu a fost intreit: jerfele, cu varsarea de sange, poruncile, ca o marturie a caracterului divin si a conduitei cerute de Dumnezeu, pedepsele, anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfinteniei divine. Leveticul a fost destinat sa pregateasca Israelul si omenirea lui Hristos, prin trezirea sentimentului de vinovatie si de nevoie pentru jertfa de ispasire. Intregul ritual desfasurat la Cortul intalnirii era o trimitere spre lucrarea viitoare, a Domnului Isus si spre sacrificiul suprem depus de El pe altarul din dealul Golgotei. Leveticul este o revelatie a caracterului lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii. Sfantenia lui Dumnezeu ne descopera mereu vinovatia noastra si nevoia noastra dupa Mijlocitorul harului si al iertarii. Este o mostra de cod moral din domeniul teocratiei. Leveticul este o comoara de tipuri si simboluri care ni-l prezinta pe Hristos in toata gloria si splendoarea lui, trecuta, prezenta si viitoare, toate acestea i-si asteapta implinirea. Leveticul sta fata de Exodul in aceiasi relatie pe care o au Epistolele cu Evangheliile. In Evanghelii noi suntem eliberati prin sangele Mielului. In Epistole ajungem sa fim locuiti de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. In Evanghelii Dumnezeu ne vorbeste din afara. In Epistole El glasuieste dinanuntru. In Evanghelii noi avem baza partasiei noastre cu Dumnezeu : rascumpararea. In Epistole gasim umblarea noastra in partasia lui Dumnezeu : Sfintirea. Ca si in Leveticul si in Epistole, ne sant prezentate multiplele fatete ale lucrarii de ispasire manifestate de Dumnezeu fata de cei care deja sunt mantuiti. Leveticul, incepand de la capitolele 1 la 17, prezinta probleme ne-morale, iar de la capitolul 17 la sfarsit se ocupa de probleme morale. Prima parte are deaface cu intinarea ceremoniala si fizica, iar a doua se ocupa de intinarea morala si spirituala. Cea dantai reglementeaza o curatenie a inimii, cea de a doua defineste limitele unei vietuiri in absoluta curatie.
Numeri, In mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului Evreu. Toate cartile lui trebuiesc judecate prin prisma existentei si destinului acestui popor de exceptie. Cartea Genezei ne-a aratat coordonatele cosmice si terestre in care a aparut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu insusi intervine in Istorie si il
cheama pe Avram din cetatea pagana Ur, aflata in Caldea, la varsarea Tigrului si Eufratului in golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, Tatal unei mari multimi, Gen 17:5. si stramosul tuturor evreilor. Finalul cartii Geneza, ii gaseste pe urmasii acestui foarte important personaj istoric parasind Canaanul, spre a se muta o vreme in Egipt. Cartea Exodul ne arata cum familia celor 12 semintii, ale lui Iacov, nepotul lui Avraam, creste numeric depasind stadiul unui simplu grup etnic devenind un popor care starneste teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu Insusi intervine cu mana tare in Egipt spre al determina pe Faraon sa-I lase pe evrei sa plece spre a se intoarce inapoi in tara promisa lui Avraam, tara
3
Canaanului. Dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu da acestui popor un cod de legi teocratice in virtutea caruia “Elohim “Dumnezeul cel atotputernic, devine “ Iehova “, Dumnezeul evreilor. Poporul format in Egipt si caruia i s-a dat in pustie o Constitutie, este acum in drum spre vatra in care–si va aseza copii. Dumnezeu ii conduce inainte ca sa le dea Canaanul. Se vor lasa ei condusi de Dumnezeu in aceasta tara noua si prospera, dar necunoscuta si potential periculoasa? Aceasta este intrebarea la care raspunde continutul acestei carti. Cartea Numeri ( In pustie ), cei 70 de invatati care au tradus Biblia din ebraica in greceste la Alexandria in Egipt, au numit-o in greceste “ Aritmoi “ care in in romaneste inseamna “ Numeri “
La o luna si jumatate de la cladirea Cortului are loc prima numaratoare a poporului, au fost gasiti peste doua milioane de persoane, care pentru acea perioada de timp reprezenta un popor numeros. Cineva a zis ca in Geneza vedem ruina omului, in Exodul vedem rascumpararea omului, in Levetic vedem inchinarea omului, in Numeri vedem cum oamenii ratacesc in pustie 40 de ani, pentru neasculatre, pana cand Dumnezu decide sa-i duca, insfarsit in Canaan. Noul Testament preia lectia neascultarii din cartea Numeri, si o folseste pentru a imprima crestinilor o viata de credinta si de deplina ascultare fata de Domnul ( Ioan 3:14, 1 Cor. 10:1-12 : 2 Petru 2: 15 – 16, Apoc. 2;14: Iuda 11 ).
Numeri, ne prezinta generatia iesita din Egipt cu inclinatii idolatrice si care i-a cerut lui Aaron sa le faca un idol, pentru care au fost pedepsiti sa rataceasca prin Pustie 40 de ani si avea sa piara in pustie, prima generatie, iar cea de a doua, care s-a nascut in pustie si avea apoi sa cucereasca Canaanul. Aici ne intalnim cu moartea Mariei si a lui Aaron si cu pacatul lui Moise. Nici unul din cei trei nu a putut intra in tara promisa. Aceasta onoare a fost data lui Iosua, care in nume si misiune este un reprezentant al Capeteniei, mantuirii noastre : Domnul Isus Hristos.
Deuteronomul, este a cincea si ultima carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci carti, numite de evrei si Tora, alcatuiec o adevarata Biblie in miniatura. In ele vedem succesiv, ruina, rascumpararea readucerea omului in partasie cu Dumnezeu, apoi calauzirea divina si dragostea lui Dumnezeu, care reuseste mereu sa ne scoata la capat. In ele capatam o revelatie progresiva treptata a lui Dumnezeu catre oameni. Geneza arata suveranitatea lui Dumnezeu in alegerea Israelului, Exodul ne arata puterea si maretia lui Dumnezeu, Leveticul adauga la aceasta sfintenia divina, Numeri ne arata severitatea si bunatatea lui Dumnezeu, fata de oameni, Deuteronomul ne arata dincolo de promisiuni si pedepse, credinciosia lui Dumnezeu, devenind completarea necesara a primelor patru carti din Pentateucul lui Moise, adevaratul si veritabilul lor autor a fost Dumnezeu Insusi. Sfantul Petru ne spune, in aceasta priviinta “ mici o proorocie n-a fost adusa din voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant “. Moise rosteste aceste cuvinte in campia Moabului inainte de intrarea evreilor in Canaan si cu putin inainte de propria lui moarte. Deuteronomul acopera o perioada de timp de aproximativ doua luni, incluzand si cele 30 de zile de jale dupa moartea lui Moise. Scrierea cartii probabil s-a facut in cursul unei singure saptamani, cam cu o luna inainte de trecerea Iordanului, Deut. 1: 1-3. Este de fapt o colectie de cuvantari tinute de Moise, ca ramas bun inainte de despartirea de copii lui Israel. Aceste discursuri calde si solemne au fost rostite in ceasul in care marele om se afla in pragul marii treceri din viata terestra spre viata cereasca. Din inaltimea muntelui Pisga, el
priveste inapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanta epocala. Dupa inca o sectiune in care revine cu lamuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise isi intoarce privirea spre viitor, patrunzand profetic pana catre sfarsitul istoriei lui Israel, dupa anticipata lor rentoarcere in tara. Deuteronomul explica evreilor motivatia faptelor lui Dumnezeu “ El a iubit pe parintii tai si deaceia a ales samanta lor, dupa ei “ Deut. 4:37. Nu pentru ca a-ti fi numerosi S-a alipit Domnul de voi si va ales, ca de fapt voi santeti cel mai mic dintre toate popoarele, ci pentru ca Domnul va iubeste. Exista o mare similitudine intre Deutoronom, a cincea carte din Vechiul Testament si Faptele Apostolilor, a cincea carte din Noul Testament, ambele dand oamenilor a doua sansa.
Trinitatea lui Dumnezeu este exprimata in pasajul din 6:4-5, numit de evrei “ Shema “ Asculta Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Ceia ce in ebraica ar fi “ Iehova ( Yelohenu = forma de plural, ce inlocuieste cuvantul Dumnezeu cu Dumnezei ), este singurul Iehova . In forma mai simpla ar echivala ca de fapt Dumnezeu este in forma de Sfanta Trinitate. Oare cat de mare si puternic ar fi ajuns poporul evreu daca ar fi trait in ascultare de Dumnezeu ?
4
Moise a murit la varsta de 120 de ani, el a fost singurul om inmormantat de Dumnezeu Insus, in Valea Moabului, dar nimeni nu i-a vazut mormantul, pana in ziua de azi. Astfel Dumnezu a evitat pericolul ca poporul evreu sa-si fi facut un idol din Moise. Dumnezeul crestin s-a pronuntat inca de atunci impotriva cultului mortilor. Biblia ne spune ca pentru trupul lui Moise a fost o disputa intre Deavol si Arhanghelul Mihail ( Iuda 9 ).
Moise a reaparut inca o data pe pamant pe muntele unde Domnul Isus S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor Sai ( Luca 9:30, 31 ). El a trait dincolo de mormant, continuand sa-L serveasca pe Dumnezeul rascumpararii sale.
Cartile istorice : Iosua , Judecatori, Rut, Samuel, Imparati 1,2, Cronici 1,2, Ezra, Neemia, Estera.
Iosua, este prima carte din Biblie care poarta numele autorului ei, care tradus inseamna “ robul Domnului “ sau “ cel ce implineste lucrarile Domnului “ S-a nascut in Egipt si se prea poate sa fi servit in armata egipteana . Este foarte priceput in tactica militara cand se afla in fata ostilor lui Israel sa duca “ lupta din vale “ impotriva amalecitilor din Refedim, Exod 17:8-16. Iosua a fost aghiotantul lui Moise in timpul evenimentelor petrecute in muntele Sinai, Exod 24:13, iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a facut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise sa cerceteze tara Canaanului, Num. 13:1-33. Iosua si Caleb au fost singurii dintre cei 12 care au incurajat poporul sa porneasca de indata la cucerirea tarii. Dupa moartea lui Moise, Iosua devine noul conducator al poporului si sub conducerea lui evreii duc campaniile de cucerire a Canaanului si tot sub conducerea lui impart tara intre cele 12 semintii ale lui Israel. Trecerea Iordanului si cucerirea tarii este echivalata cu intrarea in prerogativele unei vieti spirituale binecuvantate prin unirea cu Isus Hristos, nu dupa moartea noastra ci inca din aceasta viata. Canaanul devenind un simbol al vietii crestine abundente care este daruita celor ce stiu sa avanseze prin credinta. Dupa C.H.Spurgeon “ exista o viata de plinatate crestina, care este la fel de deosebita de viata crestina obisnuita, precum este aceasta de deosebita de viata de saracie spirituala a lumii. Canaanul, tara promisa de Dumnezeu, a dat evreilor : odihna, abundenta si biruinta. Astfel poporul evreu scapa din robia egipteana si devine cuceritorul Canaanului. Da, Canaanul a fost cucerit, dar evreii trebuiau sa faca aceasta nu prin forta lor, ci prin credinta. Forta nu le-a folosit la nimc cand pacatul ia facut sa fie invinsi la Ai, insa credinta si ascultarea au daramat zidurile Ierihonului.
Judecatori, aici intalnim cel mai remarcabil personaj din Israel: profetul judecator Samuel, care a fost o figura pivotala in trecerea israelitilor de la sistemul teocratic la cel monarhic. Cartile scrise de el fac legatura naturala intre timpul lui Iosua si vremea Imparatilor. Fii lui Samuel n-au
calcat pe urmele tatalui lor si poporul nemultumit de comportamentul lor ca judecatori, s-a strans la Rama si i-a cerut sa aseze peste natiune un Imparat “ cum au toate neamurile “ , 1 Sam. 8:5. Cererea aceasta l-a durut foarte mult pe Samuel care s-a vazut lepadat de popor inainte de vreme. Dumnezeu I s-a aratat insa, in mahnirea lui si I-a explicat ca cererea poporului era mult mai vinovata de cat parea la prima vedere. “ Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada ci pe mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. Ei se poarta cu tine cum s-au purtat intotdeauna, de cand I-am scos din Egipt pana in ziua de astazi : M-au parasit si au slujit altor dumnezei “ 1 Sam. 8:7-8. Desi Samuel fusese unul dintre cei mai buni judecatori din Israel, Samuel a trait drama ca sub conducerea lui poporul sa se lepede de Dumnezeu si sa ceara un om muritor drept Imparat peste natiune. Asa a fost inscaunat Saul ca Imparat. Samuel va ramane credincios poporului si va cauta sa-I invete in continuare prin intermediul scrisului si facand minuni.Cartea i-si ia titlul din insus cuprinsul ei, care este dedicat perioadei asa zise “ Judecatori “ Poporul va regreta decizia, dar va fi prea tarziu, Dumnezeu il daduse deja pe Saul ca Imparat.
Cartea Rut, este o oaza de de credinciosie intr-o epoca caracterizata de idolatrie si apostazie. Rut, este una din singurele carti din biblie care poarta numele unei femei. Cealalta este Estera, cu care se contrasteaza si se completeaza reciproc. Samuel a scris acesta carte probabil dupa ce l-a uns pe David ca nou Imparat peste Israel, la aproximativ 1100 I.H. Rut este un apendice la cartea Judecatori, iar Samuel a vrut sa fie o incheiere recapitulativa a lectiilor date in cartea Judecatori, si vrea sa raspunda “ unei intrebari viclene: si daca nu ne vom pacai ? Ce se va intampla cu noi, daca vom fugi pe alte meleaguri, departe de fata Domnului ?
Experienta trista a familiei lui Elimelec este raspunsul clar si raspicat dat acestor intrebari rauvoitoare “ Nicaieri nu este prea departe pentru mana Domnului ca sa ne ajunga si sa ne pedepseasca “ Singura solutie este pocainta, prin care capatam izbavirea si binecuvantarea. Din
5
familia Elimelec s-a nascut mai tarziu Isai, tatal lui David, cel uns ca Imparat de Samuel. Scrierea lui Samuel este mai importanta decat si-a dat el atunci seama, caci ea ne arata o secventa din viata familiei care-L va da lumii pe Mesia: Domnul Isus Hristos din Semintia lui David. Iata pe scurt povestea : Elimelec pleaca din Betleem cu Naomi, sotia lui si cu ceii doi fii, Mahlon si Chilion, ca sa scape de pedeapsa trimisa de Dumnezeu asupra Israelului prin seceta. In Moab, Elimelec moare, la fel si cei doi fii ai sai. Naomi, i-si schimba numele in Mara ( amaraciune ), decide sa se intoarca in Israel, moabita Rut una din cele doua nurori refuza sa ramana pe loc, amandoua reusesc sa ajunga acasa, unde Rut gaseste favoare in ochii unui om bogat, numit Boaz care restaureaza mostenirea lui Naomi, si-i daruieste un fiu prin Rut. Acest fiu se numea Obed, hotarat de Dumnezeu sa fie tatal lui Isai si bunicul David, Imparatul slavit a lui Israel, stramosii Domnului nostru Isus Hristos.
Astfel, in istoria lui Rut avem nu numai o nestemata literatura incantatoare, ci si o explicatie de mare importanta a unei parti din genealogia lui Hristos (vezi cele despre Matei 1,4-6).
Israel ar fi trebuit sa fie pregatit prin studiul acestei naratiuni sa inteleaga planul lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor din toate neamurile care ar fi facut asa cum a facut Rut, moabita sa-L accepte pe Dumnezeu al carui caracter ii fusese reprezentat prin servii Sai. Era planul lui Dumnezeu ca in felul acesta multi sa fie atat de transformati in caracter incat sa fie pregatiti in mod individual sa devina cetateni ai vesnicei Imparatii a lui Hristos (vezi COL, p. 290).
1 Samuel, este din cele trei grupe de carti duble din Vechiul Testament : 1, 2 Samuel, 1,2 Imparati si 1,2 Cronici, ele acopera cei 500 de ani din perioada 1095 – 586 I. H., in care s-a ridicat si s-a prabusit monarhia in Israel. 1 Samuel este o cronica a tranzitiei lui Israel de la teocratie la monarhie. Dumnezeu nu a vrut niciodata ca Israel sa aiba un imparat, in afara de El Insusi. Sa ridice din mijlocul poporului conducatori iscusiti care sa se afle intotdeauna in subordinele Lui. Legea si Marele Preot ar fi trebuit sa reglementeze viata poporului in ascultarea
deplina de Domnul. Dar nu a fost asa, Israel sa indepartat de Dumnezeu, a iubit pacatul si s-a aplecat spre idolatrie. Samuel este una dintre cele mai luminoase figuri din intreaga istorie a lui Israel. El incheie sirul Judecatorilor, este primul in sirul profetilor, intemeiaza prima miscare de educatie religioasa din istoria Israelului, intemeiaza monarhia asezand pe tron primul imparat in persoana lui Saul, ca mai apoi sa-l unga imparat pe David, cel care avea sa devina cel mai mare imparat din intreaga istorie a natiunii. Samuel a fost un om al rugaciunii: el a fost nascut in urma staruintei in rugaciune, 1 Sam. 1:9-28. A fost un copil obisnuit cu rugaciunea, 1 Sam. 3 : 1-19. A invatat poporul sa biruiasca prin rugaciune, 7:5-10, cand poporul a cerut un Imparat, el a alergat la rugaciune, 1 Sam.8 : 6 si a continuat sa se roage pentru popor chiar si dupa ce l-au lepadat ca si conducator, 1 Sam.12:19-23. lipsa unei vieti de rugaciune a fost privita de Samuel, drept un pacat, 1 Sam. 12:23. Prin viata lui Samuel Dumnezeu ia eliberat pe israelti din robia filisteana, ia pregatit pentru imparatie, le-a dat un loc permanent pentru chivot, si a intarit si mai mult preotia. Saul cel dintai imparat al Israelului, a reprezentat cea mai tragica figura dintre personajele Vechiului Testament. A inceput foarte promitator, insa a cunoscut mai apoi un declin teribil si a sfarsit-o rusinos si lamentabil. David, “ lumina ochilor lui Dumnezeu “ a fost cea mai mareata personalitate din toate timpurile. El a imbogatit foarte mult istoria sociala, militara, religioasa si culturala a lui Israel. In vremea lui Samuel il intalnim ciobanas la oi, cantaret de arfa, purtator de arme, ginere al imparatului, scriitor neintrecut de psalmi, imparat uns de Samuel si fugar ratacitor, dar nevinovat. Fiul lui Ise, nepot al lui Boaz, din moabita Rut, a vazut lumina zilei in Betleem ca cel mai mic dintre cei opt frati, la 18 ani a fost uns ca Imparat de catre Samuel, a devenit cel mai important dintre Imparatii lui Israel, intemeetorul dinastiei din care s-a nascut , “ la implinirea vremii ”, Isus Hristos, Mesia. Dumnezeu a chemat Israelul la o relatie unica si speciala cu El s-a proclamat “ Imparatul lor nevazut “. Din aceasta carte 1 Samuel, aflam ca neacceptarea cailor lui Dumnezeu, neatarnarea de prezenta Lui nevazuta, refuzul trairii prin credinta, vor atrage intotdeauna asupra noatra suferinte costisitoare si un sfarsit rusinos.
2 Samuel, ne arata sfarsitul lamentabil al imparatului Saul si gloria imparatului David, “ care a fost dupa inima lui Dumnezeu “. David a preluat conducerea Israelului in perioada cand natiunea era intr-o stare haotica. Inceputurile domniei lui David, au fost modeste si pline de momente de descurajare, dar imparatul a avut credinta nestramutata in Dumnezeu. Viata lui David a fost o totala subordonare fata de initiativele si orarul lui Dumnezeu. Sub conducerea lui Davind, Israelul a ajuns la apogeul puterii si stralucirii. Timpul domniei lui David si Solomon au constituit epoca de
6
aur a Israelului. David a eradicat idolatria, a cucerit teritorii de mare intindere geografica din toata istoria Israelului, evreii au capatat faima si bogatii, Egiptul si tarile Mesopotamiei au fost puse in umbra, in acea perioada, Ierusalimul devenise faimos din marea majoritate a punctelor de vedere. Toate acestea s-au intamplat pentru ca inteleptul imparat David a acceptat subordonarea sa Imparatului Cerurilor, cautand permanent “ voia Domnului “. Dar vai viata lui David a fost marcata de plina glorie pana la pacatuirea cu Bat- Sheba, in primele 12 capitole ale cartii, pana la cadere si apoi necazurile care i-au marcat cea dea doua perioada a vietii, din urmatoarele 12 capitole. In timpul domniei lui Saul, David a refuzat sa-si faca singur dreptate si a aratat respect nelimitat fata de “ Unsul Domnului “.
Mesajul cartii : cele doua jumatati ale cartii lui David, ne arata clar ca exista o plata pentru pacat. Gresala lui David fata de Bet-Sheba si Urie a atras asupra Imparatului David si asupra casei lui pedeapsa lui Dumnezeu, oicare ar fi pozitia in fata lui Dumnezeu, a celor care au gresit. Si totusi exista o portie de Har chiar si in pedepsele Domnului.
1 Imparati si 2 Imparati cuprind o perioada de declin si decadere in istoria lui Israel. Ele incep cu imparatul David si termina cu imparatul Babilonului. Debuteaza cu constructia Templului si se incheie cu distrugerea lui. Incep cu o perioada de glorie si se termina in dezastru spiritual si robie nationala. Vremea imparatilor aduce in atentia noastra lucrarea profetilor biblici. 1 Imparati se termina cu lucrarea lui Ilie, acestui om de exceptie care a fost trimis de Dumnezeu sa intoarca poporul Israel din idolatrie la credinta cea adevarata. 1,2 Imparati sant atribuite profetului Ieremia, au fost scrise inainte de distrugerea celui dintai Templu, 550 I.H. Acopera inregistrand cresterea si descresterea Imparatiei lui Israel. 1 Imparati, arata ca in afara de perioada domniei lui Solomon, care a fost o perioada de glorie, o data cu sfarsitul acesteia, Imparatia s-a divizat in alte doua. Imparatii : Israel la Nord cu capitala Samaria, avand 10 semintii si Iuda la Sud, cu capitala Ierusalim, avand doar doua semtii. Pe tronul Samariei s-au perindat 19 imparati, din semintii diferite, Ierusalimul a ramas credincios semintiei lui David din care s-au ridicat succesiv 20 de imparati. Imparatul Solomon reprezinta apogeul monarhiei evreesti, cu abundenta materiala si culturala, culmea la care s-a ridicat vreodata Israelul. Nivelul atins de Solomon a starnit uimirea lumii de atunci, vezi Imparateasa din Seba la Ierusalim, Imp.9, 10. Cele 22 de capitole sunt aranjate in doua sectiunii egale, primele 11 se refera la cei 40 de ani de domnie ai Imparatului Solomon, iar celelalte 11 se refera la primii 80 de ani de existenta a celor doua imparatii separate. Capacitatea afectiva si emotionala a imparatului Solomon, a fost iesita din comun, vezi “ Cantarea Cantarilor “, excesele lui maritale nu pot fi explicate decat daca acceptam acest punct de vedere. Atitudinea lui fata de Dumnezeu este punctul fragil din intreaga lui constitutie. Bogatia nemasurata si neimpartita cu saracii poporului, multimea nevestelor si numarul mare de care de lupta sunt toate in contrast evident cu prevederile Legii date de Dumnezeu evreilor, Deut. 17:16-17. Desi este foarte elocvent si infocat in rugaciune, se observa la el o anumita detasare de Dumnezeu. Abundenta l-a facut sa se socoteasca mai putin dependent de ajutorul divin. In comparatie cu modestia si sentimentul de neputinta pe care l-am remarcat la tatal sau David, Solomon prezinta o siguranta de sine si o opulenta care-i ineaca spiritul. Gandurile sale exprimate in cartea Eclesiastul ni-l prezinta drept un cunoscator plictisit al tuturor dimensiunilor vietii umane. Blazarea lui este evidenta si suparatoare. Falimentul lui Solomon ca lider spiritual al poporului demonstreaza incapacitatea omului cazut in in pacat, de a sta intr-o pozitie de autoritate. Nimeni nu a fost mai intelept ca Solomon si nimeni n-a avut mai multe resurse materiale si mai multa faima. Apusul domniei lui prevesteste furtuna care se apropie. Inima lui tarata de iubire ingaduie sa se cladeasca in Ierusalim temple pentru toti dumnezeii nevestelor lui: Chemos, Baal- Peor, si Moloh, intra cu fast in cetate si in inimile poporului. Israelul se prabuseste iarasi in idolatrie. Dumnezeu il trimte pe proorocul Ahia sa-i vesteasca lui Solomon pedeapsa. Nimeni nu va mai aduna dupa el tot poporul intr-o singura imparatie. Zece semintii vor trece sub stapanirea unui slujitor al lui, stapanirea lui va fi limitata la semintiile lui Iuda si Beniamin.
Solomon este mult mai important si mai interesant insa ca semnificatie tipologica mesianica. Asemeni tatalui sau David, el este unul dintre cele mai clare anticipari ale lucrarii lui Isus Hristos. Si tot ca David, Solomon este un simbol pentru aspectul viitor al domniei lui Hristos asupra lumii. Unde nu exista ascultare, nu exista viitor. Pentru cel semet, Dumnezeu nu pastreaza nici un loc sub soare. Smeritul insa va ramane pururea in harul dumnezeesc si Dumnezeu ii va asigura vesnicia.
7
2 Imparati, arata ca marile imperii antice : Asiria, Babilonia si Persia vor avea influenta covarsitoare asupra Israelului. Recentele descoperi arheologice au aratat Biblia ca fiind o carte de istorie autentica. Aceasta carte nu a avut ca scop doar de a inregistra vietile Imparatilor din Iuda si Israel, ci pentru a prezenta urmasilor ca succesul oricarui Imparat depinde de atasamentul sau fata de Cuvantul si voia Domnului. Neascultarea duce intotdeauna la declin. Proorocul Ieremia fiind considerat ca cel mai probabil dintre toti autorii propusi, ca au scris 1,2 Imparati, in jurul anilor 550 I.H. Nu inainte de distrugerea celui dintai Templu.
2 Imparati, incepe cu stramutarea lui Ilie la cer si se termina cu stramutarea poporului evreu in Babilon, aceasta fiind cea mai tragica cronica de istorie din toata Biblilia, poate chiar din toate
analele lumii. Poporul ales de Dumnezeu sa raspandeasca cunostiinta despre Sine si despre planurile Sale pline de har, s-a abatut din ce in ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat in idolatrie si in intunericul instrainarii de Creator. Cand nelegiuirea lor si-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare straine, puternice, lipsite de mila care i-au tarat intr-o neagra, umilitoare si chinuitoare robie. Cele 10 semintii nu se vor mai intoarce acasa, ci vor ramane imprastiate printre neamurile lumii. Din Iuda si Beniamin nu se vor mai intoarce de cat o ramasita. Elisei ucenicul lui Ilie reuseste sa faca multe minuni, printre care, invierea fiului sunamitei, moartea in oala, inmultirea celor 100 de paini, vindecarea lui Naaman, capetenia ostirii Sirei, recuperarea securii unuia dintre fii proorocilor, orbirea temporara a sirienilor. 2, Imparati se sfarseste cu a treia deportare in Babilon, in urma unei rascoale a lui Zedechia pe care Nabucadnetar a inabusit-o cu cruzime. Fii lui Zedechia au fost injunghiati inaintea lui, iar imparatului i s-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus la Babilon. Templul lui Solomon, ce se afla construit pe muntele Moria a fost distrus cu desavarsire, in anii 587, 586 I.H., cetatea Ierusalimului a fost transformata in ruine si tuturor caselor li s-a dat foc. Tragedia de proportii impresionante este descrisa in cartea sa de profetul Ieremia, Plangeri 2:20, 4:3-10. In timpul dominatiei imperiului Persan, regele Cirus cel Mare a permis evreilor recladirea Templului. Noua cladire este cunoscuta in istorie sub denumirea de “ cel de al doilea Templu “ care a fost restaurat in timpul regelui Irod cel Mare. Al doilea Templu a fost distrus de romani in timpul revoltei evreilor impotriva romanilor, in anii 66 – 73. Asa deci al doilea Templu a fost distrus la cca. 70 de ani dupa inaltarea Domnului Isus, asa cum El a prezis populatiei evreiesti.
1, 2 Cronici, descriu in aceleasi evenimente ca si in cartile lui Samuel si ale Imparatilor. Atitudinea celui care le scrie este insa alta si scopul cu care sunt scrise este total diferit. Cartile lui Samuel si ale Imparatilor au un pronuntat caracter biografic, Cronicile au un caracter statistic. Primele sunt informative, cele din urma sunt formative. 1,2 Cronici sunt carti de educare a noii generatii de evrei nascuti in captivitatea babiloniana. Se presupune ca autorul ar fi carturarul Ezra, cel care a fost responsabil pentru marea lucrare de reconstruire spirituala a evreilor dupa revenirea din Babilon. Autorul a folosit un mare numar de lucrari istorice existente, in contextul trecerii a 70 de ani de robie, in care murise insa o generatie. Avem deaface cu un nou Israel nascut departe de tara, departe de Ierusalim si departe de Templu. Autorul cartii nu este pasionat de istorie, ci un iubitor de oameni. Mesajul acestor Cronici arata ca : 1. Poporul israelit trebuie sa se reaseze cat mai temeinic in tiparul si prerogativele de popor mesianic al legamantului, 2. Natiunea trebuie sa invete din catastrofa suferita de curand si sa nu se mai repete greselile care au provocat-o . 3. Natiunea trebuie sa-si reia partasia de la Templu cu Iehova, asa deci evreii fara Iehova nu au nici un rost pe pamant. Ceia ce ni se intampla in viata, bucuriile si durerile noastre, trebuiesc privite drept niste lectii prin care Dumnezeu se straduieste sa ne invete acest adevar de referinta. Cronici este o carte tragica cu un inceput glorios dar cu un sfarsit teribil. Cartea a fost scrisa intre anii 450 si 425, I.H. dupa edictul lui Cir care a permis intoarcerea evreilor in Israel. Mantuitorul a spus “ cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea lui si toate celelate vi se vor da pe deasupra, Matei 6:33 “.
Ezra. Ezra, Neemia si Estera, incheie seria celor 17 carti istorice care alcatuiesc prima sectiune a Vechiului Testament. Trebuiesc studiate impreuna fiindca prezinta lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Israel, dupa intoarcerea evreilor din robia Babiloniana. Ezra si Neemia se ocupa de “ ramasita “ care s-a intors in Ierusalim, in Iudeia, iar Estera explica ce s-a intamplat cu poporul care a preferat sa ramana in tarile in care au fost dusi. Se recomanda ca aceste trei carti sa fie citite impreuna cu cartile profetice : Hagai, Zaharia, Maleahi, caci ei au fost profeti ridicati de Dumnezeu in Israel, in perioada de dupa robie. Ezra este “ Cartea restaurarii “ , “ Cartea repatrierii
8
“, “ Cronica ramasitei lui Iuda “. Ezra face parte din marele triumvirat al carturarilor pentru scrierea Vechiului Testament : Moise, Samuel si Ezra. Traditia evreiasca, prin Talmud il
considera pe Ezra unul dintre cei mai proieminenti lideri din istoria lui Israel. Lui ii sunt atribuite cinci lucrari capitale pentru identificarea evreilor ca neam. Evreii au fost dusi in robie mai intai de asrieni, apoi de babilonieni, dupa 70 de ani de robie, Cir persanul le-a dat voie sa se intoarca in Israel, cele zece semintii luate in robie de asirieni nu s-au nai intors niciodata, Estera, a devenit imparateasa Persiei, ca sotie a imparatului Xerxes. Ezra a condus cel de al doilea convoi de evrei care s-au intors din robie, in anul 445 I.H, Neemia a condus reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Ezra ne aduce in fata cel de al doilea “ Exod “, din istoria evreilor. Primul avuse-se loc sub conducerea lui Moise, din Egipt. Ca si Moise Ezra este un om al cartii, cu o educatie aleasa si destinat sa alcatuiasca culegerea de carti sfinte ale neamului evreesc. Intoarcerea celor 50,000 de evrei sant descrise in primele sase capitole ale cartii lui Ezra. Celelalte capitole (7-10) . Descriu intoarcerea lui Ezra la Ierusalim si lucrarea lui de refacere si reforma spirituala a poporului.
Neemia. Exilul babilonian a semnat actul de deces al limbii ebraice veche. Poporul nascut in robie si-a insusit limba cu caractere aramaice. De aici s-au tras o serie de dificultati legate de educatia religioasa. Cu unele dintre ele ne vom intalni in cartea Neemia. El a fost unul dintre evreii ramasi in “ diaspora “ ( raspandire ) atunci cand imparatul Cir a dat evreilor decretul de intoarcere in tara promisa. El a ocupat functia de paharnic al imparatului Atarxerxes, o pozitie de onoare si de mare influenta asupra deciziilor imperiale. Estera era mama vitrega a imparatului si probabil ca Neemia fusese promovat datorita influentei acesteia. Cartile scrise la persoana intaia sunt scrise de Neemia insusi, restul poate fi o contributie a carturarului Ezra. Neemia a ajuns prima oara la Ierusalim in anul 430 I.H. deci abia dupa 90 de ani de cand ramasita iudeilor se intorsese de la Babilon. Zorobabel si generatia lui murise intre timp, evreii reconstruise Templul, desigur mai mic si mai modest de cat Templul lui Solomon. Intreaga lucrare durase numai patru ani, patru luni si zece zile. Dupa alti 60 de ani venise in Ierusalim si Ezra insotit de 2,000 – 3,000 de oameni, , Ezra 8:1-14. Conditiile morale si spirituale in care traiau erau de plans. Multi dintre mai marii poporului erau casatoriti cu femei straine din popoare idolatre, din jur. Desi nu s-a produs o intoarcere totala la idolatrie, totusi idolatria era incurajata pe teritoriul Israelului. Nu e de mirare ca Ezra s-a umplut de consternare si de manie, Ezara 9:3- 15. Acum, dupa 12 ani se intoarce la Ierusalim Neemia, situatia gasita de el era tragica, zidurile cetatii erau in ruina, iar poporul era fara vlaga si fara viziune, departe de stralucirea care ar fi trebuit sa-i incununeze destinul mesianic. Obiectivul lui Neemia era sa reconstruiasca zidurile Ierusalimului, el este un exemplu de dedicatie si daruire. Neemia a lasat prestigiul si confortul de la casa Imparatului Atarxerxe pentru a participa la reconstructia materiala si la restaurarea religioasa a poporului sau. El a realizat o lucrare monumentala intr-un interval record de timp. Acest om a fost un geniu al administratiei si organizarii. Comentand viata lui Neemia am putea spune : Doamne, fa-ne spirituali in intregime, dar lasa-ne plini de naturalete si cu spirit practic.
Estera, a fost o eroina a neamului evreesc, fusese ma intai numita Hadasa dar numele ei evreesc a fost schimbat pentru folosul celor de la curtea imperiala in “ Estera “ care se traduce prin “ steaua rasaritului “. Nu se cunoaste autorul. Imparatul Xerxes sau Ahasveros, a fost unul dintre cei mai renumiti imparati ai antichitatii, dar in batalia navala de la Salamina din anii 480 I.H. impotriva Greciei, a fost invins. Din cele descrise de Herodot se pare ca ospatul imparatesc din primul capitol al cartii Estera, cand imparateasa a refuzat sa vina la chemarea imparatului si a fost alungata, patru ani mai tarziu, Estera a fost facuta imparateasa, Estera 2:16. Doua femei tinere i-si dau mana peste veacuri in dragosotea lor pentru poporul evreu: Rut si Estera. Istoria Esterei este frumoasa cum numai o istorie orientala poate fi. Dumnezeu stie sa-si pastreze poporul Sau in mijlocul celor mai adverse conditii. Haman, dregator al Imparatului pune la cale distrugerea evreilor din Imperiul persan, dar se alege cu condamnarea la moarte, iar evreii scapa de cele puse la cale de el si evreii din intreaga imparatie sfarsesc prin a avea doua zile de bucurie
si de razbunare asupra tuturor dusmanilor lor. Cartea ne vorbeste despre providenta divina manifestata prin felul in care Dumnezeu i-si pastreaza mereu poporul. Estera este un portret de frumusete trupeasca si sufletesca feminina : placuta la chip si modesta la suflet, inteleapta, ascultatoare, smerita, curajioasa, loiala si perseverenta.
Cartea lui Iov, Iov a fost un personaj real, profetul Ezechiel il considera drept o personalitate proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel. Se pare ca initial aceasta carte a fost
9
scrisa in proza de Elihu, unul din personajele cartii si ca a fost tradusa in ebraica si versificata mai tarziu de Moise. Elihu prefera sa ramana anonim ca autor. Tot asa cum a preferat sa nu se prezinte nici pe sine insusi in textul cartii. Iov a trait inainte de vremea lui Avraam. Lungimea vietii lui este caracteristica acelei perioade. Numai dupa suferinta sa, Iov a mai trait inca 140 de ani, Iov 42:16. In textul cartii se aminteste de o moneda numita “ chesita “ ce se afla mentionata doar in textele care amintesc de viata patriarhilor, Gen.33:19. Tara Ut in care a trait Iov poarta numele unuia dintre nepotii lui Noe. Aceasta carte este o poema dramatica care ni-l prezinta pe Iov in aspectul sau filosofic, este o perla a literaturii universale, profunzimea ideilor ei trancend timpul si civilizatiile, fiind la fel de actuale astazi ca si in vremea in care au fost scrise. Iov apare in cateva ipostaze distincte : Iov, omul neprihanit, persecutat de Diavol din pricina neprihanirii lui Iov. 1-2:10. Iov, omul plin de sine care se cearta neincetat cu cu prietenii sai si cu Dumnezeu, Iov. 2:11-31:40. Iov, omul care se pocaieste in fata maretiei lui Dumnezeu, Iov. 32:1-42:6. Iov, omul pus in slujba pentru recuperarea celorlalti, Iov 42:7-9. Si Iov, omul binecuvantat din nou de Dumnezeu, Iov. 42:10-17. In toate acestea Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui. Desi este un om remarcabil intre semeni, insa lipsit de perfectiune cand este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Fata in fata cu Dumnezeu, Creiatorul, Iov se pleaca intr-o pocainta sincera si adanca: Iov spune, da am vorbit fara sa inteleg de minuni care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep. Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceia mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si in cenusa, Iov 42:1-6. In fata lui Dumnezeu nimeni nu poate sa se laude, caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, Romani 3:23. chiar cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de iertare. “ Dar stiu ca rascumparatorul meu este viu, ca se va ridica la urma pe pamant.
Il voi vedea si-mi va fi binevoitor, Iov 19:25-27. Dumnezeu ne vorbeste cand intr-un fel cand in altul, dar noi nu luam seama. Prin durere omul este mustrat in culcusul lui cand o lupta necurmata ii framanta oasele, Iov 33:13-19. Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, prin suferinta il instiinteaza, Iov 35:15. Cei mandri, degeaba striga caci Dumnezeu nu raspunde si nu asculta. Cel Atotputernic nu ia aminte, Iov 35:12-13.
Psalmii, au fost printre primele traduceri biblice din limba romana. Nicolaie Iorga spunea : Neamul romanesc s-a nascut in tinda bisericii. Cartea psalmilor cuprinde cel mai larg evantai de trairi sentimentale posibile. Mai mult de jumatate din Psalmi au fost scrisi de David, restul de alte persoane. Acopera o perioada care debuteaza cu viata lui Moise si se intinde pana la revenirea din robia babiloniana, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea psalmilor insa sant produsi de David in timpul vietii sale de umblare cu Domnul. Omul acesta a fost cioban la oi, cantaret vestit in Israel, trubadur la curtea Imparatului, apoi fugar haituit si aflat mereu in primejdie pana cand Dumnezeu l-a asezat chiar pe el insusi pe tronul Israelului, a strabatut atatea suisuri si coborasuri ale spiritului incat a devenit instrumentul la care a cantat insusi Dumnezeu. Psalmii lui David sant de fapt cantari divine inspirate din cer pentru a infrumuseta viata plina de necazuri a pamantului. Psalmii sant atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne invaluie cuceritor si vor ramane cu noi vesnic. Psalmii sant organizati in mod similar cu Pentateucul lui Moise:
a.psalmi ai genezei, 1-41, al carui subiect predominant este omul.
b.psalmi ai exodului, cuprinzand mai ales cantari de eliberare, 42-72.
c.psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu, 73-89.
d.psalmi asociati cu peregrinarile, din cartea Numeri, 90-106.
e.psalmi deuteronomici sau ai proslavirii dragostei divine., 107- 150.
Cartea Psalmilor este cea mai mult citata in Noul Testament, ex. 22, 23, 24. Suferintele pastorului cel bun care-si da viata pentru oile Sale, strigatele sfasietoare ale Celui ce moare ispasitor, “ Psalmul Pastorului “ , Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic. El ma va paste la pasuni verzi si ma va duce la ape de odihna.
Pildele sau proverbele lui Solomon, cartea nu trebuie judecata dupa volum ci dupa intensitatea intelepciunii pe care o gazduieste. Autorul ei nevazut este Dumnezeu, iar priceperea ei, desi nascuta in sferele cerului este destinata sa revolutioneze viata terestra. Textul cartii il mentioneaza drept autor pe Solomon la inceputul fiecareia din cele trei sectiuni. Solomon a fost autorul a 3000 de proverbe si 1005 cantari. El s-a rugat Domnului pentru intelepciune si a primit-o cum nu s-a mai data altui om pe fata pamantului. Capacitatea de sinteza, intuitia si clarviziunea lui Solomon sant si astazi proverbiale. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri, stranse la un loc
10
sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan, Eclez. 12:11. Aceasta culegere de proverbe a fost alcatuita in preajma anului 931 I.H. de catre Solomon. Capitolele 25– 29 ale cartii au fost adaugate mai tarziu de Ezechia si adaugate cartii lui Solomon. Aceasta carte reprezinta mai mult de cat o culegere de proverbe, avand o larga varietate de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisa ” intelepciunea “ acumulata de acest imparat cu o desavarsita capacitate artistica. Cartea proverbelor este o anticipare a intalnirii cu Hristos : care a fost facuta de Dumnezeu pentru noi intelepciune, nephanire, sfintire si rascumparare.
Ecleziastul, este o confesiune a unuia care a esuat in cautarea lui dupa fericire, autorul fiind Solomon. Aceasta extraordinara carte de filosofie poate fi asemuita cu maretele lucrari muzicale ale lui Iohan Sebastian Bach: ele sant pline de prabusiri si zvarcoliri minore, dar se incheie intotdeauna cu inaltatoarele tonalitati ale gamelor majore. Solomon a scris acesta carte la batranete, spre sfarsitul vietii lui, probabil in preajma anului 935 I.H. Traditia evreiasca spune ca Solomon a scris cartea Cantarea Cantarilor, in tinerete, Cartea Proverbelor la maturitate, iar cartea Ecleziastul spre apusul vietii, cand a ajuns sa fie coplesit de regrete pentru anii irositi in placerile carnii si in idolatrie. Aceasta carte nu a fost inspirata de Dumnezeu, dar ca autorul ei a fost inspirat sa o scrie. Cuvantul care caracterizeaza aceasta carte este ” desartaciune “ . Fericirea este o stare care insoteste o anumita atitudine. Iar atitudinea aceasta este implinirea vointei vesnice a lui Dumnezeu. Iata ca Dumnezeu a vrut sa ne intalnim cu gandirea celor fara Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Cele mai cunoscute versete sunt : “ O desertaciune a desartaciunilor ! Totul este desartaciune “ , Ecl. 1:2., “ Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri I-si are ceasul lui “ Ecl. 3:1., “ Funia impletita in trei nu se rupe usor, Ecl. 4 : 12., “ arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi, Ecl. 11:1., “ Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice ” nu gasesc nici o placere in ei “ Ecl. 12:1. “ Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om” Ec. 12:13. Mesajul cartii poate fi rezumat in trei afirmatii : 1. Cand observi viata umana cu ciclurile ei inexplicabile, 4, 7;15, 8;8, ajungi la convingerea ca totul este lipsit de sens si de semnificatie, este imposibil sa gasesti in toate macar un singur scop in jurul caruia sa-ti organizezi existenta. 2. Viata trebuie traita din plin, caci este un dar de la Dumnezeu. 3. Nu uita ca trebuie sa dai socoteala Facatorului tau, in ziua cand te va chema la judecata. Catarea Cantarilor, cea mai controversata carte din intreaga Biblie, greu de imaginat care ar putea fi rolul ei in Biserica. Totusi frumusetea ei si faptul ca Dumnezeu s-a ingrijit sa fie asezata alaturi de celelalte scrieri sfinte o fac una dintre cele mai sublime texte poetice ce s-au scris vreodata, in intregul evantai de religii ale lumii. Aceasta carte este o oda a iubiri in care ridica dragostea dintre barbat si femeie la nivelul stabilit initial de Creiatorul nostru. Adevarata religie condamna ascetismul si depravarea. Culmea iubirii este reciprocitatea de sentimente si trairi intre sot si sotie, in cadrul sfant al familiei. In aceasta carte, Solomon, autorul cartii descrie bogatia de sentimente si dragostea lui infocata pentru Sulamita, pe care o intalneste la via sa, arendata unor vieri, unde el ajunge incognito, nimeni din cei prezenti nu a reusit sa afle ca de fapt el era imparatul Solomon. Aceasta carte a servit la educatia tinerilor casatoriti si poate fi interpretata naturalist, considerata ca fiind o colectie de cantece erotice de dragoste, alegoric, cu sensuri ascunse si sublime, tipologica, o cale de mijloc.
Cartile Profetice, constituie rezultatul muncii Profetilor, alesi si inspirati de Dumnezeu in vremuri grele de apostazie morala. Profetul este purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale. Profetiile au urmatoarele caracteristici : 1. carcater local si contemporan al vremii in care au fost rostite. 2. Implinirea viitoare a planurilor lui Dumnezeu. Profetul sau proorocul este “ purtatatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale, fie ca vorbeste despre trecut, fie de prezent sau viitor “. Biblia spune ca Avraam era prooroc, sau profet si iata de ce este scris despre Biserica ca ea are astazi slujba profetiei “ Caci marturia lui Isus este duhul profetiei “ Apoc. 19 :10.
Vestirea viitorului, este o profetie bazata pe legamintele : Avraamic, Gen.12:13, Palestinian Deut. 28:1, 30:9, Davidic, 2 Sam. 7:4, 17, dau profetiilor un carcter optimist si “ mesianic” prin care Dumnezeu a promis evreilor ca-I va intoarce in Tara lor si le va restaura Imparatia, asezand pe tronul Ierusalimului un urmas al lui David. Dar “ Mesia “ pe care l-au vestit Profetii trebuie sa fie deasemenea un Fiu al lui Avraam. Mat, 1:1, care va inlesni rascumpararea prin intermediul jertfei. Rezulta de aici un cacter dublu al implinirilor messianice : unul de suferinta si de jertfire pentru
11
rascumpararea poporului si unul de triumf pentru instaurarea Imparatiei, Zah, 9:9, in contrast cu Zah. 14:1-9. Acest character dublu I-a incurcat foarte mult pe invatatii poporului evreu, Luca 24:26-27, Petru 1:10-12. Biserica crestina stie astazi ca aceasta este natura lucrarii lui Hristos. El a venit prima data ca Mesia, care a trebuit sa moara pentru pacatele lumii si va revenii ca Mesia triumfator pentru a-si lua in stapanire imparatia.Asa deci profetii au vestit inaltarea natiunii evreesti, caderea ei prin neasculate, risipirea printre neamuri, binecuvantarea intregii lumi prin lucrarea lui Mesia venit in Israel, pocainta natiunii evreesti si reintoarcerea lor in propria Tara, revenirea Domnului Isus in slava si judecarea tutur impotrivitorilor Imparatiei.
Din aceste profetii rezulta ca : 1. Dumnezeu exista intra-devar si este Stapanul absolut al istoriei. 2. Putem avea incredere desavarsita in Biblie. 3. Profetiile deja implinite sunt o garantie a celorlalte. Interpretarea profetiilor este dificila. Multi dintre noi ne entuziasmam cum se implineste Scriptura sub ochii nostri. Aceste impliniri dovedesc inca o data ca Dumnezeu este la carma lumii, conducand-o spre implinirea planurilor Sale. Profetiile ne ajuta sa ne linistim sub asaltul evenimentelor amenintatoare si aparent haotice din lumea in care traim. Totusi trebuie sa fim prudenti in interpretarile noastre profetice. Dumnezeu nu ne-a dat noua tot planul istoriei, ci ne-a lasat doar sa intrevedem “ anumite evenimente “ care sa ne ajute sa intelegem ca istoria se afla pe drumul prestabilit si sa ne avertizeze ca vremea se apropie , Apoc. 1:3, 22-10. Literatura apocaliptica se ocupa de finalul istoriei umane, dar prin viziunea primita, profetul a fost catapultat printr-un veritabil tunel al timpului si s-a trezit martor al unor scene pe care nu le-a putut intelege pe deplin din cauza barierelor de timp si civilizatie. Totusi el ne-a transmis descrierea celor vazute, dar folosindu-se de vocabularul izvorat din suma experientelor personale. Asa s-a intamplat cu Apostolul Ioan cand a fost in insula Patmos. El a fost catapultat “ in Duhul “ devenind martor al evenimentelor ce vor marca vremea sfarsitului. El ne spune tot ce vede dar ne descrie realitatea in cuvintele vocabularului lui de om al secolului 1. Iata ce prezinta el in Apocalipsa 9:2 -10 : …si a deschis fantana Adancului. Din fantana s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si Soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii. Din fum au iesit niste lacuste pe pamant. Li s-a dat putere, ca puterea pe care o au scorpiile pamantului. Li s-a zis sa nu vatame iarba pamantului, nici vre-o verdeata, nici vreun copac ci numai pe oamenii care nu aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni : si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cand inteapa pe un om….Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau niste cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni. Aveau parul ca de femeie si dintii lor erau ca dintii de lei. Desigur ca este relativ usor sa cazi in ispita de a identifica aceste lacuste cu elicoptere trimise sa raspandeasca gaze de lupta. Acesta interpretare ar fi o “ contemporaniezare “ a unei realitati pe care nu o putem intelege. Intr-o buna zi aceasta profetie a Sfantului Ioan se va intampla intocmai si atunci, abia atunci, vom vedea cu totii ca vestirea a fost comforma cu realitatea. Dar pana atunci va fi mai bine sa nu fim categorici in presupunerile nostre. Problema numarul doi : timp uniform si timp in secvente. Aduceti-va aminte de o intamplare petrecuta in Nazaret, Fiul cel mai renumit al locului tocmai se intorsese acasa si cei din sinagoga, iau dat cinstea sa citeasca textul pentru Sabatul respectiv, care s-a “ nimerit “ sa fie tocmai din cartea profetului Isaia. Domnul Isus a luat sulul si a inceput sa-l citeasca : “ Duhul Domnului este peste mine, pentru ca m-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia: M-a trimis sa tomaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propavaduiesc robilor de razboi slobozenia, orbilor capatarea vederii si sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurate al Domnului “ , Luca 4:18-19. Dand sulul inapoi , El a adaugat “ astazi s-au implinit cuvintele acestea din scripturile, pe care le-ati auzit “, Luca 4:21.
Nu este de mirare ca ascultatorii Lui de atunci s-au scandalizat. Mantuitorul isi luase libertatea sa interpreteze textul defacandu-l in fragmente profetice. Daca vom citi Isaia 61:1-2, vom vedea ca textul continua cu :… si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru. Noi intelegem astazi de ce s-a oprit Isus. El venise prima data numai ca sa moara pentru pacatul lumii, facand astfel posibila mantuirea tuturor celor care vor crede. Prima parte a misiunii lui a fost o oferta a harului. El va venii si adoua oara “ intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru “ , 2 Tesal. 1:8-9. Aceasta a doua venire care este inca in viitor este asociata cu judecata pe care o va aduce Dumnezeu asupra oamenilor. Oamenii care il ascultau pe domnul Isus din Nazaret nu stiau insa aceasta. De fapt nici Isaia insusi nu a stiut aceasta ordine a desfasurari evenimentelor. Versetul sau profetic ascundea
12
intre filele lui o perioada de peste doua mii de ani. Pasajele profetice nu sunt destul de clare atunci cand este vorba despre timpul sau ordinea in care se vor intampla evenimentele. Ele ne spun ca anumite lucruri se vor intampla, dar amanuntele desfasurarii lor vor putea fi intelese numai atunci cand vom fi martorii implinirilor. Apostolul Petru care a inteles aceasta limitare a oamenilor prin care ne-au fost transmise profetiile, scrie : Cei care au proorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuire aceasta tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vesteau mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Petru 1:10-11. Acest lucru trebuie tinut minte cand incercam sa talmacim profetiile. Exista profetii in care numerele joaca o importanta deosebita, totusi, majoritatea mesajelor profetice nu ne dau mare ajutor in intocmirea unor “ scheme profetice “ si nu ar trebui sa ne luam libertatea sa-L limitam pe Dumnezeu la intelegerea noastra aproximativa. Cand poporul Ierusalimului a trimis o delegatie la Ioan Botezatorul sa-l intrebe “ Esti tu Ilie “ el a clatinat din cap si a raspuns : nu sant eu “ , Ioan 1:21. Cu 400 de ani inainte profetul Maleahi declarase : , Mal. 4:5, “ iata voi trimite pe proorocul Ilie, inainte sa vina ziua Domnului, ziua acea mare si infricosata “ . In Matei 7:11-15, Domnul explica, “ Este adevarat ca trebuia sa vina intai Ilie si sa aseze din nou toate lucrurile. Dar va spun ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el ce au vrut”. “ Ucenicii au inteles atunci ca el vorbise despre Ioan Botezatorul “. Anumite mesaje profetice au impliniri multiple in situatii de armonii simetrice ale isoriei. Fiecare, dintre aceste impliniri este in sine o implinire partiala a profetiei: Ioan Botezatorul venise “ in duhul si puterea lui Ilie “, Luca 1:17, caci Dumnezeu stia ca vremea prezisa de Maleahi inca nu sosise. Daca Israelul L-ar fi primit pe Domnul Isus, misiunea lui Ioan ar fi fost implinita. Dar Dumnezeu stia ca nu va fi asa. Ilie despre care vorbeste Maleahi va terbui sa vina inainte de cea de a doua venire a Domnului. Multi comentatori ai Scripturilor sunt de parere ca el va fi unul din cei “ doi martori “ despre care ne vorbeste cartea Apocalipsei, Apoc. 11:3-12. Deutoronomul , capitolul 28, ne arata ca atunci cand Israel il va parasi pe Domnul, vor fi impastiati printre neamuri, 28:64-68. In capitolul 30 li se face promisiunea ca daca se vor pocai si se vor intoarce la Domnul in inimile lor, atunci Dumnezeu ii va readuce in tara mostenirii lor ( 30:1-10). Multi alti Profeti au reluat aceasta tema prevestind ambele evenimente. Nabucadnetar a dus Tara in robie, iar dupa 70 de ani de pedeapsa, poporul a fost readus in Tara de catre Cir,persanul. Cea mai mare dizlocare a evreilor s-a produs pe vremea Imparatlui Titus, dupa anul 70 al erei nostre. Sa se fi referit ceia ce este scris in Deuteronomul la o intoarcere a evreilor care a inceput dupa 1948, cand s-a reinfiintat Israelul ? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa ne apropie mai mult de Domnul. Numai El stie “ vremurile si soroacele ” ( Fapte 1:7).
ISAIA : Ceia ce este Shakespeare pentru literatura, Micheangelo pentru sculptura si Bach pentru muzica, aceia este Isaia pentru profetie. Calitatea scrisului sau se ridica deasupra celorlalti Profeti ai Bibliei. Nu este de mirare ca Profetia lui fara seaman a fost aleasa sa deschida seria celor 17 carti profetice ale Vechiului Testament. Considerat “ Evanghelistul Vechiului Testament “ Proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca sa dea lumii cufundate in intuneric cea mai luminoasa carte de profetie Mesianica. ,,,, Tostusi numerical nu va domina vesnic pe pamant ,in care acum este necaz.,,,,Poporul care unbla in intuneric vede o lumina ; peste cei ce locuiau in Tara umbrei mortii rasare o lumina ( 9:12). Caci un copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat si domnia va fi pe umerii Lui. Il vor numi “ Minunat, Sfesnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii ( 9:6) “ De aceia Domnul Isusi va da un semn; Iata Fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel ( Dumnezeu cu noi ), 7:14. Cartea poarta numele Autorului ei, care tradus inseamna providential tocmai “ Mantuirea este a Domnului “
Autorul Isaia a apartinut unei clase sociale inalte, a fost primit permanent de Imparatii Ahaz si Ezechia, cap 7 si 37. El a fost cronicarul de curte al lui Ozia si Ezechia, 2 Cronici 26:22: 32.
Cartea lui este eleganta cu bogatie de pasaje de o deosebita frumusete literara. Este fiul lui Amot, a fost casatorit cu o proorocita si au avut doi copii. A fost un barbat indraznet, patriot inflacarat, bland fata de poporul sau si fata de Popoarele din jur, vorbeste cu indignare impotriva pacatului, dar este plin de reverenta fata de Dumnezeu. Viata sa in intregime este plina de spiritualitate, pe Dumnezeu il numeste adesea Cel Prea Inalt, Cel Sfant, Cel Atotputernic. El este un exemplu minunat pentru predicatorii tuturor timpurilor. Isaia a avut aproximativ 60 de ani de activitate profetica ( 740 - 680 - I.H. ). In acea vreme Israelul a fost dus in robie ( 722-721, I. H . ), iar imparatia lui Iuda a fost invadata de ostile lui Sanherib ( 701 I.H ). Traditia evreiasca arata ca pe
13.
vremea lui Manase, Isaia a fost inchis in trunchiul unui copac si si taiat in doua cu forestaul ( Evrei 11:37 ).
Contextul Istoric : Activitaea lui Isaia incepe atunci cand cele 10 semintii din regatul de Nord al lui Israel erau gata sa fie cucerite de Asiria si duse in robie. Se incheiau astfel aproximativ 200 de ani de trista istorie in care Israelul ratacise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai putin de 19 imparati din opt dinastii diferite. Azi am intalnit in Biserica un fost combatant din Marina Militara, pe care l-am felicitat ca si-a pus amadoi baietasii lui in slujba altarului, sa-l ajute pe Preot, iar el a spus ca regreta stilul de viata, mai putin crestinesc, avut in trecut, ca a gasit chemare in Biserica Crestina, unde el simte ca exista “ salvarea “
======================================================================= Acest articol a fost scris de catre Constantin Calin, extras din comentarii la Biblie de catre dl. Daniel Branzei.
No comments:
Post a Comment