LUCRARI SCRIPTURALE, INTERPRETARI ALE BIBLIEI.

Lucrari scripturale, interpretari ale Bibliei. 2017 ( 7).

BIBLIA - VECHIUL TESTAMENT , CAP. 1.

BIBLIA, CARTEA CARTILOR, CUVANTUL LUI DUMNEZEU, 2016.

Incepand din antichitate si pana in prezent, s-au scris extrem de multe carti, ce contin variate informatii, dar nici una dintre ele nu a reusit sa atinga perfectiunea Biblei, ce contine “ Cuvantul scris a lui Dumnezeu “, Cel care a creiat Universul cu absolut toti astrii pe care ii vedem cu ochiul liber sau doar din telescoapele observatoarelor astronomice, din zilele noastre. In prefata la Biblie ( Sfanta Scriptura ) a Vechiului si Noului Testament, cu trimiteri, ce au fost scrise de Predicatorul Baptist, Daniel Branzei, pe care l-am cunoscut, in SUA, prin internet si telefon si a carui permisiune am obtinut-o, apreciind generozitatea sa, sa pot prelua din “ trimiteri “ anumite capitole. Acestea-mi apar foarte bine realizate, cel putin pentru mine, desi sant ortodox, am o deosebita admiratie pentru acesti oameni, ai timpului nostru, ce-si dedica energia de zi cu zi pentru al sluji pe Dumnezeu. Citez: Nicolae Iorga, marele Istoric al Romaniei, spunea ca “ taina  existentei umane nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti” . Dintre toate cartile lumii, Biblia este cartea care da cel mai bun raspuns pentru cine vrea sa afle rostul vietii. Cele doua Testamente, au fost scrise in epoci diferite ale istoriei omenirii, Vechiul Testament, constituit din Pentateucul lui Moise : Geneza, Exodul, Leveticul, Numeri, Deuteronomul. Geneza, contine informatii despre “ inceputurile “ majoritatii lucrurilor din lumea in care traim noi astazi. Descrierea acestor incepturi este facuta concentric, incepand cu informatii globale despre realitatea “Creiatiei “ si in mod treptat, apropiindu-se de lumea, imediat inconjuratoare. Aceasta dovedeste ca intreaga carte constituie raspunsuri multiple pe care Dumnezeu, le da fiintelor umane, pentru clarificarea modului in care stramosii nostrii, Adam si Eva au fost creiati de Dumnezeu, daruindu-le viata vesnica, Gradina Edenului, ce constituia Raiul pe Pamant, cu hrana abundenta si conditii climatelice perfecte, pentru a nu suferii nici un fel de discomfort, in centrul Paradisului pamantean, denumit Gradina Edenului, un Rau iesea din Eden si uda Gradina si apoi se impartea in patru brate: Pison, ce inconjura tara Havila, Ghihon, ce inconjura tara Cus,  Hidechel ( Tigru ), ce curgea la rasaritul Asiriei, Eufratul fiind al patrulea rau. Teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, a constituit Mesopotamia, acolo unde au existat in antichitate, popoarele Sumeriene, Akkadiene, Babiloniene si Asiriene. In centrul Gradinii Edenului se afla “ Pomul cunoasterii binelui si raului “, Pom ale carui fructe au fost interzise lui Adam si Eva, sa manance din ele, Dumnezeu spunandu-le ca in ziua in care vor manca din “ Pomul oprit “ cu siguranta vor murii, Dumnezeu referindu-se la faptul ca ei vor pierde “ nemurirea “. Eva a fost ispitita de sarpe, la randu-i la ispitit pe Adam si astfel strabunii nostri, Adam si Eva, au  " pierdut nemurirea “ lor

si a tuturor generatiilor  care s-au succedat de la Adam si Eva pana la venirea Domnului nostru Isus Cristos, Cel ce Si-a daruit viata pentru pacatul intregii omeniri. 

Geneza este o carte istorica, cuprinzand evenimente din “ protoistoria omenirii “ continand evenimente dinainte si dupa “ caderea omului in neascultare “ , cand Dumnezeu a trebuit sa exercite pedeapsa si sa refaca echilibrul dreptatii. Textul Genezei apare de 60 de ori in continutul Noului Testament dovedind profund ca termenii tuturor revelatiilor dumnezeesti sunt plantati aici si cine doreste sa intelega deplin aceasta revelatie trebuie sa inceapa cu aceasta Carte. Geneza este asezata la inceputul celor 66 de carti ale Bibliei, Geneza este si inceputul “ revelatiei de Sine “ a lui Dumnezeu, a descoperirii fiintei Lui, “ Eu sant Cel ce sunt “ , catre faptura creiata. Aceasta descoperire treptata este progresiva in esenta si culmineaza in Hristos, Dumnezeu adevarat, facut in trup si coborat printre oameni. Geneza incepand cu cuvintele : La inceput Dumnezeu a facut Cerurile si Pamantul, limiteaza ratacirile imaginatiei noastre care il cauta pe Dumnezeu in forme aberante si arbitrare, ateismul si politeismul, materialsmul, fatalismul, evolutionismul, panteismul. Geneza il asaza pe maestuosul Dumnezeu in centrul creiatiei, 

2.

eliminand orice confuzie.

Exodul, este descrierea glorioasei interventii a Dumnezeului pornit in rascumpararea creiaturii pierdute. Exodul este o carte clara in ce priveste lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu, 

debuteaza in plina tragedie umana, care se termina cu un trumf al slavei. Ne vorbeste de un Dumnezeu suveran care a hotarat in bunavointa Lui sa mantuiasca. Data probabila a scrierii a fost intre anii 1445 – 1440 I.H. Subiectul acestei carti este eliberarea din robia Egipteana, ca o implinire a promisiunii facute in Geneza 1:13, 14. Aceasta izbavire a fost facuta prin interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, “ plagile 7:14, 12:36 “ dupa iesirea din Egipt, Poporului evreu I se da Legea, insotita de adevarata inchinaciune, inscrisa in tiparul si simbolurile Cortului intalnirii.  Se adauga reguli pentru apropierea de Dumnezeu, prin intermediul jertfelor practicate de Preoti. In cartea Exodul, legamantul Avraamic, ce continea transformarea lui Avraam intr-un popor mare, binecuvantari personale, fagaduia neamurilor, trei lucruri distincte : A. Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, B. Voi blestema pe cei ce te vor blestema, C. Toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine, este inlocuit de legamantul Mozaic. Legea despre neprihanire, Legea pentru judecata, poruncile asupra inchinaciunilor Poporului evreu. Sf. Apostol Pavel arata in “ Galateni “ ca Legea Mozaica a fost aducatoare de moarte, astazi  Crestinul nu se mai afla sub acest legamant mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de Har ale Legamantului celui Nou. Exodul ne pune inainte o lectura fascinanta despre cel mai maret spectacol de scoatere a poporului evreu din robia egipteana. O priveliste maiestuasa si slavita mai este, cand Dumnezeu scrie cele zece porunci, pe doua table de piatra si I le da lui Moise, pe muntele Sinai. 

Leveticul, contine multe comori de o extraordinara valoare si este un cod de prevederi legale si rituale dedicat Levitilor, urmasilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fusese alesi de Dumnezeu sa alcatuiasca preotia lui Israel. De 56 de ori este scris in text ca Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el Insus, sau le-a dictat altora pentru a fi scrise. Domnul Isus certifica faptul ca aceasta carte ii apartine lui Moise. Leveticul a fost scris sa arate Israelului cum sa traiasca in sfintenie, pentru ca Dumnezeu hotarase ca Israelul sa fie instrumentul prin care sa fie realizat planul de mantuire pentru toate celelate neamuri. Tiparul de sfintenie al lui Dumnezu a fost intreit : jertfele, cu varsarea de sange, poruncile, ca o marturie a caracterului divin si a conduitei cerute de Dumnezeu, pedepsele, anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfinteniei divine. Leveticul a fost destinat sa pregateasca Israelul si omenirea lui Hristos, prin trezirea sentimentului de vinovatie si de nevoie pentru jertfa de ispasire. Intregul ritual desfasurat la Cortul intalnirii era o trimitere spre lucrarea viitoare, a Domnului Isus si spre sacrificiul suprem depus de El pe altarul din dealul Golgotei.  Leveticul este o revelatie a caracterului lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii. Sfantenia lui Dumnezeu ne descopera mereu vinovatia noastra si nevoia noastra dupa Mijlocitorul harului si al iertarii. Este o mostra de cod moral din domeniul Teocratiei. Leveticul este o comoara de tipuri si simboluri care ni-l prezinta pe Hristos in toata gloria si splendoarea lui, trecuta, prezenta si viitoare, toate acestea i-si asteapta implinirea. Leveticul sta fata de Exodul in aceiasi relatie pe care o au Epistolele cu Evangheliile. In Evanghelii noi santem eliberati prin sangelele Mielului. In Epistole ajungem sa fim locuiti de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. In Evanghelii Dumnezeu ne vorbeste din afara. In Epistole El glasuieste dinanuntru. In Evanghelii noi avem baza partasiei noastre cu Dumnezeu : rascumpararea. In Epistole gasim umblarea noastra in partasia lui Dumnezeu : Sfintirea. Ca si in Leveticul si in Epistole, ne sant prezentate multiplele fatete ale lucrarii de ispasire manifestate de Dumnezeu fata de cei care deja sant mantuiti. Leveticul, incepand de la capitolele 1 la 17, prezinta probleme ne-morale, iar de la capitolul 17 la sfarsit se ocupa de probleme morale. Prima parte are deaface cu intinarea ceremoniala si fizica, iar a doua se ocupa de intinarea morala si spirituala. Cea dantai reglementeaza o curatenie a inimii, cea de a doua defineste limitele unei vietuiri in absoluta curatie.

3.

Numeri, In mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cartile lui trebuiesc judecate prin prisma existentei si destinului acestui popor de exceptie. Cartea Genezei ne-a aratat coordonatele cosmice si terestre in care a aparut acest neam. Capitolul 11 din cartea 

Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu insusi intervine in Istorie si il 

cheama pe Avram din cetatea pagana Ur, aflata in Caldea, la varsarea Tigrului si Eufratului in golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, Tatal unei mari multimi, Gen 17:5. si Stramosul tuturor evreilor. Finalul cartii Geneza, ii gaseste pe urmasii acestui foarte important personaj istoric parasind Canaanul, spre a se muta o vreme in Egipt. Cartea Exodul ne arata cum familia celor 12 semintii, ale lui Iacov, nepotul lui Avraam, creste numeric depasind stadiul unui simplu grup etnic devenind un popor care starneste teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu Insusi intervine cu mana tare in Egipt spre al determina pe Faraon sa-I lase pe evrei sa plece spre a se intoarce inapoi in tara promisa lui Avraam, Tara Canaanului. Dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu da acestui popor un cod de legi teocratice in virtutea caruia “ Elohim “ Dumnezeul Cel Atotputernic, devine “ Iehova “, Dumnezeul evreilor. Poporul format in Egipt si caruia i s-a dat in pustie o Constitutie, este acum in drum spre vatra in care–si va aseza copii. Dumnezeu ii conduce inainte ca sa le dea Canaanul. Se vor lasa ei condusi de Dumnezeu in aceasta tara noua si prospera, dar necunoscuta si potential periculoasa ? Aceasta este intrebarea la care raspunde continutul acestei carti. Cartea Numeri ( In pustie ), cei 70 de invatati care au tradus Biblia din ebraica in greceste la Alexandria in Egipt, au numit-o in greceste “ Aritmoi “ care in in romaneste inseamna “ Numeri “ 

La o luna si jumatate de la cladirea Cortului are loc prima numaratoare a poporului, au fost gasiti peste doua milioane de persoane, care pentru acea perioada de timp reprezenta un popor numeros. Cineva a zis ca in Geneza vedem ruina omului, in Exodul vedem rascumpararea omului, in Levetic  vedem inchinarea omului, in Numeri vedem cum oamenii ratacesc in pustie 40 de ani, pentru neasculatre, pana cand Dumnezeu decide sa-i duca, insfarsit in Canaan. Noul Testament preia lectia neascultarii din cartea Numeri, si o folseste pentru a imprima crestinilor o viata de credinta si de deplina ascultare fata de Domnul ( Ioan 3:14, 1 Cor. 10:1-12 : 2 Petru 2: 15 – 16, Apoc. 2;14: Iuda 11 ).

Numeri, ne prezinta generatia iesita din Egipt cu inclinatii idolatrice si care i-a cerut lui Aaron sa le faca un idol, pentru care au fost pedepsiti sa rataceasca prin Pustie 40 de ani si avea sa piara in pustie, prima generatie, iar cea de a doua, care s-a nascut in pustie si avea apoi sa cucereasca Canaanul. Aici ne intalnim cu moartea Mariei si a lui Aaron si cu pacatul lui Moise. Nici unul din cei trei nu a putut intra in tara promisa. Aceasta onoare a fost data lui Iosua, care in nume si misiune este un reprezentant al Capeteniei, mantuirii noastre : Domnul Isus Hristos.

Deuteronomul, este a cincea si ultima carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci carti, numite de evrei si Tora, alcatuiec o adevarata Biblie in miniatura. In ele vedem succesiv, ruina, rascumpararea, readucerea omului in partasie cu Dumnezeu, apoi calauzirea divina si dragostea lui Dumnezeu, care reuseste mereu sa ne scoata la capat. In ele capatam o revelatie progresiva treptata a lui Dumnezeu catre oameni. Geneza arata suveranitatea lui Dumnezeu in alegerea Israelului, Exodul ne arata puterea si maretia lui Dumnezeu, Leveticul adauga la aceasta sfintenia divina, Numeri ne arata severitatea si bunatatea lui Dumnezeu, fata de oameni, Deuteronomul ne arata dincolo de promisiuni si pedepse, credinciosia lui Dumnezeu, devenind completarea necesara a primelor patru carti din Pentateucul lui Moise, adevaratul si veritabilul lor autor a fost Dumnezeu Insusi. Sfantul Petru ne spune, in aceasta priviinta “ mici o proorocie n-a fost adusa din voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant “. Moise rosteste aceste cuvinte in campia Moabului inainte de intrarea evreilor in Canaan si cu putin inainte de propria lui moarte. Deuteronomul acopera o perioada de timp de aproximativ doua luni, incluzand si cele 30 de zile de jale dupa moartea lui Moise. Scrierea cartii probabil s-a facut in 

4.

cursul unei singure saptamani, cam cu o luna inainte de trecerea Iordanului, Deut. 1: 1-3. Este de fapt o colectie de cuvantari tinute de Moise, ca ramas bun inainte de despartirea de copii lui Israel. Aceste discursuri calde si solemne au fost rostite in ceasul in care marele om se afla in 

pragul marii treceri din viata terestra spre viata cereasca. Din inaltimea muntelui Pisga, el 

priveste inapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanta epocala. Dupa inca o sectiune in care revine cu lamuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise isi intoarce privirea spre viitor, patrunzand profetic pana catre sfarsitul istoriei lui Israel, dupa anticipata lor rentoarcere in tara. Deuteronomul explica evreilor motivatia faptelor lui Dumnezeu “ El a iubit pe parintii tai si deaceia a ales samanta lor, dupa ei “ Deut. 4:37. Nu pentru ca a-ti fi numerosi S-a alipit Domnul de voi si va ales, ca de fapt voi santeti cel mai mic dintre toate popoarele, ci pentru ca Domnul va iubeste. Exista o mare similitudine intre Deutoronom, a cincea carte din Vechiul Testament si Faptele Apostolilor, a cincea carte din Noul Testament, ambele dand oamenilor a doua sansa. 

Trinitatea lui Dumnezeu este exprimata in pasajul din 6:4-5, numit de evrei “ Shema “ Asculta Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Ceia ce in ebraica ar fi “ Iehova ( Yelohenu = forma de plural, ce inlocuieste cuvantul Dumnezeu cu Dumnezei ), este singurul Iehova. In forma mai simpla ar echivala ca de fapt Dumnezeu este in forma de Sfanta Trinitate. Oare cat de mare si puternic ar fi ajuns poporul evreu daca ar fi trait in ascultare de Dumnezeu ? Moise a murit la varsta de 120 de ani, el a fost singurul om inmormantat de Dumnezeu Insus, in Valea Moabului, dar nimeni nu i-a vazut mormantul, pana in ziua de azi. Astfel Dumnezeu a evitat pericolul ca poporul evreu sa-si fi facut un idol din Moise. Dumnezeul crestin s-a pronuntat inca de atunci impotriva cultului mortilor. Biblia ne spune ca pentru trupul lui Moise a fost o disputa intre Deavol si Arhanghelul Mihail ( Iuda 9 ).

Moise a reaparut inca o data pe pamant pe muntele unde Domnul Isus S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor Sai ( Luca 9:30, 31 ). El a trait dincolo de mormant, continuand sa-L serveasca pe Dumnezeul rascumpararii sale. 

Cartile istorice : Iosua , Judecatori, Rut, Samuel, Imparati 1,2, Cronici 1,2, Ezra, Neemia, Estera. 

Iosua, este prima carte din Biblie care poarta numele autorului ei, care tradus inseamna “ robul Domnului “ sau “ cel ce implineste lucrarile Domnului “ S-a nascut in Egipt si se prea poate sa fi servit in armata egipteana . Este foarte priceput in tactica militara cand se afla in fata ostilor lui Israel sa duca “ lupta din vale “ impotriva amalecitilor din Refedim, Exod 17:8-16. Iosua a fost aghiotantul lui Moise in timpul evenimentelor petrecute in muntele Sinai, Exod 24:13, iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a facut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise sa cerceteze tara Canaanului, Num. 13:1-33. Iosua si Caleb au fost singurii  dintre cei 12 care au incurajat poporul sa porneasca de indata la cucerirea tarii. Dupa moartea lui Moise, Iosua devine noul conducator al poporului si sub conducerea lui, evreii duc campaniile de cucerire a Canaanului si tot sub conducerea lui impart tara intre cele 12 semintii ale lui Israel. Trecerea Iordanului si cucerirea tarii este echivalata cu intrarea in prerogativele unei vieti spirituale binecuvantate prin unirea cu Isus Hristos, nu dupa moartea noastra ci inca din aceasta viata. Canaanul devenind un simbol al vietii crestine abundente care este daruita celor ce stiu sa avanseze prin credinta. Dupa C.H.Spurgeon “ exista o viata de plinatate crestina, care este la fel de deosebita de viata crestina obisnuita, precum este aceasta de deosebita de viata de saracie spirituala a lumii. Canaanul, tara promisa de Dumnezeu, a dat evreilor : odihna, abundenta si biruinta. Astfel poporul evreu scapa din robia egipteana si devine cuceritorul Canaanului. Da, Canaanul a fost cucerit, dar evreii trebuiau sa faca aceasta nu prin forta lor, ci prin credinta. Forta nu le-a folosit la nimc cand pacatul ia facut sa fie invinsi la Ai, insa credinta si ascultarea au 

5.

daramat zidurile Ierihonului. 

Judecatori, aici intalnim cel mai remarcabil personaj din Israel: profetul judecator Samuel, care a fost o figura pivotala in trecerea israelitilor de la sistemul teocratic la cel monarhic. Cartile 

scrise de el fac legatura naturala intre timpul lui Iosua si vremea Imparatilor. Fii lui Samuel n-au 

calcat pe urmele tatalui lor si poporul nemultumit de comportamentul lor ca judecatori, s-a strans la Rama si i-a cerut sa aseze peste natiune un Imparat “ cum au toate neamurile “ , 1 Sam. 8:5. Cererea aceasta l-a durut foarte mult pe Samuel, care s-a vazut lepadat de popor inainte de vreme. Dumnezeu I s-a aratat insa, in mahnirea lui si I-a explicat ca cererea poporului era mult mai vinovata de cat parea la prima vedere. “ Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada ci pe mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. Ei se poarta cu tine cum s-au purtat intotdeauna, de cand I-am scos din Egipt pana in ziua de astazi : M-au parasit si au slujit altor dumnezei “ 1 Sam.  8:7-8. Desi Samuel fusese unul dintre cei mai buni judecatori din Israel, Samuel a trait drama ca sub conducerea lui poporul sa se lepede de Dumnezeu si sa ceara un om muritor drept Imparat peste natiune. Asa a fost inscaunat Saul ca Imparat. Samuel va ramane credincios poporului si va cauta sa-I invete in continuare prin intermediul scrisului si facand minuni.Cartea-si ia titlul din insus cuprinsul ei, care este dedicat perioadei asa zise 

“ Judecatori “ Poporul va regreta decizia, dar va fi prea tarziu, Dumnezeu il daduse deja pe Saul ca Imparat.

Cartea Rut, este o oaza de de credinciosie intr-o epoca caracterizata de idolatrie si apostazie. Rut, este una din singurele carti din biblie care poarta numele unei femei. Cealalta este Estera, cu care se contrasteaza si se completeaza reciproc. Samuel a scris acesta carte probabil dupa ce l-a uns pe David ca nou Imparat peste Israel, la aproximativ 1100 I.H. Rut este un apendice la cartea Judecatori, iar Samuel a vrut sa fie o incheiere recapitulativa a lectiilor date in cartea Judecatori, si vrea sa raspunda “ unei intrebari viclene: si daca nu ne vom pacai ? Ce se va intampla cu noi, daca vom fugi pe alte meleaguri, departe de fata Domnului ? 

Experienta trista a familiei lui Elimelec este raspunsul clar si raspicat dat acestor intrebari rauvoitoare “ Nicaieri nu este prea departe pentru mana Domnului ca sa ne ajunga si sa ne pedepseasca “ Singura solutie este pocainta, prin care capatam izbavirea si binecuvantarea. Din familia Elimelec s-a nascut mai tarziu Isai, tatal lui David, cel uns ca Imparat de Samuel. Scrierea lui Samuel este mai importanta decat si-a dat el atunci seama, caci ea ne arata o secventa din viata familiei care-L va da lumii pe Mesia: Domnul Isus Hristos din Semintia lui David. Iata pe scurt povestea : Elimelec pleaca din Betleem cu Naomi, sotia lui si cu ceii doi fii, Mahlon si Chilion, ca sa scape de pedeapsa trimisa de Dumnezeu asupra Israelului prin seceta. In Moab, Elimelec moare, la fel si cei doi fii ai sai. Naomi, i-si schimba numele in Mara  ( amaraciune ), decide sa se intoarca in Israel, moabita Rut una din cele doua nurori refuza sa ramana pe loc, amandoua reusesc sa ajunga acasa, unde Rut gaseste favoare in ochii unui om bogat, numit Boaz care restaureaza mostenirea lui Naomi, si-i daruieste un fiu prin Rut. Acest fiu se numea Obed, hotarat de Dumnezeu sa fie tatal lui Isai si bunicul lui David, Imparatul slavit a lui Israel, stramosii Domnului nostru Isus Hristos.  

Astfel, in Istoria lui Rut avem nu numai o nestemata literatura incantatoare, ci si o explicatie de mare importanta a unei parti din genealogia lui Hristos (vezi cele despre Matei 1,4-6).

Israel ar fi trebuit sa fie pregatit prin studiul acestei naratiuni sa inteleaga planul lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor din toate neamurile care ar fi facut asa cum a facut Rut, moabita sa-L accepte pe Dumnezeu al carui caracter ii fusese reprezentat prin servii Sai. Era planul lui Dumnezeu ca in felul acesta multi sa fie atat de transformati in caracter incat sa fie pregatiti in mod individual sa devina cetateni ai vesnicei Imparatii a lui Hristos (vezi COL, p. 290).

1 Samuel, este din cele trei grupe de carti duble din Vechiul Testament : 1, 2 Samuel, 1,2 

6.

Imparati si 1,2 Cronici, ele acopera cei 500 de ani din perioada 1095 – 586 I. H., in care s-a ridicat si s-a prabusit monarhia in Israel.  1 Samuel este o cronica a tranzitiei lui Israel de la teocratie la monarhie. Dumnezeu nu a vrut niciodata ca Israel sa aiba un Imparat, in afara de El Insusi. Sa ridice din mijlocul poporului conducatori iscusiti care sa se afle intotdeauna in 

subordinele Lui. Legea si Marele Preot ar fi trebuit sa reglementeze viata poporului in ascultarea 

deplina de Domnul. Dar nu a fost asa, Israel sa indeparatat de Dumnezeu, a iubit pacatul si s-a aplecat spre idolatrie.  Samuel este una dintre cele mai luminoase figuri din intreaga istorie a lui Israel. El incheie sirul Judecatorilor, este primul in sirul profetilor, intemeiaza prima miscare de educatie religioasa din istoria Israelului, intemeiaza monarhia asezand pe tron primul Imparat in persoana lui Saul, ca mai apoi sa-l unga Imparat pe David,  cel care avea sa devina cel mai mare Imparat din intreaga Istorie a Natiunii. Samuel a fost un om al rugaciunii: el a fost nascut in urma staruintei in rugaciune, 1 Sam. 1: 9-28. A fost un copil obisnuit cu rugaciunea, 1 Sam. 3 : 1-19. A invatat poporul sa biruiasca prin rugaciune, 7:5-10, cand poporul a cerut un Imparat, el a alergat la rugaciune, 1 Sam.8 : 6 si a continuat sa se roage pentru popor chiar si dupa ce l-au lepadat ca si Conducator, 1 Sam.12:19-23. lipsa unei vieti de rugaciune a fost privita de Samuel, drept un pacat, 1 Sam. 12:23. Prin viata lui Samuel Dumnezeu ia eliberat pe Israelti din robia filisteana, ia pregatit pentru Imparatie, le-a dat un loc permanent pentru chivot, si a intarit si mai mult preotia. Saul cel dintai imparat al Israelului, a reprezentat cea mai tragica figura dintre personajele Vechiului Testament. A inceput foarte promitator, insa a cunoscut mai apoi un declin teribil si a sfarsit-o rusinos si lamentabil. David, “ lumina ochilor lui Dumnezeu “ a fost cea mai mareata personalitate din toate timpurile. El a imbogatit foarte mult Istoria sociala, militara, religioasa si culturala a lui Israel. In vremea lui Samuel il intalnim Ciobanas la oi, Cantaret de arfa, purtator de arme, Ginere al Imparatului, scriitor neintrecut de psalmi, imparat uns de Samuel si fugar ratacitor, dar nevinovat. Fiul lui Ise, nepot al lui Boaz, din moabita Rut, a vazut lumina zilei in Betleem ca cel mai mic dintre cei opt frati, la 18 ani a fost uns ca Imparat de catre Samuel, a devenit cel mai important dintre Imparatii lui Israel, intemeetorul dinastiei din care s-a nascut , “ la implinirea vremii ”, Isus Hristos, Mesia. Dumnezeu a chemat Israelul la o relatie unica si speciala cu El s-a proclamat “ Imparatul lor nevazut “. Din aceasta carte 1 Samuel, aflam ca neacceptarea cailor lui Dumnezeu, neatarnarea de prezenta Lui nevazuta, refuzul trairii prin credinta, vor atrage intotdeauna asupra noatra suferinte costisitoare si un sfarsit rusinos. 

2 Samuel, ne arata sfarsitul lamentabil al imparatului Saul si gloria Imparatului David, “ care a fost dupa inima lui Dumnezeu “. David  a preluat conducerea Israelului in perioada cand Natiunea era intr-o stare haotica. Inceputurile domniei lui David, au fost modeste si pline de momente de descurajare, dar Imparatul a avut credinta nestramutata in Dumnezeu. Viata lui David a fost o totala subordonare fata de initiativele si orarul lui Dumnezeu. Sub conducerea lui Davind, Israelul a ajuns la apogeul puterii si stralucirii. Timpul domniei lui David si Solomon au constituit epoca de aur a Israelului. David a eradicat idolatria, a cucerit teritorii de mare intindere geografica din toata istoria Israelului, evreii au capatat faima si bogatii, Egiptul si tarile Mesopotamiei au fost puse in umbra, in acea perioada, Ierusalimul devenise faimos din marea majoritate a punctelor de vedere. Toate acestea s-au intamplat pentru ca inteleptul Imparat David a acceptat subordonarea sa Imparatului Cerurilor, cautand permanent “ voia Domnului “. Dar vai viata lui David a fost marcata de plina glorie pana la pacatuirea cu Bat- Sheba, in primele 12 capitole ale cartii, pana la cadere si apoi necazurile care i-au marcat cea de a doua perioada a vietii, din urmatoarele 12 capitole. In timpul domniei lui Saul, David a refuzat sa-si faca singur dreptate si a aratat respect nelimitat fata de “ Unsul Domnului “. 

Mesajul cartii : cele doua jumatati ale cartii lui David, ne arata clar ca exista o plata pentru pacat. Greasala lui David fata de Bet-Sheba si Urie a atras asupra imparatului David si asupra casei lui pedeapsa lui Dumnezeu, oicare ar fi pozitia in fata lui Dumnezeu, a celor care au gresit. Si totusi 

7.

exista o portie de Har chiar si in pedepsele Domnului.

1 Imparati. 1 si 2 Imparati cuprind o perioada de declin si decadere in Istoria lui Israel. Ele incep cu imparatul David si termina cu imparatul Babilonului. Debuteaza cu constructia Templului si se incheie cu distrugerea lui. Incep cu o perioada de glorie si se termina in dezastru 

spiritual si robie nationala. Vremea imparatilor aduce in atentia noastra lucrarea profetilor 

biblici. 1 Imparati se termina cu lucrarea lui Ilie, acestui om de exceptie care a fost trimis de Dumnezeu sa intoarca poporul Israel din idolatrie la credinta cea adevarata. 1,2 Imparati sunt atribuite profetului Ieremia, au fost scrise inainte de distrugerea celui dintai Templu, 550 I.H. Acopera inregistrand cresterea si descresterea imparatiei lui Israel. 1 Imparati, arata ca in afara de perioada domniei lui Solomon, care a fost o perioada de glorie, o data cu sfarsitul acesteia, Imparatia s-a  divizat in alte doua Imparatii : Israel la Nord cu capitala Samaria, avand 10 semintii si Iuda la Sud, cu capitala Ierusalim, avand doar doua semtii. Pe tronul Samariei s-au perindat 19 imparati, din semintii diferite, Ierusalimul a ramas credincios semintiei lui David din care s-au ridicat succesiv 20 de imparati. Imparatul  Solomon reprezinta apogeul monarhiei evreesti, cu abundenta materiala si culturala, culmea la care s-a ridicat vreodata Israelul. Nivelul atins de Solomon a starnit uimirea lumii de atunci, vezi Imparateasa din Seba la Ierusalim, Imp.9, 10. Cele 22 de capitole sant aranjate in doua sectiunii egale, primele 11 se refera la cei 40 de ani de domnie ai Imparatului Solomon, iar celelalte 11 se refera la primii 80 de ani de existenta a celor doua imparatii separate. Capacitatea afectiva si emotionala a imparatului Solomon, a fost iesita din comun, vezi “ Cantarea Cantarilor “, excesele lui maritale nu pot fi explicate decat daca acceptam acest punct de vedere. Atitudinea lui fata de Dumnezeu este punctul fragil din intreaga lui constitutie. Bogatia nemasurata si neimpartita cu saracii poporului, multimea nevestelor si numarul mare de care de lupta sunt toate in contrast evident cu prevederile Legii date de Dumnezeu evreilor, Deut. 17:16-17. Desi este foarte elocvent si infocat in rugaciune, se observa la el o anumita detasare de Dumnezeu. Abundenta l-a facut sa se socoteasca mai putin dependent de ajutorul divin. In comparatie cu modestia si sentimentul de neputinta pe care l-am remarcat la tatal sau David, Solomon prezinta o siguranta de sine si o opulenta care-i ineaca spiritul. Gandurile sale exprimate in cartea Eclesiastul ni-l prezinta drept un cunoscator plictisit al tuturor dimensiunilor vietii umane. Blazarea lui este evidenta si suparatoare.  Falimentul lui Solomon ca lider spiritual al poporului demonstreaza incapacitatea omului cazut in in pacat, de a sta intr-o pozitie de autoritate. Nimeni nu a fost mai intelept ca Solomon si nimeni n-a avut mai multe resurse materiale si mai multa faima. Apusl domniei lui prevesteste furtuna care se apropie. Inima lui tarata de iubire ingaduie sa se caldeasca in Ierusalim temple pentru toti dumnezeii nevestelor lui: Chemos, Baal- Peor, si Moloh, intra cu fast in cetate si in inimile poporului. Israelul se prabuseste iarasi in idolatrie. Dumnezeu il trimte pe proorocul Ahia sa-i vesteasca lui Solomon pedeapsa. Nimeni nu va mai aduna dupa el tot poporul intr-o singura imparatie. Zece semintii vor trece sub stapanirea unui slujitor al lui, stapanirea lui va fi limitata la semintiile lui Iuda si Beniamin.

Solomon este mult mai important si mai interesant insa ca semnificatie tipologica mesianica. Asemeni tatalui sau David, el este unul dintre cele mai clare anticipari ale lucrarii lui Isus Hristos. Si tot ca David, Solomon este un simbol pentru aspectul viitor al domniei lui Hristos asupra lumii. Unde nu exista ascultare, nu exista viitor. Pentru cel semet, Dumnezeu nu pastreaza nici un loc sub soare. Smeritul insa va ramane pururea in harul dumnezeesc si Dumnezeu ii va asigura vesnicia.

2 Imparati, arata ca marile imperii antice : Asiria, Babilonia si Persia vor avea influenta covarsitoare asupra Israelului. Recentele descoperi arheologice au aratat Biblia ca fiind o carte de istorie autentica. Aceasta carte nu a avut ca scop doar de a inregistra vietile imparatilor din Iuda si Israel, ci pentru a prezenta urmasilor ca succesul oricarui imparat depinde de atasamentul sau 

8.

fata de Cuvantul si voia Domnului. Neascultarea duce intotdeauna la declin. Proorocul Ieremia fiind considerat ca cel mai probabil, dintre toti autorii propusi, ca au scris 1,2 Imparati, in jurul anilor 550 I.H. Nu inainte de distrugerea celui dintai Templu. 

2 Imparati, incepe cu stramutarea lui Ilie la cer si se termina cu stramutarea poporului evreu in 

Babilon, aceasta fiind cea mai tragica cronica de istorie din toata Biblilia, poate chiar din toate 

analele lumii. Poporul ales de Dumnezeu sa raspandeasca cunostiinta despre Sine si despre planurile Sale pline de har, s-a abatut din ce in ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat in idolatrie si in intunericul intrainarii de creator. Cand nelegiuirea lor si-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare straine, puternice, lipsite de mila care i-au tarat intr-o neagra, umilitoare si chinuitoare robie. Cele 10 semintii nu se vor mai intoarce acasa, ci vor ramane imprastiate printre neamurile lumii. Din Iuda si Beniamin nu se vor mai intoarce de cat o ramasita. Elisei ucenicul lui Ilie reuseste sa faca multe minuni, printre care, Invierea fiului sunamitei, Moartea in oala, Inmultirea celor 100 de paini, Vindecarea lui Naaman, Capetenia ostirii Sirei, recuperarea securii unuia dintre fii proorocilor, orbirea temporara a Sirienilor. 2, Imparati se sfarseste cu a treia deportare in Babilon, in urma unei rascoale a lui Zedechia pe care Nabucadnetar a inabusit-o cu cruzime. Fii lui Zedechia au fost injunghiati inaintea lui, iar imparatului i s-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus la Babilon. Templul lui Solomon, ce se afla construit pe muntele Moria a fost distrus cu desavarsire, in anii 587, 586 I.H., cetatea Ierusalimului a fost transformata in ruine si tuturor caselor li s-a dat foc. Tragedia de proportii impresionante este descrisa in cartea sa de profetul Ieremia, Plangeri 2:20, 4:3-10. In timpul dominatiei imperiului Persan, regele Cirus cel Mare a permis evreilor recladirea Templului. Noua cladire este cunoscuta in istorie sub denumirea de “ cel de al doilea Templu “ care a fost restaurat in timpul regelui Irod cel Mare. Al doilea Templu a fost distrus de Romani in timpul revoltei evreilor impotriva romanilor, in anii 66 – 73. Asa deci al doilea Templu a fost distrus la cca. 70 de ani dupa inaltarea Domnului Isus, asa cum El a prezis populatiei evreiesti. 

1, 2 Cronici, descriu in aceleasi evenimente ca si in cartile lui Samuel si ale Imparatilor. Atitudinea celui care le scrie este insa alta si scopul cu care sant scrise este total diferit. Cartile lui Samuel si ale Imparatilor au un pronuntat caracter biografic, Cronicile au un caracter statistic. Primele sant informative, cele din urma sant formative. 1,2 Cronici sant carti de educare a noii generatii de evrei nascuti in captivitatea babiloneana. Se presupune ca autorul ar fi carturarul Ezra, cel care a fost responsabil pentru marea lucrare de reconstruire spirituala a evreilor dupa revenirea din Babilon. Autorul a folosit un mare numar de lucrari istorice existente, in contextul trecerii a 70 de ani de robie, in care murise insa o generatie. Avem deaface cu un nou Israel nascut departe de tara, departe de Ierusalim si departe de Templu. Autorul cartii nu este pasionat de istorie, ci un iubitor de oameni. Mesajul acestor Cronici arata ca : 1. Poporul israelit trebuie sa se reaseze  cat mai temeinic in tiparul si prerogativele de popor mesianic al legamantului, 2. Natiunea trebuie sa invete din catastrofa suferita de curand si sa nu se mai repete greselile care au provocat-o . 3. Natiunea trebuie sa-si reia partasia de la Templu cu Iehova, asa deci evreii fara Iehova nu au nici un rost pe pamant. Ceia ce ni se intampla in viata, bucuriile si durerile noastre, trebuiesc privite drept niste lectii prin care Dumnezeu se straduieste sa ne invete acest adevar de referinta. Cronici este o carte tragica cu un inceput glorios dar cu un sfarsit teribil. Cartea a fost scrisa intre anii 450 si 425, I.H. dupa edictul lui Cir care a permis intoarcerea evreilor in Israel. Mantuitorul a spus “ cautati mai intai imparatia  lui Dumnezeu si neprihanirea lui si toate celelate vi se vor da pe deasupra, Matei 6:33 “. 

Ezra.  Ezra, Neemia si Estera, incheie seria celor 17 carti istorice care alcatuiesc prima sectiune a Vechiului Testament. Trebuiesc studiate impreuna fiindca prezinta lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Israel, dupa intoarcerea evreilor din robia Babiloniana. Ezra si Neemia se ocupa de “ ramasita “ care s-a intors in Ierusalim, in Iudeia, iar Estera explica ce s-a intamplat cu 

9.

poporul care a preferat sa ramana in tarile in care au fost dusi. Se recomanda ca aceste trei carti sa fie citite impreuna cu cartile profetice : Hagai, Zaharia, Maleahi, caci ei au fost profeti ridicati de Dumnezeu in Israel, in perioada de dupa robie. Ezra este “ Cartea restaurarii “ , “ Cartea repatrierii “, “ Cronica ramasitei lui Iuda “.  Ezra face parte din marele triumvirat al carturarilor 

pentru scrierea Vechiului Testament : Moise, Samuel si Ezra. Traditia evreiasca, prin Talmud il 

considera pe Ezra unul dintre cei mai proeminenti lideri din istoria lui Israel. Lui ii sunt atribuite cinci lucrari capitale pentru identificarea evreilor ca neam. Evreii au fost dusi in robie mai intai de Asirieni, apoi de Babilonieni, dupa 70 de robie, Cir Persanul le-a dat voie sa se intoarca in Israel, cele zece semintii luate in robie de Asirieni nu s-au nai intors niciodata, Estera, a devenit imparateasa Persiei, ca sotie a imparatului Xerxes. Ezra a condus cel de al doilea convoi de evrei care s-au intors din robie, in anul 445 I.H, Neemia a condus  reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Ezra ne aduce in fata cel de al doilea “ Exod “, din Istoria Evreilor. Primul avuse-se loc sub conducerea lui Moise, din Egipt. Ca si Moise Ezra este un om al cartii, cu o educatie aleasa si destinat sa alcatuiasca culegerea de carti sfinte ale Neamului Evreesc. Intoarcerea celor 50,000 de evrei sant descrise in primele sase capitole ale cartii lui Ezra. Celelalte capitole (7-10) . Descriu intoarcerea lui Ezra la Ierusalim si lucrarea lui de refacere si reforma spirituala a poporului. 

Neemia. Exilul babilonean a semnat actul de deces al limbii ebraice vechi. Poporul nascut in robie si-a insusit limba cu caractere Aramaice. De aici s-au tras o serie de dificultati legate de educatia religioasa. Cu unele dintre ele ne vom intalni in cartea Neemia. El a fost unul dintre evreii ramasi in “ diaspora “  ( raspandire ) atunci cand imparatul Cir a dat evreilor decretul de intoarcere in tara promisa. El a ocupat functia de Paharnic al Imparatului Artarxerxes, o pozitie de onoare si de mare influenta asupra deciziilor imperiale. Estera era Mama vitrega a Imparatului si probabil ca Neemia fusese promovat datorita influentei acesteia. Cartile scrise la persoana intaia sant scrise de Neemia insusi, restul poate fi o contributie a carturarului Ezra. Neemia a ajuns prima oara la Ierusalim in anul 430 I.H. deci abia dupa 90 de ani de cand ramasita Iudeilor se intorsese de la Babilon. Zorobabel si generatia lui murise intre timp, evreii reconstruise Templul, desigur mai mic si mai modest de cat Templul lui Solomon. Intreaga lucrare durase numai patru ani, patru luni si zece zile. Dupa alti 60 de ani venise in Ierusalim si Ezra insotit de 2,000 – 3,000 de oameni, Ezra 8:1-14. Conditiile morale si spirituale in care traiau erau de plans. Multi dintre mai marii poporului erau casatoriti cu Femei straine din popoare idolatre, din jur. Desi nu s-a produs o intoarcere totala la idolatrie, totusi idolatria era incurajata pe teritoriul Israelului. Nu e de mirare ca Ezra s-a umplut de consternare si de manie, Ezara 9:3- 15. Acum, dupa 12 ani se intoarce la Ierusalim Neemia, situatia gasita de el era tragica, zidurile cetatii erau in ruina, iar poporul era fara vlaga si fara viziune, departe de stralucirea care ar fi trebuit sa-i incununeze destinul mesianic. Obiectivul lui Neemia era sa reconstruiasca zidurile Ierusalimului, el este un exemplu de dedicatie si daruire. Neemia a lasat prestigiul si comfortul de la casa Imparatului Artaxerxe pentru a participa la reconstructia materiala si la restaurarea religioasa a poporului sau. El a realizat o lucrare monumentala intr-un interval record de timp. Acest om a fost un geniu al administratiei si organizarii. Comentand viata lui Neemia am putea spune :  Doamne, fa-ne spirituali in intregime, dar lasa-ne plini de naturalete si cu spirit practic.

Estera, a fost o Eroina a Neamului Evreesc, fusese ma intai numita Hadasa dar numele ei evreesc a fost schimbat pentru folosul celor de la curtea imperiala in “ Estera “ care se traduce prin “ steaua rasaritului “. Nu se cunoaste autorul. Imparatul Xerxes sau Ahasveros, a fost unul dintre cei mai renumiti Imparati ai antichitatii, dar in batalia navala de la Salamina din anii 480 I.H. impotriva Greciei, a fost invins. Din cele descrise de Herodot se pare ca Ospatul Imparatesc din primul capitol al cartii Estera, cand Imparateasa a refuzat sa vina la chemarea Imparatului si a fost alungata, patru ani mai tarziu, Estera a fost facuta Imparateasa, Estera 2:16. Doua femei 

10.

tinere i-si dau mana peste veacuri in dragosotea lor pentru Poporul evreu: Rut si Estera. Istoria Esterei este frumoasa cum numai o Istorie Orientala poate fi. Dumnezeu stie sa-si pastreze poporul Sau in mijlocul celor mai adverse conditii. Haman, dregator al Imparatului pune la cale distrugerea evreilor din Imperiul Persan, dar se alege cu condamnarea la moarte, iar evreii scapa 

de cele puse la cale de el si evreii din intreaga Imparatie sfarsesc prin a avea doua zile de bucurie 

si de razbunare asupra tuturor dusmanilor lor. Cartea ne vorbeste despre providenta divina manifestata prin felul in care Dumnezeu i-si pastreaza mereu poporul. Estera este un portret de frumusete trupeasca si sufletesca feminina : placuta la chip si modesta la suflet, inteleapta, ascultatoare, smerita, curajioasa, loiala si perseverenta.

Cartea lui Iov, Iov a fost un personaj real, profetul Ezechiel il considera drept o personalitate proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel. Se pare ca initial aceasta carte a fost scrisa in proza de Elihu, unul din personajele cartii si ca a fost tradusa in Ebraica si versificata mai tarziu de Moise. Elihu preferera sa ramana anonim ca autor. Tot asa cum a preferat sa nu se prezinte nici pe sine insusi in textul cartii. Iov a trait inainte de vremea lui Avraam. Lungimea vietii lui este caracteristica acelei perioade. Numai dupa suferinta sa, Iov a mai trait inca 140 de ani, Iov 42:16. In textul cartii se aminteste de o moneda numita “ Chesita “ ce se afla mentionata doar in textele care amintesc de viata patriarhilor, Gen.33:19. Tara Ut in care a trait Iov poarta numele unuia dintre nepotii lui Noe. Aceasta carte este o poema dramatica care ni-l prezinta pe Iov in aspectul sau filosofic, este o perla a literaturii universale, profunzimea ideilor ei trancend timpul si civilizatiile, fiind la fel de actuale astazi ca si in vremea in care au fost scrise. Iov apare in cateva ipostaze distincte : Iov, omul neprihanit, persecutat de Diavol din pricina neprihanirii lui Iov. 1-2:10. Iov, omul plin de sine care se cearta neincetat cu prietenii sai si cu Dumnezeu, Iov. 2:11-31:40. Iov, omul care se pocaieste in fata maretiei lui Dumnezeu, Iov. 32:1-42:6. Iov, omul pus in slujba pentru recuperarea celorlalti, Iov 42:7-9. Si Iov, omul binecuvantat din nou de Dumnezeu, Iov. 42:10-17. In toate acestea Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui. Desi este un om remarcabil intre semeni, insa lipsit de perfectiune cand este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Fata in fata cu Dumnezeu, Creiatorul, Iov se pleaca intr-o pocainta sincera si adanca: Iov spune, da am vorbit fara sa inteleg de minuni care sant mai presus de mine si pe care nu le pricep. Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceia mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in Tarana si in Cenusa, Iov 42:1-6. In fata lui Dumnezeu nimeni nu poate sa se laude, caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, Romani 3:23. chiar cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de iertare. “ Dar stiu ca rascumparatorul meu este viu, ca se va ridica la urma pe Pamant. 

Il voi vedea si-mi va fi binevoitor, Iov 19:25-27. Dumnezeu ne vorbeste cand intr-un fel cand in altul, dar noi nu luam seama. Prin durere omul este mustrat in culcusul lui cand o lupta necurmata ii framanta oasele, Iov 33:13-19. Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, prin suferinta il instiinteaza, Iov 35:15. Cei mandri, degeaba striga caci Dumnezeu nu raspunde si nu asculta. Cel Atotputernic nu ia aminte, Iov 35:12-13. 

Psalmii, au fost printre primele traduceri biblice din limba romana. Nicolaie Iorga spunea : Neamul romanesc s-a nascut in tinda bisericii. Cartea psalmilor cuprinde cel mai larg evantai de trairi sentimentale posibile. Mai mult de jumatate din Psalmi au fost scrisi de David, restul de alte persoane. Acopera o perioada care debuteaza cu viata lui Moise si se intinde pana la revenirea din robia babiloneana, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea Psalmilor insa sunt produsi de David in timpul vietii sale de umblare cu Domnul. Omul acesta a fost Cioban la oi, Cantaret vestit in Israel, Trubadur la curtea I mparatului, apoi fugar haituit si aflat mereu in primejdie pana cand Dumnezeu l-a asezat chiar pe el insusi pe tronul Israelului, a strabatut atatea suisuri si coborasuri ale spiritului incat a devenit instrumentul la care a cantat Insusi Dumnezeu. 

11.

Psalmii lui David sunt de fapt cantari divine inspirate din cer pentru a infrumuseta viata plina de necazuri a pamantului. Psalmii sant atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne invaluie cuceritor si vor ramane cu noi vesnic. Psalmii sant organizati in mod similar cu Pentateucul lui Moise:

a.psalmi ai genezei, 1-41, al carui subiect predominant este omul.

b.psalmi ai exodului, cuprinzand mai ales cantari de eliberare, 42-72.

c.psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu, 73-89.

d.psalmi asociati cu peregrinarile, din cartea Numeri, 90-106. 

e.psalmi deuteronomici sau ai proslavirii dragostei divine., 107- 150.

Cartea Psalmilor este cea mai mult citata in Noul Testament, ex. 22, 23, 24. Suferintele Pastorului Cel Bun care-si da viata pentru oile Sale, strigatele sfasietoare ale Celui ce moare ispasitor, “ Psalmul Pastorului “ , Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic. El ma va paste la pasuni verzi si ma va duce la ape de odihna. 

Pildele sau proverbele lui Solomon, cartea nu trebuie judecata dupa volum ci dupa intensitatea intelepciunii pe care o gazduieste. Autorul ei nevazut este Dumnezeu, iar priceperea ei, desi nascuta in sferele cerului este destinata sa revolutioneze viata terestra. Textul cartii il mentioneaza drept autor pe Solomon la inceputul fiecareia din cele trei sectiuni. Solomon a fost autorul a 3000 de proverbe si 1005 cantari. El s-a rugat Domnului pentru intelepciune si a primit-o cum nu s-a mai dat altui om pe fata Pamantului. Capacitatea de sinteza, intuitia si clarviziunea lui Solomon sunt si astazi proverbiale. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri, stranse la un loc sant ca niste cuie batute, date de un singur stapan, Eclez. 12:11. Aceasta culegere de proverbe a fost alcatuita in preajma anului 931 I.H. de catre Solomon. Capitolele 25– 29 ale cartii au fost  adaugate mai tarziu de Ezechia si adaugate cartii lui Solomon. Aceasta carte reprezinta mai mult de cat o culegere de Proverbe, avand o larga varietate de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisa ” intelepciunea “ acumulata de acest Imparat cu o desavarsita capacitate artistica. Cartea proverbelor este o anticipare a intalnirii cu Hristos : care a fost facut de Dumnezeu pentru noi Intelepciune, Nephanire, Sfintire si Rascumparare. 

Ecleziastul, este o confesiune a unuia care a esuat in cautarea lui dupa fericire, autorul fiind Solomon. Aceasta extraordinara carte de Filosofie poate fi asemuita cu maretele lucrari muzicale ale lui Iohan Sebastian Bach: ele sant pline de prabusiri si zvarcoliri minore, dar se incheie intotdeauna cu inaltatoarele tonalitati ale gamelor majore. Solomon a scris aceasta Carte la batranete, spre sfarsitul vietii lui, probabil in preajma anului 935 I.H. Traditia evreiasca spune ca Solomon a scris Cartea Cantarea Cantarilor, in tinerete, Cartea Proverbelor la maturitate, iar cartea Ecleziastul spre apusul vietii, cand a ajuns sa fie coplesit de regrete pentru anii irositi in placerile carnii si in idolatrie. Aceasta carte nu a fost inspirata de Dumnezeu, dar ca autorul ei a fost inspirat sa o scrie. Cuvantul care caracterizeaza aceasta carte este ” desartaciune “ . Fericirea este o stare care insoteste o anumita atitudine. Iar atitudinea aceasta este implinirea vointei vesnice a lui Dumnezeu. Iata ca Dumnezeu a vrut sa ne intalnim cu gandirea celor fara Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Cele mai cunoscute versete sunt : “ O desertaciune a desartaciunilor ! Totul este desartaciune “ , Ecl. 1:2., “ Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri si are ceasul lui “ Ecl. 3:1., “ Funia impletita in trei nu se rupe usor, Ecl. 4 : 12., “ arunca-ti Painea pe Ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi, Ecl. 11:1., “ Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice ” nu gasesc nici o placere in ei “ Ecl. 12:1. “ Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om” Ec. 12:13. Mesajul cartii poate fi rezumat in trei afirmatii : 1. Cand observi viata umana cu ciclurile ei inexplicabile, 4, 7;15, 8;8, ajungi la convingerea ca totul este lipsit de sens si de semnificatie, este imposibil sa gasesti in toate macar un singur scop in jurul caruia sa-ti organizezi existenta. 2. Viata trebuie traita din plin, caci este un dar de la 

12.

Dumnezeu. 3. Nu uita ca trebuie sa dai socoteala Facatorului tau, in ziua cand te va chema la judecata.  

Cantarea Cantarilor, cea mai controversata carte din intreaga Biblie, greu de imaginat care ar putea fi rolul ei in Biserica. Totusi frumusetea ei si faptul ca Dumnezeu s-a 

ingrijit sa fie asezata alaturi de celelalte scrieri sfinte o fac una dintre cele mai sublime texte 

poetice ce s-au scris vreodata, in intregul evantai de religii ale lumii. Aceasta carte este o oda a iubiri in care ridica dragostea dintre barbat si femeie la nivelul stabilit initial de Creiatorul nostru. Adevarata religie condamna ascetismul si depravarea. Culmea iubirii este reciprocitatea de sentimente si trairi intre sot si sotie, in cadrul sfant al familiei. In aceasta carte, Solomon, autorul cartii descrie bogatia de sentimente si dragostea lui infocata pentru Sulamita, pe care o intalneste la via sa, arendata unor vieri, unde el ajunge incognito, nimeni din cei prezenti nu a reusit sa afle ca de fapt el era Imparatul Solomon. Aceasta carte a servit la educatia tinerilor casatoriti si poate fi interpretata naturalist, considerata ca fiind o colectie de cantece erotice de dragoste, alegoric, cu sensuri ascunse si sublime, tipologica, o cale de mijloc.

Cartile Profetice, constituie rezultatul muncii Profetilor, alesi si inspirati de Dumnezeu in vremuri grele de apostazie morala. Profetul este purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale.  Profetiile au urmatoarele caracteristici : 1. carcater local si contemporan al vremii in care au fost rostite. 2. Implinirea viitoare a planurilor lui Dumnezeu. Profetul sau Proorocul este “ purtatatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale, fie ca vorbeste despre trecut, fie de prezent sau viitor “. Biblia spune ca Avraam era prooroc, sau Profet si iata de ce este scris despre Biserica ca ea are astazi slujba profetiei “ Caci Marturia lui Isus este duhul profetiei “ Apoc. 19 :10.  

Vestirea viitorului, este o profetie bazata pe legamintele : Avraamic, Gen.12:13, Palestinian Deut. 28:1, 30:9, Davidic, 2 Sam. 7:4, 17, dau profetiilor un carcter optimist si “ mesianic” prin care Dumnezeu a promis Evreilor ca-i va intoarce in Tara lor si le va restaura Imparatia, asezand pe tronul Ierusalimului un urmas al lui David. Dar “ Mesia “ pe care l-au vestit profetii trebuie sa fie deasemenea un fiu al lui Avraam. Mat, 1:1, care va inlesni rascumpararea prin intermediul jertfei. Rezulta de aici un cacter dublu al implinirilor messianice : unul de suferinta si de jertfire pentru rascumpararea Poporului si  unul de triumf pentru instaurarea Imparatiei, Zah, 9:9, in contrast cu Zah. 14:1-9. Acest caracter dublu i-a incurcat foarte mult pe Invatatii Poporului Evreu, Luca 24:26-27, Petru 1:10-12. Biserica Crestina stie astazi ca aceasta este natura lucrarii lui Hristos. El a venit prima data ca Mesia, care a trebuit sa moara pentru pacatele Lumii si va revenii ca Mesia triumfator pentru a-si lua in stapanire Imparatia. Asa deci profetii au vestit inaltarea natiunii evreesti, caderea ei prin neasculate, risipirea printre neamuri, binecuvantarea intregii lumi prin lucrarea lui Mesia venit in Israel, pocainta Natiunii evreesti si reintoarcerea lor in propria Tara, revenirea Domnului Isus in slava si judecarea tutur impotrivitorilor Imparatiei.  

Din aceste profetii rezulta ca : 1. Dumnezeu exista intra-devar si este stapanul absolut al Istoriei. 2. Putem avea incredere desavarsita in Biblie. 3. Profetiile deja implinite sunt o garantie a celorlalte. Interpretarea profetiilor este dificila. Multi dintre noi ne entuziasmam cum se implineste Scriptura sub ochii nostri. Aceste impliniri dovedesc inca o data ca Dumnezeu este la Carma Lumii, conducand-o spre implinirea planurilor Sale. Profetiile ne ajuta sa ne linistim sub asaltul evenimentelor amenintatoare si apparent haotice din lumea in care traim. Totusi trebuie sa fim prudenti in interpretarile noastre profetice. Dumnezeu nu ne-a dat noua tot planul Istoriei, ci ne-a lasat doar sa intrevedem “ anumite evenimente “ care sa ne ajute sa intelegem ca Istoria se afla pe drumul prestabilit si sa ne avertizeze ca vremea se apropie , Apoc. 1:3, 22-10. Literatura Apocaliptica se ocupa de finalul Istoriei umane, dar prin viziunea primita, Profetul a fost catapultat printr-un veritabil Tunel al Timpului si s-a trezit martor al unor scene pe care nu le-a putut intelege pe deplin din cauza barierelor de timp si civilizatie. Totusi el ne-a transmis 

13.

descrierea celor vazute, dar folosindu-se de vocabularul izvorat din suma experientelor personale. Asa s-a intamplat cu Apostolul Ioan cand a fost in Insula Patmos. El a fost catapultat 

“ in Duhul “ devenind martor al evenimentelor ce vor marca Vremea Sfarsitului. El ne spune tot ce vede dar ne descrie realitatea in cuvintele vocabularului lui de om al secolului 1. Iata ce prezinta el in Apocalipsa 9:2 -10 : …si a deschis Fantana Adancului. Din Fantana s-a ridicat un 

fum, ca fumul unui cuptor mare. Si Soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul Fantanii. Din fum au iesit niste Lacuste pe Pamant. Li s-a dat putere, ca puterea pe care o au Scorpiile Pamantului. Li s-a zis sa nu vatame Iarba Pamantului, nici vre-o verdeata, nici vreun copac ci numai pe oamenii care nu aveau pe frunte Pecetea lui Dumneezu. Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni : si chinul lor era cum e chinul Scorpiei, cand inteapa pe un om….Lacustele acelea semanau cu niste Cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau niste cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste Fete de Oameni. Aveau parul ca de femeie si dintii lor erau ca dinti de lei. Desigur ca este relativ usor sa cazi in ispita de a identifica aceste Lacuste cu Elicoptere trimise sa raspandeasca gaze de lupta. Acesta interpretare ar fi o “ contemporaniezare “ a unei realitati pe care nu o putem intelege. Intr-o buna zi aceasta profetie a Sfantului Ioan se va intampla intocmai si atunci, abia atunci, vom vedea cu totii ca vestirea a fost comforma cu realitatea. Dar pana atunci va fi mai bine sa nu fim categorici in presupunerile noastre. Problema numarul doi : timp uniform si timp in secvente. Aduceti-va aminte de o intamplare petrecuta in Nazaret, Fiul cel mai renumit al locului tocmai se intorsese acasa si cei din sinagoga, iau dat cinstea sa citeasca textul pentru Sabatul respectiv, care s-a “ nimerit “ sa fie tocmai din cartea Profetului Isaia. Domnul Isus a luat sulul si a inceput sa-l citeasca : “ Duhul Domnului este peste mine, pentru ca m-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia: M-a trimis sa tomaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propavaduiesc Robilor de razboi Slobozenia, Orbilor capatarea Vederii si sa dau drumul celor Apasati si sa vestesc anul de indurate al Domnului “ , Luca 4:18-19. Dand sulul inapoi , El a adaugat “ astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit “, Luca 4:21. 

Nu este de mirare ca ascultatorii Lui de atunci s-au scandalizat. Mantuitorul Isi luase libertatea sa interpreteze textul defacandu-l in fragmente profetice. Daca vom citi Isaia 61:1-2, vom vedea ca textul continua cu :… si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru. Noi intelegem astazi de ce s-a oprit Isus. El venise prima data numai ca sa moara pentru Pacatul Lumii, facand astfel posibila mantuirea tuturor celor care vor crede. Prima parte a misiunii lui a fost o Oferta a Harului. El va venii si adoua oara “ intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru “ , 2 Tesal. 1:8-9. Aceasta a doua venire care este inca in viitor este asociata cu Judecata pe care o va aduce Dumnezeu asupra oamenilor. Oamenii care il ascultau pe domnul Isus din Nazaret nu stiau insa aceasta. De fapt nici Isaia  insusi nu a stiut aceasta ordine a desfasurari evenimentelor. Versetul sau profetic ascundea intre filele lui o perioada de peste doua mii de ani. Pasajele profetice nu sant destul de clare atunci cand este vorba despre timpul sau ordinea in care se vor intampla evenimentele. Ele ne spun ca anumite lucruri se vor intampla, dar amanuntele desfasurarii lor vor putea fi intelese numai atunci cand vom fi martorii implinirilor. Apostolul Petru care a inteles aceasta limitare a oamenilor prin care ne-au fost transmise profetiile, scrie : Cei care au proorocit despre Harul care va era pastrat voua, au facut din mantuire aceasta tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vesteau mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Petru 1:10-11. Acest lucru trebuie tinut minte cand incercam sa talmacim Profetiile. Exista profetii in care numerele joaca o importanta deosebita, totusi, majoritatea mesajelor profetice nu ne dau mare ajutor in intocmirea unor “ scheme profetice “ si nu ar terbui sa ne luam libertatea sa-L limitam pe Dumnezeu la intelegerea noastra aproximativa. Cand poporul Ierusalimului a trimis o delegatie la Ioan Botezatorul sa-l intrebe “ Esti tu Ilie “ el a clatinat din cap si a raspuns : nu sant 

14.

eu “ , Ioan 1:21. Cu 400 de ani inainte profetul Maleahi declarase : , Mal. 4:5, “ iata voi trimite pe proorocul Ilie, inainte sa vina ziua Domnului, ziua acea mare si infricosata “ . In Matei 7:11-15, Domnul explica, “ Este adevarat ca trebuia sa vina intai Ilie si sa aseze din nou toate lucrurile. Dar va spun ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el ce au vrut”. “ Ucenicii au inteles atunci ca el vorbise despre Ioan Botezatorul “. 

Anumite mesaje profetice au impliniri multiple in situatii de armonii simetrice ale isoriei. Fiecare 

dintre aceste impliniri este in sine o implinire partiala a profetiei: Ioana Botezatorul venise “ in duhul si puterea lui Ilie “, Luca 1:17, caci Dumnezeu stia ca vremea prezisa de Maleahi inca nu sosise. Daca Israelul L-ar fi primit pe Domnul Isus, misiunea lui Ioan ar fi fost implinita. Dar Dumnezeu stia ca nu va fi asa. Ilie despre care vorbeste Maleahi va trebui sa vina inainte de cea de a doua venire a Domnului. Multi comentatori ai Scripturilor sant de parere ca el va fi unul din cei “ doi martori “ despre care ne vorbeste cartea Apocalipsei, Apoc. 11:3-12. Deutoronomul , capitolul 28, ne arata ca atunci cand Israel il va parasi pe Domnul, vor fi imprastiati printre Neamuri, 28:64-68. In capitolul 30 li se face promisiunea ca daca se vor pocai si se vor intoarce la Domnul in inimile lor, atunci Dumnezeu ii va readuce in Tara Mostenrii lor ( 30:1-10). Multi alti profeti au reluat aceasta tema prevestind ambele evenimente. Nabucadnetar a dus tara in robie, iar dupa 70 de ani de pedeapsa, poporul a fost readus in Tara de catre Cir, Persanul. Cea mai mare dizlocare a Evreilor s-a produs pe vremea Imparatlui Titus, dupa anul 70 al erei nostre. Sa se fi referit ceia ce este scris in Deuteronomul la o intoarcere a Evreilor care a inceput dupa 1948, cand s-a reinfiintat Israelul ? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa ne apropie mai mult de Domnul. Numai El stie “ vremurile si soroacele ” ( Fapte 1:7).

ISAIA : Ceia ce este Shakespeare pentru literatura, Micheangelo pentru sculptura si Bach pentru muzica, aceia este Isaia pentru profetie. Calitatea scrisului sau se ridica deasupra celorlalti Profeti ai Bibliei. Nu este de mirare ca profetia lui fara seaman a fost aleasa sa deschida seria celor 17 carti profetice ale Vechiului Testament. Considerat “ Evanghelistul Vechiului Testament “ proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca sa dea lumii cufundate in intuneric cea mai luminoasa carte de profetie Mesianica. ,,,, Tostusi nimeni nu va domina vesnic pe Pamant , in care acum este necaz.,,,,Poporul care unbla in intuneric vede o lumina ; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina ( 9:12). Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat  si domnia va fi pe umerii Lui. Il vor numi “ Minunat, Sfesnic, Dumnezeu tare, Parintele Vesniciilor, Domn al Pacii ( 9:6) “ De aceia Domnul va da un semn; Iata Fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel ( Dumnezu cu noi ), 7:14. Cartea poarta numele Autorului ei, care tradus inseamna providential tocmai “ Mantuirea este a Domnului “

Autorul Isaia a apartinut unei clase sociale inalte, a fost primit permanent de Imparatii Ahaz si Ezechia, cap 7 si 37. El a fost cronicarul de curte al lui Ozia si Ezechia, 2 Cronici 26:22: 32.

Cartea lui este eleganta cu bogatie de pasaje de o deosebita frumusete literara. Este fiul lui Amot, a fost casatorit cu o Proorocita si au avut doi copii. A fost un barbat indraznet, patriot inflacarat, bland fata de Poporul sau si fata de Popoarele din jur, vorbeste cu indignare impotriva pacatului, dar este plin de reverenta fata de Dumnezeu. Viata sa in intregime este plina de spiritualitate, pe Dumnezeu il numeste adesea Cel Prea Inalt, Cel Sfant, Cel Atotputernic. El este un exemplu minunat pentru predicatorii tuturor timpurilor. Isaia a avut aproximativ 60 de ani de activitate profetica ( 740 - 680 - I.H. ). In acea vreme Israelul a fost dus in robie ( 722-721, I. H . ), iar Imparatia lui Iuda a fost invadata de Ostile lui Sanherib ( 701 I.H ). Traditia evreiasca arata ca pe vremea lui  Manase, Isaia a fost inchis in trunchiul unui copac si si taiat in doua cu Ferastraul 

( Evrei 11:37 ). 

Contextul Istoric : Activitatea lui Isaia incepe atunci cand cele 10 semintii din regatul de Nord al lui Israel erau gata sa fie cucerite de Asiria si duse in robie. Se incheiau astfel aproximativ 200 de ani de trista istorie in care Israelul ratacise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai putin de 19 imparati din opt dinastii diferite. Azi am intalnit in Biserica un fost combatant din Marina 

15.

Militara, pe care l-am felicitat ca si-a pus amandoi baietasii lui in slujba Altarului, sa-l ajute pe Parintele, iar el a spus ca regreta stilul de viata, mai putin Crestinesc, avut in trecut, ca a gasit chemare in Biserica Crestina, unde el simte ca exista “ salvarea “ 

===================================================================== Acest articol este editat de catre Constantin (  Costel ) Calin, dupa scrierea dlui. Daniel Branzei. 

=====================================================================

                           VECHIUL TESTAMENT, CAP.2.

BIBLIA, CARTEA CARTILOR, CUVANTUL LUI DUMNEZEU, 2016. 

CARTI PROFETICE, ISAIA A FOST PREZENTAT IN PRIMA PARTE A ACESTEI EXPUNERI.

URMEAZA  IEREMIA, EZECHIEL, DANIEL.CONTINUARE, cap.2. 

IEREMIA, PROFETUL LACRIMILOR :

“ O de mi-ar fi capul plin cu apa,  de mi-ar fi ochii un Izvor de lacrimi, asi plange zi si noapte pe mortii Fiicei poporului meu “ ( Ieremia 9:1 ).

Titlul : Cartea poarta numele Autorului ei, care tradus inseamna “ Dumnezeu arunca “. Numele lui este un avertisment despre pedepsa pe care Profetul a fost trimis s-o vesteasca.

Data : Dumnezeu L-a chemat la slujba pe Ieremia la aproximativ 60 de ani, dupa moartea profetului Isaia.

Activitatea lui avea sa se disfasoare pe durata ulteriora de 40 de ani de existenta ai Regatului lui Iuda . “ Cuvantul Domnului I-a vorbit pe vremea lui Iosia, Ioachim, Zedechia, pana cand a fost dus Ierusalimul in robie, (12:3). 

Cand Ieremia a inceput sa prooroceasca la aproximativ 21 de ani, nori grei si amenintatori, se ridicasera deja  la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria si intreg Regatul de Nord cazusera deja prada de Razboi si fusesera stramutati in Tara amara a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrasese asupra lor judecata geloziei divine. 

Autorul : Spre deosebire de Cartea lui Isaia care ne spune foarte putin de Viata Autorului ei, Cartea Proorocului Ieremia este presarata aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografica ( Ier.10:23-24, 11:18- 12:6; 15:10-18;17;-11,14-18;18:18-23;20:7-18).

a. Locul nasterii : Ieremia s-a nascut la Anatot, un Satuc din tinutul lui Beniamin, aflat la 4 Km, NE, de Ierusalim. Numele locului s-a pastrat inca din vremurile stravechi si deriva de la zeita feniciana Anat. Anatot era una din cele 13 cetati date Levitilor in teritoriile ocupate de Iuda, Simeon si Beniamin ( Iosua 12:13-19;1  Cronici 6: 57-60). Dupa divizarea Imparatiei lui Solomon, Anatot a ramas in Imparatia lui Iuda. Localitatea mai exista si azi sub numele de Anata.

Din tara lui Beniamin, asemenea Marelui Apostol Pavel, de mai tarziu, si Ieremia a fost din semintia lui Beniamin si tot ca si Pavel a primit o misiune indreptata atat spre iudei cat si spre Neamuri. ( Ieremia 1: 5, 10,18 ). Cu amandoi s-au implinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresata de Dumnezeu cu secole inainte celor din semintia lui Beniamin. : “ El este Preaiubitul Domnului, El va locui la adapost langa Dansul. Domnul il va ocroti intotdeauna si se va odihnii intre umerii Lui “  ( Deut. 32:12 ).

Cu adevarat acesti doi beniamiti amenintati din toate partile au gasit odihna numai in Domnul, care a stiut sa-I ocroteasca si care I-a purtat cu credinciosie pe umeri. 

b. Tatal sau s-a numit Hilchia, (1:1 ) si a fost in randul Preotilor. Ieremia a fost deci si Preot si Profet. Mama lui este mentionata in Ier.15:10, dar nu i se aminteste numele. Ni se mai spune ca Ieremia a mai avut si alti frati. Ier. 12:6. Un amanunt semnificativ pentru consacrarea Profetului este ca Dumnezeu nu I-a dat voie sa se casatoreasca si sa aiba copii, Ier. 16:2.

c. Chemarea lui Ieremia : “ In al tresiprezecilea an al Domniei lui Iosia “, inseamna in  anul 626 I.H. De fapt textul ne spune ca Dumnezeu “ L-a plamadit “  pentru misiunea lui inca din pantecele mamei, Ier 1:5.

Timiditatea si sfiiciunea lui proverbiala l-au facut insa sa primeasca cu greu misiunea care I-a fost 

16.

incredintata, Ier. 1 : 5,7,8;17:16;20;7. 

d. Moartea sa : Traditia ne spune ca Ieremia a murit in Egipt, in mijlocul ramasitei Poporului, fiind omorat cu pietre in timp ce-i mustra pentru inchinaciune la “ Imparateasa Cerului “ Ier. 44:1,816,17,18,25,26. 

e. Caracterul Profetului : Ieremia este unul dintre cele mai complexe si mai atragatoare caractere din galeria eroilor biblici. In launtrul lui, Dumnezeu a tesut intr-o armonioasa intrepatrundere duiosia unei Mame si statornicia unui Luptator, Tandretea feminina si hotararea neinduplecata a unui Barbat, fragilitatea nervoasa si simplicitatea transparenta, elocventa sensibila si duritatea proclamatorului de adevar.

Natura sa launtrica este asa de vizibila in afara, convulsiile sufletului sau sunt atat de publice, incat il putem asemana cu limpezimea apelor de clestar din lacurile montane care reflecta fidel turbulenta mereu schimbatoare a norilor de deasupra. Ieremia a fost daruit de Dumnezeu cu o natura interioara care nu l-a lasat sa se restranga la pozitia unui simplu comunicator  al vointei divine. El nu a fost nici o data capabil sa se detaseze afectiv de continutul mesajului care i-a fost incredintat. Mistuit de o dragoste intensa si chinuitoare, Ieremia si-a trait mesajele suferind si condamnand de o potriva. Omul si discursul prophetic 

s-au contopit in intregime. Ce impresioneaza mai intai, cand ne gandim la Ieremia :

a. Simpatia cu care el sufera ca nevinovat alaturi de cei cazuti in vina. Este o simpatie si o identificare  la intensitatea careia numai putini oameni au ajuns. Launtric, Ieremia era sfasiat in doua. Pe de o parte il iubea pe Dumnezeu cu o iubire suprema, neclatinata si definitiva, iar pe de alta parte ii iubea pe concetatenii lui si nu se putea opri sa nu sufere alaturi de ei. Cand erau loviti ei, el le simtea loviturile. Pe de o parte, in relatia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un Profet, iar in relatia lui cu Poporul era un Patriot. Ieremia a reusit sa intre de o potriva in viata Poporului sau si in natura divina, identificandu-se cu amandoua. El nu s-a multunit sa vorbeasca pentru Dumnezeu ci a vorbit impreuna cu El si nu s-a oprit sa vorbeasca Poporului, ci s-a coborat sa fie impreuna cu ei in suferinta. 

b. Perseverenta lui plina de rabdare : Dumnezeu I-a dat lui Ieremia cele mai imposibile misiuni. Remarcati situatia paradoxala in care a trait profetul : Dumnezeu L-a chemat sa vorbeasca unui popor razvratit, dar in acelasi timp I-a interzis sa mijloceasca pentru ei. Ier. 7:16; 14:11, 11-12. L-a incredintat cu un mesaj care l-a facut urat de popor, dar in acelasi timp nu I-a dat nici o posibilitate de a iesi din mijlocul lor. Ier. 20:7-10 si mai ales 37:11-16 si 43:1-6. In toate acestea cu lacrimi pe fata si cu focul in suflet, Ieremia a mers inainte, singuratic, predestinat sa nu aiba pe nimeni drag alaturi, lipsit de intelegerea unei sotii si de mangaierea copiilor. Urat de cei din jur, iubind fara masura, tratat ca tradator, dar purtand in sangele lui flacara nadejdii nationale, aruncat pe rand in temnita, in gherla, in groapa cu noroi, Ier.38:1-6, izbavit rand pe rand din toate acestea, nedorit ca Prooroc si totusi tarat cu forta alaturi de cei ce-si  implineau neascultarea fugind in Egipt. 

Continutul cartii : Ieremia este “ Proorocul din ceasul a doisprezecelea “ . El reprezinta pe Dumnezeu ca fiind rabdator, dar plin de sfintenie. Cele doua lectii grafice din Casa Olarului ne spun ca un vas nereusit poate fi remodelat atata timp cat nu s-a uscat inca, Ier. 19:10-11. Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar : Timpul de asteptare pentru pocainta Imparatiei lui Iuda se apropie curand de sfarsit. Din cauza 

Impietririi inimii lor, robia Babiloniana a devenit inevitabila. Ieremia enumera cauzele morale si spirituale care atrag asupra natiunii catastrofa care uremeaza. El nu se opreste insa numai la aceasta. Dincolo de pedeapsa el vesteste nadejdea intr-o viitoare restaurare a Israelului. Privind in zarea vremii, el vede o ramasita care se va intoarce si va incheia cu Dumnezeu un nou legamant, Ier. 31.

Cuvintele cheie si teme caracteristice : Cartea se desfasoara in jurul declaratiilor facute de Dumnezeu, Ier: 7:23, 24, si 8; 11-12, “ Caci iata porunca pe care Le-am dat-o : “ ascultati glasul meu “ dar ei nu au ascultat, au dat inapoi si nu au mers inainte “, “ Leaga in chip usuratic rana poporului Meu, zicand pace, pace, si totusi pace nu este. Vor fi dati de rusine, caci savarsesc astfel de uraciuni, vor cadea impreuna cu cei ce cad si vor fi rasturnati, cand ii voi pedepsi, zice Domnul “ .  

Mesajul carti : Viata lui Ieremia este o incurajare, pentru toti cei fragili si singuratici, pentru toti cei chemati de Dumnezeu, dar neprimiti de oameni. Cu rabdare, cu blandete si cu perseverenta, el este purtat de Dumnezeu prin toate incercarile si reuseste sa-si duca pana la bun sfarsit slujirea. Multi din cei tari si inflacarati au cazut. Un chipes ca Saul, un intelept ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vanturile impotrivitoare ale vietii. Firavul si plangaretul Ieremia a ramas insa in picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apasarea furtunii, raman insa in picioare salciile plangatoare, unduite de vant la marginea apelor.  

Schita carti : 

1 Profetii generale, nedatate 2-20.

17.

2.Profetii generale, datate, 19-39.

3.Dupa caderea lui Iuda 40-44.

4.Profetii desprea neamuri 45-51.

Incheiere - Cucerirea Ierusalimului 52.

PLANGERILE LUI IEREMIA :

Cartea aceasta este o elegie scrisa la moartea unui Oras. Ieremia plange peste Ierusalimul transformat in ruine de catre ostile invadatoare ale Babilonului. 

Titlul: Cartea poarta acelasi nume si in original, si in traducerile mai cunoscute. Este clar ca durerea acestui Profet l-a facut sa vibreze cu o maestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aiba. Cele cinci capitole ale cartii sant tot atatea plangeri ale caror versete sant asezate in ordine alfabetica. Fiecare din

primele 4 capitole incepe cu litera a si se termina cu z. In capitolul 3, fiecarei litere ii sunt alocate un grup 

de trei versete. Avem de a face cu 4 acrostihuri alfabetice. Ieremia plange literalmente de la A la Z. 

Autorul : Nimeni nu putea sa scrie aceasta carte in afara lui Ieremia. Acest om, a fost Profetul unei iubiri neampartasite.  Capitolele acestei carti ni-l prezinta plangand, aplecat peste cadavrul marei sale iubiri, Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un esec total. Dumnezeu nu ne judeca insa dupa rezultatele slujirii noastre, ci dupa credinciosia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari Barbati din Istoria Poporului lui Dumnezeu. 

Data scrierii :  Cartea a fost scrisa la putin timp dupa distrugerea Ierusalimului, Ier. 39:52. Nabucadnetar a asediat orasul din luna Ianuarie 588 pana in luna Iulie 586. Ierusalimul a cazut la la 19 Iulie, 586, iar Templul si Cetatea au fost date prada focului in 15 August 586. Probabil ca Ieremia a scris aceasta serie de elegii inaite de plecarea lui inspre Egipt, Ier. 43:1-7. 

Continutul cartii : asa cum am spus cele cinci capitole sant tot atatea plangeri pe care Profetul le revarsa asupra ruinelor orasului. Cartea aceasta este o extraordinara carte poetica. Ea nu a fost asezata in sectiunea Cartilor Poetice pentru ca se inlaintuise in Lucrarea profetica a lui Ieremia.  Intradevar in mijlocul durerii si deznadejdii, Ieremia inalta din cand in cand Ode ale sperantei, veritable demonstratii de credinta in mijlocul   celor mai adverse conditii. Iata, de exemplu pasajul din capitolul 3:21-23: “ iata ca ma gandesc la inima mea si iata ca ma face sa trag nadejde: Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare ! 

Trei teme se se impletesc in desfasurarea tesaturii poetice : 

1. Cea mai important dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul daramant. Dumnezeu S-a tinut de cuvant. Lipsa pocaintei a atras Evreilor pedeapsa crunta. In durerea lui, Ieremia vorbeste cand in numele sau, cand in numele cetatenilor Ierusalimului, cand in numele Cetatii insasi. 

2. A doua tema este marturisirea pacatelor si recunoasterea dreptatii lui Dumnezeu in hotararea pedepsei asupra Imparatiei lui Iuda. 

3. Cea de a treia tema este mai putin dominanta, dar nu mai putin importanta :  ea este nadejdea intr-o viitoare restaurare a Ierusalimului si a locuitorilor sai, datorita marelui Har pe care Evreii l-au gasit intotdeauna la Dumnezeul lor, Ieremia este un profet care cunoaste valoarea Legamantului. Iata ce scrie el in Plangeri. 3: 24-26 : “ Domnul este partea mea de mostenire” , zice sufletul meu ; deaceia nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului si aceasta pentru ca “ Domnul nu leapada pentru totdeauna. Ci, cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare “ ( Plangeri. 3:31-32 ).

Cuvintele cheie si teme caracteristice : Explicatia nenorocirii Ierusalimului este descrisa astfel “ Ca un vrajmas a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a daramat toate palatele, i-a prapadit intariturile, a umplut pe fiica lui Iuda de jale si suspin. I-a pustiit Cortul Sfant ca pe o Gradina, a nimicit locul adunarii Sale, a facut sa se uite in Sion sarbatorile si Sabatul, si in mania Lui napraznica, a lepadat pe Imparat si pe Preot, Plangeri. 

2: 5-6. 

Mesajul cartii : Ieremia este un slujitor care se aseamana foarte mult cu Stapanul sau. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea sa vina El insusi si sa planga pentru aceiasi cetate. “ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe Prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine ! De cate ori am vrut sa strang pe Copii tai cum isi strange closca puii sub aripi si na-ti vrut. Iata ca vi se va lasa Casa pustie, Matei 23:37-38. 

SCHITA CARTII :

1. Distrugerea Ierusalimului. 

18.

2. Mania lui Dumnezeu. 

3. Rugaciune pentru indurate. 

4. Jalea Ierusalimului asediat. 

5. Rugaciune pentru renastere. 

============================================================================

EZECHIEL :  “ Fiul omului, te pun pazitor peste casa lui Israel ! Cand vei auzi un cuvant care iese din gura Mea, sa-i instiintezi din partea Mea “ ( Ezec. 3:16-21 ). Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu, Ieremia este purtatorul de cuvant  al Tatalui, care-si disciplineza copii : Ezechiel este proorocul Duhului, numit in text “ slava Domnului “.

Titlul : Cartea poarta numele autorului ei care se poate traduce prin “ Dumnezeu intareste “ sau “ Domnul este Taria mea “.

Autorul : ca si Isaia, Ezechiel a fost si Preot si Profet. El se pregatea sa slujeasca Domnului la Templu din 

Ierusalim, dar nu au mai avut ocazia s-o faca. Preotii erau instalati in slujire numai de la varsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus in robia babiloniana in anul 597 I.H., pe cand avea doar 25 de ani. Dupa inca cinci ani petrecuti in Babilon, Ezechiel si-a inceput slujirea pentru Poporul captiv de la raul Chebar. Timp de cel putin 22 de ani activeaza ca Preot si Profet ( Ezec. 29:17). Se casatoreste, dar nu stim daca a avut sau nu copii din aceasta casatorie. 

Data : Amanuntele date de Ezechiel ne ajuta sa stabilim foarte usor data scrierii. Fiecare sectiune profetica a cartii debuteaza cu data la care a fost primita de la Domnul si transmisa oamenilor. Activitatea profetica a lui Ezechiel a inceput in luna Iulie din anul 593 I.H. si a contunuat cel putin pana la vremea mentionata in ultima profetie inregistrata de textul cartii, adica: luna aprilie din anul 571 I.H.  Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia si Daniel. Cam de aceiasi varsta cu Daniel, dar mult mai tanar de cat Ieremia, profetul a fost mult influentat de “ Profetul lacrimilor “ caruia i-a continuat aparent trei dintre profetiile sale : (1) vedenia cazanului pus pe foc, ( Ezec. 11:1-12 ; 24:3-14 ) ; comparate cu ( Ier. 1:13-15 ), (2) zicala strugurilor acrii 

( Ezec. 18:2-32 ) ; comparat cu ( Ier. 31:29-30 ) si (3) pilda celor doua surori ( Ezec. 23:1-49 ; comparat cu Ier. 3:6-11).

Continutul cartii :  Ezechiel ajunge la Babilon cu 9 ani dupa Daniel, facand parte din cei 10,000 de captivi luati de Nabucadnetar in timpul domniei lui Zedechia, (2 Imp. 24;11 -18 ). El isi incepe activitatea profetica 

Dupa 5 ani de robie, spulberand chiar de la inceput nadejdiile false ale celor care credeau ca robia va fi scurta si ca Evreii se vor intoarce foarte repede acasa. Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat natiunii. Evreii trebuiau convinsi ca nu poate fi vorba despre o intoarcere in tara promisa, mai inainte de a se produce o totala intoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj isi atinge punctul maxim in pasajul din ( Ezec. 18:30-32 ). 

“ Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire.

Lepadati de la voi toate faradelegile, prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel ? Caci eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu, intorceti-va dar la Dumnezeu si veti trai “.

Cartea lui Ezechiel are un character autobiographic, si este aranjata intr-o ordine cronologica.  Continutul cartii activitatea lui Ezechiel ca Profet. Proorociile rostite de Ezechiel pot fi rezumate si rostite in felul urmator : (a) profetii adresate situatiei prezente :  Judecata  Ierusalimului si a poporului Evreu ( Ezec. 4-14). (b) Profetii despre viitor, destinul natiunilor ( Ezec. 25 - 39 ). Si ( c). Profetii despre vremea sfarsitului : Templul, inchinarea , cetatea ( Ezec. 40-48 ). 

Ezechiel este un prooroc, foarte putin citat in Noul Testament. Nu-l gasim in textul evangheliilor sau al epistolelor, dar el apare in toata maretia lui in cartea Apocalipsei. Pentru cel ce cunoaste Biblia, nu este nici un secret ca Ezechel si Ioan sant amandoi Profeti apocaliptici. Si unul si celalalt au avut harul sa primesca de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile sfarsitului, in care Dumnezeu va face Ceruri noi si Pamant nou in care va locui neprihanirea. Multe din pasajele Cartilor lor pot fi citite si studiate in paralel. Iata de exemplu viziunea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. “ Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, in chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el “, ( Ezec.1:26 ). “ Numaidecat am fost rapit in Duhul. Si iata ca in cer era pus un scaun de domnie, pe scaunul acesta de domnie sedea Cineva. " Cel ce sedea pe el, avea infatisarea unei pietre de iaspis si de sardiu: si scaunul de domnie era inconjurat cu un curcubeu ca o piatra de smaragd la vedere” ( Apoc. 4:2-3 ) , Ca si Cartea lui Ioan si Proorociile lui Ezechiel sunt pline de vedenii ( Ezec. 8 ), ( Pilde Ezech. 17 ), Poeme ( Ezec. 19 ), Proverbe ( Ezec, 12:22,23);18:2 ) si tablouri cu incarcatura 

19.

simbolica. Specificul acesta mai are inca o explicatie. Pana la caderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a facut 

literalmente pe Ezechiel, mut ( Ezec. 3: 26, 27 ). Asa ca mesajul lui catre popor nu a putut fi transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor si a simbolurilor. Din cauza acestei situatii, profetul a fost impins de cateva ori de Dumnezeu in situatii dificile. A trebuit sa umble gol, sa stea legat cu franghii, sa manance baliga de animal, etc. Cel mai greu de purtat dintre toate semnele profetice a fost insa moartea Sotiei sale, produsa chiar in ziua in care a cazut Ierusalimul, (Ezec. 24: 15-27 ). Pentru ca glasul lui Ezechiel catre Popor sa sune la fel cu glasul Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca  profetul sa guste ceva din durerea pe care Dumnezeu Insusi a simtit-o cand a incuviintat pedepsirea cetatii favorite. Unul dintre cele mai grafice capitole ale cartii lui Ezechiel este capitolul 37, in care gasim viziunea vaii oaselor. Nicaieri in Biblie nu este descris mai plastic refacerea si renasterea poporului evreu. Si tot nicaieri in Biblie nu se gaseste mai clar declaratia ca Dumnezeu nu si-a terminat planurile cu Evreii. Dumnezeu poate sa-I ridice chiar si din morminte pentru ai aseza in matca Destinului lor Mesianic.

Cuvinte cheie si teme carcateristice : Expresia caracteristica cartii este “ slava Domnului “ . Ea apare de 

12 ori in primele 11 capitole, dispare apoi din text, ca sa reapara in capitolu 43 al cartii. Capitolul debuteaza cu descrierea slavei ceresti, iar capitolele 40-48 incheie cartea cu descrierea instaurarii slavei lui Dumnezeu pe pamant “ ( Tatal nostru care esti in ceruri ! Sfinteasca Numele Tau; faca-se voia Ta ; vie imparatia Ta ; precum in cer asa si pe pamant ‘. ( Matei 6;9-10 ). Intre aceste doua extreme, cartea lui Ezechiel ne prezinta ce s-a intamplat cu slava Domnului in Imparatia lui Iuda. In Ezechiel 8 il vedem pe Profet dus de Domnul la Ierusalim ca sa fie martor la idolatria poporului si pentru a asista la plecarea slavei Domnului din cetate. In Vechiul Testatment, slava Domnului era seninul prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului. Locul ei era intre Heruvimii Harului de pe Chivotul Legamantului din Cortul Intalnirii. Din pricina pacatelor poporului, in timpul vietii lui Ezechiel, Dumnezeu trimite asupra Evreilor pedeapsa robiei. Inainte insa de caderea Ierusalimului, Slava Domnului paraseste treptat Cetatea. Mai intai ea “ s-a ridicat dintre heruvimii pe care era si s-a indreptat spre pragul casei “ ( Ezec. 9:3). Aceasta miscare a ei a facut ca Templul sa se umple de nor si curtea de stralucire ( Ezec. 10:4) . Apoi ” slava Domnului a plecat din pragul Templului si s-a asezat pe heruvimi. Heruvimii si-au intins aripile … si s-au oprit la intrarea portii Casei Domnului spre rasarit ” 

( Ezec.10;18-19 ). “ Dupa aceia …slava Domnului s-a inaltat din mijlocul cetatii si s-a asezat pe muntele de la rasaritul cetatii. “ ( Ezec. 11:22-23 ). Plecarea slavei Domnului din Ierusalim s-a facut cu o incetineala si cu o majestate care parca subliniaza parca regretul cu care Dumnezeu trebuie sa se desparta de cetate si sa ingaduie distrugerea ei. Cand slava a plecat, a inceput prapadul. Ezechiel nu se opreste insa aici. Profetia lui ridica valul de la orizontul viitorului. Capitolele finale ale cartii lui proclama intronarea Imparatiei lui Israel si revenirea slavei. “ M-a dus la poarta dinspre Rasarit. Si iata ca slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre Rasarit,… Slava Domnului a intrat in Casa pe poarta dinspre rasarit. Atunci , Duhul m-a rapit si m-a dus in curtea dinauntru. Si Casa era plina de slava Domnului “ ( Ezec. 42 : 1-5 ).

Mesajul cartii : Nu trebuie sa cautam prea mult pentru a descoperi care este ideea principala si mesajul central din cartea lui Ezechiel. El se gaseste aproape pe fiecare fila, a cartii. Cu variatii minime, frazeaza ;” Si vor sti ca Eu sant Domnul “ se repeta de nu mai putin de 70 de ori. Ea este folosita de 29 de ori atunci cand se vorbeste despre pedeapsa pe care o va aduce Iehova asupra Ierusalimului ; de 24 de ori, atunci cand se vorbeste despre Judecata Divina care va cadea asupra Neamurilor; si 17 ori atunci cand vorbeste despre despre viitoarea restaurare a Israelului si despre binecuvantarea care va veni asupra lui la vremea sfarsitului. Acesta observatie da pe fata insasi chintesenta cartii. Ezechiel anunta ca poporul ales si toate celalalte popoare ale lumii, vor ajunge sa cunoasca in scurgerea vremii ca Iehova este singurul si adevaratul Dumnezeu, Suveran absolut asupra neamurilor si asupra istoriei. Aceasta se va face prin trei actiuni distincte :

a). Mai intai este vorba despre pedepsirea Ierusalimului si despre ducerea Poporului ales in robie, lucru pe care noi stim astazi ca s-a intamplat intocmai ;

b) in aldoilea rand, prin judecata si pedepsirea Popoarelor existente in timpul lui Ezechiel, lucru despre care noi stim ca s-a intamplat intocmai; si

c). in altreilea rand, prin prezervarea Israelului si prin finala lui restaurare in pozitia si privilegiile de Popor al Legamantului. Aceasta s-a intamplat partial o data cu reintoarcerea din robia babiloneana a “ ramasitei “ sub conducerea lui Ezra si Neemia, se intampla acum prin supravietuirea miraculoasa a Israelului si isi va avea curand incununare in instaurarea Imparatiei Mielui. Redus la o singura afirmatie, cartea lui Ezechiel spune “ Si vei cunoaste ca Eu sant Domnul “ 

SCHITA CARTII :

20.

1. PREZENT - JUDECATA IERUSALIMULUI SI A POPORULUI (4-14)

2. VIITOR - DESTINUL NATIUNILOR ( 9:25 - 39)

3. VREMEA SFARSITULUI : TEMPLUL, INCHINAREA , CETATEA ( 40-48 ).

===========================================================================

 DANIEL: Intreaga Biblie poate fi asemanata cu o oglinda plimbata asupra istoriei omenirii. Reciproca este valabila, caci intreaga istorie umana poate fi desprinsa din continutul Profetic asezat in cele 66 de carti ale Bibliei. Cartea lui Daniel poate fi numita pe drept cheia descifrarii mesajelor profetice. Cadranul unui ceas nu ar fi de nici un folos fara ajutorul limbilor indicatoare. Tot asa, cartea lui Daniel este pentru intregul Scripturii, indicator care ne ajuta sa ne orientam in succesiunea de evenimente consemnate de Profeti. Din cauza continutului ei extraordinar, cartea lui Daniel a fost contestata de toti cei care au combatut Biblia si credinta crestina. Criticii ei infierbantati au prezentat-o drept un fals istoric produs cel mai de vreme prin jurul anului 164 I.H. cu scopul de ai intari in credinta pe evreii care treceau prin vremuri grele sub

conducerea Macabeilor. Descoperirea ,Manuscriselor de la Marea Moarta a redus la tacere aceste critici. 

Pentru crestini, lucrurile erau clare, chiar si inainte de aceste descoperi. In afara devezilor continute chiar in textul cartii, despre Daniel a mai scris si Ezechiel, care-l asaza in randul Sfintilor Poporului Evreu, numindu-l : “ un om neprihanit “ si “ un om foarte intelept “ ( Ezec. 1:19-20;28:3 ). Nimeni nu s-a indoit vreodata ca Ezekiel a trait cand ni se spune ca a trait, ori el aminteste pe Daniel ca pe un contemporan al sau, aflat inca in viata. Cea mai mare dovada despre veridicitatea continutului Cartii lui Daniel vine insa din partea Domnului Isus care citeaza in cartea Profetului de trei ori in cuprinsul cuvantarii Sale din Matei 24, in versetul 15, El citeaza pe ( Daniel 8:13; 9;27; 11:31; 12:11 ), indicandu-le ucenicilor semnele care-i vor anunta ca e timpul sa fuga din Jerusalim. De aceia cand ve-ti vedea “ Uraciunea Pustiiri “ despre care a vorbit proorocul Daniel, “ asezata in locul Sfant “ cine citeste sa inteleaga. In versetul 21, El descrie venirea “ Necazului cel mare “ citand din Daniel 12:1. “ Pentru ca atunci va fi un necaz atat de mare, cum n-a fost niciodata de la intemeierea Lumii pana acum si nici nu va mai fi “. Apoi in versetul 30, El descrie cea dea a doua venire a Sa folosind textul din Daniel 7:13 “ Atunci se va arata in cer semnul Fiului Omului …” 

Mai mult de atat, in cel mai solemn moment din cadrul procesului religios la care a fost supus, in ceasul in care Marele Preot l-a intrebat categoric: “ Te jur pe Dumnezeul cel viu sa ne spui daca esti Christos, Fiul lui Dumnezeu “ , Domnul Isus I-a raspuns cu acelas text din Daniel 7:13, 14 ; “ da sunt. Ba mai mult, va spun de acum incolo ve-ti vedea pe Fiul Omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe Norii Cerului ( Matei 26:63-64 ). Domnul Isus il prezinta pe Daniel drept “ un crainic al lucrurilor viitoare “ confirmand ceia ce scrise-se insusi Daniel despre cartea sa: “ Tu insa Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si cunostiinta va creste” ( Dan.12:4 ). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat inceputul acestei “ vremi a sfarsitului “, a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel si a declarat emfatic : ( De acum ) “ Cine citeste sa inteleaga “ ( Matei 24 :15). Acestei intelegeri ii dedicam randurile care urmeaza :

TITLUL: Cartea poarta numele Autorului ei : Daniel, care se poate traduce prin “ Dumnezeu este judecatorul “.

AUTORUL: Desi pare surprinzator, stim foarte putine lucruri despre acest om extraordinar. 1. Ca tanar, a fost dus ca rob din Israel la Babilon. In robie a hotarat sa nu-si piarda specificul national evreesc, refuzand 

“ sa se spurce, mancand din bucatele de la masa Imparatului “ ( Dan 1:8 ). Plus in scoala a dat curand dovada de o intelepciune cu totul iesita din comun, dar mai ales s-a evidential prin capacitatea supranaturala de a patrunde in lumea lui Dumnezeu si de a primi talmaciri pentru vise si vedenii.

2. In urma simpatiei de care s-a bucurat din parte lui Nabucadnetar, a fost promovat in cele mai inalte dregatorii Imperiale. Si acolo insa si-a pastrat dorinta de a trai ca un Evreu cucernic. Din aceasta cauza, la varsta de 70-75 de ani a fost aruncat intr-o groapa cu lei, din care Dumnezeu l-a scapat in chip miraculous. Caracterul sau integru si apartenenta lui la lumea supraomeneasca a revelatiei Divine, l-au ajutat sa pluteasca asemenea unei corabii peste talazurile framantate ale Istoriei.  Monarhii Lumii s-au succedat unul dupa altul : Nabucadnetar a fost urmat de Belsatar, apoi Babilonul a cazut in stapanirea lui Dariu, Medul si a lui Cir Persanul. Simpatizat de toti acestia, Daniel a ramas mereu la curtea imparateasca, harazit de Dumnezeu sa fie un fel de “ Crainic dumnezeiesc “ pe langa curtile imperiale ale Pamantului. La ceas de cumpana el a fost, asemenea poporului ales din care a facut parte, un fel de constiinta cosmica si de “ lumina neamurilor “. A murit la Susa, probabil de batranete, la 90 - 94 de ani. 

Contextul Scrierii : Unul dintre motivele pentru care Cartea lui Daniel a fost contestata este si continutul supernatural a  celor scrise de el. Vise, vedenii, talmaciri, izbaviri miraculoase din foc sau din gura leilor, 

21.

aparitii angelice sant intrepatrunse intr-o tesatura densa si imposibil de separat. De fapt exista un motiv 

foarte intemeiat pentru care factorul supernatural este atat de proeminent in aceasta carte. In vremea aceia Israelul se afla in captivitate. Ierusalimul se gasea in ruina. Chiar si Templul- ultima speranta a evreilor-fuse-se ras de pe fata Pamantului. Intr-un fel Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decat dumnezei Babilonului ! Bel- Merodah il invinsese pe Iehova sau cel putin asa le placea sa creada celor din paganul Imperiu. Si tot asa erau inclinati sa creada si Evreii. Reintoarcerea si refacerea pareau imposibile. Nimeni nu credea in spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei de ce s-ar tine Dumnezeu de aceasta promisiune, daca nu s-a tintut de promisiunile facute lui David si Solomon ?

Lucrarile supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai niste raspunsuri date unor astfel de ganduri. Ele au avut caracterul unor semne venite din partea lui Iehova si adresate lui Israel si Neamurilor deopotriva. 

Atunci cand Dumnezeu a transferat dreptul de instrument al suveranitatii Sale de la Israel si L-a daruit lui Nabucadnetar, El L-a ridicat pe Evreul Daniel si L-a asezat la curtea regala babiloniana pentru ca prin 

buzele lui si prin actiunile lui sa-l invete pe Nabucadnetar despre necesitatea supunerii inaintea Celui 

Atotputernic. Incetand sa mai vorbeasca la Ierusalim, Dumnezeu si-a plasat solul la curtea marilor Imperii ale Lumii, dovedind Neamurilor ca El exista si ca are ultimul cuvant in desfasurarea evenimentelor Istoriei Lumii. In acelas timp prin activitatile lui Daniel, Dumnezeu a dovedit Evreilor ca el continua sa le fie un Dumnezeu “ de aproape “, gata sa le asigure supravietuirea si in stare Sa-I elibereze si acum din robie asa cum a facut-o cand ia scos din tara Egiptului. 

Continutul cartii : Cartea lui Daniel este plina de intamplari in care supernaturalismul invadeaza lumea obisnuita si schimba cursul Istoriei. A fost vremea cand Poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelatie deosebita, cu puternice implicatii in desfasurarea ulterioara a Istoriei. A fost vremea cand Poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelatie deosebita, cu puternice implicatii in desfasurarea Istoriei. Cea mai buna dovada ca aceste evenimente supranaturale s-au petrecut intocmai si nu au fost produsul fabulatiei o constituie chiar transformarea uluitoare pe care ele le-au produs asupra Poporului Evreu. Pe durata robiei, Evreii si-au schimbat total atitudinea religioasa, devenind dintr-un popor inclinat spre idolatrie, un popor cu o credinta monoteista mai tare decat granitul. Cei plecati in robie s-au aflat acolo din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetarie cu idolii neamurilor invecinate. In numai 70 de ani petrecuti in captivitate, Dumnezeu I-a “ curatit “ pe evrei in cuptorul maniei Lui si I-a scos de acolo vindecati pentru vecie. Nu multimea idolilor din Babilon I-a schimbat pe Evrei, ci tocmai acele manifestari dumnezeesti supranaturale amintite in Cartea Profetului Daniel. De la Ezechiel stim ca Daniel devenise celebru chiar fiind inca in viata. Si cum ar fi putut sa fie altfel dupa intamplari ca cele din capitolele 2 si 3 ale cartii sale ? Ba inca sub influenta lui Daniel, Nabucadnetar emisese si celebrele lui proclamatii catre toate popoarele din imperiu in care recunostea suveranitatea Dumnezeului Evreilor ( cap. 4 ). Asemenea lucruri nu puteau sa-i lase indiferenti pe cei din Israel. Cu o noua si arzatoare dorinta, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice ale lui Ieremia “ in anul dintai al domniei lui, eu, Daniel am vazut din Carti ca trebuia sa treaca 70 de ani pentru daramaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre care vorbise Domnul catre proorocul Ieremia “ ( cap.9:2 ) si ale lui Isaia. Acesta vorbise nu numai despre caderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe nume chiar si pe cei ce aveau sa dea decretul de reintoarcere a iudeilor in Canan si de rezidire a Templului din Ierusalim: Cir persanul ( Isaia 45 si 46 ). Cum trebuie sa fi trait Evreii toate aceste evenimente ? Cum trebuie sa se fi uimit ei vazandu-le prinzand viata chiar sub ochii lor ? Experientele din acesti 70 de ani de evenimente supranaturale explica spulberarea indoielilor si ratacirilor lor si transformarea lor intr-un Popor cu adorare totala, unica si definitiva pentru Iehova. Aranjarea cartii este foarte clara : primele 6 capitole sant istorice, iar ultimate 6 sant profetice. 

Mesajul cartii : Scopul cartii exprimat in mesajul ei central este expus in cuvinte repetate emfatic, de trei ori in cursul capitolui 4 ( 4 : 17, 25, 32 ) : “ Ca sa stie cei vii ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor, ca o da cui Ii place “. Este semnificativ ca acest mesaj este facut sa ajunga la noi prin gura smeritului Nabucadnetar, “ capul “ de aur si cel dintai suveran mondial din aceasta vremea a Neamurilor “

O alta caracteristica izbitoare a acestei carti este aceia ca era scrisa in doua limbi. De la capitolul 2 ; 4 pana la 7 este scris in limba aramaica. Restul textului este scris in in limba ebraica. Are faptul acesta vre-o semnificatie ? Noi credem ca da . Exista o corespondenta extraordinara intre visul dat de Dumnezeu lui Nabucadnetar ( cap.2 ) si prima vedenie a lui Daniel ( cap. 7 ). Amandoua ne traverseaza cursul general al istoriei din “ vremea Neamurilor “ . Celelate vedenii a lui Daniel privesc inspre viitor, mai ales din punctul de vedere al poporului Israel. Spre a le separa de restul, capitolele 2 si 7 sant scrise in aramaica, limba care se vorbea atunci in institutiile comerciale si diplomatice ale lumii. Aceasta schimbare, de la limba ebraica, 

22.

in debutul cartii, la limba aramaica din mijlocul ei, si apoi intoarcerea la limba ebraica, ilustreaza 

schimbarea accentului pe care Dumnezeu Il va pune in istoria lumii si mai spune ceva, anume, ca Dumnezeu a dat lumii acces numai la planul general al vremurilor, pastrand doar pentru cei ce stiau limba evreilor, detaliile lui semnificative. In plus, folosirea ambelor limbi este inca o dovada ca Daniel si-a scris cartea tocmai in acea vreme. Inainte de vremea robiei, Evreii n-ar fi inteles aramaica ( vezi 2 Regi 18:26 ), iar dupa robia babiloneana, ei n-ar mai fi inteles ebraica, deoarece incetasera s-o mai foloseasca. (vezi Neemia 8:8 ) .Numai si numai in perioada de timp in care a trait Daniel, evreii au cunoscut amandoua limbile amintite. Dumnezeu a asezat chiar in cuprinsul cartii dovada datei evenimentelor anuntate de autorul acestei scrieri, pentru a reduce la tacere pe cei care vor sa-i conteste valabilitatea, pentru ca de fapt nu vor sa-i primeasca mesajul. 

Cuvinte cheie si teme carcateristice : Pentru studiul nostru, cel mai important este felul in care Domnul Isus  il remarca pe profetul Daniel, drept un Crainic al lucrurilor viitoare. (Matei. 24;15-16 ). Datele 

prezentate in cartea lui Daniel sant intr-atat de exacte si de clare incat mai marii iudeilor au interzis cu 

desavarsire studierea lor, ca nu cumva poporul sa priceapa ca Isus a fost intr-adevar “ Unusul, Mesia “.

Multi alti critici au sustinut cu incapatanare ca amanuntele istorice au fost adaugate mult mai tarziu in cartea lui Daniel de catre preoti. Descoperirile de la Marea Moarta ( intre altele si o copie a cartii lui Daniel ) au dovedit insa zdrobitor de clar ca textul profetic din care a citat Domnul Isus, a existat exact in forma de azi cu sute de ani inainte de era crestina. Cartea lui Daniel este Cartea profetica a Bibliei. Imaginea ei se reflecta simetric in cartea Apocalipsei. Cele mai importante pasaje profetice ale Cartii sunt visele profetice ale lui Nabucadnetar din capitolul 2 si vedenia despre “ cele saptezeci de saptamani “ din capitolul 9.

Visul lui Nabucadnetar din capitolul 2 schiteaza Istoria Imparatilor Lumii si are un interes deosebit pentru Neamuri. Vedenia lui Daniel din capitolul 9 este o profetie privitoare la Israel si la evenimentele cheie prin care va trece acesta. 

Visul lui Nabucadnetar : Nici o data nu a visat un muritor un vis mai epocal de cat acesta. Impreuna cu vedenia lui Daniel din capitolul 7, ( care reia tema capitolului 2 si o lamureste in detaliu ), acest pasaj anunta ca Dumnezeu S-a hotarat sa renunte pentru un timp la actiunea preponderenta pe care o juca in Istorie Israelul si sa aduca in scena “ Vremea Neamurilor “ despre care a vorbit si Domnul Isus in ( Luca 21:24 ). 

Lui Nabucadnetar, preocupat de “ ce se va intampla in vremurile de pe urma  ( Daniel 2:28 ), Dumnezeu ii descopera in vis succesiunea de puteri mondiale care se va desfasura pe pamant incepand cu Imperiul lui si pana la venirea Imparatiei “ care va dainui vesnic “ (Dan. 2:44). Aceasta ultima Imparatie pe care Dumnezeu o va aduce pe pamant va fi instaurata “ fara ajutorul vreunei maini “ si va acoperi intreg Pamantul ( Dan. 2:34, 35,45). Cei dantai crestini au cunoscut si ei aceste profetii din cartea lui Daniel si le-au dat o interpretare foarte precisa. Iata ce scria Hippolytus, care a trait intre anii 160-236 dupa Hristos si a fost unul din ucenicii lui Irineu, socotit la randul sau ca unul dintre cei patru mari teologi ai vremii sale: “ Capul de aur al Chipului, ca si Leul corespunzator arata Imperiul Babilonian, pieptul si bratele de argint impreuna cu simbolul Ursului din capitolul 7 sant imperiul Mezilor si Pesilor, pantecele si coapsele de arama impreuna cu pardosul ( Leopardul ) ii arata pe Greci, care au detinut suprematia incepand cu vremea lui Alexandru Macedon, picioarele de fier ca si fiara “ nespus de grozav de inspamantatoare si de puternica “ ii arata pe Romani, care sunt in fruntea lumii in ziua de azi, picioarele parte de fier si parte de lut, ca si cele zece coarne, sunt simboluri pentru zece imparatii care nu s-au ridicat inca, celalalt corn mai mic care s-a ridicat intre cele zece il arata pe Anticrist, piatra care loveste Chipul si aduce judecata asupra intregului Pamant este Hristos, Ante- Nicene Fathers, vol. 5, pag. 210, par.28. Revenind la secventele visului lui Nabucadnetar  si la talmacirea pe care i-o ofera Daniel ajungem sa privim la o veritabila perspectiva a istoriei. Iat-o : 

Imperiul Babilonian : a fost instalat la putere incepand cu anul 604 inainte de Hristos, prin venirea lui Nabucadnetar la putere ca uramas al lui Nebopolasar. Acest Imperiu a fost supranumit “ un Imperiu de aur, intr-o epoca de aur “. Realizarile militare, economice, edilitare din Imperiu au depasit fara termen de comparatie tot ceiace omenirea vazuse pana la vremea aceia. Ca oras, Babilonul era o minunatie a lumii. Zidurile lui erau intinse pe un perimetru de 90 Km. cu fiecare latura lunga de 23 de Km., inalt de 70- 100 de metri si gros de 25 de metri. In interiorul orasului existau provizii sufficiente pentru a supravietui unui eventual asediu pe o durata de 20 de ani. Raul Eufrat fusese deviat printre doi pereti dubli ai orasului si asigura alimentarea cu apa necesara. Nabucadnetar adunase in Babilon cantitati uriase de aur. Cladise temple aurite, statui de aur si el insusi domnea pe un urias tron turnat din aur. Babilonul devenise un simbol 

23.

al puterii omenesti si al trairii fara Dumnezeu. Ca simbol profetic intalnit de multe ori in profetii, 

Babilonul reprezenta incercarea oamenilor de a se descurca fara Dumnezeu, sistemul din care este exclusa inchinarea la Dumnezeu si in care omenirea este organizata intr-o societate suficienta de sine. In judecata lui Dumnezeu, un astfel de sistem nu trebuie sa dainuiasca. Chiar daca el nu-si gaseste un rival pe pamant de care sa se teama, Dumnezeu Insusi se ridica impotriva lui si-l sorteste pieirii. Intr-un text din ( Isaia 45 : 1 ) ni se spune cum Dumnezeu l-a ridicat pe Cir- Persanul si cum l-a ajutat in chip providential sa distruga Babilonul, inlesnindu-i patrunderea in cetate prin niste “ porti  care sa nu se mai inchida “.  Istoria ne spune ca asa a si fost. Acest Cir-Persanul a fost ajutat sa asedieze Babilonul de Dariu- Medul, un unchi batran a lui Cir. Ei au planuit ca in ajunul unei mari sarbatori din Babilon, cand Populatia Orasului se imbata de bucurie, sa devieze intr-o depresiune apele Eufratului si sa patrunda prin albia goala a Raului, pe sub zidul cetatii, intre cele doua ziduri ale fortificatiei. Totul ar fi ramas insa zadarnic, daca” cineva “ n-ar fi uitat tocmai in seara aceia sa inchida portile de fier dinspre interiorul cetatii. Dumnezeu hotarase ca falnicul Babilon sa devina “ ca Sodoma si Gomora “ un loc in care nu va mai fi niciodata popor, ci il vor locui fiarele Pustiei si il vor bantui Stafiile ( Isaia 13:19-22). Despre caderea Babilonului mai vorbise si Ieremia 

( 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25, 51:1-4, 56-57 ) cu aproape 80 de ani inainte sa se intample in 538 I.H. Amanunte despre luarea Babilonului gasim si in cartea lui Daniel, in capitolul 5:1-31. Urmasul lui Nabucadnetar, numit de Daniel, Belsatar, n-a invatat nimic din experienta Tatalui si a si a fost inlaturat de la Tron de Insusi Dumnezeu, care-l cantarise in balanta dreptatii Sale si-l gasise usor ( Dan. 5;22-28). Caderea Babilonului a devenit sinonima cu infrangerea celor ce se vor ridica impotriva lui Dumnezeu, formand un sistem prosper, pentru o vreme, mandru si arogant in infatisare, dar gol si ignorant in esenta. Cartea Apocalipsei ne prezinta caderea unui alt Babilon, Babilonul cel mare. Numirea aceasta este simbolica bineinteles si face aluzie la asemanarile care vor exista intre societatea viitorului, in timpul lui Anticrist si Babilonul Istoric. Cititi in acest sens Apocalipsa 18:1-24. Concluziile acestui fragment din planul profetic revelat sunt multe. Noi ne pregatim sa enumeram doar cateva : 

1. Dumnezeu face ce vrea in Istoria Lumii ( subliniata de trei ori in ( Dan. 4:17, 25, 32 ).

2. Dumnezeu poate ingadui pentru o vreme nebunia Oamenilor.

3. Mandria merge inaintea caderii.

4. Oamenii nu invata din experienta trecutului.

5. Bogatia si slava lumii sunt puse in cantarul divin si fiecare i-si va primii rasplata.

Imperiul Medo- Persan: a luat fiinta in anul 538 I.H. si a durat 200 de ani. Pana cand a aparut pe scena lumii Alexandru Macedon in 331 I.H. Despre felul cum a cazut Babilonul in mainile Medo-Persanilor o gasim scrisa in Daniel cap 5 ( in special v. 30-31 ). Dupa cum se vede din citirea textului, caderea Babilonului a fost hotarata de Insusi Dumnezeu, care o anuntase de altfel cu 100 de ani inainte prin Isaia (13:17-18 ). Urmasul lui Nabucadnetar n-a invatat nimic din experienta Marelui Imparat ( Dan.5:18-22 ) si a trebuit sa fie scos din Scena Istoriei. In visul lui Nabucadnetar, imperiul Medo - Persan corespunde 

“ pieptului si bratelor de argint “ ( 2:32 ), iar in vedeniile lui Daniel, el era asemanat cu “ un Urs care statea intr-o rana si avea trei coaste in gura, intre dinti “ (7:5 ), dar si cu Berbecele din ( Dan. 8:1-4, 20 ). Aceste descrieri sau potrivit intocmai cu caracterul acestui Imperiu in care au fost introduse sisteme de taxare draconice, care si-a intins cuceririle dincolo de Egipt si pana la granitile Greciei. 

Importanta profetica a inperiului Medo - Persan : Fara indoiala ca evenimentul cel mai extraordinar a fost implinirea profetiei facuta despre aparitia si rolul Imparatului Persan Cir. Cu aproximativ 100 de ani inainte, Dumnezeu anuntase prin Isaia si numele acestui Imparat si lucrarea pe care o va implini acesta : sa dea voie Evreilor sa se intoarca in Patria lor (Isaia 45:1-13). Pe cand slujea la curtea Imparatului Dariu, Daniel “ a vazut din carti “ ca s-au implinit datele anuntate de Profetul Ieremia ( 25:11 ) despre robia evreilor si impreuna cu mai marii Poporului Iudeu s-au infatisat inaintea Imparatului purtand in maini sulul profetiei lui Isaia. Impresionat de cele citite, Cir s-a pus immediate pe lucru si Ezra ne povesteste despre hotararea luata de el ( Ezra 1:1-11 ).

Dupa 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-Persan se prabuseste incercand sa cucereasca Grecia. In palnul lui Dumnezeu venise vremea lui Alexandru Macedon. In batalia de la Arabela ( 331I.H.) desi coplesiti numeric, proportia a fost unu la douazeci in favoarea Medo Persanilor, Grecii obtin o victorie zdrobitoare. Imparatul Medo- Persan a incercat zadarnic sa-si regrupeze trupele intr-o retragere strategica” Pardosul “ grec ( Leopardul este cel mai rapid dintre feline ) nu le-a dat nici un timp de ragaz, ei i-au urmarit peste tot cu o iutime nemaintalnita in istorie. Pas cu pas, Imperiul Medo-Persan dispare lasandu-i loc lui Alexandru sa se intinda “ pana la marginile Pamantului “ ( Dan.8:5). 

24.

Imperiul Grecesc : este asemanat in visul lui Nabucadnetar cu “ pantecele si coapsele de arama “ ( 2:32 ). 

Imaginea este cum nu se poate mai nimerita, deoarece Grecii au fost primii in Istoria Lumii care au purtat in afara hainelor obisnuite echipament de razboi facut din arama. Despre Soldatii Greci se spune ca sunt “ de arama “. Coiful, Platosele si Scutul le-au dat Grecilor avantaje nete si i-au ajutat sa infranga Osti care ii depaseau cu mult numeric. Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu militar. Nimeni nu i-a put sta impotriva. A cucerit tot ce putea fi cucerit in vremea aceia, iar dupa aceia, istoricii spun, a izbucnit in plans ca nu putea merge mai departe. Succesul l-a gasit pe Alexandru Macedon foarte repede. La nici treizeci de ani avea o putere incomensurabila. A trait ca un smintit in betii si in serbari in care era proclamat una cu zeii. Compania lui impotriva Indiei s-a nascut din dorinta de a repeta ceia ce facuse in traditia Olimpului grcesc Bachus si Hercules. La aproximativ 32 de ani, el a fost atins de figuri si a murit in delir dupa 11 zile de chin . Era in anul 323 I.H. 

Influenta Imperiului grecesc asupra Israelului a fost adanca si de durata. Filozofia greceasca n-a facut Casa 

buna cu Religia Evreilor, dar ocupantii s-au impus prin viclenia distractiilor. Rezultatul influentei grecesti a 

fost o slabire a moralei si o provocare la adresa atasamentului Evreilor fata de Dumnezeu. Imparatul grec Antioh Epifaniu a atins culmea represaliilor, atunci cand a intrat calare in Templu si a oferit pe altar carne de Porc ( Animal necurat in religia Evreilor ). El a omorat Preotii si a incercat o grecizare fortata a Evreilor. Prin ce a facut Antioh a intrat in istorie ca un precursor al lui Anticrist. La el face aluzie Domnul Isus in 

( Matei 24: 24 ). Obraznicia cuceritorilor Greci a trezit spiritul nationalist in Evrei si sub connducerea Macabeilor, ei s-au revoltat si au dobandit o libertate temporara. Aceasta scurta perioada de libertate se sfarseste repede. Din cauza framantarilor interne si a luptelor fraticide, Israelul slabeste treptat sub stapanirea masinii de razboi Romane. Venise vremea ultimului Imperiu din visul lui Nabucadnetar si din vedeniile lui Daniel. 

Imperiul Roman : In vedeniile lui Daniel nu se poate gasi nici o asemanare suficient de grozava pentru a ilustra caracterul aceste puteri mondiale. Profetul scrie : “ Era a patra Fiara, nespus de grozava, de inspaimantatoare si puternica “ ( Dan. 7:7 ). Nimic n-a putut sa stea impotriva acestei uriase forte de invazie romane “ care avea niste dinti mari de fier, manca, sfarama, calca in picioare ce mai ramanea “ ( Dan. 7:8 ). 

Roma si-a inceput cuceririle in 241 I.H., o data cu invadarea Siciliei. Sub talpile Legiunilor ei au cazut apoi Europa, Asia Mica, Orientul Mijlociu si Coasta de Nord a Africii, asfel ca intrega Mediterana devenise un Lac al Imperiului. In timp ce alte Imperii au durat o perioada masurata de zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dainuit mai bine de 1500 de ani. Chiar daca ramura de Apus a Imperiului a cazut cam pe la anul 500 D.H., Imperiul Bizantin a continuat pana la 1450 D.H. De departe Imperiul Roman a fost cel mai mare dintre Imperiile Lumii. Din cele patru puteri mondiale anuntate de Dumnezeu prin visul lui Nabucadnetar si prin vedeniile lui Daniel, Imperiul roman este important intr-un mod aparte :

1. El va fi cea din urma forma de stapanire omeneasca asupra Pamantului. 

2. El va fi Imperiul in care va lovi Hristos la a doua Sa venire. Asupra acestui Imperiu merita sa aruncam o privire mai atenta si sa cautam sa identificam fragmentele de informatii pe care ni le pune la dispozitie textul profetic. 

Caracteristicile profetice ale Imperiului Fiarei :

a. Este un Imperiu segmentat in doua portiuni distincte. Textul din ( Dan. 2:33 ) ne spune ca la la prima lui parte de existenta “ picioare “ , Imperiul este unitar si are taria fierului, in timp ce in a doua parte a existentei lui “ de la fluierele picioarelor in jos “ Imperiul se infatisaza sub forma unei imposibile unitati intre Fier si Lut amestecate impreuna. Intr-adevar Imperiul Fiarei a patra a debutat sub numele de Imperiu al Romei si a supus sub talpile invincibililor ei Legiuni toata suflarea Lumii. Romanii au cucerit prin forta si au supus prin teroare. Fara a fi vreodata invins, acest Imperiu al Romei a cazut intr-un fel de “ lesin “ disparand temporar de pe scena Istoriei. El s-a dat la o parte ca sa faca loc pentru “ vremea Bisericii “ Noi traim acum in vremea sfarsitului si putem vedea cum Imperiul Romei se reface, ca forma si ca alcatuire, sub numele de “ Uniunea Europeana “ Exista azi chiar si un “ Parlament European cu 751 deputati “ . In cea de a doua faza, Imperiul Romei sau Imperiul Fiarei, nu va mai fi unitar, ci fragmentat in zece unitati disticte de Guverne simbolizeaza de cele zece coarne ale fiarei ( Dan. 7:7-8 ); Apoc.13: 1 ). Faptul ca Imperiul Fiarei a patra se reface, este semnul ca vremea Bisericii este pe sfarsite si ca Dumnezeu reia firul profetiilor lui Daniel. In ordine cronologica urmeaza ca, dupa plecarea Bisericii, in Imperiu sa apara “ Omul faradelegii, Fiul pierzarii, Nelegiuitul “ ( 2 Tesal.2:3-12; 1 Ioan 2:18 : Apoc. 13:3-8 ) sau micul corn din vedenia lui Daniel 7:8, Antichrist “ Domnul care va veni “ (Dan.9:26 ). El va face semne mari si minuni, se va duce in Templul din Ierusalim  si se va da drept Dumnezeu, va face razboi cu sfintii si ii va birui, dar va fi nimicit 

25.

de “ piatra desprinsa fara ajutorul vreunei maini omenesti “ ( Dan.2:34-35 ) va fi nimicit de suflarea 

Domnului Isus care-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. (2 Tes. 3:8 ). Dumnezeu va da inapoi Imparatia in mainile Fiului Omului care va veni pe nori ( Dan.7:13-14 ;  Corin. 15:24-27; Pss. ) 

b. Este un Imperiu care va avea o putere infricosetor de mare. Grozavia acestui Imperiu nu si-a gasit echivalent in nici o creiatura de pe fata pamantului. Textele profetice il numesc pur si simplu “ FIARA “ .

Impresia pe care a lasat-o asupra lui Daniel a fost una “ nespus de grozava, de inpaimantatoare si de puternica “ . “ Avea dinti mari de fier si manca, sfarama si calca in picioare ce mai ramanea ; era cu totul deosebita de fiarele de mai inainte” ( Dan. 7:7 ). Astazi oamenii au descoperit energia atomica si armele moderne de distrugere  ingrozesc pe toti locuitorii pamantului. Puterea de dominare a Fiarei se va sprijini si pe amenintarea cu razboiul atomic. 

c.  Este un Imperiu in care toti si totul se va afla sub controlul celui aflat la putere. Apocalipsa ne spune ca fara asentimentul Fiarei ” nimeni nu va putea sa vanda sau sa cumpere “ ( Apoc.13:15-18 ). Mult timp 

aceasta Profetie a parut greu de crezut, dar acum, de cand au aparut calculatoarele electronice, computerele 

si credit-cardurile cu coduri numerice toata lumea stie ca acesta este drumul pe care se indreapta Societatea de maine. 

d. este un Imperiu cu o inchinare impusa. Formele de inchinare impusa au mai existat si in alte timpuri, dar ceia ce se va intampla in timpul Domniei Fiarei va intrece orice inchipuire. O a doua personalitate, la fel de dezumanizata si numita din acest motiv : “ o a doua Fiara “, va indemna tot pamantul sa cada in admiratia Fiarei celei mari: “ Ea lucra cu toata puterea fiarei dinaintea ei ( aceiasi putere satanica deci ) si face ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine Fiarei dintai, a carei rana fusese vindecata. “ ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana a Fiarei, care avea o rana de sabie si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei” ( Apocalipsa 13:12-15).

e. Este primul si singurul Imperiu care, crezand in Dumnezeu, se va ridica declarat impotriva Lui. Forme de impotrivire fata de Dumnezeu au existat intotdeauna, dar deobicei oamenii aceia erau sau agnosici sau atei, sau idolatri. Fiara care va conduce Imperiul Roman restaurat, va fi pe fata Anti-Dumnezeu, Anti-Hristos, Diavolul insusi o va insufleti dupa incercarea de atentat sugerata de “ rana de moarte care fusese vindecata “ ( Apoc.13:12 ) si ii va transmite impotrivirea lui fata de Stapanul Universului care L-a facut 

“ sa-si piarda vrednicia “ si sa devina “ Satanah “ ( Impotrivitorul ). Fiara “ va intra in Templul lui Dumnezeu, danduse drept Dumnezeu ; ( 2 Tesal. 2:4 ). “ El va rosti nume de hula impotriva Celui Prea Inalt si se va incumeta sa schimbe Vremile si Legea;si Sfintii vor fi dati in mainile lui o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme “ ( Daniel 7:25 ).“ Imparatul va face ce va dori: se va inalta mai pe sus de toti dumnezeii si va spune lucruri nemauzite impotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pana va trece mania, caci ce este hotarat se va implini. Nu va tine seama nici de dumnezeii parintilor sai, nici de dorinta femeilor, cu un cuvant, nu va tine seama nici de Dumnezeu, ci se va slavi pe sine mai pe sus de toti “( Daniel 11:36-37 ).

Despre Imperiul Anticristului gasim o relatare mult mai amanuntita in Apocalipsa. Pentru studiul de fata este bine sa ne oprim aici,sa ne amintim ca aceasta unica forma de guvernamant al oamenilor, mai rea si mai perversa de cat toate celelalte, va fi pedepsita nu prin interventia vreunei alte structuri sociale, ci prin insasi interventia lui Dumnezeu, care in persoana lui Hristos, piatra desprinsa fara ajutoul vreunei maini omenesti ( Dan.2:34 ) se va napusti asupra asupra chipului vazut de Nabucadnetar, punand capat vremii Neamurilor si intemeind o noua imparatie, care va fi data “ Poporului Sfintilor Celui Prea Inalt “ ( Dan 7:27 ). 

“ M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului: a inaintat spre Cel Imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui. I S-a dat stapanire, slava si putere imparateasca, pentru ca sa-I slujeasca toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile. Stapanirea Lui care este o stapanire vesnica si nu va trece nicidecum si Imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata “ ( Dan. 17:13-14 ).

Fara sa staruim prea mult la analiza visului lui Nabucadnetar vrem totusi sa subliniem doua concluzii care ne afecteaza pe noi cei de astazi. 

1. Sfarsitul epocii noastre nu se va produce in urma inbunatatirii treptate care sa culmineze cu venirea Imparatiei Cerurilor, ci se va implini intr-un moment de criza, de prabusire si de catastrofa neasteptata. In vedenia lui Nabucadnetar, peste degetele de fier si de lut se prabuseste “ piatra dezlipta fara jutorul vreunei maini”  ( aratat in cap.7 a fi Hristos in Imparatia Lui Mesianica ) si face bucati intreg Chipul, transformandul intr-o pleava luata de vant si imprastiata fara urma, ( cap. 2;34-35, 43 -45). Iata ce scrie William Newall in aceasta priviinta; “ Toate visarile moderne despre un Mileniu inainte de venirea lui Hristos, sant erezii nascute dintr-o necugetata incredere in bunatatea oamenilor sau si mai grav din inselare 

26.

satanica. “ Cand va zice “ Pace si liniste “ atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile 

nasterii pentru femeia insarcinata si nu va fi chip de scapare “ ( 1 Tes.5:3 ).  Hristos se va razboi cu lumea actuala si va spulbera puterile lumii, transformandu-le in pleava purtata de vant “.

2. Sfarsitul vremurilor noastre este de acum aproape. Cele doua picioare ale Chipului din visul lui Nabucadnetar sunt o reprezentare fidela a Istoriei. Dupa cate stim din Istorie, Imperiul Roman s-a rupt in doua ramuri : Imperiul de Rasarit si Imperiul de Apus. Despartirea s-a produs in anul 395 D.H. fara sa riscam prea mult, noi credem ca ne aflam astazi in perioada descrisa de cele zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Traim astazi o renastere a Imperiului Roman pe teritoriul cunoscut din Europa. Slabiciunea fierului amestecat cu lutul, defineste cum nu se poate mai bine, lipsa de coeziune care exista sub masca unitati europene. “ Legaturile omenesti “ De care vorbea Daniel exista ; casatorii peste granite, calatorii fara pasapoarte, investitii multinationale, libertatea companiilor de a prelua contracte in alte tari, planul de a avea o moneda comuna, unica, etc. Totusi dominarea Europei de astazi asupra lumii nu va 

mai avea forta si taria Imperiului de alta data. Dominarea militara va fi inlocuita cu dominarea politica. 

Subrezenia partilor componente ii va determina pe cei din Europa Unita sa-l accepte ca unic conducator pe Anticrist. Cu solutiile propuse de el, lumea va parea ca iese din impas, dar… pacea adevarata nu va fi asezata decat de venirea Domnului Pacii. Va mai fi un groaznic razboi mondial: Armaghedonul, sau “ ultimul razboi dinaintea pacii “.

CELE 70 DE SAPTAMANI : Vedenia din cel de al noulea capitol al cartii lui Daniel este o profetie privitoare la Israel si la evenimentele cheie prin care va trece acest popor “ de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul ( Mesia ), Carmuitorul ( Dan.9:25 ). 

Aceasta perioada cuprinde Istoria din “ vremea Neamurilor “ , pana cand Dumnezeu se va arata si va reaseza Israelul in prerogative Mesianice “ toate Neamurile vor fi binecuvantate in samanta ta “ Geneza. 

Iata cuprinsul profetiei : 

a. In verseturile 24:27 i se spune lui Daniel ca : “ 70 de saptamani au fost hotarate asupra Poporului sau. Aceste 70 de saptamani ( sau septate, deoarece in limba folosita grupa de 7 nu are neaparat semnificatia de de saptamana ) sant impartite in doua grupe, dupa cum urmeaza: primele 69 de saptamani si saptamana a70 a. 

“ De la darea poruncii pentru pentru rezidirea Ierusalimului “ si pana in ziua cand Mesia va fi “ starpit “ au fost hotarate “ sapte saptamani si sase zeci si doua de saptamani “ Facand socotelile ajungem la 69x7= 483 de ani de la decret si pana la moartea lui Mesia. Ramane inca o a 70 a saptamana de ani, rezervati pentru vremea sfarsitului, cand “ un Domn al unui Popor va veni “ va face un legamant trainic cu Israelul, dar la mijlocul acestei saptamani va calca legamantul si se va da drept Dumnezeu. 

Pentru a intelege profetia trebuie sa stabilim data la care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecand peste cele trei decrete amintite de Ezra in cartea sa si care au lasat Ierusalimul cu zidurile inca neridicate, ajungem la porunca data de Artaxerxe ca urmare a cererii facute de Neemia: “ trimite-ma in Iuda , la cetatea mormintelor parintilor mei, CA S-O ZIDESC DIN NOU “ ( Neemia 2:5 ). Data acestui decret ne este data la inceputul cartii: “ in luna Nisan a anului al doisprezecelea al Imparatului Artarxersex, sau in luna Nisan 445 I.H. 

Dupa obiceiul evreesc atunci cand nu ni se precizeaza ziua din luna este vorba de cea dintai a ei. Facand transformarile corespunzatoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson in colaborare cu “ Astronomer Royal “ au ajuns la concluzia ca aceasta data a fost 14 Martie 445 I.H. In socotelile profetice se vorbeste in ani, luni -solari de cate 360 de zile ( vezi toate socotelile lui Ioan din cartea Apocalipsei ) si daca facem socotelile de rigoare ajungem exact la ziua in care a intrat Domnul Isus in Ierusalim. Nu se poate sa nu fi socat de precizia cu care s-au implinit prezicerile lui Daniel. Cu pasiunea lui pentru amanunte, evanghelistul Luca ne spune ca aceste lucruri se intamplau “ In cel de al cincisprezecilea an al domniei Imparatului Tiberiu Cezar  ( Luca 3 : 1 ). Stiind ca Tiberiu si-a inceput domnia la 19 August anul 14 D.H. ajungem cu socotela  la anul 29 D.H. sau exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului. 

Cine a citit Evangheliile stie ca Domnul Isus se retrasese intr-un fel de obscuritate deliberata dupa ce fusese refuzat de mai marii Evreilor si astepta ceia ce El numea “ CEASUL ‘ care-I fusese hotarat . Era vorba de ceasul prophetic al implinirilor Messianice ( Ioan 2;4; 7:8; 8-20 ). “ Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice ? …Tata, izbaveste-ma din CEASUL, acesta ? … dar tocmai pentru aceasta am venit pana la CEASUL acesta ” ( Ioan 12: 27 ) . Intradevar in repetate randuri, El le poruncise ucenicilor Sai sa nu spuna nimanui despre Divinitatea Sa, dar in ziua Floriilor primeste slava multimilor care-L primesc ca pe Mesia.! Cand Fariseii protesteaza, invocand blafemia si teama de represaliile Romanilor, Domnul Isus le spune clar: 

27.

“ Aceasta e ziua !” Va spun ca daca vor tacea ei, pietrele vor striga “ ( Luca 19:40 ).

Fara a-si face iluzii, El priveste de departe Ierusalimul si izbucneste in plans spunand : “ Daca ai fi cunoscut si tu macar in aceasta zi, lucurile care puteau sa-ti dea pacea ! Dar acum ele sant ascunse de ochii tai . Vor veni si te vor strange din toate partile; te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra peste piatra, PENTRU CA NU AI CUNOSCUT VREMEA CAND AI FOST CERCETATA “ ( Luca 19:42-44 ). 

Ierusalimul ar fi trebuit sa stie ca se implinise cei 483 de ani de asteptare “ Unsul “ inainta spre criza suprema a calatoriei lui terestre. Se apropia de momentul cand avea sa fie “ starpit “ si nimeni in afara de El nu stia inca ce voise sa spuna Daniel, cand adaugase “ starpit si nu va avea nimic “ 9:26). Mantuitorul calatorea spre inviere ! Ce se intampla insa cu saptamana a 70-a ? Ea ramane inca in viitor . Intre “ starpirea  Unsului “ la sfarsitul celei de a 69 saptamani si inceputul celei de a 70-a saptamani se intinde acum 

“ taina tinuta ascunsa de veacuri “ : vremea Bisericii. Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu nu L-a 

descoperit celor din Israel ( Efeseni 3:2-13 ). La sfarsitul acestei perioade, in care harul este “ la Neamuri “, 

Dumnezeu se va intoarce iarasi spre Israel.  Ii va readuce in Patria lor si vor trai impreuna cu toata omenirea vremea amagitoare a Anticristului. Sub protectia lui initiala, ei vor putea reconstrui Templul, dar la jumatatea saptamanii, legamantul va fi rupt, Antichrist va intra in Templu dandu-se drept Dumnezeu si declansand lantul violent de evenimente relatat pe larg in cartea Apocalipsei. Din pacate nu putem merge mai departe in analizarea profetiilor lui Daniel. Speram insa ca acest studiu asupra celor doua pasaje profetice sa va fie folositor pentru investigatii personale, ulterior. Intre timp, cu cea de a 70-a saptamana in minte, noi asteptam sunetul trambitei divine, vocea Arhanghelului, coborarea Domnului, deschiderea mormintelor, invierea celor sfinti, stapanirea din timpul Imparatiei si slava de care vor fi urmate toate aces- tea. 

============================================================================

 Urmeaza prezentarea proorocilor : OSEA, IOEL, AMOS, OBADIA, IONA, MICA, NAUM, HABACUC, TEFANIA, HAGAI, ZAHATIA, MALEAHI. Cap.3

Aceasta prezentare a proorocului Daniel a fost facuta de Constantantin ( Costel ) Calin  extragand material din prezentarea  Bibliei de catre Domnul Daniel Branzei, si de la care am primit acceptul sa pot copia sau reproduce pasaje din lucrarile sale pe aceasta tema, gasite in Biblie. 

============================================================================

Acest articol este editat de Constantin (  Costel ) Calin, dupa scrierea dlui. Daniel Branzei.     

=====================================================================

                               VECHIUL TESTAMENT, CAP. 3.

BIBLIA, CARTEA CARTILOR, CUVANTUL LUI DUMNEZEU, 2016. Cap. 3 CONTINUARE : OSEA, IOEL, AMOS, OBADIA, IONA, MICA, NAUM, HABACUC, TEFANIA, HAGAI, ZAHARIA, MALEAHI.

OSEA : 

Titlul : Cartea  poarta numele Profetului care a scris-o. Osea, Iosua si Isus sant forme derivate din aceiasi radacina. “ Osea “ inseamna “ mantuire “ , in timp ce Iosua si Isus  include in plus prezenta celui care produce mantuirea. “ Mantuirea este a Domnului “, sau “ Domnul este Mantuitorul “.

Autorul : Osea nu a fost crescut in scoala profetilor, ci un om ridicat de Dumnezeu din mijlocul Poporului.  

El a trait in imparatia de Nord a Israelului. Tatal sau s-a numit Beeri ( Osea 1:1 ), iar sotia lui, Gomer 

( Osea 1:3 ). Din casnicia lor s-au nascut trei copii: doi baieti si o fata ( Osea 1:4, 6, 9 ) care au servit ca semne cu un mesaj symbolic pentru Israel. Alte amanunte nu mai cunoastem despre Osea. Numele lui nu mai apare in nici o alta carte a Bibliei. 

Data: Osea si-a rostit mesajul pentru poporul imparatiei lui Israel ( Osea 5:1 ), pe vremea lui Ozia ( 767- 739 I.H ), Iotam ( 739 -731 I.H. ), Ahaz ( 731-715 I.H.) Si Ezechia ( 715-686 I.H ), toti acestia fiind din Imparatia lui Iuda. Probabil ca dupa caderea Samariei si ducerea lui Israel in robie, Osea s-a refugiat in 

28.

Imparatia lui Iuda si de aceia il dateaza dupa Imparatii care erau familiari noilor sai cititori. Cand si-a 

inceput Osea activitatatea in Israel, Ieriboam al doilea mai era inca pe Tron ( 782 -753 I.H. ),. acesta il face pe Osea un contemporan mai tanar al Profetului Amos. De fapt, activitatea sa a fost paralela cu activitatile profetilor  Isaia si Mica, care si-au rostit mesajele in Imparatia lui Iuda. Indelunga activitate profetica a lui Osea a acoperit aproape 50 de ani, strabatand intre 755 - 710 I.H. vremea ultimilor 6 Imparati dinaintea ducerii Israelului in robia asiriana. 

Contextul scrierii : Perioada de timp dintre domnia lui Ieriboam si robia babiloniana este “ ultima turnanta “ din traseul istoric al Imparatiei lui Israel. Din ce in ce mai mult, lucrurile au inceput sa se precipite spre rau. Ieriboam aldoilea a fost ultimul Imparat al Israelului care a fost instalat prin ceva ce a semanat macar cu o alegere divina. Cu moartea sa si cu asasinarea fiului sau, Zaharia (2 Imp.10:30 si 15:8-12 ), ia sfarsit dinastia instituita de Iehu. Cei care vor succeda de acum la tron, vor pune mana pe putere prin lovituri de stat. Salum il asasineaza pe Zaharia, dupa numai o luna de domnie, Menahem il asasineaza pe Salum, iar dupa o singura luna petrecuta pe tron, Pecah il asasineaza  pe Pecahia, Iar Osea ( imparatul, nu profetul ), ajunge la tron prin asasinarea ucigasului Pecah. A fost o perioada cumplita de Istorie, loialitatea fata de tron era ca si inexistenta. In toate ungherele se ascundeau si complotau conspiratorii. Anarhia se ridica valuri, valuri, iar poporul pierduse orice stabilitate si orice masura. ( Osea 4:1, 2; 7:1, 7: 8:4; 9:15 ). In jurul tronului pangarit si insangerat, natiunea putrezea in imoralitate si idolatrie. Instabilitatea politica a slabit foarte mult taria Israelui. Increderea lor in Domnul este inexistenta. Tara alerga intre Egipt si Asiria dupa aliante internationale ( Osea 7:11 ). Din punct de vedere spiritual situatia era si mai grea de cat situatia politica. Imediat dupa scindarea de Ierusalim si de casa lui David, Ieriboam facuse Israelul sa pacatuiasca cu viteii de aur pe care ii instalase in Dan si in Betel. Fusese o vreme in care idolatria il simboliza totusi macar pe Iehova, Dumnezeul Evreilor (1 Imparati12:25-33 ). Cu timpul insa, idolatria a  capatat putere prin sine insusi si Israelul l-a parasit pe Domnul. Viteii de aur au devenit in scurt timp o usa deschisa pentru idolatria cea mai rudimentara si mai indracita. Astarteele si Baalii au intrat in inimle Poporului, intunecandu-le mintile si tarand-ui in cele mai murdare ritualuri si in crudele sacrificii ale copiilor. Iata o lista incompleta a relelor impotriva carora a vorbit Osea:- neciste ( 4 :1,2 ), crime si varsari de sange  ( 4:2; 5:2 : 6:8 ), hotii la drumul mare, savarsite si de talhari,  dar si de preoti (6: 9; 7:1 ), imoralitate ridicata pe scara nationala ( 4:2, 11: 7;4 ), necinste in comert si in justitie ( 10 : 4;12:7 ), idolatrie demonica ( 4:12-13; 8:5; 10:1,5 si extraordinara 13:2; “ Si jerfind oameni, saruta vitei “ , betie ( 4:2; 7;5 ), o totala lipsa de sensibilitate si de cainta in fata de Dumnezeu ( 4:4; 13:14 ).

Continutul cartii : In cei 50 de ani de misiune profetica, Osea si-a repetat mereu cele trei parti ale mesajului sau:

1. Dumnezeu este maniat la culme pentru pacatele in care traieste poporul Sau si din pricina aceasta ; 

2. judecata este facuta si pedeapsa este sigura ; totusi

3. dincolo de aceasta manioasa pedepsire Dumnezeu pastreaza poporului o iubire vesnica, plina de bunatate si credinciosie, care pregateste deja planuri pentru timpul in care ei se vor intoarce la El.

Primele 3 capitole ale cartii sant autobiografice si simbolice. Osea este indemnat de Dumnezeu sa se casatoreasca cu o femeie pe nume Gomer. Casnicia profetului cu aceasta femeie necredincioasa si dedata la 

pacatul curviei, devine o alegorie a tragediei pe care o traieste Dumnezeu in relatia Lui cu nestatornicul si necredinciosul Israel. Este evident ca, in succesiune logica, capitolul  este o “ talmacire “ spirituala a situatiei neplacute in care L-a pus Dumnezeu pe Osea. Urmeza apoi capitolul 3 al cartii, care priveste adanc in viitor pana spre vremea sfarsitului in care Israelul se va intoarce la Domnul. “ Dupa aceia, copii lui Israel se vor intoarce si vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor si pe Imparatul lui David; si vor tresari la vederea Domnului si a bunatatii Lui, in vremurile de pe urma” ( Osea 3:5 ). Restul de capitole ale Cartii sunt o culegere de izbucniri retorice ale Profetului. Este foarte greu sa stabilesti o ordine oarecare in aceste fragmente de cuvantari inflacarate. Ele sunt izbucniri de gelozie din partea unui Dumnezeu al iubirii. 

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Osea este cunoscut prin faptul ca prezinta lipsa de credinciosie a poporului Israel fata de Dumnezeu drept o infidelitate spirituala. Cuvintele rostite de el sunt tari si taioase. Idolatria este denumita “ curvie “ iar idolii vremelnici sunt numiti “ ibovnici “ ( Osea 2:5 ). In noianul de cuvinte tari, exista totusi si un cuvant duios si plin de de dragoste. El este “ Hesed “ si este un echivalent perfect pentru dragoste dumnezeiasca. “ Hesed “ este iubirea compatimitoare si dezinteresata. Hesed este dragostea statornica si imposibila de inlaturat. David a folosit cuvantul acesta, atunci cand a cautat pe cineva din casa vrasmasa a fostului imparat Saul, pentru ca dorea sa le faca bine : David a zis “ A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan ? ( 2 Samuel 9:1 ). Tine-ti minte ca David 

29.

facuse un legamant cu Ionatan, prin care se angajase sa-si faca bine unul altuia ( Sam 18:3; 20:14-6; 41 ). 

Pasajele in care Osea vorbeste despre “ Hesed “ sant : ( Osea 2:19; 4:1 ; 6:4, 6; 10:12; 12: 6 ). 

Iata cum este descrisa manifestarea lui “ Hesed “ in cadrul relatiei pe care o are Dumnezeu cu Israelul : “ “ Poporul Meu este pornit sa se departeze de Mine ; si daca sant chemati inapoi la Cel- Prea - Inalt, niciunul dintre ei nu cauta sa se ridice, “ Cum sa te dau Efraime “ , Cum sa te predau Israele ? Cum sa-ti fac ca Admei ? Cum sa te fac ca Teboimul ? Mi se zbate inima in Mine si totul inauntru mi se misca de mila ! Nu voi lucra dupa mania mea aprinsa, nu voi mai nimici pe Ephraim ; caci eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfantul in mijlocul tau si nu voi veni sa prapadesc ( Osea 11:7-9 ). Hesed este dragostea in virtutea legamantului incheiat intre Dumnezeu si oameni. 

Mesajul cartii : Cartea lui Osea este o chmare la pocainta si la intoarcere la Domnul. Capitolul 14 al cartii este un mesaj de dragoste si de chemare pentru toti aceia care care s-au indepartat vreodata de Domnul. Osea mai este insa si altceva. Profetia aceasta este un avertisment impotriva idolatriei si indepartarii de Dumnezeu. Chiar si formele simbolice care pretind ca-l arata pe Domnul nu sant altceva decat o cursa pentru suflet. Toate apostaziile mari au aparut la inceput ca o mica neesentiala departare de la simplitatea si claritatea mesajului Scripturii. Din acest punct de vedere, am putea spune ca Ieriboam al doilea si ceilalti Imparati de dupa el, au cules doar ceiace semanase la inceputul Istoriei lui Israel, primul Ieriboam, fauritorul celor doi vitei de aur. A putea reformula avertismentul lui Osea in cuvintele Apostolului Ioan “ Copilasilor, feriti-va de idoli “ ( 1 Ioan 5:21 ). 

 SCHITA CARTII : Introducere - O patanie cu talc., 1-3. 1. 

1. Dumnezeu este sfant 4-7 : Cele 5 invinuiri 4-5, Falsa intoarcere, 6., O vindecare imposibila.

2 Dumnezeu este drept, 8-10 : Trambita anunta pedeapsa, 8:!, etc. Textul este o vestire a pedepsei care va veni.

3. Dumnezeu este dragoste 9-14 : Un Dumnezeu care tanjeste ( 11:1,4,8, etc. ) Un Israel care nu poate scapa nepedpsit ( 12 )., Triumful final al iubirii ( 14 ) .

============================================================================

IOEL : Nenorocirea nu vine nici o data singura. Cartea lui Ioel este descrierea parapadului pe care l-au produs norii de lacuste trimisi de Dumnezeu asupra Israelului. 

Titlul : Cartea poarta numele profetului care a scris-o “ Ioel “ se poate traduce prin “ Iehova este Ielohim “ sau “ Dumnezeu este Domnul “ . Un nume cum nu se poate mai potrivit pentru omul chemat sa vesteasca suveranitatea lui Dumnezeu asupra naturii, asupra Popoarelor si asupra Istoriei. 

Autorul : Din faptul ca intalnim dese referiri la Sion si la Casa Domnului, putem deduce ca Ioel a fost un cetatean al Ierusalimului. Dar, in afara ca mai aflam si ca pe Tatal sau la chemat Penuel ( Ioel 1:1 ), nu putem afirma ca stim alte date despre personalitatea Profetului. Ca tip de mesaj, Ioel este un propavaduitor 

al pocaintei si un prooroc al trezirilor spirituale.

Data : Asa cum am afirmat deja, este foarte greu de precizat data scrierii acestei carti. Din lipsa mentionarii numelui vreunui Imparat dar prin faptul ca sunt pomeniti preotii, se poate presupune va Ioel a activat la inceputul domniei lui Ioas, cand dupa inlaturarea Ataliei dupa tron ( 835 I.H. ) copilul Imparat a domnit sub 

protectoratul preotului Iohaida. 

Contextul istoric : Ioel este omul trimis sa-i invete pe Evrei principii eterne ilustrate de intamplari cotidiene. El foloseste grozavia unei invazii distrugatoare de lacuste pentru a anunta pedepse care vor continua sa vie si pentru a chema poporul la pocainta. In mesajul lui Ioel, invazia de lacuste este o pedeapsa trimisa de Domnul. El chiama marturia celor inaintati in varsta ca sa dovedeasca faptul ca o calamitate de asemenea proportii este un lucru rar in istorie ( Ioel 1:2 ). Probabil ca intensitatea pagubelor provocate de miriadele de insecte devoratoare de vegetatie fusese de data aceia cu adevarat iesita din comun. Viile fusese nimicite ( Ioel 1:5 ), iarba campului disparuse ca dupa un cumplit parjol si toata suflarea tanja dupa hrana 

( Ioel 1:20 ). Momentul este cum nu se poate mai propice pentru chemarea poporului la post si rugaciune 

( Ioel 1:13-140. 

Continutul cartii : Ioel a profetit in Iuda. Folosind tragedia invaziei de lacuste, el sta inaitea Poporului cu un discurs solemn si rascolitor. Cartea este un manifest al chemarii la pocainta si o proclamatie a lucrarilor mari pe care le face Dumnezeu pe Pamant. In mijlocul tanguirii generale, Dumnezeu ii da Profetului un mesaj, care explica nenorocirea, ameninta cu pedepse viitoare mai mari si promite reversarea binecuvantarilor ceresti peste cei ce isi vor indrepta starea lor inainte Domnului. Cititi cu atentie indemnurile a pocainta din ( Ioel 2:12-17 ). Binecuvantarile rostite in finalul cartii sunt promise tuturor 

30.

celor care vor urma calea umilintei si vor astepta binecuvantarile cerului. 

Cuvintele cheie si teme caracteristice : Cartea lui Ioel ne asaza in fata a doua teme caracteristice: reversarea Duhului Sfant si “ Ziua Domnului “. Pasajul din ( Ioel 2;28-29) este pomenit de Apostolul Petru ca o explicatie a ceiace s-a intamplat in ziua de Rusalii si este considerat de multi drept semnul care a marcat nasterea Bisericii crestine. O analiza mai atenta a textului lui Ioel va plasa insa foarte clar revarsarea Duhului amintita in carte, in seria de evenimente apocaliptice care vor caracteriza sfarsitul epocii actuale si debutul imparatiei lui Mesia. Versetul 28 incepe cu expresia : “ Dupa aceia “ care marcheaza intotdeauna ziua sfarsitului, iar versetele 30-31 continua descrierea reversarii Duhului Sfant completand-o cu cu alte manifestari supranaturale : “ Voi face sa se vada semne in ceruri si pe pamant : sange, foc si stalpi de fum. Soarele se va preface in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare si infricosata “. Care sa fie deci adevarata simnificatie a evenimentelor petrecute de Rusalii ? Asa cum vom arata cand vom prezenta “ Faptele Apostolilor “, Rusaliile au fost inca o oferire a Imparatiei pentru poporul Ierusalimului. In urma refuzului lor, evenimentele descrise de Ioel si-au oprit lantul desfasurarii, lasand sa se scurga vremea Bisericii, dar ele isi asteapta inca deplina lor implinire in preajma desfasurarii Imparatiei. Cat priveste “ Ziua Domnului “, Ioel foloseste aceasta expresie in trei sensuri : (1) sensul local si imediat al groaznicilor pedepse care au venit asupra evreilor, (2) sensual anticiparii unor evenimente care vor marca viitorul lui Israel si (3) sensul profetic, apocaliptic. Aluzia la valea lui Iosafat ( Ioel 3:2, 12, 14 ), ne trimite imediat la conflictul final intre popoarele lumii in perioada Armaghedonului, cand mania lui Dumnezeu va calca neamurile in teascul maniei. Numai cea de a doua venire a Domnului va putea sa puna capat calamitatii care va ameninta cu distrugerea tuturor oamenilor dupa planeta ( Zaharia 14:2-4 ) ;( Isaia 2:12 ; 13:6, 9: 14:3 ), ( Ieremia 30;7,8; 46:10 ), ( Plangerile 2;16 ), ( Ezec. 7:19: 13:5; 30:3,9; 38:20-23 ). 

Schita cartii : 

1. O avertizare, Invazia de lacuste: Prezentul dezastru,1:1-20. Si mai grozava amenintare in viitor, 2:1-11.

2. Un apel, o ultima nadejde : Chemarea “ Intoarceti-va la Mine “ 2:12-17, Promisiunea “ Ma voi indura de voi “, 2:18-27. 

3. O completarea, zilele de pe urma : Evenimentele zilelor din urma, 2:28-3:16 , Slava finala a Sionului 3;17-21.

============================================================================

AMOS : Iata o carte scrisa de un profet laic. Dumnezeu si-a pastrat intotdeauna dreptul sa se foloseasca de orice oameni pe care El ii alege pentru vestirea mesajelor Sale. Cand Preotii si Imparatii isi pierd vrednicia, ciobanii si culegatorii de smochine sunt inrolati in vestirea Cuvantului Domnului ( Amos 7;14 ).

Titlul : Cartea poarta numele autorului ei :  Amos, care se poate traduce prin “ puratatorul de poveri “. Inca o data, numele este o anuntare a specificului misiunii pe care o avea acest om chemat de Dumnezeu la o 

activitate grea si importanta. 

Autorul : Numele lui Amos nu apare in nici o alta carte a Bibliei. El nu a fost un Preot sau un Profet educat in misiuna sa,  sa transmita Cuvantului lui Dumnezeu.  Ca si in cazul celorlati Profeti insa, autoritatea lui a venit de la Domnul si asta l-a facut de ajuns ca sa stea plin de indrazneala in fata oamenilor; “ Amos a 

raspuns lui Amatia : “ Eu nu sant nici Prooroc, nici Fiu de Prooroc ; ci sunt Pastor si Culegator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi si Domnul mi-a zis: “ Du-te si prooroceste poporului Meu Israel “ 

( Amos 7:14-15 ). Locul din care s-a ridicat Amos a fost Tecoa, o asezare situata cam la 6 Km. Sud de Betleem  in pustia Iudeii. Acolo isi pastorise si David oile si tot acolo se ascunsese pe cand fugea de Imparatul Saul. Limbajul folosit de Amos este nesofisticat. Profetul are vorbirea unui om de Tara, plina de comparatii din natura in care-si duce viata ( Amos 3:4, 5, 12 ; 5:8, 19; 9:9 ). Tonul lui e raspicat, iar mesajul lui merge direct la tinta fara prea multa pregatire: “ El a zis : “ Domnul racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim. Pasiunile Pastorilor jelesc  si varful Carmelului e uscat “ ( Amos 1: 2 ).

Data : Autorul fixeaza singur data activitatii sale: “ Pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, Imparatul lui Israel, cu doi ani inaintea cutremurului de pamant “. Tinand seama de amenintarile care se apropie de sfarsitul domniei lui Ieroboam, putem spune ca Amos a activat in preajma anului 775 I. H. Amos este un profet ridicat de Dumnezeu din Imparatia lui Iuda si trimis sa prooroceasca la Betel si Samaria, in inima religioasa a Imparatiei lui Israel. Activitatea profetica a lui Amos nu a fost solitara. Probabil ca in tineretea lui a apucat sa-l vada pe Elisei si sa-l auda pe Iona vorbind despre succesele militare ale Israelului ( 2 imparati 14:25 ). Amos a fost premergatorul altor Profeti. In timpul lucrarii lui, Dumnezeu l-a ridicat pe Osea sa vorbesca in Israel si pe Isaia si Mica in Iuda. 

31.

Contextul scrierii : Amos a profetit intr-o vreme de optimism si abundenta.Vremea lui Ozia si Ieroboam 

readusese ceva din fala Israelului de altatdata. La Curtile Impartesti se instalase iarasi luxul, ritualurile religioase erau pline de pompa si fast, Poporul traia iarasi in abundenta si in bucurie. Israelul arata insa ca un mar frumos pe dinafara si gaunos pe dinauntru. Pacatul se furisase in viata intima a Poporului si dincolo de aparente de religiozitate, Legea Domnului fusese abandonata. Simplitatea si neprihanirea fusese inlocuite cu abundenta materiala, luxul, necinstea si imoralitatea ( Amos 2:6-8 ); 3:10 ; 4:1 ; 5;10-12 ; 8:4-6 ). In plan International, Asiria, Mesopotamia si Egiptul erau in eclipsa, asa ca aparent, Israelul nu avea de ce sa se teama. In acest context Amos a fost trimis de Domnul sa predice un mesaj de mustrare si amenintare. Pedeapsa vestita de Amos nu se vedea atunci nici macar la orizontul istoriei, asa ca nu este de mirare ca acest “ Taran ” venit de la oi a fost privit cu curiozitate si aversiune in centrele civice si religioase ale Israelului. Imaginati-va cam cum au reactionat Doamnele din “ Inalta Societate “ a Samariei cand l-au auzit spunandu-le ; “ Ascultati acum juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriti pe cei sarmani, zdrobiti pe cei lipsiti si ziceti barbatilor vistrii : Dati-ne sa bem 1” ( Amos 4:1 ). Nu este de mirare ca impotriva Profetului s-a pornit repede o conspiratie  care a facut totul ca sa-l reduca la tacere. Amatia, Preotul idolatru din Betel, l-a parat Imparatului, declaradu-l tradator ( Amos 7: 10-11 ), iar apoi l-a interpelat pubic, gonindu-l din Israel : “ Pleaca, vazatorule si fugi in tara lui Iuda ! Mananca-ti painea acolo si acolo prooroceste, dar nu mai prooroci la Betel, caci este un locas Sfant al Imparatului si este un Templu al Imparatiei “ ( Amos 7:12-13 ). Aceasta interpelare a cauzat, declaratia autobiografica a Profetului si groaznica sentinta dumnezeiasca rostita impotriva Preotului Amatia ( Amos 7:17 ). Alungat din Israel , Amos s-a intors la Iuda si a asternut continutul profetiilor sale in scris ca sa poata fi raspandite in continuare in Israel si ca sa serveasca drept avertisment Imparatiei lui Iuda.  

Continutul : Desi de la tara, Amos este un vorbitor elocvent si ordonat. Capitolele 1 si 2 sunt o expunere despre “ opt greutati “ care stau pe inima Profetului. In revarsari profetice, Amos vorbeste impotriva tuturor celor opt natiuni din teritoriile Palestinei: Siria (1:3-5 ), Filistenii ( 1:6-8 ), Fenicia ( 1:9,10 ), Edom ( 1:11-12 ), Amon ( 1:13-15 ), Moab ( 2:1-3 ), Iuda ( 2:4-5 ), Israel ( 2:6-16 ). Urmeaza apoi capitolele 4, 5 si 6, care contin rezumate rostite de Amos. Inceputul acestor 3 mesaje este usor de gasit. Fiecare dintre ele incepe cu : “ Ascultati cuvantul acesta, ( 3;1;4:1; 5:1 ). Ultimile capitole ale cartii cuprind o serie de viziuni prin care, intr-o successiva accelerare a maniei este vestita pedeapsa care va veni asupra celor ce s-au indepartat de Domnul, ( Amos 7-9). 

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Doua expresii au pasit afara din cadrul cartii lui Amos inspre frazeologia tipologica crestina : 

“ Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau “ ( Amos 4:12 ) a devenit semnal de atentionare valabil oriunde si oricand.

“ Vai de cei ce traiesc fara grija in Sion ( Amos 6:1 ), a devenit sinonim cu avertizarea celor care se aflau in 

pericolul formalismului religios.

Mesajul : Cartea lui Amos este bogata in mesaje spirituale. Ea raspunde interbarii : “ Cine poate sa slujeasca pe Domnul ? “ cu un raspuns care trece dincolo de preotia traditionala, la masa mare a Poporului, stabilind drept unic criteriu de calificare “ chemarea Domnului pentru slujba “ Amos denunta ipocrizia si 

falsul spirit religios lipsit de substanta reala a unei vieti traite in ascultare de Cuvantul Domnului: “ Duceti-va numai la Betel si pacatuiti… Aduceti-va jertfele in fiecare dimineata si zeciuelile la fiecare trei zile ! Faceti sa fumege jertfe de multumire facute cu aluat ! Trambitati-va, vestiti-va darurile de mancare de buna voie ! Caci asa va place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu “ ( Amos 4:4-5 ).

Cartea lui Amos ne vorbeste despre iluzoria siguranta a belsugului si confortului din ziua de astazi. Dumnezeu este acela care ridica sau coboara Imparatii si Imparatiile. Toate marile Imperii ale Lumii au cazut din acelasi motiv groaznic : Pacatul. El atrage ruina Popoarelor. Peste Israelul prosper rasuna glasul de tunet al lui Amos ; “ Asa vorbeste Domnul : Dupa cum Pastorul scapa din gura Leului numai doua bucati de picioare sau un varf de ureche, asa vor scapa copii lui Israel care stau in Samaria in coltul unui pat si pe covoare de Damasc ” ( Amos 3:12 ).  

Profetia lui Amos nu este numai amenintare si pedeapsa. Dincolo de disciplinarea necesara, Amos vesteste recuperarea si restaurarea poporului. In numai cinci versete ( Amos 9:10-15 ), viitorul Israelului este descris in toata frumusetea implinirii legamantului Avranic, Davidic si Palestinian in ceasul apocaliptic al incununarii lui Mesia. In cartea lui Amos se gaseste textul profetic care, in vremea Bisericii primare a pus capat dezbaterilor din Consiliul din Jerusalim. Iacov este cel care tine minte si il proclama tuturora ; “ Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, dupa cum este scris: “ Dupa aceia , Ma voi intoarce si voi 

32.

ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile si-l voi inalta din nou ; pentru ca 

ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie “ ( Fapte 15:15-17 citat din Amos 9:11-12 ). Biblia ne indeamna iarasi si iarasi, sa nu uitam de Israel. Dumnezeu chiar daca l-a pedepsit acum nu I-a lepadat din planurile Sale. Evreii vor fi readusi in Patria lor milenara. Tara va inflori din nou. Natiunea va cunoaste iarasi prosperitattea si Evreii pocaiti si reintrati in prerogativele Legamantului vor redeveni martorii lui Dumnezeu in lume ( Amos 9:13-15 ).

SCHITA CARTII : 

1.Opt “ Greutati “ 1-2

a. Damascul a invadat Israelul- 2 Imp.10:32-33, ( Amos 1:3)

b. Gaza sa aliat cu Tirul sa invadeze Iuda- 2 Cronici 21: 16,17. 28;18)

c. Tirul s-a aliat cu Gaza sa invadeze Iuda, ( Amos 1:11 )

d. Edom este dusmanos fata de Israel - Obadia 10-12 ( Amos 1:11 )

e. Amon a atacat Galadul, ( Amos 1:13 )

f. Moab practica religii ucigatoare de oameni, ( Amos 2:1 )

g. Iuda neglijaza Legea Domnului- 2 Imp. 25:9, ( Amos 2:4 )

h. Israelul trieste in nelegiuire - 2 Imp.17:17-23, ( Amos 2:6)

2. Trei predici impotriva Israelului 3-6.

a. Pedeapsa justificata ( Amos 3:1-10 ), pronuntata ( Amos 3:11-15 )

b. Pedeapsa justificata ( Amos 4:1-11 ), pronuntata ( Amos 4:12-13 )

c. Pedeapsa justificata ( Amos 5:1-15 ), pronuntata ( Amos 5:16,-6:14 )

3. Cinci vedenii 7:9

Lacustele 7:1-3

Focul, 7:4-6

Cumpana, 7:7-17.

Cosul cu poame coapte, 8:1-14.

Dumnezeu stand pe altar, 9:1-10

Promisiuni pentru viitorul lui Israel, 9:11-15.

==========================================================

OBADIA :

Cartea lui Obadia este stenograma unui proces in care este publicata rezolvarea unui conflict care a inceput intre doi frati mai inainte ca ei sa se nasca.

Titlul : Cartea poarta un nume foarte comun in Israel : “ Obadia “ care inseamna in traducere : “ Slujitorul “ sau “ Inclinatorul lui Iehova “. Desi intalnim in textul Bibliei cativa oameni care au purtat acest nume, este foarte improbabil ca vreunul dintre ei sa fie autorul acestei carti profetice. 

Autorul : Identitatea lui Obadia ramane un mister. Textul nu ne da nici macar numele sau, ceea ce spune ca 

autorul nu face parte in nici un fel din familiile preotesti sau regale din Israel. Unele date furnizate de textul cartii ne indeamna sa credem ca Obadia a trait in Imparatia lui Iuda.

Data : Singurul indiciu al vremii este una din invaziile impotriva Evreilor. Acestea au fost multe si este dificil sa precizam la care dintre ele face aluzie textul. Aceasta precizare nici nu este importanta de fapt. Data scrierii  nu este in nici un fel vitala pentru intelegerea si interpretarea cartii. Se prea poate ca aceasta carte sa fie cea mai veche dintre cartile profetice, iar Obadia sa fie unul din precursorii activitatii profetice din Israel.

Contextul cartii : Cartea lui Obadia este un rechizitoriu impotriva Edomului. Istoria acestui popor a inceput cu Esau, caruia i s-a mai spus si “ Edom “ ( Cel rosu ), din pricina  “ ciorbei rosietice “ pentru care si-a vandut lui Iacov, dreptul de intai nascut  ( Gen.25:29-33 ). Edomitii erau urmasii acestui Esau care se stabilise in muntele Seir: “ Esau s-a stability in muntele Seir ….Esau, Tatal Edomitilor, in muntele Seir 

“( Gen. 36:8,9 ). Acest munte Seir nu era un pisc izolat, ci un intreg platou montan care se intindea de la sudul marii Moarte, pana la golful Akaba. Numele regiunii venea de la un conducator stravechi care populase acele locuri: “ si pe Horiti in muntele lor, Seir..” Iata fii lui Seir, Horitul, vechi locuitori ai tarii…

( Gen. 14:6;36:20 ). Numele Capitalei tinutului s-a numit Sela sau Petra ( “ stanca “. Orasul era situat la extremitatea unui defileu foarte ingust, dar lung de aproape 2 kilometrii si inalt de peste 200 de metri. Acesta asezare geografica ii dadea un avantaj strategic extraordinar. O mana de oameni putea apara intrarea 

33.

in Oras pe un termen foarte lung. In depression de la capatul Defileului, locuitorii orasului Petra construise peste 1000 de temple sapate in roca rosiatica. Locuintele oamenilor erau si ele sapate in stanca, parand agatate in stanca precum cuiburile vulturilor. ( Obadia 4 ). In cartea Deuteronomul 2 :12 gasim scris cum au devenit Edomitii locuitori ai muntelui Seir : “ Seir era locuit altadata de Horiti: copii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor si s-au asezat in locul lor “. Intre Esau si Iacov, lupta a inceput inca din pantecul mamei lor: “ Copii se bateau in pantecele ei ; ..si Domnul I-a zis; “ Doua nemuri sunt in pantecele tau. Si doua noroade se vor disparti la iesirea din pantecele tau. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decat celalat. Si cel mai tare, va sluji celui mai mic”  ( Gen. 25:22-23 ). Inselat de Iacov, Esau fratele mai mare , a plecat si s-a asezat in muntele Seir dar dusmania dintre cei doi frati nu a incetat niciodata. Cand urmasii lui Icov au fost scosi de Dumnezeu din Egipt, ei au cerut voie urmasilor lui Esau, sa-i lase sa treaca prin tinutul lor. Refuzul lor a fost insa categoric ( Num.20:14-21 ). Mai tarziu , Edomitii i s-au impotrivit lui Saul. David si Solomon I-au subjugat pentru un timp. S-au rasculat iarasi impotriva Evreilor in timpul lui Iosafat si Ioram ( 2 Cron. 21:8), au fost cuceriti iarasi de Amatia ( 2 Imp.14:7 ) si s-au eliberat iarasi in timpul lui Ahab ( 2 Con.28;17 ). Dupa aceia Edomitii au fost cuceriti de Nabucadnetar, Imparatul Babilonului; in secolul cinci, inainte de Hristos, tinutul lor a fost invadat de Nabateni si Edomitii au trebuit sa se refugieze in sudul Palestinei, unde au fost cunoscuti de “ Idumeni “. Ironic, la nasterea Domnului Isus, un Idumen, Irod, era pe tronul Israelului. Pentru a castiga increderea si simpatia evreilor, el rezidise o parte a Templului. Incercarea lui de al ucide pe Hristos prin masacrarea pruncilor, este o dovada a acestui conflict intre frati, intins peste veacuri. Idumenii au participat la rascoala Ierusalimului impotriva Romei Imperiale

 ( 70 DH.) si au fost nimiciti ca neam, limba si civilizatie, immediat dupa aceia. Astfel s-a implinit Profetia rostita de Obadia : “ Din pricina silniciei facute impotriva fratelui tau Iacov, vei fi acoperit de rusine si vei fi niminit cu desavarsire pentru totdeauna” ( Obadia 10 ).

Continutul : Cartea lui Obadia este cea mai mica din cartile Vechiului Testament. Textul ei este solemn si dur, asemenea rostirii unei sentinte judecatoresti. La Tribunalul Cerului, Edom fuseses gasit vinovat de impotrivire fata de planurile lui Dumnezeu si condamnat la distrugere vesnica. Vina lui Edom este ca nu a scapat nici un prilej de a face rau Evreilor. Desi rude de sange, dusmania dintre ei a determinat Edomul sa ia partea tuturor celor care s-au repezit asupra lui Israel. Cartea este un verdict aspru impotriva unu Popor care nu a stiut sa-si valorifice privilegiile de a fi iesit din aceiasi radacina cu Iraelul. Condamnarea Edomului este contrastanta in text cu viitorul luminos pe care-l promite Dumnezeu Poporului Sau, pe care l-a ales sa mosteneasca “ Imparatia Domnului ” ( Obadia 21 ).

                                                 SCHITA CARTII 

1. PEDEPSIREA EDOMULUI.                         2. PROMISIUNI PENTRU ISRAEL.

7.

a. Certitudinea ei, 1-9                                            a. Ascendent asupra Edomului, 17-19

b. Motivele ei :                                                      b. Participare la imparatia Domnului, 18-21

- Lipsa iubirii de frate,10

- Indiferenta, 11-12

7.

- Agresivitatea, 13-14

c. Justificarea ei, 15-16.

============================================================================

IONA: 

Cartea Profetului Iona a fost cea mai batjocorita carte a Bibliei. Elementele de interventie supranaturala din continutul ei au fost tinta ironiilor si discreditarilor din partea oamenilor de pseudostiinta. Cei care au cercetat insa cu atentie si cu credinta aceasta carte o aseaza printre cele mai frumoase carti din cele care s-au scris candva. 

Titlul : cartea poarta numele autorului ei “ Iona “ se traduce prin “ porumbel “ un nume potrivit pentru un crainic divin destinat sa fie purtator de vesti catre oameni. 

Autorul : Iona, fiul lui Amitai, s-a nascut in Gat- Hefer, o cetate aflata la 5 km. nord de Nazaretul Galilieii. Singura referinta despre el pe care o mai gasim in Vechiul Testatment, este un text din 2 Imparati 14-25.

Data : Textul 2 Imparati, fixeaza activitatea proorocului Iona in timpul domniei lui Ieriboam al doilea ( 782 -735 I.H. ). El a fost urmas al profetului Elisei si un precursor al proorocilor Amos si Osea. 

34.

Contextul Istoric : Timpul in care a trait Iona a fost un timp de relativa prosperitate in Israel. Imperiul Asirian intrase pentru o vreme intr-un declin temporar, asfel ca Ierboam al doilea a recucerit unele teritorii si a reintors prosperitatea in Tara. Teama de cruzimea si puterea asiriana persista totusi in intreaga Lume civilizata de atunci. 

Continutul: Cine citeste pentru prima data cartea lui Iona isi pune foarte repede intrebarea : “ Este aceasta inregistrarea unei intamplari reale sau este o alegorie poetica ? “. Pentru noi, autoritatea comentariului pe care il face Domnul Isus, despre cartea lui Iona este de ajuns sa ne convinga ca Iona a existat in realitate si ca patania lui a fost reala : “ Un neam viclean si preacurvar cere un semn ; dar nu i se va da alt semn, decat semnul proorocului Iona. Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului. “ ( Matei 12;29-40 ). Cineva va putea spune ca Domnul a citat aceasta intamplare tot asa cum citeaza cineva o ilustratie dintr-o carte de fictiune ca sa exemplifice un lucru real, dar aceasta neincredere in realitatea istorica a intampalrii este spulbearata de un alt comentariu al Domnului: “ Barbatii din Ninive se vor scula, in ziua judecatii, alaturi de neamul acesta si il vor osandi, pentru ca ei s-au pocait la propavaduirea lui Iona; si iata aici este Unul mai mare de cat Iona” ( Luca 11:32; Matei 12:41 ). Multi s-au poticnit pentru ca in cartea lui Iona scrie ca Profetul a fost inghitit de un peste mare si ca a iesit de acolo dupa trei zile viu. Arhivele navale dau insa dovezi clare ca astfel de intamplari sunt possible si ca s-au repetat chiar de mai multe ori in decursul vremii. Ziarul “ Daily Mail “ aparut la Londra in 14 Decembrie 1928, descrie dimensiunile unei specii de peste marin, adus impaiat la expozitie. 

Oamenii erau indemnati sa urce o scara si sa se catere prin gura pestelui in stomacul lui spatios. Sir Francisc Fox scrie in cartea sa “ 63 de ani de inginerie “ despre cazul unui Casalot in stomacul caruia s-a gasit skeletul unui rechin lung nu mai putin de 5 metri.

Domnul M. de Parville, editorul stiintific al ziarului francez “ Jurnal de debats “ povesteste cum, in timpul vanarii unui Casalot, doi marinari au cazut in apa Oceanului. Unul a fost salvat, in timp ce celalalt disparuse fara urma. Cand au reusit sa traga insfarsit uriasul Casalot pe Punte si i-au despicat stomacul, spintecatorii l-au gasit inauntru pe Bartley, Marinarul disparut. Pielea lui fusese arsa de acidul sucului gastric, dar el si-a revenit repede la viata. Medical a constatat ca Bartley lesinase de frica, nu din pricina lipsei de aer. In luna Noembrie, ziarul “ Mail “ din Madras, India, relata despre prinderea unui Rechin de dimensiuni uriase, in pantecele caruia a fost descoperit skeletul unui om si hanele unui om care-i atarnau pe oase. S-a facut precizarea ca rechinul fusese prins la 50 Km. de Bombei, iar victima fusese probabil unul dintre cei disparuti recent intr-un taifun. Exemplele ar putea continua, dar ce rost au ele in contextual unei afirmatii autosuficiente ale Domnului Isus Hristos, Stalpul si Temelia Adevarului.?

Revenind la Cartea lui Iona, este bine sa spunem ca ea ne vorbeste despre doua teme paralele:

1. Un profet aflat in scoala lui Dumnezeu.

2. Un Dumnezeu caruia ii place sa se indure de oamneni.

Intamplarea este simpla dar graitoare : Iona este trimis cu un mesaj de pocainta la cetatea pagana Ninive. Profetul cunostea insa rautatea asirienilor si pericolul potential pe care-l constituiau ei pentru Evrei ( Isaia profetise cu aproximativ 30 de ani mai inainte despre nenorocirile pe care Asirienii le vor aduce asupra celor din Israel - ( Isaia 7:17-25) si din aceasta cauza el refuza sa plece la Ninive si fuge “ departe de Fata 

Domnului “ cu o corabie care se indrepta spre Tars. Dumnezeu il opreste din fuga lui razvratita prin intermediul unei furtuni starnite pe Mare, trimite un Peste sa-l scape pe Iona de la inec si sa-l intoarca pe tarmul Marii si-l trimite pe Profet a doua oara la Ninive. Rezultatul propavaduirii lui Iona este pocainta Ninivenilor, dar si mania Profetului, care-i vede pe dusmanii Poporului sau scapati de pedeapsa divina. Urmeaza o lectie plina de tact pe care Dumnezeu I-o da lui Iona ca sa-l faca sa cunoasca ceva din dragostea pe care Creatorul o simte pentru toate creaturile Sale. Nationalismul Profetului este inecat in imensitatea iubirii divine. Iona accepta noua revelatie a lui Dumnezeu si se asterne la scris pentru a ne lasa noua aceasta extraordinara lectie de disciplinare a unui Profet, care si-a iubit prea mult neamul si prea putin pe Dumnezeul sau si pe Oamenii din popoarele inconjuratoare. Cele patru capitole ale Cartii sunt tot atatea scene care ar putea purta titluri de sine statatoare : (1) Iona si Furtuna, (2) Iona si Pestele, (3) Iona si Orasul Ninive, (4) Iona si Domnul. Rand pe rand il vedem pe Iona fugind departe de fata Domnului, rugandu-se Domnului, predicand in numele Domnului si invatand de la Domnul. Cele 4 capitole ne arata successiv: neascultarea, recuperarea, folosirea si educarea lui Iona.

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Exista 5 lucruri pe care le foloseste Dumnezeu pentru educarea spirituala a Profetului:

35.

(1), furtuna starnita pe Mare, ( Iona 1:4 ) 

(2), un Peste mare, ( Iona 1:17 ) 

(3), Umbrarul de Curcubete, ( Iona 4:6 ) 

(4), un Vierme mic, ( Iona 4:70

(5), un Vant uscat si fierbinte din rasarit, ( Iona4:8)

Patania lui Iona intra in categoria “ tipurilor “ profetice, Iona simbolizeaza trei lucruri : 

a. Destinul si atitudinea Israelului in planul lui Dumnezeu de mantuire a intregii lumi. In peripetiile lui Iona  vedem simbolic peregrinarile evreilor. Si ei au fost neascultatori de Dumnezeu in implinirea chemarii lor de a fi lumina Neamurilor. Si ei au cautat scapare printre Neamuri. Si ei au adus nenorocirea asupra Neamurilor, asa cum Iona a atras Furtuna asupra Marinarilor. Si ei L-au vestit pe Dumnezeul lor in momentele crizelor produse intre Neamuri. Tot asa cum Iona L-a vestit pe Dumnezeu Marinarilor. Si ei au fost pedepsiti de Neamuri fiind considerati o pricina a tuturor rautatilor si calamitatilor. Si ei au fost pastrati in mod miraculous de Dumnezezu. Si ei isi vor relua curand misiunea lor, care va produce pocainta si mantuirea Neamurilor. ( Zaharia 8:13, 20 ) si mai ales 23 : “ In zilele acelea, zece oameni din toate neamurile vor apuca pe un iudeu de poala hainei si-i vor zice : : “ Vrem sa mergem cu voi ; caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi ! “ ).

b. Inmormantarea si invierea Domnului Isus : Lucrul acesta s-a vazut clar si in relatarile Domnului Isus din Evanghelii. De ce a trebuit ca Iona sa stea neaparat trei zile si trei nopti in pantecele pestelui ? Pentru ca atat era planuit sa stea Domnul Isus in Moramant inainte de Inviere. 

c. Viata si propavaduirea Domnului Isus Insusi : Textul din Evanghelia lui Matei ne spune ca Iona a fost un semn pentru Niniveni. Fara indoiala ca el le-a spus ceva despre fuga lui de Domnul si de intamplarea cu Pestele. Se prea poate ca pielea de pe trupul lui sa fi vorbit de la sine dovedind veridicitatea spuselor profetului. Impresia pe care a produs-o Iona asupra poporului din Ninive a fost coplesitoare. Tot asa si Domnul Isus este astazi un semn pentru mantuirea Neamurilor.

Mesajul peste veacuri: Capitolul 4 al cartii este si momentul ei culminant. Pentru cititorul neavizat, Cartea lui Iona se intrerupe abrupt si nenatural. Pentru cel familiarizat cu tehnica literaturii ebraice insa stie ca versetele din final sant de fapt tema intregii carti si ca de fapt pentru enuntarea lor a fost cladit intregul esafod al cartii: “ Tie-ti este mila de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o truda si pe care nu tu l-ai facut sa creasca, ci intr-o noapte s-a nascut si intr-o noapte a pierit. Si Mie sa nu-mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai mult de 120 de mii de oameni, care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, afara de o multime de vite “ ( Iona 4:10-11).

Aceasta descoperire a luntrului inimii lui Dumnezeu se ridica mai sus de majoritatea documentelor sfinte din arhivele Evreilor, atingand culmea Nou Testamentala a afirmatiei lui Ioan 3:16: “ Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba 

viata vesnica “. In misiunea lui Iona recunoastem prefatarea misiunii pe care o vor avea-o peste veacuri ucenicii Domnului Isus.: “ Merge-ti in toata lumea si propavaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit” ( Marcu 16:15-16).

 SCHITA CARTII                                 3. PREDICA LUI IONA 

1. FUGA LUI IONA                               a. Trimiterea divina, 3:1-3

a. Motivele fugii lui, 1:1-2                        b. Mesajul predicat de Iona, 3:4

b. Itinerariul fugii lui, 1:3                         c. Efectul predicarii lui Iona, 3:5-10

c. Rezultatul fugii lui, 1:4-17

                                                                  4. LECTIA PRIMITA DE IONA

2. RUGACIUNEA LUI  IONA               a. Nemultumirea lui Iona, 4: 1-3

a. Continutul rugaciunii lui, 2:1-9             b. Explicatia pe care I-o da Domnul, 4: 4-11

b. Consecinta rugaciunii lui, 2:10

============================================================================

MICA :

“ Ti s-a aratat, omule, ce este bine si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si 

36.

sa umbli smerit cu Dumnezeul tau “ ( Mica 6:8).

Titlul : Cartea poarta numele autorului ei : Mica. Numele acesta este o forma prescurtata a lui “ Machiahu “ care in traducere inseamna “ Cine este Iehova ? “. Profetul face un joc de cuvinte, ca o veritabila semnatura in finalul profetiei : “ Cine este ca Tine ? “… ( Mica 7:18 ). 

Autorul : Mica a trait in Moreset, la aproximativ 35 de kilometrii sud -vest de Ierusalim. ( Mica 1:4 ). El si-a inceput activitatea profetica la putina vreme dupa ce Isaia si-o incepuse pe a sa. Cei doi Profeti din Imparatia lui Iuda au fost fara indoiala prieteni si si-au impartasit unul altuia multe din framamtarile si preocuparile lor. Isaia, fiind de neam ales, a profetit la curtea Imparateasca. Mica a fost un om din popor si si-a desfasurat activitatea printre oameni simpli. Dumnezeu a vorbit insa la fel si pentru unul si pentru celalalt. Exista o izbitoare asemanare intre anumite pasaje din cartile celor doi. ( Mica 4:1-5 si Isaia 2: 2-4 ),

Data : Primul verset al cartii ne informeaza ca Mica a profetit pe vremea lui Iotam ( 739 - 731 I.H. ). Ahaz ( 731 - 715 I.H.) si Ezechia ( 715-686 I.H.). Activitatea profetica a lui Mica, trebuie deci sa se fi desfasurat intre anii 735 si 710 I.H. In afara de Isaia el a mai fost contemporan si cu Osea, care profetea in Imparatia lui Israel.  

Contextul istoric : Cu toate ca in general, nu a fost un Imparat rau, Iotam nu a indepartat inaltimile idolatre din Imparatia lui Iuda. Ahaz, care i-a urmat a fost un Imparat rau ( vezi 2 Imp. 16:2-4 ). El a tradat increderea lui Dumnezeu si a adoptat o politica pro-asiriana. In timp ce el domnea in Iuda, cele 10 semintii din Imparatia de Nord au fost duse in robie. Dupa Ahaz a urmat Ezechia, care a fost un Imparat surprinzator de bun. El i-a infruntat pe Asirieni si a rezistat in mod miraculous unui puternic asediu ( 2 Imp.18:13-19:36 ), Pentru oamenii de la tara, timpurile acelea au fost grele. Navalitorii amenintau mereu cu invadarea pamanturilor, bogatii tarii exploatau fara mila Poporul ( Mica 3:1-4). Ca si Amos, Mica se ridica plin de curaj si striga impotriva nedreptatii. 

Continutul : O treime din cartea lui Mica denunta pacatele concetatenilor lui ; o alta treime descrie pedeapsa pe care o va trimite Dumnezeu asupra lor; iar ultima parte dezvaluie nadejdea Profetului in restaurarea pe care o va lucra Dumnezeu in Tara si Slava de care va fi urmata. Desi este in Iuda, Mica profeteste si despre caderea Samariei.  ( Mica 1:6 ).

Cuvintele cheie si temele caracteristice : capitolele 6 si 7 descriu judecata lui Dumnezeu cu poporul Evreu. Cartea de judecata este formata din muntii si dealurile pamantului. Teatralitatea pasajului reuseste sa scoata si mai bine in evidenta vinovatia Poporului inaintea Dreptatii Divine. Desi anunta inevitabilitatea pedepsei, Cartea scoate in evidenta clementa pe care o manifesta Dumnezeu ca Judecator Suprem, fata de Israel : “ Care Dumnezeu este ca Tine, care iert nelegiuirea si trec cu vederea pacatele ramasitei mostenirii Tale ?. El nu tine mania pe veci, ci ii place indurarea ! “ ( Mica 7:18 ). Dumnezeu a stiut intotdeauna sa crute o ramasita a lui Israel pentru a-si putea continua implinirea planurilor Sale Mesianice. 

Asemenea tuturor celorlalti profeti, Mica subliniaza Harul de care se bucura Evreii in virtutea legamintelor 

incheiate de Dumnezeu cu ei : “ El va avea iarasi mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre si va arunca in fundul Marii toate pacatele lor. Vei da cu credinciosie lui Iacov si vei tinea cu indurate fata de Avraam, ce ai jurat Parintilor nostri, in zilele de odinioara “. ( Mica 8:19-20 ). 

Mesajul peste veacuri : Mica priveste peste orizontul timpului, anunta intruparea Fiului lui Dumnzeeu, in mica cetatea a Betleemului si proclama domnia pe care El o va exercita asupra Pamantului: “ Si tu , Betleeme, Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie a lui Iuda, totusi din tine I-mi va iesi Cel 

ce va stapani peste Israel si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei. De aceia ii va lasa pana va naste cea care are sa nasca si ramasita fratilor Sai se va intoarce la copii lui Israel. El se va infatisa si va carmui cu puterea Domnului, Dumnzeului Sau : vor locui linistiti, caci El va fi proslavit pana la marginile Pamantului. El va fi pacea noastra !” ( Mica 5:2-5 ).

                                                 SCHITA CARTII 

1 ANUNTAREA PEDEPSEI 1-3         2. ANUNTAREA SLAVEI VIITOARE 4-5

a. Descrierea pedepsei, 1: 2-16              a. Slava Imparatiei, 4 : 1-8

b. Motivarea pedepsei, 2:1-13                b. Suferintele curatitoare, 4: 9-5;1

c. Destinatarii pedepsei :                        c. Aratarea lui Mesia :

Capeteniile lui Iacov, 3: 1-4                   La prima Lui venire, 5: 2-3

Profetii mincinosi, 3: 5-8                        La cea de a doua venire a Lui, 5:4-15

Cartea Ierusalim, 3:9-12.                       

37.

3. INDEMN LA POCAINTA  6-7                          EPILOG : SLAVA VIITOARE 7: 11-20

a. Primul cap de acuzare, 6 : 1-5

b. Primul raspuns de aparare, 6 : 67

c. Al doilea cap de acuzare, 6: 8-16

d. Al doilea raspuns de aparare, 7: 1-10. 

===========================================================================

NAUM :  Profetia lui Naum este asemanatoare unui Poem cinematographic. Cartea nu transmite idei prin discursuri, ci printr-o succesiune ametitoare de imagini. 

Titlul : Numele lui Naum inseamna in limba ebraica: “ mangaiere “ . Numele orasului Capernaum, in care s-a stabilit pentru o vreme Domnul Isus se traduce prin : “ Cetatea mangaierii “ . Mesajul lui Naum a adus mangaiere tuturor celor care traiau sub groaznica dominatie asiriana. Imperiul Asirian a fost unul dintre cele mai crude din istorie. Jupuirea oamenilor de vii, smulgerea limbii sau taierea mainilor si picioarelor erau numai cateva din pedepsele celor care indrazneau sa nu se supuna Asiriei, sau care incercau sa se rascoale. In vremea lui Naum, Asiria era sinonima cu teroarea. Vestea despre apropiata ei pedepsire venea ca o briza racoritoare peste inimile si mintile arse de teama si suferinte. 

Autorul : Singura informatie despre Naum ne-o pune la dispozitie textul din prefata profetiei lui : “ Naum, din Elcos “ ( Naum 1:1 ). Nu se stie cu siguranta unde s-a aflat aceasta localitate.

Data : Textul din Naum 3:8-10 vorbeste despre caderea Tebei ( No- Amon ), ca despre un eveniment petrecut recent, deci cartea trebuie ca a fost scrisa cu putin timp dupa anul 664 I.H.  Cetatea Teba a fost rezidita 10 ani mai tarziu, asa ca data scrierii nu poate fi plasata dupa anul 654 I.H. 

Contextul istoric : Pocainta Ninivenilor sub efectual propavaduirii lui Iona, nu a fost de prea multa durata. Asiria s-a intors curand la practicile ei vinovate. In anul 722 I.H., teama lui Iona s-a dovedit a fi fost intemeiata, caci Sargon al doilea cucereste si distruge Samaria, ducand in robie cele 10 semintii ale lui Israel. Pe vremea lui Naum ( cca. 660 I. H ), Asiria se afla la apogeul puterii si dominarii ei, imperiale. Sa prevezi in acel moment sfarsitul Asiriei, era un act de curaj si de instituire pe care numai un om cu acces la descoperirile dumnezeiesti asupra viitorului o putea face. Naum a fost un astfel de Om cu capacitati supranaturale. Profetii din vechime mai erau numiti si “ vazatori “ . Nimeni nu a purtat vreodata mai pe merit acesta denumire ca Naum. Vedeniile primite de el de la Dumnezeu au functionat ca un veritabil 

“ tunel al timpului “ prin care profetul a fost proiectat ca martor ocular al unor evenimente istorice care urmau sa se disfasoare peste alti multi ani de zile. 

Sub Asurbanipal ( 669 - 633 I. H. ) Asiria si-a atins gloria existentei ei. Capitala imperiului, Ninive, devenise unul dintre cele mai fortificate si mai marete orase ale lumii. De jur imprejur, zidurile erau inalte de 35 de metrii si indeajuns de late ca trei care de lupta sa poata trece paralel. Din loc in loc , zidul era 

prelungit in inaltime cu turnuri de peste 30 de metrii. In afara fortificatiilor zidului, cetatea mai era inconjurata si de un sant de apa, lat de 50 de metrii si adanc de 20 de metrii. Ninive parea imposibil de cucerit. Intre zidurile ei, populatia acumulase provizii pentru asediu de 20 de ani de zile. La vremea aparitiei ei, proorocia rostita de Naum parea un vis frumos, dar irealizabil. Totusi Dumnezeu a facut intocmai asa cum anuntase prin vocea Profetului. Naum anuntase ca Ninive va pierii din cauza unor “valuri ce se revarsa peste mal “ ( Naum 1:8 ). Si asa a si fost. In timpul asediului asezat de babilonieni Eufratul s-a 

umflat din cauza ploilor si a rupt o parte din zidul prin care intra in cetate. Ostile cuceritorilor au intrat prin gaura aceea, iau nimicit pe locuitorii Cetatii, au jefuit tot ce se putea jefui si apoi au pus foc. ( Naum 3:13, 15 ). Naum vestise deasemenea ca Ninive va fi “ ascunsa  “ ( Naum 3:11 ). Ruinele ei, uitate de timp, au fost redescoperite abia in anul 1842 D. H., facandu-i inca o data sa taca pe cei care timp de secole batjocorise  competenta istorica a Bibliei. 

Continutul : Profetia lui Naum este un reportaj la fata locului despre distrugerea cetatii Ninive. Condamnarea si pedepsirea ei pot fi o pilda pentru judecata pe care o va rosti Dumnezeu impotriva intregii lumi pacatoase si razvratite. Proclamatia lui Naum despre soarta cetatii Ninive, nu mai este o chemare la pocainta, ca pe vremea lui Iona, si publicarea unui verdict ireversibil. Cartea lui Naum este un excelent studiu in caracterul lui Dumnezeu. Atributele lui sunt prezentate in toata splendoarea si echilibrul lor. In textul lui Naum 1:2, 3, 6, 7, gasim pe de o parte trasaturile  maniei lui : “ Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator “ … plin de manie… tine manie pe vrajmasii Lui….. Cine poate sta impotrica urgiei Lui ? “ iar pe de alta trasaturile bunatatii lui vesnice” “ Domnul este indelung rabdator, … Domnul este bun, El este 

38.

un loc de scapare in ziua necazului ; si cunoaste pe cei ce se incred in El ” Iona ne-a aratat un Dumnezeu al iubirii si al Harului, Naum ne arata un Dumnezeu al sfinteniei, “ de o mare tarie si care nu lasa nepedepsit pe cel rau “ ( Naum 1:3 ). 

Mesajul peste veacuri : “ Ce seamana omul, aia va culege “ spune proverbul Biblic. Cartea lui Naum este un avertisment pentru toti aceia care se impietresc in timpul indelungii rabdari a lui Dumnezeu, crezand ca pedepsirea lor nu va veni nici o data. “ Unde este fagaduinta venirii Lui ? Caci de cand au adormit Parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii. ( 2 Petru 3:4 ). Ninive este un “ tip “ pentru toate acele neamuri care ii intorc spatele lui Dumnezeu. Puterile lumii si-au inchipuit mereu ca pentru o indelungata dominatie este nevoie de putere militara si economica. Profetia lui Naum ne arata insa ca Ninive s-a prabusit din cauza pacatului ( Naum 3:1-7 ). Persoana sau natiunea care in mod deliberat si hotarat il refuza pe Domnul, se indreapta deliberat si hotarat spre distrugere. Mesajul acesta a fost necessar

atunci si ramane necesar si astazi.  

                                          SCHITA CARTII

1. MARETIA LUI DUMNEZEU                    2. JUDECATA DIVINA

a. Maretia atributelor Sale, 1:2-8                       a. Provocarea, 2:1-2

b. Marimea maniei Sale, 1:9-14                         b. Pustiirea 2:1-3:19.

============================================================================

 HABACUC : Cartea lui Habacuc este o cantare in noapte. Inima omului este un nesfarsit obiect de studiu, Nu exista doi oameni la fel si deci nici doi Prooroci identici. Habacuc este unic in felul in care reactioneaza in fata revelatiei Divine. Aceasta Carte nu este un mesaj catre oameni, ci un dialog intre mintea Profetului care dorea sa inteleaga si inima lui Dumnezeu care nu vrea intotdeauna sa explice. 

Titlul : cartii este este numele Autorului ei: “ Habacuc “ si se poate traduce prin “ cel ce tine in brate “ . 

Autorul : Habacuc a fost contemporan cu Ieremia si a activat in perioada de dinaintea ducerii Imparatiei lui Iuda in robia Babiloniana. Profetul a fost un om cu un caracter sesnsibil si duios care a indeplinit slujba de “ strajer “ spiritual pus de Dumnezeul peste poporul Sau. “ ( M-am dus in locul meu de straja si stam in turn ca sa veghez sa vad ce are sa-mi spuna Domnul “ - ( Hab.2;1).

Data scrierii : Habacuc a activat ca profet in secolul 7 dinaintea lui Hristos, in perioada robiei Babiloniene.  

Contextul istoric : Cu ani de zile inainte de aparitia lui Habacuc, profetul Isaia il anuntase pe Ezechia, imparatul lui Iuda, ca toata visteria Imparatiei lui va fi luata si dusa la Babilon, ( Isaia 39 :6,7 ). Pe vremea aceia insa, toata lumea se temea de Asiria. Babilonul a inceput sa constituie o amenintare numai dupa caderea cetatii Ninive. Cand Egiptul a venit sa dea o mana de ajutor in asedierea si cucerirea cetatii Ninive, Iosua care era supus al Asiriei, I-a iesit in cale sa-l opreasca din drum si a fost ucis in lupta de la Meghido 

( 2 Imp. 23:28 -30). Fiul lui Iosia, Ioahaz, a apucat sa domneasca numai trei luni, caci a fost luat “ostatec “ in Egipt de faraonul Neco, care a asezat in locul lui pe pe celalalt fiu al lui Iosia, Eliachim ( 2 imparati 23:31 -37 ). Neco ia schimbat numele in Ioiachim. Acosta a fost imparatul de trista amintire care a ars sulul cartii lui Ieremia. ( Ieremia 36 ). Pe vremea lui, babilonienii s-au infruntat cu egiptenii si i-au invins la Carchemish, langa raul Eufrat. Urmarindu-i pe Egiptenii care se retrageau, Nabucadnetar a asediat si Ierusalimul si l-ar fi cucerit fara indoiala, daca vestea mortii Tatalui sa, Nebopolazar, nu l-ar fi fortat sa se 

intoarca de urgenta acasa. Asa cum anuntase Habacuc, Babilonul devenise o amenintare pentru Iuda. 

Continutul : cartea lui Habacuc este un unicat intre cartile profetice, Ea nu este un mesaj catre popor, ci o discutie intre profet si Dumnezeul care-l ridicase in slujba. Textul ei nu anunta prea multe evenimente, ci cauta sa rezolve o problema. Habacuc era incurcat cu dreptatea hotararilor lui Dumnezeu in Istorie. Mintea lui nu putea intrezari justetea hotararilor divine. Confuz si curios el cere o audienta si un raspuns de la Domnul. Cartea ne prezinta un om care, desi se increde in Dumnezeu, este perplex in fata hotararilor Lui. Dilema lui Habacuc este de o dubla natura: (1 ) De ce ingaduie Dumnezeu ca nelegiuirea crescanda din Iuda sa ramana nepedepsita ? ( Hab.1:2-4 ) si (2) Cum se poate un Dumnezeu sfant si drept sa se gandeasca sa pedepseasca vinovata Imparatie a lui Iuda, prin si mai vinovatul Babilon ? ( Hab.1;12-2:1 ). Raspunsurile pe care I le da Dumnezeu la aceste doua interbari sunt consemnate in ( Hab. 1:5-11 si Hab. 2;2-20 ). Cartea se incheie apoi cu o oda de lauda la adresa suveranitatii si autointelepciunii Divine. Textul cantarii de lauda este unul dintre cele mai frumoase din Biblie si  a fost asezat de Evrei pe muzica si cantat la serviciile de la Templu. 

39.

Cuvinte cheie si teme carcateristice : Are voie un om sa chestioneze justetea hotararilor lui Dumnezeu ?

Aceasta este o problema pe care o ridica profetia lui Habacuc. Raspunsul pe care-l da cartea este ca omul are dreptul sa intrebe, dar raspunsul care-l va primii de la Domnul va mari uneori si mai mai mult neintelegerea omului. Mintea noastra limitata in circumstante de timp si spatiu nu poate patrunde justetea planurilor lui Dumnezeu in Istorie. Suferintele nentelese de astazi vor fi cu siguranta explicate de Dumnezeu “ in ziua aceia “ . Pana atunci, ne spune Habacuc, “ cel neprihanit va trai prin credinta “ ( Hab. 2:4 ). Tema cuprinsa in principiul acesta este temelia pe care a fost construita mantuirea oferita de Noul Testament. Habacuc 2:4 este citat de trei ori in textele doctrinare fundamentale din epistole ( Rom 1:17 Gal.3:11; Evrei 10:38 ).

Un alt lucru important din cartea lui Habacuc este atitudinea Proorocului atunci cand are o problema. El nu merge la oameni pentru rezolvare, ci se retrage in singuratatea partasiei cu Dumnezeu asteptand “ in tacere ajutorul Domnului “. O astfel de atitudine este intotdeauna rasplatita de Domnul. Nu este adevarat ca  Domnul nu mai vorbeste ca altadata ! Este insa adevarat ca oamenii nu mai stiu sa asculte ca in alte timpuri ! “ Domnul insa este in templul Lui cel Sfant . Tot pamantul sa taca inaitea lui “ ( Hab. 2:20 ).

                                                              SCHITA CARTII

1. UN PROFET CU PROBLEME                                    2. ODA CREDINTEI 

a. Problema # 1:                                                                 a. lauda pentru persoana Domnului, 3:1-2

De ce ingaduie Dumnezeu propasirea raului ?1:2-4           b.lauda pentru puterea Domnului, 3: 4-7

b. Raspunsul, 1:5-11                                                           c. lauda pentru scopurile Domnului, 3:8-16

c. Problema # 2                                                                   d. lauda asezata pe temelia credintei, 3;17-19.

Cum poate folosi Dumnezeu un neam mai rau 

Pentru pedepsire raului lui Iuda ?, 1:12-2;1

d. Raspunsul, 2:2-20

============================================================================

 TEFANIA : “ Voi nimici totul de pe fata pamantului, zice Domnul. Tacere inaintea Domnului Dumnezeu ! Caci ziua Domnului este aproape, caci Domnul a pregatit jertfa, Si-a sfintit oaspetii”, (Tef. 1:2,7 ). Nota; acest calculator nu are decat litera “ T”.

Titlul : Numele profetului, care formeaza si titlul cartii vine de la doua cuvinte ebraice :” Tefan - Iah” care se pot traduce prin “ Dumnezeu care ascunde “ 

Autorul : Tefania este singurul Profet care merge cu propria linie genealogica pana la a patra generatie : “ Tefania, fiul lui Cusi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia” ( Tef.1:1 ). Motivul acestei prezentari este acela al sublinierii apartenentei lui la linia Davidica. Tefania a fost un print din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profetiei. El a fost deci ruda de sange cu Imparatul Iosia, in 

timpul caruia si-a desfasurat activitatea. Se prea poate ca influenta lui Tifania sa fi fost unul din factorii care l-au influentat pe Iosia la miscarea de trezire spirituala a Tarii.

Contextul istoric : Tefania este profetul nemultumit in timpul de trezire spirituala. Domnia lui Iosia a adus in Iuda o vreme de intoarcere la litera si ritualul religios din “ vremurile bune “. prima reforma a lui Iosia 

s-a produs in anul 628 I.H. in cel de al doisprezecelea an de domnie  ( 2 Cron. 34 : 2-7 ). Imparatul a inlaturat altarele lui Ball, a daramat stalpii idolesti si a ars casele profetilor mincinosi pe altarele lor. Sase 

ani mai tarziu ( 622 I.H.), cea de a doua miscare de reforma condusa de Iosia s-a produs atunci cand Preotul Hilchia a gasit cartea Legii in Templu ( 1 Cron, 34:8-35:19 ).  Aceste doua reforme au fost insa prea mici si au venit prea tarziu. Schimbarea a fost mai mult administrativa, decat spirituala ( 2 Imp. 22;23 ) . Proorocul Hulda i-a spus lui Iosia ca Dumnezeu apreciaza intentiile lui bune, dar ca poporul neanfranat si neschimbat in trairile lui va terebui pedepsit cu asprime ( 2 Imp. 22;15-20 ). Inoirea facuta in Tara de Iosia a fost mai mult o reforma, decat o renastere. Acest lucru a fost proclamat cu tarie de Ieremia: “… vicleana Iuda, nu s-a intors la Mine din toata inima ei, ci cu prefacatorie ”. ( Ieremia 3:6-10 ).

Continutul cartii : Nu este de mirare deci ca Tefania nu pomeneste nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra starii spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparentelor. Ceea ce a vazut el in starea Evreilor a fost nestatornicie, pacat si nelegiuire. Expunand public vinovatia oamenilor, Tefania striga cu putere anuntand venirea “ zilei Domnului “ . Acest Uragan al Furiei Divine se va napusti peste tara si o va face una cu pamantul. Tefania si Ioel au cantat impreuna oda razbunari lui Dumnezeu asupra Imparatiei lui Iuda. Dincolo de vremea pedepsei, Tefania vede si el vremea 

40.

indurarii si a slavei : “ Voi lasa in mijlocul tau un popor smerit si mic, care se va increde in numele Domnului. Bucura-te si salta de veselie din toata inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau ca un viteaz care poate ajuta ; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragstea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine. In ziua aceia va voi aduce inapoi ; caci va voi face o pricina de slava si de lauda intre toate popoarele pamantului “ Tef. 1:14, 15; 2;3 ).

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Tefania este cunoscut pentru vehementa cu care proclama  “ venirea zilei Domnului “ ( Tef. 3:12, 15 ; 2:3 ).

Mesajul cartii : Mesajul cartii este clar : Dumnezeu nu poate fi inselat cu aparente trecatoare. El cunoaste si cerceteaza inima. Jumatatile de masura in pocainta sunt sinonime cu nepocainta. O jumatate de trezire spirituala este insuficienta pentru mantuire tot asa cum este insuficienta o scara prea scurta sau un pod numai pe jumatate terminat.

                                          SCHITA CARTII 

1. O PRIVIRE INAUNTRU- MANIE ASUPRA LUI IUDA

a. Pedeapsa asupra lui Iuda, 1:1-18

b. Indemn la pocainta, 2:1-3

2. O PRIVIRE IN JUR - MANIE ASUPRA NEAMURILOR

a. Vest si est: Filistia si Moabul, 2:4-11 

b. Sud si nord : Etiopia si Asiria, 4:12-15

c. Vai- uri asupra Ierusalimului, 3 : 1-8

O PRIVIRE DINCOLO DE TIMP- VREMEA TAMADUIRII

a. Convertirea Neamurilor, 3:9

b. Restaurarea poporului Legamantului, 3:10-15

c. Slava se va intoarce in Ierusalim, 3:16-20.

===========================================================================

HAGAI : Hagai, Zaharia si Maleahi sant cei trei profeti care au fost ridicati de Dumnezeu intre Evrei dupa revenirea din Robia Babiloniana. Cartile lor trebuiesc citite pe fondul evenimentelor istorice descrise de Ezra, Neemia si Estera. 

Titlul : cartea poarta numele celui ce a scris-o ; “ Hagai “. Acest nume este o prescurtarea lui “ Hagaiah “ si se poate traduce prin “ sarbatoarea Domnului “. 

Autorul: Numele lui Hagai este mentionat de 9 ori in textul cartii. ( Hagai 1;1, 3,12, 13, 2;1, 10,13, 14,20 ). 

14.

Data : Timpul cand a activat Hagai este foarte usor de aflat din datele pe care pe care ni le furnizeaza textul la inceputul fiecarui capitol. Profetul si-a rostit mesajele intr-un interval de numai patru luni, intre 1 Septembrie si 24 Decembrie 520 I.H. Ne aflam la 15 ani dupa decretul dat de Imparatul Persan Cir, prin care s-a ingaduit evreilor sa se reintoarca in Tara lor si sa-si recladeasca Templul. 

Contextul istoric : In urma decretului dat de Cir ( 538 I.H.), o “ ramasita “ din numarul total al Evreilor raspanditi prin tarile imperiului s-au intors acasa. In convoiul condus de Zorobabel s-au inapoiat 

aproximativ 50,000 de Iudei. Restul, estimat la cateva milioane au preferat sa ramana prin tinuturile in care-si facuse un rost si o situatie. In tara s-au intors mai ales Preotii, Levitii si Saracii. Entuziasmul reconstruirii pe ruinele trecutului glorios s-au spulberat insa repede sub povara greutatilor si sub amenintarile dusmanilor care nu vedeau cu ochi buni intarirea nationala si refacerea religioasa a poporului ales. ( Ezra 4:60 ). Gasind ca este mai usor sa astepte vremuri mai prielnice, de cat sa riste o infruntare directa cu dusmanii, Evreii au stopat orice incercare de reconstructie a Templului in anul 534 I. H. Au trecut asa 14 ani de asteptare. Incet, incet poporul si-a rezidit case pe temeliile vechilor asezari ale Ierusalimului. Templul iesise din preocuparile lor. Preocuparea pentru progresul economic fusese luata ca scuza pentru neglijarea vietii religioase de inchinaciune. In acest context, Dumnezeu ii ridica pe Hagai si pe Zaharia sa mustre poporul si sa-l indemne la reluarea construirii casei Domnului. Zaharia incepe sa prooroceasca intre cel de aldoilea si cel de al treilea mesaj al lui Hagai. Sub impulsul indemnurilor lor, poporul se apuca de treaba ( 520 I.H. ) si reconstructia este terminata in anul 516 I.H. ( Ezra 6:15 ). Din Talmud aflam ca in 

41.

aceasta noua cladire a Templului, Evreii nu au mai avut nici chivotul legamantului si nici Urim si Tumim. 

Continutul cartii : Mesajul prophetic rostit de Hagai a constant intr-o serie de 4 cuvantari. Continutul lor a alternat intre mustrare  ( primul si al treilea ) si incurajare ( al doilea si al patrulea ). Poporul ajunsese mai preocupat de infrumusetarea caselor proprii decat de refacerea casei Domnului. Aceasta delasare in probleme religioase n-a fost usor de vindecat. Hagai a profetit numai patru luni, dar Dumnezeu L-a ridicat apoi pe Zaharia, care a profetit timp de 3 ani de zile. Dupa ei Dumnezu a continuat sa mustre si sa indemne poporul prin Maleahi. Mesajul proorocului Hagai este o chemare la o reasezare a prioritatilor in ierarhia stabilita de Dumnezeu. El avertizeaza poporul de pericolul neglijentei in slujirea Domnului. Hagai le arata Evreilor ca atata timp cat ei nu se vor angaja sa-l slujeasca pe Domnul, Dumnezeu le va incurca treburile si le va opri binecuvantarea: “ Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre ! Va asteptati la mult si iata ca ati avut putin, l-ati adus acasa dar eu L-am suflat. Pentru ce ? Zice Domnul ostirilor. Din pricina Casei Mele, care sta daramata, pe cand fiecare din voi alearga pentru casa lui “ ( Hagai 1:7,9 ).

Cuvintele cheie si temele caracteristice : Cartea lui Hagai marcheaza o piatra de hotar in istoria lui Israel. Rezidirea Templului nu s-a facut oricand. Data fusese aleasa de Dumnezeu din vesnicie. Acesta a fost motivul pentru care, tocmai atunci Domnul a trezit duhul lui Zorobabel prin lucrarea lui Hagai si a lui Zaharia. Se implinise cei 70 de ani de “ pustiire “ randuiti de Dumnezeu asupra Ierusalimului si asupra Templului. Ieremia anuntase ca : “ Tara aceasta va fi o paragina, un pustiu si neamurile acestea vor fi supuse Imparatului Babilonului timp de 70 de ani. ( Ier. 25:11 ). La incheierea acestei perioade, Ingerul din cartea Profetului Zaharia intreaba: “ Doamne al Ostirilor pana cand nu vei avea mila de Ierusalim si de catatile lui Iuda, pe care Te-ai maniat in acesti 70 de ani ? “ ( Zah. 1:12 ). Profetul Hagai este cel trimis sa anunte celor din Ierusalim raspunsul Domnului : “ Din ziua aceasta, I-mi voi da binecuvantarea Mea “ .  

( Hagai 2:19 ). 

Mesajul cartii : Intreaga intamplare este o ilustratie  desavarsita pentru afirmatia Domnului Isus Hristos din Matei 6;33: “ cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate celelate lucruri vi se vor da pe deasupra. 

                                                    SCHITA CARTII

1. INDEMN LA REINCEPEREA REZIDIRII TEMPLULUI ( 1:1-15 ).

Expresia caracteristica: “ Suiti-va pe munte, aduceti lemne si ziditi Casa !”

2. IMBARBATARE SI INCURAJARE ( 2:1-9 ).

Expresia caracterisica : “ Fi tare ..Caci eu sant cu voi si Duhul Meu este in molecule vostru “ ( Hagai2:4-5 ).

3. INDEMNARE SI PROCLAMARE ( 2:10-19 ).

Expresia caracterisica : “ Dar din ziua aceasta Imi voi da binecuvantarea  Mea “ ( Hagai 2;19 ).

4. CONFIRMARE ( 2:20-23 ).

Expresia caracteristica : “ In ziua aceia, te voi lua si te voi pastra ca pe o pecete “ caci Eu te-am ales “ 

( Hagai 2:23 ).

============================================================================

ZAHARIA : Desi este mult mai scurta, cartea lui Zaharia poate fi asezata alaturi de profetiile lui Isaia, Daniel si Ezechel in ceia ce priveste bogatia de informatii asupra “ vremurilor viitoare “. Impreuna aceste patru carti, sunt corespondentul Apocalipsei din Noul Testament. 

Titlul : Cartea poarta numele autorului ei, “ Zekar - iah ’ si se traduce prin : “ Dumnezeu Isi aduce aminte “, nume care nu se poate mai potrivit pentru cel ce anunta reinceperea vremurilor de binecuvantare asupra 

Israelului.

Autorul : Zaharia este un nume dat copiilor nascuti la batranete. In textul Scripturii ne intalnim cu nu mai putin de 29 de personaje care au purtat aceasta numire. 

Profetul Zaharia a fost “ fiul lui Berechia, fiul lui Ido “ ( Zah. 1:1 ). Ca si predecesorii sai, Ieremia, si Ezechel, Zaharia a apartinut neamului preotesc ( Ezra 51;6:14, Neemia 12:4,16). El a fost nascut in Babilon  iar cand Imparatul Cir a dat decretul reintoarcerii, a venit impreuna cu Bunicul sau inapoi in Palestina. A fost chemat de Dumnezeu la slujba profetiei inca de tanar ( Zah. 2:4 ) si a activat la inceput impreuna cu mai varstnicul Hagai ( Ezra 5;1; 6:14 ). Lucrarea lui s-a intins pe o perioada de trei ani de zile. Domnul Isus ne spune in Matei 23: 35 ca Zaharia a fost “ omorat intre Templu si altar “, sfarsind la fel cu un alt purtator al aceluiasi nume ( 2 Cron. 24:20-21 ).

Data : Impreuna cu Zorobabel, capetenia Poporului, Iosua, Marele Preot si Hagai Profetul, Zaharia a fost folosit de Dumnezeu in Jerusalim incepand cu anul 520 I.H.

42. 

Contextul cartii : ca si Hagai, Zaharia este un Profet al reconstructiei. El este ridicat de Dumnezeu sa vorbeasca Evreilor care se intorsesera in Palestina dupa cei 70 de ani petrecuti in robia babiloniana. Altadata un popor puternic si vestit, evreii ajunsese sa locuiasca in Tara lor doar datorita bunavointei unui conducator al lumii de atunci. Situatia lor materiala, politica si sociala era vrednica de toata mila. In acest context, Dumnezeu Ii foloseste pe Hagai si Zaharia sa le spuna celor care s-au intors ca nu trebuie sa se opreasca la prezentul dezolant, ci trebuie sa spere si sa lucreze pentru viitorul glorios pe care li l-a pregatit Iehova. Hagai are un mesaj mai aspru si mai critic; prin Zaharia, Dumnezeu lucreaza altfel: El trece repede peste neajunsurile prezentului si cauta sa-i incurajeze pe cei din Ierusalim descoperindu-le viitorul stralucit care ii asteapta. Zaharia este un vestitor al slavei si al lucrarii lui Mesia. 

Continutul cartii : Pentru a descrie planurile viitoare pe care Le-a facut Dumnezeu cu poporul ales, Zaharia foloseste o serie de opt vedenii, patru predici si doua rostiri profetice. Primele opt capitole ale cartii au fost scrise ca o incurajare a poporului in lucrarea de rezidire a Templului. Ultimile 6 capitole au fost adaugate dupa terminarea reconstructiei si prevestesc lucrarea lui Dumnezeu prin Mesia. Mesajul din cartea lui Zaharia trece de la stapanirea popoarelor straine la stapanirea lui Mesia, de la pedeapsa la vremuri de pace si de la nelegiuire la trairea in sfintenia prezentei Domnului. 

Cuvinte cheie si teme caracteristice  In cartea lui Zaharia exista o extraordinara amanuntita prezentare a lucrarii lui Mesia : 

Hristos “ Odrasla “- Zah.3:8

Hristos “ Robul Domnului “ - Zah. 3:8

Intrarea in Ierusalim calare pe un magarus - Zah. 9:9

Hristos “ Pastorul cel bun “ - Zah. 9:16; 11;11

Hristos, Pastorul lovit cu oile risipite - Zah. 13:7

Hristos, vandut pe 30 de arginti, 11:12-13

Hristos cu mainile strapunse- Zah.12:10

Hristos, Mantuitorul Poporului Sau - Zah. 12:10; 13:1

Hristos, ranit in casa celor ce-L iubeau - Zah. 14:3-8

Hristos, incoronat la venirea Lui - Zah. 14

Mesajul peste veacuri : In afara de confirmarea lui Isus din Nazaret ca Mesia prin implinirea profetiilor sale, Zaharia ne ofera o lectie de spiritualitate in textul din capitolul 7. O delegatie venita din partea oamenilor din Betel il intrebase daca trebuiesc reluate ritualurile sarbatoresti de altadata. Raspunsul dat de Zaharia este o lectie care nu si-a pierdut nici astazi valabilitatea : Sarbatorile fara suportul unei vieti de ascultare fata de Domnul sunt fara nici o valoare inaintea ochilor Lui. 

                                                          SCHITA CARTII

1. PROFETII DE INCEPUT 

a. Chemare la pocainta, 1:1-6                                g.Vedenia sulului de carte zburator, 5:1-4                                                                           

b.Vedenia calaretilor, 1:7-17                                 h.Vedenia femeii cu efa, 5;5-11

c.Vedenia celor patru coarne, 1:18-21                   i.Vedenia celor patru care,6:9-15 

d.Vedenia celui  cu cumpana, 2:1-13                     j.Incoronarea lui Iosua, 6:9-15

e.Vedenia marelui preot, 3:1-10                            2.PROFETII TARZII 9-14

f.Vedenia sfesnicului de aur, 4:1-14                      a.Sosirea Imparatului- Pastor, 11

                                                                               b.Ranirea si uciderea Imparatului -Pastor, 11

                                                                               c.Biruinta finala si incoronarea in slava, 12-14  

============================================================================ 

Maleahi : Cartea lui Maleahi este ultimma carte a Vechiului Testament. Maleahi este ultimul glas care rasuna in Israel inainte ca vocea profetilor sa amuteasca pentru cateva sute de ani. 

Titlul : Cartea poarta numele autorului ei “ Maleahi “, un derivat de la “ Mal-ac- Iah “ care se poate traduce prin “ Mesagerul lui Iehova”. 

Autorul : Profetul Maleahi a fost ridicat de Dumnezeu in Israel la putin timp dupa activititatea desfasurata de Neemia. Personalitatea si familia profetului sant complet necunoscute. Asa cum il arata si numele, Profetul este important numai pentru mesajul pe care il poarta, nu si prin sine insusi. 

Data : Cu siguranta ca ne aflam dupa revenirea Evreilor in Ierusalimul lui Iuda, la suficient timp dupa activitatea lui Neemia pentru ca Poporul s-o fi luat iarasi pe cai gresite. Zelul preotilor si al poporului se 

43.

stinsese. Activitatea religioasa cazuse iarasi prada formalismului. ( Mal. 3:14) si acesta incomplet si neconform cu  Legii ( Mal. 1:14 ). Ultima data cunoscuta despre activitatea lui Neemia in Jerusalim a fost anul 430 - 397 I.H. 

Contextul historic : Data la care Dumnezeu L-a ridicat pe Maleahi in Israel este legata direct de profetia rostita de Daniel asupra Ierusalimului. Daca va aduceti aminte, Profetului i se spusese ca asupra Ierusalimului vor trece pana la vremea sfarsitului 70 de saptamani de ani ( Dan. 9;24 ). Exprimarea lui a parut putin neclara si inutil complicata prin felul in care a facut el enumerarea acestor saptamani : “ Vor trece sapte saptamani; apoi ..sasezeci si doua de saptamani “ ( Dan 9:25 ). Ce a fost asa de important dupa primele sapte saptamani pentru proorocul sa marcheze acea “ borna “ din scurgerea vremii ? Este greu sa gasim un raspuns mai bun decat faptul ca la “ sapte saptamani “ de ani in Israel a incetat activitatea profetica. Mesajul rostit de Maleahi a fost evenimentul care a marcat scurgerea primelor sapte saptamani de ani din calendarul prfetic hotarat de Dumnezu asupra Israelului.  Problemele din vremea lui Maleahi seamana foarte mult cu cele intalnite de Neemia in activitatea lui : o preotie corupta ( Mal. 1:6 ; Neemia 13 :10-13 ) si casatorii incheiate cu femei in afara Israelului ( Mal. 2:10 -16; Neemia 13 : 23 -28 ). 

Continutul scrierii : Scrisa in forma clara a unui dialog intre Dumnezeu si Evrei, cartea lui Maleahi este un apel insistent la pocainta si la intoarcerea la Dumnezeu. Profetia se imparte simetric in doua parti : in primele doua capitole apelul la pocainta este motivat de starea prezenta a Poporului, iar in ultimate doua capitole chemarea la pocainta este motivata de venirea “ zilei Domnului “.

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Intraga carte este un manifest impotriva indepartarii de Dumnezeu. Textul ei poate fi folosit foarte bine pentru ai trezi pe cei care s-au “ ratacit “ in sentimentele lor fata de Domnul. Punctul culminant al profetiei este Maleahi 3: 1, 2 : “ Iata voi trimite pe solul Meu ; el va pregati calea inaintea Mea. Si de odata va intra in Templul Sau Domnul pe care-L cautati ; Solul legamantului pe care -l doriti;… Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui ? Cine va ramane in picioare cand Se va arata El ? “ Maleahi intinde mana peste aproximativ patru sute de ani si leaga vechiul Testament de Noul Testament prin vestirea lucrarilor lui Ioan Botezatorul  si ale Domnului Isus. Numirea de “ mesager al lui Iehova “ I s-a potrivit de minune lui Maleahi, dar tot la fel de bine prin “ Sol al Domnului “ poate fi inteles Ioan Botezatorul si chiar Domnul Isus. 

Cuvant de incheiere : Se cuvine sa subliniem cateva lucruri care-l fac pe Maleahi : omul care inchide Canonul Vechiului Testament : 

1. Cartea lui se incheie cu un cuvant semnificativ pentru starea in care a ajuns poporul sub administratia Legii Mozaice : “ Blestem “ ( Mal. 4:6 ). Neascultarea evreilor a atras asupra lor dezlantuirea pedepsei. Trebuia ca “ Cineva “ sa vina si sa inlature acest blestem care apasa greu asupra Poporului.

2. Profetia lui Maleahi contine anuntarea venirii Domnului Isus. ( Mal. 3:1-3 ). El este Cel “ s-a facut blestem pentru noi “ lasandu-se sa fie atarnat in locul nostru pe lemnul Crucii.

3. Maleahi publica un avertisment pentru toti cei ce asteapta ziua Domnului. Exista pericolul asteptarii Domnului intr-o atitudine gresita. Scepticismul, indiferenta si formalismul sant semnele ei carcteristice.

4. Maleahi anunta preocuparea lui Dumnezeu pentru cei care nu-L uita ( Mal. 3:15-18 ). “ O carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc Numele Lui “.

Cartea lui Maleahi se incheie intr-o atmosfera de neglijenta si necinstire al Numelui lui Dumnezeu. Doar membrii unei “ ramasite “ mai vorbesc unul cu altul soptind incet: “ Stii ca El vine ?”, “ Da stiu “. Dumnezeu nu-I uita pe acestia si-I noteaza pentru binecuvantarea lor vesnica.

                                                SCHITA CARTII 

1. PRIMUL APEL 1-2                                                2. AL DOILEA APEL

a. Grija parinteasca, 1:1,5                                           a. Venirea Solului Domnului, 3:1-6

b. Inselaciunea, 1:6-14                                                b. Hotie, 3:7-12

c. Necredinciosia, 2-1-9                                              c. Aroganta, 3:13- 15

d. Casatorii nepermise, 2 :10-12                                 d. “ Ramasita credincioasa “, 3: 16-18

e. Divorturi, 2:13-16                                                   e. Ziua Domnului, 4:1-6. 

f. Obraznicie, 2;17

============================================================================

SFARSITUL EXPLICARII SI INTRODUCERII IN VECHIULUI TESTAMENT. URMEAZA SCRIEREA NOULUI TESTAMENT. DOMNUL DUMNEZEU SA FIE MEREU LAUDAT. Reeditat de Constantin ( Costel ) Calin., scris de  Daniel Branzei.

============================================================================

                      NOUL TESTAMENT, CAP.1.                

BIBLIA, CARTEA CARTILOR, NOUL TESTAMENT, CAP.1.

AL DOMNULUI NOSTRU ISUS  CRISTOS. -------------REEDITAT DE CONSTANTIN ( COSTEL ) CALIN.

Relatia intre cele doua Testamente: " In vechiul Testament gasim o interpretare a lipsurilor umane; iar in Noul Testament  ni se descopera abundenta divina cu care Dumnezeu poate umple ceia ce-i lipseste Omului. In Vechiul Testament ni se dezvaluie inima Omului asa cum este ea. In Noul Testament ni se dezvaluie inima lui Dumnezeu si felul in care El poate raspunde lipsurilor umane prin Hristos ". .. G Campbell Morgan. Atunci cand idei puternice pun stapanire pe mintile Oamenilor, ele produc schimbari radicale, chiar revolutionare uneori. Traim astazi intr-o lume in care mijloacele de comunicatie inlesnesc o nemaipomenita circulatie a informatiilor. Probabil ca, pe langa o doza oarecare de umor, exista si o doza mult mai mare de adevar in afirmatia ca dupa ce Omul a trecut prin Epoca Glaciara, prin Epoca Pietrei, prin Epoca Bronzului, si prin cea a Fierului, acum dupa Epoca Industriala am intrat cu totii in cea ce am putea numi:." Epoca Ideologica " !

Ideile si ideologiile moderne nu ne-au adus insa fericirea. Cea mai mare si mai imperioasa actiune care ne trebuieste in acest tulbure secol al douazeci si unulea, este o intoarcere la Noul Testament. Ea ne-ar aduce un bine mult mai mare decat toti Teoreticienii si toate teoriile lor economice si politice la un loc. Noul Testament merge direct la inima tuturor problemelor umane - caci inima tuturor problemelor este inima umana. Si chiar daca si alte carti au pretins-o, numai Noul Testament poate face " oameni noi " si prin aceasta poate construi si o societate noua. Crestinismul a realizat asa ceva in cel dantai Secol al Erei noastre si el poate face la fel si acum dupa mai mult de doua mii de ani. Privit la suprafata, acest secol 21 este mult diferit de primul, dar analizat in profunzime, el este fundamental identic. Si astazi exista aceiasi problema a inimii, si acelasi strigat deznadajduit al sufletului dupa adevar ; si astazi exista acelasi neschimbat si autosuficient raspuns oferit de Noul Testament. In doua cuvinte, numele acestui raspuns este : Isus Hristos. Ceia ce  ne asaza inainte, Noul Testament este in primul rand : o suma de fapte - cele mai minunate fapte din toata scurgerea Istoriei. Apoi El dezvolta idei tulburatoare pe care le extrage din desfasurarea faptelor relatate. Din acestea se desprind apoi adevarurile care duc la salvarea oamenilor, la mantuire si la idealurile inalte ale Crestinismului ca Societate umana. Este bine sa ne fixam corect in minte aceasta secventa logica a revelatiei Noului Testament. 

IDEIA DOMINANTA- IMPLINIREA ! Ni s-a spus uneori ca este mai bine sa ne apropiem de Noul Testament fara nici un fel de idei preconcepute, ca e mai bine sa-l citim ca si cum n-am sti nimic despre el. Sfatul acesta este bun pentru cei sceptici sau sovaelnici pe care parerile altora i-au speriat in asa masura incat le este greu sa-i mai acorde Noului Testament o sansa. Pentru toti ceilalti insa si mai ales pentru cei ce vor sa profite la maximum de continutul acestei Carti, este bine sa stim de la inceput cateva lucruri. Sigur, trebuie sa pastram totdeauna o minte deschisa, dar aceasta nu inseamna o minte goala. Vom pierde o sumedenie de concluzii, daca nu pornim in aceasta incursiune inarmati cu cateva idei corecte.

Deocamdata ne vom opri aici la o singura ideie, prin care, daca o vom pastra in minte inca de la inceput, vom putea sa patrundem in complexitatea evenimentelor gustand din incantarea oferita de Noul Testament de la inceput si pana la ultima lui fila. Dominand toate scrierile separate care alcatuiesc impreuna Noul Testament ceea ce le careacterizeaza dandu-le o nota de unitate este ideia de implinire. 

Stabilind chiar de la inceput tonul tuturor scrierilor, Matei repeta de 12 ori ca pe un " memento " urmatoarea fraza : " Ca sa se implineasca ce fusese vestit ". ( 1:22; 2:15, 17, 23 ; 4:14; 8:17; 12:17; 13:35:21:14; 26:56; 27:9, 33 ). In prima afirmatie inregistrata de Matei, Domnul Insusi spune: " .. acum..se cade sa implinim tot ce trebuie implinit ". ( Matei 3:15 ). Nu numai Matei este preocupat de aceasta tema. Marcu scrie : " S-a implinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este aproape,  " ( Marcu 1:15 ). Luca inregistreaza declaratia : " Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit" ( Luca 4:21 ). Ioan ca deobicei deosebit de ceilalti trei Evanghelisti sinoptici, subliniaza aceasta ideie nu redandu-ne vorbe ale Domnului Isus, ci inregistrand reactia celor din anturajul lui. Cei ce L-au " primit " ajung la urmatoarea concluzie : " Noi am gasit pe Mesia " ( Ioan 1:41 ), " Noi am gasit pe Acela despre care a scris Moise in Lege si prooroci " ( Ioan 1:45 ). In intreg textul Evangheliei sale, el intareste aceasta ideie, scriind ca si Matei ca cele petrecute s-au intamplat : " Ca sa se implineasca scripturile " ( Ioan 12:38; 13:18 ;15:25 ; 17:12; 9:24,28,36 ). Cu mici deosebiri de frazare, la fel se petrec lucrurile si in Faptele Apostolilor si in Epistole. Noul Testament este prezentat ca o implinire a Vechiului Testament: sau, ca sa fim si mai exacti, 

2.

Hristosul Noului Testament este implinirea Vechiului Testament. El implineste ceia ce au vestit Profetii, ceia ce au cantat Psalimistii si ceia ce au nadajduit toti cei cu inima evlavioasa. 

SIMFONIA NETERMINATA : Incercati sa va inchipuiti ca cititi si studiati Vechiul Testament pentru

prima data. Si haide-ti sa ne inchipuim ca ati avea un prieten Evreu care v-ar spune ; " Scripturile noastre evreiesti sunt minunate; ar fi bine sa le citesti ". Tu i-ai raspunde: " vorbesti despre Biblie ? " Nu, nu despre Biblie. Ea este compusa din Vechiul Testament si Noul Testament. Noi Evreii, credem numai in Vechiul Testament. El este Cartea noastra Sfanta. Nu pierde vremea cu ceiace crestinii numesc Testamentul cel Nou, Citeste-l numai pe cel Vechi; si nu te opri sa-l citesti numai o data, este prea frumos sa nu-l recitesti cu placere ". Deci, va pregatiti sa abordati Vechiul Testament si bineinteles ca prima sectiune pe care o traversati, citind, este Torah sau Legea- " Pentateucul " ( cele cinci carti ale lui Moise ). Lucrul care te izbeste cel mai tare, probabil, este abundenta de sacrificii ( jertfe ). Incepe inca din Gen. 4, apare din nou in Gen.9,12 si 22. Practicarea jertfelor este mai raspandita in cartea Exodul, iar in Leveticul se instaureaza o adevarata viata cultica bazata pe aducerea de jertfe, pe lucruri inchinate Domnului, pe ritualuri si ceremonii.

Pretutindeni se intelege ca aceste jertfe si ceremonii sunt numai niste simple simbolisme care trimit inspre o realitate mai inalta, ascunsa in spatele lucrurilor aparente. Totusi, o explicatie clara nu se gaseste nicaieri. Cu un sentiment de neimplinire, continui sa citesti celelalte carti sperand sa gasesti acolo o explicatie. Treci prin cartile cu caracter istoric ( Jasua pana la Estera ), prin cele cu caracter de invatatura - filosofie ( de la Iov la Cantarea Cantarilor ) si prin cele profetice ( de la Isaia la Maleahi ), dar, cu toate  ca jertfele si ceremonialele ce sunt presarate in text din cand in cand, nicaieri nu se raspandeste lumina asupra subiectului care te intereseaza. Inchizi cartea dezamagit cu sentimentul ca Vechiul Testament este o carte de CEREMONIALE NETERMINATE. Totusi, ramai convins ca in ansamblu, Vechiul Testament este una dintre cele mai fascinante carti din cate ai citit, iar Evreii ca neam, sunt un Popor cu totul remarcabil. Sa fie oare adevarat ca ei sunt " poporul ales " de Insusi Dumnezeu pentru un scop si un destin cu totul iesite din comun ? Ca sa te lamuresti, iei cartea si o citesti iarasi de la capat, Incepi iar cu Geneza. Vezi cum o intreaga civilizatie antedeluviana a fost stearsa de pe fata pamantului, ajungi la legamantul facut de Noe si la hotararea lui Dumnezeu de a nu se mai distruge lumea prin Potop ; apoi treci la un alt legamant, cu implicatii mult mai cuprinzatoare, legamantul incheiat de Dumnezeu cu Avraam in Geneza 12,15,17, 22 si reanoit apoi cu urmasii lui Avraam: Isaac si Iacov. Mai departe vezi cum cum bratul intins al lui Iehova elibereaza cele 12 semintii, ale lui Israel din robia egipteana, cum ii sudeaza intr-o natiune la Sinai, dandu-le o Lege si porunci si transformandu-i intr-o teocratie. Asisti la cucerirea Canaanului si retraiesti impreuna cu ei vremea cand viitorul se deschidea luminos si promitator inainte. Dar vai, urmeaza cartea judecatorilor, plina de decadenta si nenumarate robii ca pedeapsa. 1 Samuel inregistreaza trecerea de la teocratie la monarhie. 2 Regi se termina cu ducerea celor doua Imparatii in robie. 1 si 2 Cronici nu fac altceva decat sa reia pe scurt tragica istorie. In Ezra, Neemia si Estera, o adevarat ramasita se intoarce in Iudeia, dar este cu adevarat numai o ramasita. Zidurile Ierusalimului sunt zidite din nou, dar tronul lui David nu mai exista. In Iudeia Evreii sunt sub tutela straina, in afara granitelor sunt raspanditi in toate cele patru vanturi. Citesti apoi cartile filosofice de intelepciune, dar nu se mai spune nimc despre ce s-a intamplat mai departe ; si nici cartile profetice nu spun mai mult. Exceptie fac Hagai, Zaharia si Maleahi, dar si acolo sunt departe de a fi bune cu ramasita care se intorsese. Ajungi pentru a doua oara la sfarsitul Cartilor Vechiului Testament cu acelasi sentiment de curiozitate nesatisfacuta: este o Carte cu SCOPURI NEANTINSE. In ciuda acestui fapt, esti convins acum de un lucru si acesta este: ceea ce da valoare Vechiului Testament sunt invataturile lui Spirituale. Pe drept cuvant, Evreii pot fi mandri de cunostintele lor in acest domeniu ! Ca ne- evreu, cu siguranta ca nu va trebui sa mai citesti inca o data aceasta carte care-L descopera pe adevaratul Dumnezeu si-ti arata calea pe care poti ajunge in partasia Lui ! Incepi cu Geneza. Este evident ca tot ce s-a scris despre acest subiect, aceasta este cea mai pertinenta si mai sublima explicatie despre inceputul tuturor lucrurilor. traversezi apoi din nou Exodul, Leveticul, Numeri si Deutoronomul. Cu siguranta, acesta este cel mai minunat cod de legi aparut vreodata. Totusi, atentia ta este fixata de data aceasta asupra grupului de cinci carti filosofice - de intelepciune - de insiruire de la Cartea lui Iov la Cantarea Cantarilor scrisa de Solomon. Acestea sunt cartile care se concentreaza deosebit asupra dureroasei probleme a inimii umane. Esti sigur ca in ele vei gasi solutia ! Dar o gasesti ? Vai nu - desigur ca te intalnesti cu promisiuni, cu sfaturi frumoase, cu cugetari patrunzatoare, sclipitoare, cu lectii clare si practice, dar cumva simti ca nicaieri nu exista " solutia totala ", ca problema pacatului, a suferintei umane si la problema tenebroasa a mortii sau a ceia ce se intampla dupa moarte, nu se dau lamuriri multumitoare. Ramai sa gemi alaturi de Iov : " Oh daca as stii unde sa-L gasesc, daca as putea sa ajung pana la scaunul Sau de domnie, ...." ( Iov 23;3 ). Este drept ca in 

3.

Cartile profetice pe care le strabati apoi intalnesti probleme de etica si predici uimitoare, dar aceasta nu-ti rezolva cautarea spirituala. Termini a treia oara de citit Vechiul Testament, de data aceasta convins ca el este o carte de CAUTARI  FARA  RASPUNS. Chiar si asa, iti este greu sa te desparti de paginile ei. 

Citind, te-ai transformat intr-un adevarat cautator dupa realitatea absoluta si undeva, in cartile Vechiului  Testament, te-ai intalnit cu cel mai formidabil fenomen, neintalnit in nici una din celelalte religii sau filosofii ale lumii - fenomenul profetic. La fiecare citire, acest lucru te-a privat mai mult si mai tare. Chiar daca celelalte aspecte te-au dezamagit, profetia biblica si mai ales prezicerile biblice stralucesc asemenea unui diamant neasemuit de pretios. Nici o indoiala nu poate supravietui in fata unei analize amanuntite. Ceea ce a aparut in momentul vorbirii o exprimare riscanta si putin probabila asupra soartei Egiptului, Asiriei, Babilonului si a celorlalte mari puteri s-a implinit mai apoi matematic, pana la ultimul detaliu facandu-l pe cercetatorul cinstit sa exclame : " Aceasta este pecetea pe care Dumnezeul cel viu, a pus-o asupra Scripturii " Mai mult, implinirile deja petrecute garanteaza realizarea celorlalte profetii a caror adresa este inca intr-un viitor indepartat. Continutul principal  profetic al Vechiului Testament vorbeste despre viitor asa cum n-o face nici o alta lucrare cunoscuta din literatura lumii. Relatarea lui este incununata de ideia ca va veni cineva care va da raspuns tuturor cautarilor si nazuintelor din toate veacurile. Inca din Gen. 3:15 se promisese ca "samanta femeii " va " zdrobi " capul sarpelui. Aceasta fagaduinta a "semintiei " 

fusese reinoita apoi catre Avraam, Isaac si Iacov, in capitolele 12, 17, 22, 26, 49. din Geneza. Urme ale acestei promisiuni pot fi intalnite in toate celelalte carti istorice si poetice ale Vechiului Testament. Ajungem apoi la Isaia si la ceilalti profeti. In cartile, profetiile Mesianice, care aparuse timid ca niste paraiase ajung la implinire revarsandu-se peste toata perspectiva Lumii intr-o uriasa inundare. Cu toate acestea, cand ajungi la Maleahi, desi Imperiile au trecut, secolele s-au retras in umbra antichitatii, iar 

" vazatorii " se odihnesc de mult sub tarana pamantului, acel " Cineva " a carui venire fusese anuntata, n-a sosit inca. " Iata, El va veni ! " ( Mal. 3:1 ), exclama si Maleahi, cel din urma dintre profeti retragandu-se si el in ceata timpului. Aici se termina  toata profetia, asa ca tu inchizi  inca o data cartea, de data aceasta cu sentimentul ca ea este o carte de PROFETII NEIMPLINITE, Da Vechiul Testament, in cele mari capitole ale continutului lui ( organizational, istoric, filosofic si profetic ) este o carte de : 1. Ceremoniale neexplicate, 2. Scopuri neatinse, 3. Cautari fara raspuns si 4. Profetii neimplinite. 

CAPODOPERA DESAVARSITA  Sa presupunem acum ca, dupa ce ai citit Vechiul Testament, te intalnesti cu un prieten Crestin si el te convinge sa citesti si Noul Testament. Ce vei descoperi ? il vei citi o data, de doua ori, de trei ori si de fiecare data vei observa ca el este carte a implinirilor. Inca din primul capitol al Evangheliei lui Matei te intalnesti cu foarte curand familiarul: " Ca sa se implineasca .." Domnul Isus care " va mantui pe Poporul Lui de pacatele sale " ( Matei 1:21 ) are o linie genealogica ce urca pana la regele David si chiar pana la Avraam. Prin acestia doi, Dumnezeu I-a daruit lui Israel cele doua legaminte ale " fagaduintei ". Nasterea Lui din Fecioara dezleaga imediat secretul ascuns in Isaia 7:14. " Toate acesta lucruri s-au intamplat  ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin Proorocul, care zice : " iata Fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-i vor pune numele " Emanuel " care talmacit inseamna : " Dumnezeu este cu noi " ( Matei 1:22-23 ). Dupa Matei, citesti despre Domnul Isus ce apartine Noului Testament, a carui nastere, moarte, inviere si inaltare, revenire si domnie sunt inregistrate istoric in Evanghelii, sunt interpretate spiritual in Faptele Apostolilor si in Epistole si sunt anticipate ca si implinite in Cartea Apocalipsei. Toate CEREMONIILE NEXPLICATE din Lege se lumineaza de o noua semnificatie in Moartea Lui ispasitoare, in Invierea si Inaltarea Lui, in slujba Lui prezenta de Mare Preot asezat in Cer la dreapta Tatalui si in promisa intoarcere. Toate cele scrise se refereau de fapt la El - ca de exemplu cele cinci tipuri de jertfe din cartea Leveticul, randuielile de la Cort, intrarea Marelui Preot, o data pe an, in Sfanta Sfintelor cu sangele care trebuia stropit pe altar si re-intoarcerea Lui imbracat cu toate podoabele ca sa dea poporului binecuvantarea.  Cand citesti despre nasterea Mantuitorului si-l auzi pe Inger vestind : " El va fi Mare si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnzeu ii va da scaunul de domnie al Tatalui Sau David.." vezi dintr-o data ca istoriile fara finalizare din Vechiul Testament se reinoada si-si gasesc implinirea in Persoana Lui. Cand citesti invataturile Lui despre Dumnezeu ca Tata si despre dragostea Divina ; cand il auzi spunand : " veniti la Mine, voi cei truditi si impovarati, si eu va voi da odihna .." 

( Matei 11:28 ) ; cand il privesti nu numai inaltandu-Se, ci si trimetandu-l pe Duhul Sfant ca sa locuiasca pentru totdeauna in inimle celor rascumparati, intelegi ca acele CAUTARI FARA RASPUNS din cartile de intelepciune filosofica ale Vechiului Testament si-au gasit insfarsit o duioasa rezolvare. Cat despre PROFETIILE MESIANICE NEAMPLINITE din Vechiul Testament, ele sant realizate deplin in El, incepand cu nasterea Sa si sfarsind cu inaltarea Sa de pe Muntele Maslinilor. Mai mult, El se pretinde pe 

4.

sine a fi tocmai Cel chemat ca sa le inplineasca. Ca in celebra scena petrecuta la Sinagoga: " Astazi s-au implinit toate aceste cuvinte " ( Luca 4:16-21 ). El dovedeste ca este implinitorul profetiilor, prin viata sa lipsita de pacat, prin activitatea Sa insotita de minuni si semne si mai ales, prin Moartea Lui de la Calvar ; 

caci la cine se refereau oare pasaje ca acelea din Isaia 53, daca nu la El, despre care Ioan Botezatorul a spus: " iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul Lumii " ? ( Ioan 2;29 ). Da, Isus este implinirea ceremoniilor, implinirea Istoriei, implinirea cautarilor filosofice si implinirea profetiilor Vechiului Testament. In Vechiul Testament El trebuia sa vina. In Evanghelii El a venit luand chip de om. In Epistole El vine ianuntrul credinciosilor  prin prezenta invizibila a Duhului Sfant. In Apocalipsa, El va reveni incununat cu slava Imparatiei mondiale. Implinirile care I-au marcat cea dintaia venire au certificat caracterul divin al profetiilor din Vechiul Teastament:  si ele au mai facut ceva, au garantat ca si profetiile ramase inca neimplinite, atat din Vechiul cat si din Noul Testament, vor fi la fel de deplin implinite la vremea la care le va suna ceasul prestabilit. Noul Testament este cea mai importanta Carte care a fost scrisa candva. Subiectul ei suprem este Domnul Isus Hristos. Obiectul ei suprem este salvarea fiintelor umane. Proiectul ei suprem este domnia finala a Domnului Isus Hristos in Imparatia nesfarsita ca timp si ca spatiu. Ce mare dreptate si ce profunda intelegere a avut Apostolul Pavel cand a exclamat: " Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava de veci ! Amin. " ( Rom. 11:36, Col. 1:15-18 ). 

SECTE SI INSTITUTII IUDAICE : 

Cand s-a ridicat cortina pentru a lasa sa inceapa actul doi al lucrarilor lui Dumnezeu cu oamenii, decorul pregatit pentru intemeierea Noului Testament era schimbat profund. De la vremea lui Maleahi trecuse aproximativ 400 de ani. Tara trecuse succesiv sub dominarea Sirienilor, Sirienilor, Babilonienilor, Egiptenilor, Grecilor, la data cand cand incepe actiunea Evangheliilor, se afla sub stapanirea Romanilor. Cei intorsi din robia babiloniana s-au dezvoltat intr-o natiune numeroasa, cu traditii specifice noi. Evreii se numeau acum Iudei, iar religia lor se intitutionalizase, cristalizandu-se sub numele de " iudaism ". Pe langa preoti si Leviti au aparut noi secte si grupari : Saducheii, Carturarii, Fariseii, Irodianii si Zilotii, " Sinagoga ", nascuta departe de Templu in robia babiloniana, s-a asezat definitiv in viata religioasa devenind centru de inchinaciune si de studiere a Legii. In Stat, sub autoritatea politica si religioasa a Romei, a luat fiinta un corp de autoritate iudaic numit " Sinedriu ". Daca ar fi sa sintetizam Iudaismul in numai doua cuvinte acestea ar fi " atasamentul " fata de Lege si " asteptarea " mesianica. Nu toti Iudeii aveau insa aceste doua trasaturi in aceiasi masura. Pentru a intelege climatul in care a venit Domnul Isus este bine sa descriem fiecare din noile asezaminte si grupari religioase din Israel. 

1. SINAGOGA. Desi aparuta in timpul robiei babiloniene, numele ei nu apare nicaieri in cartile Vechiului Testament. Nici macar ultimul dintre Profeti nu o pomeneste. Cum trecem insa in Noul Testament Sinagoga este intalnita pretutindeni. Asezamintele ei sant comune in fiecare localitate din Israel, dar le intalnim si dincolo de granite, in comunitatile evreesti stabilite in " Diaspora ". Ideea de baza a existentei Sinagogii era " studiul si educatia religioasa in textul Scripturii " ( Matei 4: 23; 9: 35: Luca 4:15, 44: Fapte 13:5; 15; 14:10; 23;19 ). Interesant este faptul ca forma de autoritate exercitata in Sinagoga era congretionala. Nu Preotul, ci adunarea avea ultimul cuvant in luarea deciziilor. Cand erau prezenti, preotii se bucurau de cinste, dar nu si de privilegii speciale. functia lor era privita ca fiind legata mai mult de Templu, acolo unde slujirea lor era ereditara. Conducatorii Sinagogii nu-si puteau transmite autoritatea urmasilor lor, functiile erau hotarate prin alegerea si votul adunarii. Numele celor care conduceau era de " fruntasi " ( Marcu 5:22; Fapte 13:15 ). Pe langa acestia functionau " diaconii " care se ocupau cu lucrarile materiale. Unul dintre ei se numea " cazan " si slujba lui era sa urmareasca citirea corecta a textelor. Erau apoi altii care se ocupau cu ingrijirea sulurilor sfinte, cu sunarea din trambita, pentru a anunta intrarea in Sabat, cu aprinderea candelelor, cu curatenia si cu aplicarea pedepselor corporale. Acesti lucratori ai Sinagogii mai sunt numiti in Biblie si : " ingrijitori " ( Luca 4:20 ) sau " flacaii " ( Fapte 5:6 ). Oricate defecte au avut si oricat de nevrednici au fost cei care le-au condus, Sinagogile au avut o contributie foarte pozitiva in pastrarea credintei in popor. Faptul ca acolo se citea cu regularitate Legea si se explica Poporului voia lui Dumnezeu, le-a transformat in faclii spirituale care luminau in noaptea de intuneric spiritual din jur. 

2. CARTURARII. Desi apar ca unele din cele mai neatractive personaje ale Evangheliilor, carturarii au indeplinit una dintre cele mai importante slujbe spirituale din Israel. Datoria lor era sa multiplice prin copiere exemplarele scrierilor sfinte. Cu timpul ei au ajuns sa cunoasca extraordinar de bine " litera " Scripturii si treceau in popor drept o clasa chemata sa informeze si sa corecteze in probleme de invatauri  Biblice. Luca ii numeste " invatatori ai Legii " ( Luca 7:30). Orgoliul lor scolastic i-a pus repede in conflict cu Domnul Isus, care desi nu studiase in nici una din scolile lor, isi permitea sa interpreteze Scriptura in fata 

5.

poporului intr-un fel nou si nemaiintalnit in " traditie ". Popularitatea " Invatatorului " din Nazaret era vesnic o pricina de invidie pentru clasa Carturarilor ( Matei 7:28-29 ).

3. SADUCHEII. Potrivit traditiei, numele acestei grupari se trage de la preotul Tadoc, care a functionat ca 

Mare Preot pe vremea lui David si Solomon. ( 2 Cron.31:10; Ezec.40:46; 44:15; 48:11 ), in vremea Domnului Isus, numele de " saducheu " acoperea intreaga clasa a preotimii lui Israel. Ei au detinut puterea politica si au constituit grupul care a condus viata civila din iudaism in timpul dinastiei irodiene. Ca specific religios, Saducheii aderau cu strictete la interpretarea literara a Legii, dar nu credeau in existenta Ingerilor si spiritelor ( Fapte 23:8 ). Pare curios, dar aceasta fractiune religioasa din poporul evreu nu credeau nici in nemurirea sufletului, nici in existenta de dupa moarte. Ei simbolizeaza in grup, decadenta celor chemati sa calauzeasca spiritual poporul. Opozitia lor fata de Domnul Isus a fost fioroasa. Ana si Caiafa si-au dat mana in noapte ca sa-L rastigneasca, iar dupa inaltarea la Cer, preotimea a continuat sa staruiasca in necredinta si au dezlantuit o crunta persecutie impotriva Bisericii " Insa Marele Preot si toti cei care erau cu el, in partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizma, au pus mainile pe Apostoli aruncand-ui in temnita de obste ".

 ( Fapte 5: 17 - 18 ). Necredinta lor in vesnicie ia facut sa fie " oportunistii " vremii. Compromisurile lor cu stapanirea Romana i-au ajutat sa-si mentina pozitiile si puterea. Urati in taina de popor, eu au disparut de indata ce, dupa distrugerea Ierusalimului, a incetat si suportul lor din partea autoritatilor Imperiale. Printr-o providentiala potrivire, preotia ca grup a incetat in Israel, tocmai in ceasul in care " Marele Preot , Isus Cristos si-a inceput misiunea in Slava ( Evrei 4:14-16 ). Spre fericirea lor, nu toti au staruit in greselile Saducheilor. In cartea Faptele Apostolilor citim urmatoarele : " Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim si o mare multime de Preoti veneau la credinta " 

( Fapte 6 : 7 ).

 4. FARISEII : Aceasta a fost cea mai mare si mai influenta grupare din vremea Vechiului Testament. Numele lor este derivat de la verbul " Paras ", " a separa ". Dorinta cea mai mare a Fariseilor era sa traiasca separati de rau. Ei aveau o existenta plina de restrictii si se abtineau de la contactul cu lumea si cu persoanele sau lucrurile " necurate ". De dimineata si pana seara, Fariseii treceau prin nenumarate ceremonii de curatire. Ritualul spalarii fusese ridicat de ei la acelas nivel cu practicarea rugaciunii. A fi Fariseu insemna a avea un anumit punct de vedere asupra vietii. Un Iudeu putea fi Carturar si Fariseu in acelasi timp, deoarece a fi Carturar insemna a avea o anumita meserie, in timp ce a fi Fariseu insemna a adera la un anumit punct de vedere. Desi carturarii si farisei sant pomeniti aproape intotdeauna impreuna, nu toti carturarii au fost farisei. Acelasi lucru se poate spune si despre Farisei si Preoti. Puteai sa fi Preot si sa fi Fariseu, dar realitatea a fost ca prea putini Preoti au avut spiritul Fariseilor, majorittaea lor au aderat la partida Saducheilor.  Spre deosebire de Saduchei, Fariseii aderau la o interpretare foarte alegorica a Legii. Dincolo de textul scris, ei au adaugat o sumedenie de reguli si randuieli care au format in timp " traditia " religioasa a lui Isael. Esenta invataturii Fariseilor a fost o imbinare paradoxala intre ingustimea ascetica celor care voiau sa tina cu credinciosie Legea si monumentala mandrie orgolioasa a firii pamantesti. Singura cale pentru impacarea acestor doua extreme a fost " fatarnicia " ( Matei15:1,7; 16:1-3; Matei 23:13-36). 

Fariseii tineau mortisi la respectarea " formelor " care le ascundeau trista realitate a goliciunii spirituale interioare. Dintre toate gruparile religioase, Fariseii au fost cei mai aprigi dusmani ai Mantuitorului. In ravna lor nebuna, ei il pandeau la fiecare pas sa-L prinda calcand prevederile Legii. Domnul Isus I-a infruntat de multe ori in public scotandu-le la iveala superficialitatea, fatarnicia si lipsa de intelegere spirituala a Scripturilor. Dupa inaltarea Domnului Isus la Cer, un alt Fariseu, " crescut in cea mai ingusta partida " a acestui ordin, a persecutat furibund Biserica. Dumnezeu a avut insa Har si pentru dusmanii Lui . Pe drumul Damascului, Saul din Tars a fost trantit in praful pamantului si a fost mantuit printr-o totala prabusire launtrica ( Fapte 7:58; 8:1; 9:1-6; 26:4-11; Filip 3:4-6 ).

5. IRODIENII. Aceasta garda numita dupa numele dregatorului Irod era un fel de politie neoficiala a Templului. Sub ochiul ingaduitor al stapanirii romane, Irodienii patrulau prin curtile Templului si prin oras cautand sa impuna norodului hotararile dregatorului. Romanii nu aveau acces in Templu si nici nu erau prea interesati in disputele religioase interne ale Iudeilor, asa ca ei au ingaduit existenta acestei forte politienesti independente ( Mat. 22:16; Marcu 3:6 ).

6. ZILOTII. Membrii acestei grupari erau nationalistii fundemantalisti si fanatici ai vremii. Activand ca o miscarea de guerila sau ca o ceata de haiduci, acesti Evrei erau gata sa-si dea viata pentru eliberarea Israelului de sub stapanirea romana. Virtutea lor suprema era " rascoala " si uciderea unui numar cat mai mare de Romani. Modelul lor suprem de inspiratie era Iuda Macabeul, sub care se rasculase Evreii cu cateva sute de ani inainte si in ciuda fortei militare nesemnificative, reusise sa scuture jugul asupririi straine. In 

6.

cartea Faptele Apostolilor aflam ca multi alti Patrioti Evrei au incercat sa repte isprava Macabeilor si ca rascoalele lor era privite cu simpatie si nadejde de tot poporul ( Fapte 5:35-39). Domnul Isus Si-a ales din aceasta partida pe unul din cei doisprezece ucenicii ai Sai: Simon Zilotul ( Luca 6:15 ).

7. SINEDRIUL. In timpul Domnului Isus, Sinedriul era tribunalul suprem si forul care reglementa si conducea treburile civile si religioase ale natiunii ( Mat. 26:59; Marcu 14:55;  15:1; Fapte 4:15; 5:21; 22:30; 24:20). Pe langa Sinedriul Central functiona o serie intreaga de Sinedrii Locale ( Mat. 5:22 ). Desi nebrii Sinedriului pretindeau ca se trag din astfel de organizatii fondate inca de pe timpul lui Moise, este greu sa trasam Istoria acestui organism mai de vreme de revenirea din robia babiloniana. Sinedriul a luat fiinta numai dupa acel eveniment si numai din cauza ca Poporul nu a mai avut un Imparat sau o Preotie care sa asigure unitatea si indentitatea neamului. Sinedriul este sinonim cu ceia ce intelegem astazi prin " Sinod " sau " Senat ". In Faptele Apostolilor 5:21 acestui organism i se spune ; " Sobor ". ca organizare, sinedriul era constituit din 71 de persoane. Misna si Ghemar, doua culegeri de traditii iudaice, ne spune ca in acest total intrau: 1. Marele Preot, 2. douazeci si patru de " capetenii preotesti ", care reprezentau cele 24 de cete ale Preotimii ( 1 Cron.24: 4,6 ), 3. douazeci si patru de " batrani ", ca reprezentanti ai populatiei civile acestia mai erau numiti si " Batranii Norodului "  ( Mat.21:23; Fapte 4:8, 4. douazeci si doi de " carturari ", experti cunoscatori ai prevederilor civile si religioase ale Legii. Ori de cate ori se aminteste depre Sinedriu se presupune adunarea la un loc a tuturor acestor reprezentanti ai diferitelor fractiuni din Israel. Domnul Isus se refera la Sinedriu atunci cand ii anunta pe ucenici ca : " El trebuie sa mearga la Ierusalim, sa patimeasca mult din partea Batranilor, din Partea preotilor celor mai de seama si din partea Carturarilor ; ca are sa fie omorat si ca a treia zi are sa invieze " ( Mat. 16:21 ). Se prea poate ca Domnul Isus sa fi avut in vedere structura Sinedriului, cu un Presedinte si 70 de membrii, atunci cand Si-a ales 70 de ucenici pe care ia trimis inaintea Lui prin Satele lui Israel ( Luca 10:1 ). S-ar putea ca in chip simbolic, aceasta activitate sa fi anuntat trecerea autoritatii nationale in mainile Lui si ale reprezentantilor Sai. 

CARACTERUL  EVANGHELIILOR. Dincolo de aparenta lor deosebire in tratarea sau aranjarea detaliilor, cele patru evanghelii se bucura de o extraordinara unitate. Din aceasta cauza, nu putini au fost aceia care au incercat sa combine continutul celor patru biografii ale Domnului Isus intr-un fel de 

" Armonie a Evangheliilor ", mai scurta ca lungime si cu evenimentele vietii Domnului Isus aranjate intr-o cronologie definitiva. In ciuda stradaniilor, acea " unica " biografie s-a incapatanat sa nu apara. Singurul lucru realizat a fost acela de a arata ca cele patru Evanghelii sunt autentice in felul in care se verifica una pe alta. De fapt, nu este bine si nu este nici intelept sa " unificam " Evangheliile. Ele nu ne-au fost date cu scopul acesta. A incerca sa le combini intr-o scriere unica, inseamna a fi de acord sa lasi afara tocmai acele deosebiri care le dau identitatea specifica. Cu siguranta ca Duhul Sfant nu Le-a inspirat pentru ca ele sa fie apoi " editate " de noi. Ceia ce au scris evanghelistii nu trebuie alterat in nici un chip. Matei, Marcu, Luca si

Ioan, am putea spune noi, au fost un soi de scriitori " impresionisti ". Relatarile lor nu sunt nici cronici istorice si nici jurnale zilnice ale Domnului Isus. Ele sunt un fel de portrete pictate cu creionul. Intentia celor care le-au scris a fost nu aceia de a ne lasa fise cu date cronologice, ci aceea de a face o descriere a vietii Aceluia care a venit din cer sa mantuiasca Pamantul. 

A incerca sa persisti in lucrarea de armonizare a Evangheliilor inseamna a-ti risipii zadarnic ani pretiosi de studiu. Despre un astfel de " perseverent " incapatanat din Anglia se spune ca ar fi primit urmatoarea replica din partea unui comentator caustic : " El este cu adevarat un  " soi rar de slujitor al Bisericii ", care isi cheltuieste timpul si puterea pentru a impaca patru oameni care nu s-au certat niciodata " Totusi, de ce gasim in Noul Testament patru evanghelii ?

1. Noi credem ca Dumnezeu ne-a dat nu una, ci patru evanghelii, pentru a ne starnii interesul si curiozitatea. In acest context este bine sa ne amintim ca Noul Testament este singura carte din lume in care doctrinele sunt prezentate sub forma unei insiruiri de " scrisori ". Epistolele departe de a fi expuneri formale si academice, sunt scrieri pline de viata, de intriga si eveniment care sunt parca acolo tocmai  pentru a ne capta interesul si pentru a ne face sa patrundem si sa retinem mai usor  " Tainele " vietii crestine. In mod asemanator, faptele vietii Domnului Isus, pe care se intemeiaza intreaga credinta Crestina, sunt aduse inaintea ochilor nostrii, nu prin enumerari plictisitoare, ci prin expuneri vii, putin diferite una de alta, dar toate infatisand aspecte fascinante din existenta uimitoare a Fiului lui Dumnezeu. Pe langa aceasta, este mai bine ca sunt patru Evanghelii, nu numai una si pentru inima indragostita de Cer. Ea poate astfel  sa-l vada mai bine in toata frumusetea Lui pe Acela care S-a coborat din Slava pentru a ne duce pe toti acolo. Pe biroul unui Prieten care-si iubeste foarte mult Sotia, chiar in fata ochilor lui, se gaseste un suport de fotografii in care sunt montate, nu una, ci patru fotografii ale ei. L-am intrebat de ce le-a asezat toate intr-un 

7.

singur loc. Mi-a raspuns simplu ca nu a putut sa se opreasca la una singura din ele. In mod singular, fiecare dintre ele reda ceva caracteristic in figura celei iubite. Exista zile cand una din ele ii mangaie mai mult inima. Alteori, o alta ii este mai draga, Desi mintea a incercat sa faca o selectie, inima nu a fost multumita 

decat atunci cand toate patru au fost pastrate impreuna. Oare inima noastra nu se afla in aceiasi postura ? Ne-am mai putea lipsi astazi de vreuna dintre cele patru Evanghelii ? Si daca am vrea sa le micsoram numarul, pe care am fi gata s-o lasam la o parte ? Dumnezeu a stiut ca avem nevoie de fiecare dintre ele.

2. Exista apoi o paralela fascinanta intre specificul celor patru Evanghelii si chipul celor patru " fapturi vii "

aratate in viziunea din inceputul cartii profetului Ezechiel. Cele patru " fapturi vii " sau " Heruvimi " sunt descrise de Ezechiel astfel : " Cat despre chipul fetelor lor era asa : inainte, toate aveau o fata de Om, la dreapta lor, toate patru aveau cate o fata de Leu, la stanga lor, toate aveau cate o fata de Bou, iar apoi, toate patru aveau cate o fata de Vultur " ( Ezechiel 1:10 ). 

Leul simbolizeaza puterea suprema, domnia; Omul, inteligenta cea mai inalta; Boul, slujirea cea mai umila; Vulturul pluteste majestuos pe cer, pentru taina si pentru Divinitate. 

In Matei ne intalnim cu Mesia - Imparatul " Leul ".

In Marcu dam de Robul Domnului venit sa slujeasca " Boul ".

In Luca il vedem pe Fiul Omului " Omul "

In Ioan ne ridicam privirea la Fiul lui Dumnezeu " Vulturul ".

Avem nevoie de toate aceste patru imagini pentru a intregi adevarul. Ca Suveran, Domnul Isus a venit sa domneasca. Ca Rob al Domnului, El a venit sa slujeasca si sa sufere. Ca Fiu al Omului, El a venit sa fie partas si sa se identifice cu noi. Ca Fiu al lui Dumnezeu, El a venit sa ni-L arate pe Tatal si ca sa ne rascumpere intorcandu-ne acasa. Cat de minunata este aceasta intrepatrundere de caractere - suveranitate si smerenie; umanitate si dumnezeire !

3. Cifra "4" este importanta si ca semnificatie. In limba originala in care au fost scrise cartile Bibliei, literele aveau si semnificatia cifrelor. Din aceasta cauza, exista o corespondenta numerica a cuvintelor. De exemplu, "3" si "7" sant reprezentative pentru persoana dumnezeirii si pentru notiunea de perfectiune. Cifra "4" este in mod special reprezentativa pentru om, creiatura terestra, iar "6" il reprezinta pe om ca pacatos. Punand aceste lucruri impreuna, intelegem cum cifra "666" din cartea Apocalipsei este simbolica pentru 

" omul pacatului care se da drept Dumnezeu ", Anticristul. Domnul Isus are corespondent numeric valoarea "111" iar El se infrunta cu "666" pentru a reface perfectiunea creatiei dumnezeesti : "777" .

Revenind la cifra "4" ca simbol al omului asezat in circumstantele terestre este suficient sa spunem ca aproape toate sectoarele noastre de existenta sunt conditionate de ea:

a. Orientarea noastra geografica este reglementata de existenta celor 4 puncte cardinale: Est, Vest, Nord, Sud. 

b. Orientarea noastra in lumea inconjuratoare este reglementata de cele 4 dimensiuni : lungime, latime, adancime, inaltime.

c. Exista 4 anotimpuri terestre: Primavara, Vara, Toamna, si Iarna ; si tot in 4 parti este impartita ziua terestra : dimineata, dupa-amiaza, seara si noaptea. 

d. Cei din vechime si-au dat seama ca traim intr-o lume compusa din patru " elemente " materiale fumdamentale : pamantul, aerul, focul si apa. 

e. tot in numar de patru sunt si membrii familiei umane : Tatal, Mama, Fiul si Fiica. 

f. Si tot patru sant si fazele Lunii care reglementeaza procesiunea calendaristica a lunilor anului.

g. inca de la inceputurile omenirii, relatate de cartea Genezei, ni se spune ca organizarea Societatii umane ca grup se face dupa factorul numeric 4: " iata spita neamului fiilor lui Noe: ... Acestia sant fii lui... dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor " ( Gen 10:5,20,31 ).

Aceiasi impartire dupa factorul numeric "4" o gasim mentionata de sapte ori in cartea Apocalipsei 

( Apocalipsa 5:9; 7:9; 10:11; 11:9; 13:7; 14:6; 17:15 ). Si in Geneza si in Apocalipsa, ordinea sau numirea categoriilor este uneori diferita, totusi, intotdeauna numarul lor ramane invariabil 4!

Numarul "4" asezat alaturi de Evanghelii ne trimite cu gandul la solutia pe care Dumnezeu o ofera pentru rezolvarea problemei omului. 

4. Cele patru Evanghelii imbratisaza intr-un mod semnicativ si intreaga umanitate in toate compartimentele ei rasiale si culturale. Matei, asa cum vom avea ocazia sa vedem, isi scrie Evanghelia pentru Evrei. Marcu , insotitor de calatorie al lui Petru isi scrie Evanghelia avandu-i in obiectiv pe cei care care rationau potrivit cu structura romana. Luca, medicul personal si insotitorul lui Pavel, isi adapteaza relatarea la gandirea greaca. Ioan, a carui scriere ocupa o pozitie unica datorita faptului ca el depaseste pozitia Istoricului trecand 

8.

in aceia a celui care explica semnificatiile profunde ale evenimentelor vietii lui Hristos, isi scrie Evanghelia la mult timp dupa ce celelalte trei erau in circulatie si se adreseaza prin excelenta Bisericii. Scopul lui Ioan este sa dea un raspuns ereziilor aparute in Biserica si sa-l prezinte pe Hristos " in toata majestuasa Lui 

Dumnezeire ". Fara a face deosebiri rasiale, Ioan ofera intregii Omeniri " Harul si Adevarul " venite la noi prin " Cuvantul, care S-a facut trup ". Inca de mult s-a facut observatia ca cele trei Popoare din vechime - Iudeii, Romanii si Grecii - reprezinta, mai bine ca oricare altele, trei tipuri umane care persista sa convetuiasca in intreaga istorie a omenirii. Ele simbolizeaza religiozitatea,  cultura si administratia ( in mod special administratia legala si comerciala ). Primele trei Evanghelii au vorbit deci specific atunci si continua sa vorbeasca si astazi, in timp ce cea de a patra le incununeaza mesajul oferindu-l lumii intregi pe "Cel ce 

S-a facut Cuvant, ca o comunicare dumnezeiasca data omenirii ". 

Este evident ca scrierea lui Matei trebuie sa fie cea dintai dintre toate cele patru si trebuie asezata chiar la inceput, intrucat Evanghelia lui " leaga " continutul celor doua Testamente. La fel de clar este ca Ioan trebuie asezat la urma. Clarificarile si completarile aduse de el, la o data cand ceilalti evanghelisti lasase de mult pana din mana si cand istoricitatea lui Hristos fusese suficient de bine scrisa in cronici, trebuiesc citite ca o largire a Orizontului dincolo de marginile lumii noastre intre realitatile si chemarile lumii divine. 

Este minunat ca la Matei " Evanghelia Imparatului " sa se termine cu invierea, data ca o suprema dovada de " incoronarea caracterului mesianic al Domnului Isus Cristos ". 

Este minunat ca la Marcu " Evanghelia Robului Smerit " sa se incheie cu " inaltarea Celui Smerit " spre locul de dominare in Slava. 

Este minunat ca in Luca " Evanghelia Omului Desavarsit "  in fapta si caracter sa se termine cu 

" promisiunea multiplicarii acestei vieti in randul multimilor de urmasi ".

Este cu desavarsire minunat ca Ioan, in " Evanghelia desavarsitului Fiu al lui Dumnezeu "  sa se incheie 

" anuntand tuturor ca Domnul Isus va revenii ca sa-si desavarseaca lucrarea inceputa ". 

In numarul lor de patru, in specificul lor si in paralelele care le aseamana si le contrasteaza, Evangheliile alcatuiesc o capodopera de diversitate in unitate. Mesajul lor catre lumea noastra este complet si inconfundabil. La ceea ce s-a scris nu mai este nevoie sa se adauge nimic, iar din cele scrise, nimic nu trebuie eliminat. In fata acestei desavarsiri, mintea noastra se pleaca cu adoratie si cu uimire, asemenea celui care, insetat fiind, a gasit apa proaspata de izvor si o soarbe cu extatica incantare. 

                                                          MATEI 

Titlul : In originalul grec, Evanghelia poarta titlul : " Kata Mataion ", " dupa Matei. 

Autorul : Experienta convertirii lui Matei ne este data de el insusi ( Mat. 9:9-17 ). Numele lui cel vechi, 

" Levi, fiul lui Alfeu " ( Marcu 2:14 ), este inlocuit cu Matei care talmacit inseamna " darul lui Dumnezeu ".

Probabil ca aceasta porecla i-a fost data ca o amintire a Harului pe care i l-a facut Domnul Isus atunci cand L-a chemat la Sine. Aduceti-va aminte ca Matei si-a deschis inima si casa ca sa-L gazduiasca pe Domnul Isus. Nu numai atat, dar, asa cum a remarcat un comentator, Matei si-a luat cu sine si pana atunci cand a parasit vama ca sa-L urmeze pe Domnul Isus. Mainile lui care nu de mult servise inrobirea si jaful, s-au dat in intregime Domnului Isus. 

Continutul cartii : Nici una din cele 4 Evanghelii nu este o biografie in sensul modern al cuvantului. De fapt, Apostolul Ioan isi exprima indoiala ca o astfel de biografie ar fi fost posibila de intocmit vreodata : "Mai sunt multe alte lucruri pe care Le-a facut Isus, daca ar fi fost scrise in amanuntime, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi incaput toate cartile care s-ar fi scris " ( Ioan 21:25 ). Matei il prezinta pe Domnul Isus  drept Imparatul mesianic promis de Dumnezeu Israelului ( Mat. 1:23; 2:2,6; 3:17; 4:15-17; 21:5, 9; 22:44,45; 26:64; 27:11, 27-37 ). Fiind obisnuit sa tina evidente sistematice, fostul vames ne da o cronica foarte ordonata a vietii si misiunii imparatesti a Domnului Isus in debutul misunii Sale publice : ( Matei 4:23 ). Aceiasi proclamatie au fost trimisi s-o faca si cei 12 Apostoli ai Domnului Isus ( Matei 10:1-7 ).

Cuvinte cheie si teme carcateristice : Numirea " imparatia cerurilor " apare de 28 de ori in textul Evangheliei lui Matei si nici o data in celelalte scrieri ale Noului Testament. Evanghelistul foloseste 130 de citate din cartile Vechiului Testament pentru a le dovedi Evreilor ca Isus Hristos este Mesia. Expresia : " ca sa se implineasca ceia ce fusese vestit prin prooroci " este folosita de 9 ori de Matei si nici ea nu apare in textul vreuneia dintre celelelate Evanghelii. 

Evanghelia lui Matei este singura in care este mentionat cuvantul : " Biserica " ( 16:18; 18:17 ).

Termenul grecesc folosit " Eclesia " inseamna " adunarea celor chemati afara cu un scop ", sau " multimea celor pusi de o parte ". in Vechiul Testament, Israel fusese " poporul ales al lui Dumnezeu ". Situatia acesta 

9.

incepuse o data cu chemarea lui Avraam si cu punerea lui de o parte ( Gen. 12:1; Deut.7:6-8 ). De fapt Stefan numeste natiunea lui Israel chiar cu termenul de " Biserica " atunci cand spune : "  El este acela care, in adunarea israelitilor din pustie ..." ( Fapte 7:38 ). Evreii fusese poporul " pus de o parte de Dumnezeu ". 

In Noul Testament, Biserica nu mai este compusa numai din Evrei. In aceasta adunare nu se mai fac distinctii rasiale ( Galat. 3:28 ). Din ea pot face parte si Evreii si cei dintre Neamuri. Chiar si Matei, care scrie in mod special evreilor, are in Evanghelia lui elemente " universaliste " care ii includ si pe cei dintre Neamuri. Iata numai cateva exemple : Magi din rasarit vin sa se inchine pruncului Isus ( Matei 2:1-12 ), Domnul face minuni printre cei dintre Neamuri si chiar ii lauda pentru credinta lor ( Matei 8:5-13 ); 15:21-28 ), Imparateasa din Seba este laudata pentru osteneala pe care a depus-o ca sa vina sa auda intelepciunea lui Solomon, primita de la Dumnezeu. ( Matei 12:42 ). In ceasul hotarator al misiunii Sale, Domnul Isus se intoarce la o profetie facuta despre Neamuri ( Matei 12:14 -21 ), chiar si in pildele pe care le da, Domnul Isus arata ca binecuvantarile refuzate de Israel vor fi impartite Neamurilor ( Matei 22:8-10; 21:40-46 ). Predica rostita pe Muntele Maslinilor promite ca mesajul Evangheliei " va fi propavaduit in toata lumea, ca sa slujeasca drept marturie tuturor neamurilor " ( Matei 24:14 ), iar inputernicirea data ucenicilor dupa inviere este de a se duce sa faca ucenici " din toate neamurile " Matei 28:19-20 ). 

                                                       CUPRINSUL CARTII 

1. APARITIA IMPARATULUI  1 - 10          timpul impreuna cu grupul restrans al ucenicilor )     

A. Persoana Sa ( cap. 1-4 )                               A.Inainte de marturisirea lui Petru ( 14:1-16:12 )

B. Principiile Sale ( cap. 5-7 )                          B. Marturisirea lui Petru  ( 16:13-28 )

C. Puterea Sa ( cap. 8-10 )                                ( Cea dintai anuntare a Crucii - 16:21 ) 

" Imparatia cerurilor este aproape " ( 3:2; 4:17; 10:7 )       C. Dupa marturisirea lui Petru ( 17:1-20:34 ) 

2. RASCOALA IMPOTRIVA LUI 11-13     ( A doua anuntare a Crucii - 17:22 )

A. Mesajul Sau este respins (11:1-9 )                ( A treia anuntare a crucii - 20:17-19 ) 

B. Lucrarea Lui este negata ( 11:20-30 )           4. LEPADAREA IMPARATULUI 21 -27

C. Principiile Lui sunt respinse ( 12:2-21 )        ( De aceia va spun ca imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi..21:43 )

D. Persoana Lui este atacata ( 12:22-50 )          A. Prezentarea Lui ca Imparat ( 21:1-16 )

E. Urmarea : Imparatia devine o " taina " refuzata             B. Infruntarea cu conducatorii ( 21:17-23:39 )

acelei generatii ( pildele imparatiei din cap. 13 )                C. Mesajul Sau profetic ( 24-25 )         

3. RETRAGEREA IMPARATIEI 14-20       D. Suferintele si moartea Sa ( 26-27 ) 

( Domnul paraseste multimile pentru a petrece                   5. INVIEREA IMPARATULUI  28

============================================================================

                                          MARCU. 

Titlul : In originalul grec, cartea poarta titlul : " Kata Markon ", " dupa Marcu ".

Autorul : Sa trecem in revista mai intai ceea ce stim despre acest personaj : 

a. Mama lui s-a numit Maria ( Mariam - in ebraica ), iar el insusi a purtat un nume evreesc " Ioan " si unul roman " Marcus ", ceea ce ne poate arata sau ca a avut Tata roman sau ca Tatal sau isi castigase ( sau cumparase cetatenie romana ( Fapte 22:28 ). 

b. Familia lui s-a bucurat de o oarecare stare materiala, subliniata de altfel si de prosperitatea Unchiului sau Barnaba ( Fapte 4:37 ).

c. In casa lor s-au intalnit adeseori ucenicii Domnului Isus dupa inaltarea Invatatorului lor la cer. De fapt, Ioan Marcu a fost prins fara voia lui in lantul evenimentelor si se pare ca era cat pe ce s-o pateasca pentru amestecarea lui in anturajul care-l insotea adesea pe " Rabinul din Nazaret ". Cu siguranta ca el este acela despre care se vorbeste in Marcu 14:51-52. " Dupa El mergea un tanar, care n-avea pe el decat o invelitaore de panza de in. Au pus mana pe el : " dar el si-a lasat invelitoarea si a fugit dezbracat ".Numai Ioan Marcu putea cunoaste si scrie asemenea detalii despre propria lui patanie !

d. Despre Marcu mai aflam si ca a fost " fiul lui Petru " : " Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon , va trimite sanatate. Tot asa si Marcu, fiul meu " ( 1 Petru 5:13 ). Aceasta exprimare plina de afectiune ne arata doua lucruri : ca Petru l-a " nascut " pe Marcu in credinta crestina si dealungul intregii sale vieti, Marcu a continuat sa fie un fiu al lui Petru. Exista evidente clare ca intre cei doi au fost legaturi comune de slujire. 

10.

Papias, unul din presbiterii Bisericii din secolul intai, scrie ca Ioan Apostolul a spus urmatoarele : " Marcu, fiind Traducatorul lui Petru, a notat totul cu fidelitate, nu intr-o ordine cronologica a evenimentelor, caci el n-a umblat cu Domnul, ci doar a auzit pe Petru povestind ". Se pare ca Petru, Pescar, lipsit de o educatie 

aleasa, a continuat sa vorbeasca cu predilectie limba aramaica si ca de cate ori a a trebuit sa vorbeasca in afara Iudeii l-a folosit pe Ioan Marcu ca interpret. Ani de-a randul deci, Ioan Marcu a fost " gura " prin care Petru a vorbit Neamurilor. Probabil ca dupa moartea Marelui Apostol, oamenii l-au indemnat pe Ioan Marcu sa continuie sa le povesteasca ceea ce spusese Petru. Spre batranete, Marcu, insus a asternut pe hartie viata Domnului Isus asa cum o stia de la Petru si aceasta scriere a lui a devenit cea de a doua Evanghelie asezata in Noul Testament. Cine o va citi, stiind toate acestea, va recunoaste usor pasajele in care este evidenta contributia lui Petru si isi va explica de ce aceasta scriere " din memorie " este mai scurta decat toate celelalte trei evanghelii. 

Continutul cartii: Desi a stiut multe despre Domnul Isus, Evanghelia dupa Marcu este cea mai scurta dintre cele patru evanghelii. Toti cei care au studiat Evanghelia lui Marcu au remarcat ca este o carte de actiune. Marcu nu este preocupat nici de implinirea profetiilor si nici de de clarificarea genealogiilor. Discursurile, atunci cand apar, sunt date in forme prescurate. Nu intalnim in textul lui Marcu nici un fel de genealogie a Mantuitorului. Accentul este pus pe activitatea depusa de Domnul Isus in slujba oamenilor.  

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Evanghelia lui Marcu nu are nici un fel de introducere. Toate celelalte au un cuvant de lamurire sau un preambul care sa prezinte scopul scrierii. Marcu trece direct la redarea faptelor vietii Domnului Isus. Cuvantul caracteristic lui Marcu este : " Indata ". El este repetat mereu, de parca autorul ar fi dorit sa ne atraga atentia ca personajul pe care ni-L prezinta este mereu grabit si ocupat cu lucrarea pe care a venit sa o faca. Marcu nu reda discursurile Domnului Isus, dar ne da in schimb minunile savarsite de El. In textul Evangheliei sale gasim nu mai putinde 20 de minuni savarsite de Domnul. Tema Evangheliei lui Marcu este : " Hristos- Robul " si se gaseste in textul din Marcu 10: 45: 

" Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata, rascumparare pentru multi.

                                                 CUPRINSUL CARTII

1. Slujirea lui Hristos ca Rob, 1-10                    2. Sacrificiul lui Hristos ca Rob, 11-15

A. Pregatirea, 1:1-13                                             A. Duminica, Intrarea triumfala in Ierusalim, 11:1-11

1. prin misiunea lui Ioan Botezatorul, 1:1 -13       B. Luni: Blestemarea smochinului si curatirea Templului, 

2. prin botezul Lui, 1:9-11                                     11:12-19

3. prin ispitirile Lui 1:12-13                                   C. Marti; Discursuri si invataturi, 11:20-13:37

B. Propavaduirea lui, 1:14-20                                D. Miercuri: Uns de Maria si tradat de Iuda, 14:1-11

C. Puterea Lui, 1:12-3:12                                       E. Joi: Cina si Tradarea, 14:12-52

D. Anturajul Lui 3:13-35                                        F. Vineri: Judecata si patimire, 14:53-15:47

E. Pildele Lui 4:1-34                                              3. Biruinta lui Hristos ca Rob, 16. 

F. Prerogativele Lui 4:35-9:1                                 A. Duminica; Invierea Lui, 16:1-8

G. Prevestirile Lui 9:2-50                                       B. Aratarile Lui, 16:9-18

H. Predicarea din Petru, 10:1-52.                           C. Inaltarea Lui, 16:19-20

============================================================================

                                           LUCA . 

Titlul : In originalul grec, cartea poarta titlul: " Kata Loukon ", " Dupa Luca ".

Autorul : Din introducerile pe care le gasim la inceputul " Evangheliei lui Luca " si a cartii " Faptele Apostolilor " se vede foarte clar ca ambele au fost scrise de un singur autor: " Luca " si ca amandoua au fost destinate aceluiasi om: " Teofil ". Cine a fost acest Luca ?

1. Un tovaras de calatorie al lui Pavel. Schimbarea de la " au trecut atunci prin Misia " din Fapte16:8, la 

" Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducem in Macedonia..." din 16:10 ne spune ca Luca s-a alaturat Apostolului Pavel la Troa. Dupa aceasta, Luca devine tovarasul de lucru nedespartit al lui Pavel. Cu el calatoreste in Filipi ( 16:12 ), iar sase ani mai tarziu tot cu el pleaca din Filipi ( 20:6 ). Sunt impreuna la Ierusalim 12:17 ), cand multimea dezlantuita incearca sa-l linseze pe Pavel. Sunt impreuna in cei doi ani de detentie la Cezarea ( 27:27 si 27:1 ). Impreuna sunt si in calatoria plina de peripetii inspre 

11.

Roma, cand se sparge corabia cu ei ( 27:1- 28:16 ). Impreuna sunt la Roma, cu ocazia procesului judecat de Nero si tot impreuna sunt, se pare, in ultimile clipe inainte de martirajul Marelui Apostol Pavel. ( Col.4:14; 2, Tim. 4:2 ; Filimon 24 ).

2. Medic iubit de Apostoli. aflam acest lucru de la incheierea scrisorii lui Pavel catre Biserica din Colose : 

" Luca, Doctorul prea iubit... " ( Col. 4:14 ). Probabil ca Luca a dat ingrijiri medicale multora si in multe locuri, ajungand sa fie iubit si pretuit de Biserici. Daca citim bine vedem ca si insotirea cu Pavel in multe locuri s-a facut intr-o vreme cand Pavel avea nevoie de ingrijire medicala in urma unui atac acut de o boala de ochi ( compara " Galatia " din Fapte 16:6 cu " noi " din 6:10 si Galteni 4:13-15 ).

Continutul cartii: Evanghelia lui Luca poate fi denumita " Evanghelia Omului Isus Hristos. Acesta afirmatie nu este o blasfemie care neaga dumnezeirea Celui nascut in Nazaret, ci este o proclamare a " intruparii " care a facut posibila " ispasirea si rascumpararea ". Luca ni-l prezinta pe Domnul Isus ca descendent nu numai al lui Avraam ( Lucrarea lui Matei ), ci si al lui Adam, stramosul tuturor oamenilor. 

( vezi genealogia din cap. 3:23-38 ). Prin aceasta el aseaza in suvoiul scurgerii istoriei umane, ca Cel venit nu numai sa participe deplin, dar si sa reaseze omenirea in prerogativele pierdute de neascultarea lui Adam. Invierea Domnului Isus dintre cei morti este o dovada data tuturor de Dumnezeu ca " in Isus " se poate reveni " acasa ". Viata vesnica este oferita inca o data omenirii prin Golgota. Hristos a venit sa se faca pentru un timp " ca noi " pentru a putea sa ne faca pentru vesnicie " ca El ".

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Faptul ca a stat atat de mult alaturi de Pavel il face pe Luca sa fie legatura fireasca intre Dumnezeul Evreilor, prin Apostolul Neamurilor catre oamenii de pretutindeni. Influenta exercitata de propovaduirea lui Pavel este evidenta in teologia Evangheliei scrisa de Luca. Remarcati cum in capitolul: " Instituirea  Cinei Domnului " asemanarile merg chiar si pana la folosirea acelorasi cuvinte. 

                                                  CUPRINSUL CARTII

 Prefata : Metoda si scopul scrierii, 1:1-4 A                                   3. Fiul Omului este lepadat, 9:51-19:27

1. Fiul Omului, 1:5-4:13                                              A. Refuzat de Samariteni, 9:51-56

A. Anuntarea nasterii lui Ioan Botezatorul, 1:5-25        B. Refuzat de Oamenii din preajma, 9:57-62

B. Anuntarea nasterii Fiului Omului, 1:26-56                C.Trimiterea celor saptezeci, 10:1-24

C. Nasterea lui Ioan Botezatorul, 1:57-80                      D. Refuzat de un Invatator al legii, 10:25-37

D. Nasterea Fiului Omului, 2:1-20                                 E. Primit in Betania, 10:38-42 

E. Pruncul Isus adus la Templu, 2:21-38                       F.  Despre Rugaciune, 11:1-13

F. Copilul Isus adus la Templu, 2:39-52                        G. Refuzat de Neam, 11:14-36

G. Botezul Fiului Omului, 3:1-22                                   H. Refuzat de Farisei si Carturari, 11:37-54

H. Genealogia Fiului Omului, 4: 1-13                            I.  Refuzat dar ii mai invata o data, 12:1-19:27

2. Slujirea Fiului Omului, 4: 14-9:50                          4. Fiul Omului este osandit, 19:28-23:56

A. Inceputurile slujirii Lui, 4:14-30                               A. Duminica : 19:28-44                               

B. Autoritatea slujirii Lui, 4:31-6:11                              B. Luni: 19: 45-48

C. Tovarasii Sai de lucru, 6:12-49                                  C. Marti: 20:1-21:38

1. Chemarea Ucenicilor, 6:12-16                                    D. Miercuri : 22:1-6

2. Caracteristicile Ucenicilor,                                          E. Joi : 22:7-53

( Marea piedica ), 6:17-49                                              F. Vineri : 22:54-23:55

D. Lucrarile slujirii Lui, 7:1-9:50                                   G. Sambata : 23:56

1. slujirea celor bolnavi, 7:1-10                                      5. Biruinta Fiului Omului, 24:1-53

2. slujirea celor morti, 7:11-17                                       A. Biruitor asupra mortii, 24:1-12                                 

3. slujirea celor indoielnici, 7:18-35                               B. Implinitorul profetiilor, 24:13-35

4. slujirea celor pacatosi, 7:36-50                                   C. Biruitor asupra indoelilor ucenicilor, 24:36-43

                                                                                        D. Biruitor daruit Bisericii, 24:44-48

                                                                                        E. Biruitor impartind biruinta, 24: 49

                                                                                        F. Biruitor inaltat in slava, 24:50-53

============================================================================

                                            IOAN . 

12.

Titlul : In originalul grec, cartea poarta titlul: " Kata Ioanen ", " Dupa Ioan ".

Autorul : Despre Ioan stim ca a fost fiul lui Zebedei si frate cu Iacov. Impreuna se ocupau cu pescuitul si s-au intalnit pentru prima data cu Domnul Isus pe malul marii, pe cand isi carpeau mrejele ( Matei 4:21 ) ; 

Marcu 1:19 ). Ioan a avut toata viata lui o relatie deosebita cu Simon Petru, pe care l-a cunoscut inca dinainte de a deveni ucenic al Domnului Isus. Luca 5:10 ne spune ca ei pescuiau impreuna. Probabil ca Petru era inca de pe atunci un om pe care varsta si mai ales personalitatea l-au ajutat sa ocupe o pozitie de lider intre ceillati. Marcu ne spune ca acesti Pescari aveau deja creiata intre ei o anumita intimitate. : " Dupa ce a iesit din Sinagoga a intrat impreuna cu Iacov si Ioan in casa lui Simon si a lui Andrei" ( Marcu 1:29 ).

Pe Ioan si Petru ii intalnim apoi impreuna in grupul restrans de Uncenici pe care ia luat Domnul Isus cu Sine peste tot ( Petru, Iacov si Ioan sant impreuna cu Domnul Isus  pe Muntele schimbarii la fata, in Gradina Getsimani, etc.). Tot impreuna sant trimisi sa pregateasca Pastele inainte de rastignirea Domnului, 

( Luca 22;8 ), impreuna se duc la curtea Marelui Preot ( Ioan 18:16 ), impreuna ii vedem fugind la mormant sa verifice invierea ( Ioan 20:1-10) si tot impreuna ii gasim si dupa inaltarea Domnului Isus la cer, in activitatile bisericii primare ( Fapte 3:1 ). Cei doi fusese tovarasi in meseria de pescari si Mantuitorul i-a transformat in " pescari de oameni " ( Marcu 1:17 ).

Continutul cartii : Spre deosebire de ceilalti trei evanghelisti care s-au straduit sa astearna pe hartie viata Domnului Isus intr-o ordine oarecum cronologica, Ioan porneste in scrierea Evangheliei sale de la cu totul alte premize. Evanghelia lui este gandita ca o necesara " completare " a celorlate trei. Primii evanghelisti ne-au lasat scris de unde a venit Domnul Isus, in ce Satuc a fost nascut, care iau fost Parintii, copilaria, peregrinarile, peripetiile, lucrarile, Moartea si Invierea, dar, concentrandu-se preponderent asupa a ceea ce a facut Domnul Isus, ei nu ne-au spus destule despre cine a fost El de fapt. Supravietuind ca longevitate tuturor celorlalti Apostoli si ajungand sa traiasca intr-o epoca in care Divinitatea, nu Istoricitatea lui Hristos era contestata, Ioan s-a apucat sa scrie, cautand sa-si convinga cititorii ca: " Isus este " nu numai fiul Mariei si al lui Iosif, ci si " Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ". Numai un astfel de Isus a putut aduce oamenilor mantuirea : " si crezand, sa aveti viata in Numele Lui " ( Ioan 20:31 ). Acesta este punctul central in care Ioan se deosebeste de ceilalti evanghelisti. Cei trei il prezinta pe Domnul Isus, iar el merge mai departe si - L interpreteaza. Ei ni-L prezinta pe Domnul din afara, Ioan patrunde mai adanc si ni-L arata asa cum era pe dinauntru. Cei trei subliniaza " omenescul " iar Ioan ne descopera " divinul " din viata, fiiinta si lucrarile Domnului Isus. Sinopticii sunt concentrati asupra faptelor, Ioan ne lamureste doctrinele. Aceste caracteristici care ne coboara in intimitatea fiintei Domnului Isus sunt factorii care ne fac sa " simtim " Evanghelia lui Ioan mai diferit decat pe celelalte Evanghelii. Comentariile asezate de Ioan in jurul 

" rostirilor " Domnului Isus sunt adevarate studii care s-ar cere examinate cu cea mai mare atentie, dar de care nu ne putem ocupa in spatiul restrans al acestei introduceri. 

Cuvinte cheie si teme catacteristice : O alta nestemata a Evangheliei lui Ioan este asezarea intregului plan al mantuirii intr-o secventa de sapte miracole succesive folosite de Domnul Isus. Evanghelistul ne avertizeaza ca el nu a avut intentia sa scrie tot ceea ce stie, ci ca a " ales "anumite intamplari ca sa ajute " sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si crezand, sa aveti viata in numele Lui " ( Ioan 20:30-31 ).

1. Schimbarea apei in vin ( Ioan 2 )                                         " savarsirea mantuirii " ( 6:32-33 ).

" efectul primirii Cuvantului intr-o inima de piatra" ( 2-5 )    5. Umblarea pe mare ( Ioan 6 )

2. Vindecarea fiului unui slujbas ( Ioan 4)                                "un ajutor dincolo de puterile umane "( 6:21 ) 

" acceptarea prin credinta " 4:50 )                                            6. Vindecarea unui orb din nastere ( Ioan 9 ) 

3. Vindecarea ologului ( Ioan 5 )                                              " vedere noua intr-o lume noua " ( 9;3 )                                              

" un raspuns pozitiv la porunca dinvina" ( Ioan 5:8 )                7. Invierea lui Lazar ( Ioan 11 ) 

4. Inmultirea painilor ( Ioan 6 )                                              " nemuritori prin Isus Hristos ( 11:25 )

Primele trei sunt ilustratii pentru conditiile mantuirii, ultimile trei sunt consecintele mantuirii in viata unui credincios, iar cea de a patra este cheia intregii misiuni a lui Hristos. Pentru o intelegere mai buna a Evangheliei lui Ioan, va indemnam sa cititi si comentariile  facute Epistolelor scrise de el. 

Schita generala a Evangheliei lui Ioan urmareste tainic planul intrarii Marelui Preot in CORTUL INTALNIRII.. Prin " iluminare divina " Ioan intelege ca umbrele simbolice din Vechiul Testament au fost implinite in viata Mantuitorului. Cortul dat de Dumnezeu Israelului drept loc de intalnire dintre Divinitate si oameni se transforma astfel intr-o fascinanta anticipare a lucrarii lui Dumnezeu, care, prin Hristos, a vrut sa-si " impace lumea cu Sine " ( 2 Cor.5:19 ). Cei care au citit Evanghelia lui Ioan in limba greaca au ramas surprinsi si incurcati prin faptul ca la inceputul scrierii el proclama : " Si cuvantul s-a facut trup si a LOCUIT printre noi, plin de Har si Adevar. Si noi am privit Slava Lui, o Slava intocmai ca Slava singurului 

13.

nascut din Tata ( Ioan 1:14 ). Acolo unde in limba romana este " a locuit ", in limba greaca  este 

" a cortuluit ", termen imposibil de tradus in limba noastra, pentru ca nu exista. Ceea ce a vrut sa faca Ioan , a fost sa atraga atentia cititorilor ca viata Domnului Isus va fi prezentata ca o " dezlegare " a misterelor 

ascunse in tiparul Cortului Intalnirii ; viata Lui terestra va fi prezentata drept lucrare de Mare Preot strabatand mai intai curtea din afara, apoi Sfanta Camera a Cortului si patrunzand in Sfanta Sfintelor, cu propriul Sau sange pe care-L va turna pe Capacul Ispasirii. 

In cateva ocazii, Domnul Isus se identifica pe Sine cu acel " Eu sant ", " Iehova " prin care S-a facut cunoscut Dumnezeu lui Moise. Cateva pasaje prin care Ioan afirma categoric divinitatea Domnului Isus sunt : Ioan 1:1; 8:58; 10:30;14:9; 20:28. Ca Dumnezeu intrupat, Isus Hristos se prezinta pe Sine prin cateva expresii tipice : " Eu sunt painea vietii ( Ioan 6:35,48 ), " Eu sunt lumina lumii " ( Ioan 8:12 ; 9:5 ), Eu sunt usa " ( Ioan 10:7, 9 ), " Eu sunt Pastorul cel bun "( Ioan 10:11, 14 ), Eu sunt Invierea si Viata "( Ioan 11:25)

" Eu sunt Calea, Adevarul si Viata " ( Ioan 14:6 ), Eu sunt Adevarata Viata " ( Ioan 15:1-5 ).

                                                   CUPRINSUL CARTII  

1. Intruparea Fiului, 1:19-4:54                         4. Reactiile lor, 12:9-11

2. Prezentarea Fiului, 1:19-4:54                        F. la Ierusalim , 12:12-50

A. De catre Ioan Botezatorul, 1:19-34                 1. Intrarea triumfala, 12:12-19

B, Pentru ucenicii lui Ioan, 1:35-51                     2. Invataturile Lui, 12:20-50

C. La nunta din Cana, 2:1-11                               4. La scoala Fiului, 13:1-16:33

D. La Templu, 2:12-25                                        A. Despre iertare, 13:1-20

E. Pentru Nicodim, 3:1-21                                   B. Despre tradare si tradator, 13:21-30        

F. Inca o data de Ioan Botezatorul, 3:22-36         C. Despre plecarea Lui, 13:31-38

G. Pentru Femeia samariteanca, 4:1-42                D. Despre Cer, 14:1-14

H. Pentru un slujbas imparatesc, 4:43-54             E. Despre Duhul Sfant, 14:15-26       

3. Confruntarile Fiului, 5-12                              F. Despre pacea launtrica, 14:27-31

A. la un praznic in Ierusalim 5:1-47                     G. Despre rodnicie, 15:1-17

1, Semnul supranatural, 5:1-9                               H. Despre Lume ca sistem, 15:18; 16:6

2. Reactia formalismului, 5:10-18                         I. Despre misiunea Duhului Sfant, 16:7-15

3. Cuvantarea, 5:19-47                                          J. Despre revenirea Lui, 16:16-33

B. La un Paste din Galileia, 6:1-71                       5. Mijlocirea Fiului, 17:1-26

1. Semnul supranatural, 6:1-21                             6. Rastignirea Fiului, 18:1-19:42

2. Cuvantarea, 6:22-40                                          A. Arestarea, 18:1-11

3. Reactia celor firesti, 6:41-71                             B. Judecata, 18:12-19:15

C. La un praznic al corturilor, 7:1; 10:21              1. Inaintea lui Ana, 18:12-23

1. Controversa nr. 1; cuvantarea , 7:1-29              2. Inaintea lui Caiafa, 18:24-27

2. Reactia ascultatorilor, 7:30 -36                         3. Inaintea lui Pilat, 16:28-19:16

3. Controversa nr.2; cuvantarea, 7: 37-39             C. Rastignirea, 19:17-37

4. Reactia ascultatorilor, 7:40-53                          D. Inmormantarea, 19:38-42

5. Controversa nr.3: cuvantare, 8:1-58                  7. Invierea Fiului Omului, 20:1-21:25

6. Reactia ascultatorilor, 8:59                               A. Mormantul gol, 20:1-10

7. Controversa nr.4; semnul                                  B. Aratarile Domnului cel inviat, 20:11-21:25

supranatural, 9:1-12                                              1. Pentru Maria Magdalena, 20:11-21:25

8. Reactiile 9:13-41                                               2. Pentru ucenicii fara Toma, 20:19-25

9. Controversa nr.5; cuvantarea, 10:1-18              3. Pentru ucenicii cu Toma, 20:19-25

10. Reactii impartite, 10:19-20                             4. Pentru sapte dintre ucenici, 21:1-14

D. La praznicul inoirii Templului, 10:22-42         5. Pentru Petru si pentru ucenicul iubit, 21:25

1. Cuvantarea, 1:22-30                                           8. Infinitatea Fiului, 21:25.

2. Refuzul si acceptarea, 10:31-42

E. La casa din Betania, 11:1-12:11

1. Semnul supranatural, 11:1-44

2, Reactiile lor, 11:45- 57

3. Maria il unge cu mir, 12:1-8

============================================================================

                                                             CONTINUARE. 

                                         

 14.                           

                           FAPTELE APOSTOLILOR. 

Titlul : In manuscrisele originale din limba greaca, cartea este numita : " Praxeis ", " Faptele ".  Scopul Cartii este aratat in chiar titlul ei: " Faptele Apostolilor ". Unii au fost de parere ca titlul ar fi mai corect in alte variante ca : " Faptele Domnului Isus dupa inviere " ( Tinand cont de cuvintele scrise de Luca in introducere : " ... in cea dintai carte am vorbit despre tot ce a inceput sa faca Domnul Isus..... pana'n ziua cand S-a inaltat la cer ", concluzia ar fi ca cea de a doua carte cuprinde fapte facute tot de Domnul Isus dupa Inaltarea la cer )

Altii ar fi preferat : " Faptele Duhului Sfant " si nu putini sunt cei care remarca, asemenea lui Marshall, ca:

" Nu le putem numi Faptele Apostolilor, atata vreme cat, ignorand activitatile celorlalti Apostoli, ele nu vorbesc de cat despre fapte petrecute numai in vietile lui Petru si Pavel. Mai corect ar fi sa le numim: 

" Unlele fapte ale unor Apostoli "!

Parerea noastra este ca numele pe care-l poarta Cartea este cel mai potrivit, atata vreme cat asistam la activitatile unui grup de oameni, trimisi de Domnul Isus Hristos in lume, imbracati in puterea Duhului Sfant si care raspandesc mesajul lor pe temelia marturiei lor colective. 

Autorul : Este clar ca Autorul acestei cronici istorice este Luca, doctorul care a scris si Evanghelia care-i poarta numele. Introducerea cartii ne spune clar acest lucru : " Teofile, in cea dintai carte a mea, am vorbit despre ce a inceput Domnul Isus sa faca si sa invete pe oameni, de la inceput, pana in ziua in care S-a inaltat la Cer, dupa ce, prin Sfantul Duh, dadu-se poruncile Sale Apostolilor pe care-i alesese" ( Fapte 11:1-2 ). 

Data : Sf. Luca a scris aceasta cronica prin anii 62-63 D.H., pe la sfarsitul celei dantai detentii a lui Pavel in Roma. Trebuie spus ca Luca a scris probabil sub directa supraveghere a lui Pavel. Cartea nu poate fi plasata mai tarziu, deoarece nu descrie nici persecutia crestinilor din Roma sub Nero ( 64 d.H. ), nici despre moartea Marelui Apostol ( 68 d.H. ) si nici despre caderea Ierusalimului ( 70 d. H. ).

Continutul cartii : Cartea Faptele Apostolilor este o trecere fireasca de la evenimentele Evangheliilor la continutul Epistolelor. Din structura cartii intelegem ca Duhul Sfant a inspirat scrierea acestei cronici, din cel putin doua motive majore: 1. Sa ilustreze programul de raspandire a Evangheliei: " Si- Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeia, in Samaria si pana la marginile Pamantului " ( Fapte 1: 8 ). Faptele Apostolilor debuteaza cu nasterea Bisericii in ziua de Rusalii si se incheie o data cu ajungerea lui Pavel la Roma. 

2. Sa adevereasca autoritatea apostolica a lui Pavel. Acesta autoritate a fost mult comentata si contestata in randul Iudeilor. Luca scrie cronica cu gandul de a arata tuturor ca Domnul Isus este acela care L-a chemat pe Pavel, Acela care l-a invatat si Acela care L-a folosit pentru trimiterea Evangheliei la Neamuri.

Mai mult, Luca vrea sa spuna tuturor ca Pavel este egalul lui Petru in lucrarea Evangheliei. Nu incape nici o indoiala ca Luca simtea amaraciunea din sufletul lui Pavel. Epistolele acestui Apostol al Neamurilor sunt pline de pasaje in care el simte nevoia sa se apere si sa se justifice. In multe locuri, persoana si Evanghelia lui fusese vorbite de rau. Inarmat cu o mare doza de simpatie pentru Pavel si martor la lucrarile minunate pe care Dumnezeu le facea prin Apostol, Luca s-a asternut la treaba hotarat sa dovedeasca Bisericii ca Dumnezeu l-a dat lui Pavel autoritate apostolica. Pentru a-si implinii acest de  al doilea scop, Luca isi aseaza materialul scrierii intr-un plan alcatuit minutios si echilibrat in desfasurare. El alege din activitatile lui Petru si Pavel exact acele evenimente care ii pun pe picior de egalitate. S-ar parea ca Luca ar vrea sa spuna tuturor : " Voi il respectati pe Petru ? Ei bine, eu va voi arata ca Pavel nu este cu nimic mai prejos ". 

PETRU                                                                   PAVEL

Prima predica ( cap.2 )                                           Prima predica ( 13 )

Vindecarea slabanogului (3 )                                 Vindecarea slabanogului ( 14 )

Simon Magul ( 8 )                                                  Elima vrajitorul ( 13 )

Puterea umbrei lui ( 9 )                                          Basmale cu puteri vindecatoare ( 19 )

Punerea mainilor lui ( 8 )                                       Punerea mainilor lui ( 19 )

Inchinarea catre Petru ( 10 )                                   Inchinarea catre Pavel ( 14 )

Invierea Tabitei ( 9 )                                              Invierea lui Eutih  ( 2 )

Intemnitarea lui Petru ( 12 )                                   Intemnitarea lui Pavel ( 28 )     

15.

In situatia in care Pavel a devenit autorul celor mai multe din epistolele Noului Testament, nu-i de mirare ca s-a parut potrivit Duhului Sfant sa-l inspire pe Luca in scrierea Faptelor Apostolilor ca sa ne arate tuturor cine este acest acest Apostol si cum a aparut el in sanul Bisericii primare. Fara scrierea lui Luca, epistolele 

lui Pavel ar fi fost cu mult mai greu de acceptat si de asimilat.   

3. Pentru a arata cel de al doilea refuz al Imparatiei Domnului Isus, de catre Evrei.

Din predicile rostite de Petru la Rusalii si imediat dupa aceia reiese clar ca dorinta lui Dumnezeu a fost ca Evreii sa se pocaiasca si sa inceapa evenimentele prevestite de proorocul Ioel : " Si acum stim fratilor, ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostrii. Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai dinainte prin gura proorocilor Lui, ca adica, Hristosul Sau va patimi. Pocaiti-va dar, si intorceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremuri de inviorare si sa trimita pe CEL ce a fost randuit mai dinainte pentru voi : " Pe Isus Hristos " ( Fapte 3:16-20 ). Dupa invierea Sa din morti, Domnul Isus a stat de vorba cu ucenicii timp de 40 de zile despre : " lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu " ( Fapte 1:3 ). Rusaliile au inceputul semnele prevestitoare instaurarii acestei Imparatii. Semnele, vindecarile si minunile au fost facute parte din ele din acest debut timpuriu al Imparatiei. autorul Faptelor Apostolilor ne arata insa ca Evreii nu au primit mesajul Apostolilor si cum, incet - incet, Dumnezeu S-a indepartat de la Israel, a facut sa inceteze iarasi semnele Imparatiei si L-a trimis pe Pavel la " Neamuri "              

( Fapte 22;21). Cronica lui Luca acopera o perioada de aproximativ 30 de ani din viata Bisericii primare. Ea consemneaza trecerea de la iudaism, la credinta personala in Isus Cristos, Mantuitorul. Considerat la inceput doar ca " o secta iudaica ", crestinismul se desprinde incet - incet de granitele Israelului ducand vestea despre Domnul Isus Hristos pana la marginile Pamantului. Evenimentele petrecute in primii 30 de ani din viata Bisericii sunt foarte importante. Doctrinele si practica Bisericii primare s-au cristalizat in anii acestia de inaintare a Evangheliei. Astazi, pentru ca o invatatura sau practica sa poata fi considerata valida in Biserica, ea trebuie sa fi fost subiectul unei invataturi a Domnului Isus si o practica a Bisericii primare. Iata de ce cronica lui Luca a devenit filtrul care reglementeaza invatatura si practica Bisericii crestine din toate timpurile. 

Cuvinte cheie si teme caracteristice :  Cartea " Faptelor " este o carte de tranzitie : de la Evanghelii la Epistole, de la Iudaism la Crestinism, de la Lege la Har, de la Evrei in exclusivitate la orice faptura si de la Imparatia lui Dumnezeu la Biserica lui Hristos. 

                                                   CUPRINS CARTII

1. Crestinismul la Ierusalim, 1-8:3                              Inchiderea si eliberarea lui Petru, 12:3-19

A. Domnul cel inviat, 1:1-26                                       Moartea lui Irod, 12:20-23

Domnul Isus lamureste, 1:1-5                                      Raspandirea Cuvantului, 12:24-25

Domnul Isus trimite, 1:6-11                                         3. Crestinismul - catre marginile pamantului, 

Domnul Isus alege, 1:12-26                                         13:1-28:31

B. Rusaliile: Nasterea Bisericii, 2:1-47                       A.Prima calatorie misionara, 13:1-14:28

Puterea de la Rusalii, 2:1-13                                        Evenimentele din Antiohia, 13:1-3

Predica de la Rusalii, 2:14-36                                      Evenimentele din Cipru, 13:4-12

Prozelitii de la Rusalii. 2:37-47                                    Evenimentele din cetatile Galatiei, 13:13-14:20

C. Vindecarea slabanogului, 3:1-26                             Evenimentele din drumul de intoarcere, 14;20-28

Minunea, 3:1-11                                                           B. Consiliul de la Ierusalim, 15:1-35

Mesajul, 3:12-26                                                          Deosebirea de vederi, 15:1-5

D. Inceputul prigoanei, 4L1-37                                    Discutia 15:6-18

Prigoana, 4:1-22                                                           Decizia, 15:19-29

Rugaciunea, 4:23-31                                                     Comunicarea hotararii in Antiohia, 15:30-35 

Resursele, 4:32-37                                                        C. A doua calatorie misionara, 15:36-18:22

E. Compromis si confruntare, 5:1-42                            Formarea echipei misionare,  15:36-40

Refuzarea compromisului intern, 5:1-42                       A doua vizita la Biserici, 15:41-16:5

Biruinta in confruntare externa, 5:12-42                       Trecerea in Europa, 16:6-10

F. Noi lucratori pentru noi lucrari, 6:1-7                       Lucrarea in Filipi, 16:11 - 40

G. Stefan, cel dintai martir, 6:8-8:3                               Lucrarea in Tesalonic, Berea si Atena, 17:1-34

Intaratarea norodului, 6:8-15                                         Lucrarea din Corint, 18:1-17

Infruntara doctrinara, 7:1-53                                         Incheierea calatoriei, 18;18-22

Omorarea lui Stefan, 7:54-8:3                                       D. A treia calatorie misionara, 18:23-21:26

16.

2. Crestinismul in Palestina si Siria, 8:4-12               La Efes: Puterea Cuvantului, 18:23-21:26 

A. Imprastierea crestinilor, 8:4-40                                 In Grecia, 20:1-5

Samaritenii primesc Cuvantul, 8:4-25                           Asia Mica: Troa si presbiterii din Efes, 20:6-38

Etiopianul primeste Cuvantul, 8:26-40                         Din Milet la Cezareea, 21:1-14

B. Convertira lui Pavel, 9:1-31                                     Pavel in Biserica din Ierusalim, 21:15-26

Pavel il primeste pe Domnul, 9:1-19                             E. Calatoria spre Roma, 21:27- 28:31

Biserica il primeste pe Pavel, 9:20-31                          Arestarea si cuvantarea de aparare, 21:27- 22:29

C. Convertirea celor dintre Neamuri, 9:32-11:30          Pavel inaintea Sinedriului, 22:30-23:10

Pregatirea lui Petru, 9:32- 10:22                                    Pavel escortat spre Cezareea, 23:11-35

Predica lui Petru, 11:1-18                                              Pavel se apara inintea lui Felix, 24:1-27

Apararea lui Petru, 11:1-18                                            Pavel se apara inaintea lui Festus, 25:1-27

O noua Biserica in Antiohia, 11:19-30                           Pavel se apara inaintea lui Agripa, 26;1-32

D. Irod ii prigoneste pe crestini, 12:1-25                        Calatoria pe mare si naufragiul, 27:1-44

Omorarea lui Iacov, 12-1-2                                             Pavel in Malta spre Roma, 28:1-16

                                                                                        Pavel la Roma, 28:17-31

                                    

                                           EPISTOLELE NOULUI TESTAMENT. 

Inainte de a trece la un studiu asupra fiecarei Epistole in parte, se cade sa ne oprim putin si sa aruncam o privire de ansamblu asupra locului pe care il ocupa grupul de Epistole in intregul Scripturii. In Biblie exista ordine si armonie. Cand vom ajunge in cer, vom continua sa ne minunam de extraordinara complexitate si frumusete a acestei Carti scrise de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Cei ce au studiat Vechiul Testament, stiu ca acele 66 de carti ale lui sant asezate simetric in grupe distincte. Exista un " ritm " al simetriei numerice in care a fost alcatuit Vechiul Testament. Acest ritm este dat de succesiunea de de cifre 17+5+17 sau mai amanuntit: ( 5+12 ) +5+(5+12). In acest ritm, mesajul trece de la Cartile istorice la cele Poeto-didactice si ciclul se incheie cu cele Profetice. Cine studiaza Noul Testament cautand o simetrie numerica va ramane fara o concluzie multumitoare. Cartile Noului Legamant nu curg ritmat ca cele ale Vechiului Testament, Ele se intrepatrund intr-o constructie interioara logica alcatuind un monument al biruintei Evangheliei. Am putea numi aceasta aranjare a celor 27 de carti din Noul Testament: " arcul de triumf al credintei crestine". Iata mai jos prezentarea grafica a aranjarii celor 27 de carti :

                                            

                                              1 Timotei     2 Timotei     Tit        Filimon

                                               2 Tesalonicieni                                                     Iuda

                                               1 Tesalonicieni                                                     Iacov

                                                Coloseni                                                              3 Ioan 

                                                Filipemi                                                               2 Ioan

                                                Efeseni                                                                1 Ioan

                                                Galateni                                                               2 Petru

                                                2 Corinteni                                                           1 Petru

                                                1 Corinteni                                                           Iacov          

                                                ROMANI                                                             EVREI

                                                MATEI MARCU LUCA IOAN FAPTELE APOSTOLILOR 

Aceasta aranjare ne ajuta sa exprimam cu o mare usurinta mesajul credintei crestine. Iata numai cateva din concluziile extrase din acesta prezentare :

 1. Temelia. Credinta crestina este intemeiata pe fapte concrete, nu pe iluzii sau speculatii filosofice. Apostolul Pavel le spune credinciosilor din Corint; " Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia pe care v-am propavaduit-o, pe care ati primit-o, in care ati ramas si prin aceasta sunte-ti mantuiti, daca o tinteti asa dupa cum v-am propavaduit-o ; altfel, degeaba ati crezut. V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi ; ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece. Dupa aceia S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt in viata, iar unii au si adormit. In urma S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor. Dupa ei toti, ca unei starpituri, mi S-a aratat si mie. Caci eu sunt cel mai neinsemnat dintre Apostoli ; nu sunt vrednic sa port numele de Apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu " ( 1 Cor. 15: 1- 9 ). Istorisirea acestor evenimente se gaseste in primele 5 carti ale Noului Testament. 

17.

2. Stapul Bisericii dintre Neamuri.

Invatatura Bisericii alese intre Neamuri ne este data noua prin Sf. Pavel, Apostolul Nemurilor. Despre 

" ispravnicia lui Pavel " ca trimis al lui Dumnezeu pentru Neamuri puteti citi in multe locuri ale Noului 

Testament, dar mai ales in apologia lui din Galateni 1:11- 2:10. Iata rezumatul apararii sale : " Dupa 14 ani, m-am suit la Ierusalim... si le-am aratat Evanghelia, pe care o propavaduiesc eu intre neamuri, indeosebi celor mai cu vaza, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar. Cei ce sunt socotiti ca fiind ceva...acestia , zic, ei cei mai cu vaza nu mi-au adus nimic. Ba dimpotriva, cand au vazut ca mie imi fusese incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru ii fusese incredintata Evanghelia pentru cei taiati imprejur, caci Cel ce facuse din Petru, Apostolul celor taiati imprejur, facuse din mine Apostolul Neamurilor, ... mi-au dat mie... mana dreapta de insotire, ca sa mergem sa propavaduim ; noi la Neamuri, iar ei la cei taiati imprejur. " Mesajul lui Pavel a fost croit de Dumnezeu dupa specificul ascultatorilor sai dintre Neamuri si nu de putine ori, i-a deranjat pe credinciosii proveniti dintre Evrei. Petru insusi a avut problemele lui Pavel. Totusi, chiar si Petru recunoaste ca Pavel si-a primit mesajul de la Domnul si ca, in esenta si Pavel si Apostolii trimisi de Domnul la Evrei propavaduiesc aceiasi " veste buna ": 

 " sa credeti ca indelungata rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui, ca si in toate Epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si celelalte scripturi, spre pierzarea lor " ( 2 Petru 3:15-16 ).

Specificul ispravniciei lui Pavel l-a constituit " taina Bisericii " despre care vorbeste el in Efeseni (3:1-21 ". Va indemnam sa citi intregul pasaj din care noi spicuim doar urmatoarele: " Iata de ce eu, Pavel, intemnitatul lui Hristos pentru voi, Neamurilor...   ( Daca cel putin ati auzit de ispravnicia Harului lui Dumnezeu, care mi-a fost data fata de voi. Prin descoperire Dumnezeiasca am luat cunostiinta despre taina aceasta... Ca adica Neamurile sunt impreuna mostenitoare cu noi, alcatuiesc un singur trup cu noi si iau parte cu noi la aceiasi fagaduinta a lui Hristos Isus, prin Evanghelie.." ). Ca un desavarsit Pedagog, Pavel si-a aranjat mesajul evaghelic intr-o structura simpla si clara, usor de inteles si lesne de tinut minte. Cele trei sectiuni ale mesajului propavaduit de el au fost : Credinta, Dragostea si Nadejdea . Credinta trata problemele trecutului, dragostea se ocupa de viata de inviere si de sfintire, iar Nadejdea grupa invatatatutile despre evenimentele viitoare. Aceasta metoda a lui Pavel se observa in felul in care se adreseaza Bisericilor in Epistole, atentionandu-le asupra lucrurilor in care erau deficitare. : " acum dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea " ( 1 Cor.13:13 ).     

" De aceia si eu cand am auzit despre credinta; si despre dragostea voastra...ma rog ca sa pricepeti care este nadejdea ... ( Efeseni 1:15-18). "..., am auzit despre credinta voastra ....si despre dragostea voastra.... ,din pricina nadejdii care va asteapta..." ( Col. 1:4-5 ). 

"... Caci ne aducem aminte ..., de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul nostru Isus Hristos !" ( 1 Tesal.1:3 ). 

"...credinta voastra merge mereu crescand si dragostea fiecaruia...se mareste mai mult. Aceasta este o dovada lamurita  despre dreapta judecata a lui Dumnezeu, intrucat veti fi gasiti vrednici. .." (2 Tesal. 1:3-5).

Aceasta invatatura " a Bisericii crestine " este asezata in primele 9 Epistole ale Noului Testament, grupate in stalpul din stanga al schemei prezentate. Structural primele 4 Epistole vorbesc despre Cruce, ca esenta a doctrinei despre mantuire. Deasupra lor este cladita apoi grupa ultimilor doua care prezinta Venirea Domnului ca eveninent sigur si ca sursa de motivatie pentru perseverenta sfintilor.   

3. Stalpul Bisericii evreiesti. Mesajul adresat crestinilor proveniti dintre Evrei este grupa in cea de adoua parte a Noului Testament. Cei care au fost folositi de Domnul pentru acesta lucrare au fost " stalpii " bisericii din Ierusalim : Iacov, Petru, Ioan, Iuda. ( Galateni1:18-19; Fapte 15: 7, 13 ). Epistolele adresate Evreilor sunt tot in numar de 9, grupate in stalpul din partea dreapta a schemei prezentate. Ele incep cu cea adresata de Duhul Sfant chiar asa , " Evreilor " si culmineaza cu cea adresata de Domnul Isus, cu o 

" Apocalipsa " , " Descoperire " a evenimentelor prin care va trece pamantul. Caracterul lor crestin, fac ca aceste epistole sa fie abordabile si folositoare pentru toti crestinii. Totusi la o cercetare mai atenta, fiecare dintre ele isi va devalui aroma ei proprie evreiasca. S-a spus, de exemplu, ca " Apocalipsa " este o carte neglijata astazi de Biserica. Continutul ei este pentru multi obscur si rupt de lupta noastra de zi cu zi cu pacatul. Sant predicatori care nu citesc aceasta carte cu anii. ! Cum se explica aceasta ? 

Explicatia este simpla : Biserica traieste cu invatatura data de la Romani la Tesalonicieni. Apocalipsa este o carte a Evreilor. Cand ii va veni vremea, Evreii o vor intelege si o vor pretui cum se cuvine. Majoritatea evenimentelor descrise in cartea Apocalipsa se petrec dupa rapirea Bisericii si este semnificativ faptul ca 

18.

numele Bisericii nici nu apare dincolo de capitolul 3 al cartii. Iacov scrie " catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate " ( Iacov 1:1 ). Petru trimite scrisori catre " alesii care traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia " ( 1 Petru 1:1) ; 2 Petru 3:1 ). Ioan le scrie unor credinciosi 

Evrei ( 3 Ioan 7 ). Iuda si Apocalipsa sant evreesti in aluzii si continut. 

4. Frontonul. Cei doi stalpi ai arcului consolidati de Epistole adresate lucratorilor bisericii. Ele sunt asezate semnificativ chiar intre cele doua grupe de Epistole amintite anterior. In cele 4 epistole pastorale,  

" Mesterul zidar " Pavel isi instruieste colaboratorii, invatandu-i cum sa " imparta drept Cuvantul adevarului " ( 2 Tim. 2;15 ) si cum  sa se poarte in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu " ( 1 Tim. 3-15 ). Grija de capatai a acestor lucrari din vremea Bisericii trebuia sa fie recunoasterea complexitatii situatiei, recunoasterea diferentelor dintre oameni cu care aveau de lucrat si dobandirea unei strategii de lucru care sa-i invredniceasca sa se poarte in asa fel incat " sa nu fie pricina de pacatuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu " ( 1 Cor. 10:32 ). Reprezentarea grafica a cartilor Noului Testament sub forma unui arc de triumf deschide orizontul unor meditatii si comentarii care ar merita scrierea unui volum intreg de studii. Noi ne marginim aici sa sugeram doar cateva din ideile generate ale unui astfel de studiu. 

a. In intregul scrierilor exista un progres continuu dinspre incununarea lui Isus  cu spinii de pe Cruce inspre momentul incununarii cu Slava din Noul Ierusalim. In " Epistolele Bisericii " se desfasoara o crestere continua. Primele 4 vorbesc despre Cruce, urmatoarele 3 despre Biserica, iar ultimile 2 anunta viitoarea Venire a Domnului. In " Epistolele Crestinilor Evrei " cresterea este de la accentul pus pe " credinta " si "fapte " din primele 2 Epistole ( Evrei , Iacov ), la accentul pus pe " nadejde " si " crestere " in urmatoarele doua (1,2 Petru ). Urmatoarele 4 vorbesc despre " dragoste " si despre importanta luptei pentru pastrarea  

 " credintei " ( 1,2,3 Ioan, Iuda ), in timp ce " Apocalipsa " incununeaza totul, vorbindu-le celor " biruitori "                                    

  despre " rasplatire '                      

b. Intre cei doi " stalpi " ai arcului exista corespondente fascinante. Ei se contrasteaza si se completeaza reciproc. Amandoi " stalpii" pornesc cu cate un veritabil tratat de doctrine - pentru Biserica crestina aceasta este Romani, iar pentru cei dintre iudei este Epistola intitulata chiar asa : " catre Evrei ". Amandoi "stalpii " sfarsesc prin a anunta revenirea Domnului si proclamarea " ordinii viitoare " - in primul caz avem Epistolele " catre Tesalonicieni ", iar in aldoilea " Apocalipsa ". la inceputul primului stalp, Apostolul Pavel prezinta pentru toti oamenii mantuirea prin Crucea Domnului Isus drept " singura cale " in timp ce stalpul evreesc porneste din contextul legii lui Moise prezentandu-l pe Domnul Isus Hristos drept " calea cea buna " ( " un eliberator mai bun ", " o preotie mai buna " , " o jertfa mai buna ", " un legamant mai bun ", etc. ). La capatul primului stalp  Epistolele scrise catre Tesalonicieni prezinta revenirea Domnului Isus in mod special in relatie cu Biserica ( pentru Biserica ), in timp ce varianta evreeasca al celui de al doilea stalp ni-l prezinta pe Domnul Isus Hrisos revenind pentru Israel si in relatie directa cu Neamurile lumii.

 c. Arcul ne arata ordinea in care trebuie sa predicam Adevarul crestin . Cele trei sectiuni caracteristice din grupul celor 9 Epistole ale Bisericii crestine ne arata aceasta. In primele 4, credinta crestina este indemnata sa priveasca inapoi la Cruce si sa creasca in putere. In grupul celor trei Epistole de la mijloc, dragostea este chemata sa-si indrepte privirile in sus, inspre Mirele ceresc si sa invete sa depinda numai de El, iar in ultimile 2 nadejdea este chemata sa priveasca inainte spre asteptata intalnire cu Mantuitorul. 

In adevar, cel pacatos nu are nevoie la inceput nici de doctrina despre Biserica si nici cea despre Venirea Domnului. El trebuie sa afle despre Hristosul rastignit pe Cruce, asa ca in primele 4 Epistole numite si 

" evanghelistice ". Dupa aceia, cel rascumparat prin sangele Mielului si nascut din nou prin lucrarea Duhului are nevoie sa intre in partasia minunata a Bisericii, bucurandu-se de desavarsita unitate a celor mantuiti. Intre pamant si cer, credinciosul trebuie sa afle acum despre " trupul " mistic al lui Hristos, despre 

" Mireasa " Mielului, despre Templul Duhului Sfant " si despre viata de rodire. In final, invatatura crestina  trebuie sa ne poarte inspre momentul culminant al intalnirii noastre cu slavitul nostru Domn, care  " va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului Slavei Sale " ( Filip. 3:21 ).

C. J. Ellicot comenta astfel : " in Galateni si Romani gasim ( asa cum a aratat-o si Reforma din secolul 16 ), un tezaur de adevar despre crestinismul personal ; chiar si gandul justificarii, dominant in ele, duce orice suflet in situatia de a sta fata in fata cu propriile-i pacate si cu mantuirea, in acea criza intre viata si moarte cand ramanem constienti doar de doua existente- a lui Dumnezeu si a noastra insine. Efeseni, Filipeni si Coloseni sunt tezaurul de adevar despre realitatea Bisericii universale a lui Hristos. Ideia centrala este Hristos -Capul trupului mistic alcatuit din toti crestinii veacurilor. Ce mai lipseste ? 1,2 Tesalonicieni adauga adevarul despre destinul final al Bisericii, culminind istoria existentei cu intrarea in odaia de nunta a 

19.

Mielului spre savarsirea unirii vesnice cu Fiul. In aceste doua epistole catre Tesalonicieni, doctrina despre Cruce si aceia despre Biserica nu apar decat foarte vag si simplist. Accentul se pune pe perspectiva intoarcerii Domnului pentru Biserica Sa. " 

                                                  ROMANI.

Epistola catre romani este " Magnum opus " ul Apostolului Pavel. Niciuna dintre celelalte scrieri ale sale nu este la fel de bogata sau de organizata. In aceasta scriere intalnim deopotriva, " cunosintele " lui Pavel si 

" constiinta " lui in arta de a le aranja intr-un tratat de teologie sistematica. Dintre toate cartile scrise candva, aceasta este cea care a influentat cel mai mult evolutia si cursul gandirii crestine. Fiecare crestin ar trebui sa studieze continutul acestei epistole. Ea este " alfabetul " credintei, dar nu se opreste aici, ci,  in profunzimi, se dovedeste busola tuturor calatoriilor in doctrinele Bibliei. A deveni familiar cu invataturile aceste scrieri este tot una cu a fi " inradacinata " in credinta si a dobandi certitudini divine in problemele cruciale ale vietii, mortii si eternitatii. 

 Titlul: in originalul grec, cartea poarta titlul " Pro Romanias " , " Catre Romani ". Cetatea Romei a fost fondata in in 735 I.H. si ajunsese pe vremea lui Pavel sa fie cea mai mareata capitala a lumii, cu o populatie de peste un milion de oameni. 

 Data: Pavel scrie aceasta Epistola catre crestinii din Roma in anul 57 D. H., pe cand se afla in orasul Corint, in casa lui Gaiu. ( Rom. 16:23 ; 1 Cor.1:14 ). Scrierea a ajuns la Roma prin intermediul lui Fivi, diaconita a Bisericii din Chencrea, unul din cartierele portuare ale Corintului ( Rom. 16:1,2 ).

Contextul Istoric : Privind la vremea in care a fost scrisa aceasta carte, vedem ca nevoia dupa un asa tratat doctrinar era evidenta. Cand Pavel s-a apucat de scris trecuse deja aproximativ 25 de ani de propavaduire a Evangheliei de-a lungul si de-a latul Imperiului Roman. Comunitatile crestine se raspandise pretutindeni, aparand in toate colturile Imperiului. Era inevitabil ca aceasta noua invatatura sa ridice intrebari chinuitoare in inimile celor ce o intalneau pentru prima oara. Cum se impaca Evanghelia iertarii cu 

" dreptatea "  lui Dumnezeu ? Ce mai ramanea din " neprihanirea " ceruta de Dumnezeu, daca pacatosii erau iertati prin oferta gratuita " a Harului  " ? Ce fel de relatie era intre aceasta Evanghelie si " stravechea Lege a lui Moise " ? Nu-l desfiinta ea pe Moise ? Si ce mai ramanea din legamantul Avramic " ? Cum se putea ca " Neamurile " sa aiba parte de privilegiile aceluiasi legamant facut cu Evreii ? Ce se va alege din nivelul moral, daca se raspandeste acum vestea ca Dumnezeu nu-I mai priveste pe oameni prin filtrul pretentiilor Legii, ci prin usa deschisa a Harului ? Nu vor ajunge oare oamenii sa creada ca este bine sa pacatuim mai mult ca sa se inmulteasca si mai mult Harul ? Ce mai ramanea valabil din promisiunile facute de Dumnezeu Israelului ? Mai ramanea in picioare statutul de popor al " legamantului " ? Va mai avea Israelul, care l-a respins pe Mesia, un rol in istoria viitoare a lumii ? Nu cumva " legamantul cel nou " semnifica si lepadarea Israelului ca popor ? Multora dointre evreii evlaviosi li se parea ca noua " Cale " propusa de Pavel ( Fapte 22:4 ; 24:22 ) arunca pe geam tocmai traditiile si mostenirile care le erau asa de dragi. Iata deci ca pentru multi se cerea o explicatie mai clara si cumva definitiva asupra noii invaturi in Biserica crestina.

Autorul : Exista un singur om capabil de o asemenea lucrare! Dumnezeu pregatise deja un om care sa primeasca aceasta insarcinare! Lui Anania Dumnezeu ii spusese: " Du-te, caci el ( Pavel ) este un vas, pe care L-am ales, sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea Imparatilor si inaintea fiilor lui Israel". 

( Fapte 9:15 ). Cu pregatirea lui temeinica de Fariseu, cu constiinta lui delicata si cu credinta lui puternica in religia Evreilor, Pavel isi dadu-se seama,  chiar mai mult decat impotrivitorii lui, de aspectul contradictoriu al invataturii ce-i fusese incredintata. Dumnezeu a trebuit sa-l convinga mai intai pe el insusi de temeinicia crestinismului. Faptul ca a primit " Evanghelia lui " direct prin revelatie dumnezeiasca ( Gal.1:1, 11-17 ), nu l-a scutit pe Pavel de zbucium launtric si de multa framantare sufleteasca. In Cap. 9 el face marturisirea: 

" simt o mare intristare si am o necurmata durere in inima...pentru fratii mei, rudele mele trupesti " (9:2-3 ).  

Se cuvine sa spunem ceva, pe scurt, despre Apostolul Pavel. Dar cine poate spune ceva "pe scurt " despre 

 acest om extraordinar ? Iata ce scrie C.A. Fox despre marele Apostol : " mai multe calitati, aparent contradictorii, au fost puse impreuna de Dumnezeu pentru a impleti fiinta launtrica a lui Pavel. Prin experienta lui personala, el combina cunostinte nemijlocite dintre trei sfere sociale care-i imparteau pe oameni pe vremea lui. A fost ales din cea mai ingusta secta a Iudaismului. Ca Fariseu, cunostea legalismul Evreu, pe dinauntru si pe dinafara. a fost scos dim mediul imbibat cu cea mai aleasa cunostiinta a culturii grecesti, caci si-a trait anii formarii lui intr-unul din cele mai importante centre de educatie helenistica, Tarsul Ciliciei si si-a insusit temeinic eleganta literaturii grecesti. Mai mult, inca de la nastere, s-a bucurat 

20.

de privilegiile multiple ale celui cu " cetatenie Romana " .

Putem spune deci ca Pavel a fost Evreu pana in maduva, Grec in cel mai deplin sens al cuvantului si cetatean Roman prin nastere. Dincolo de toate acestea, el a unit in personalitatea lui o neobisnuita vigoare intelectuala, o mare putere a vointei, o simtire adanca si o mare compasiune pentru oameni. Spunand toate 

acestea, mai trebuie sa adaugam un lucru, probabil cel mai important dintre toate, Iudaismul lui Pavel s-a frant in intalnirea directa cu Hristos pe drumul Danascului. Convertirea lui brusca si capitularea lui neconditionata, l-au facut cel mai potrivit vas pentru a demonstra Evreilor ca Isus este viu si ca El este Mesia, Cel care trebuia sa vina. Experienta lui l-a ajutat sa prezinte Crestinismul nu ca ceva antagonic Iudaismului, ci ca pe o urmarea fireasca, ca pe o continuare si ca pe o implinire a lui. 

Destinatarii Epistolei : Cand scria aceasta scrisoare, Pavel inca nu fusese la Roma. Avea insa dorinta aceasta arzatoare si planuia sa calatoreasca intra-acolo. Apostolul isi daduse seama de importanta stategica a Bisericii stabilite chiar in capitala Imperiului. De acolo se puteau raspandi apoi in toata lumea invataturile noii Evanghelii. Formata din Evrei si din Neamuri, comunitatea crestina din Roma crescuse foarte repede, probabil si prin venirea multor crestini convertiti din alte parti ale Imperiului. Pavel isi numeste cititorii cand Evrei ( 21:17-29; 4:1; 7;1 ), cand Neamuri ( 1:13; 11;13-32; 15;15, 16, etc. ). In incheierea scrisorii, el saluta 26 de persoane, dintre care doua treimi au nume grecesti.   

Continutul cartii : Avand in vedere componenta Bisericii din Roma, Sf. Pavel construieste o prezentare maiastra a adevarurilor marete ale crestinismului, care sa-i dumireasca si pe Evrei si pe cei dintre Neamuri. O schita a intregii scrisori ar cuprinde trei sectiuni terminate fiecare cu o doxologie ( 8:38- 39; 11:33-36; 16:27-27 ). Nu este nici o indoiala ca primele 8 capitole sunt doctrinare ocupandu-se cu doctrinele fundamentale ale Evangheliei. Sectiunea de la mijloc are un caracter national, clarificand relatia Israelului, ca natiune, cu noua Evanghelie, iar ultima parte este o portiune devotionala, care ilustreaza pe scurt aplicarea noii invataturi la viata practica de toate zilele. 

1. DOCTRINAR : expozitie - Cum manuieste Evanghelia pe pacatosi.

2. NATIONAL: explicatie - Cum  se aplica Evanghelia Israelului.

3. DEVOTIONAL : aplicatie - Cum se traieste Evanghelia.  

Cuvinte cheie si teme carcateristice : In faimoasa lui " Prefata la studiul epistolei catre Romani ", Martin Luther, celebrul reformator German, scrie urmatoarele : " Ca sa pornim la drum, trebuie mai intai sa lamurim cateva probleme de limbaj. Este absolut esential sa nu incepem studierea acestei Epistole mai inainte de a vedea ce intelege Sfantul Apostol Pavel prin termeni ca : Lege, Pacat, Har, Credinta, Neprihanire, Fire pamanteasca, duh, etc. Fara lamurirea acestor termeni, citirea Epistolei poate ramane fara nici o valoare practica. Iata de exemplu acest cuvant mic : " Lege " . El nu trebuie luat in intelesul lui social obisnuit care defineste normele dupa care cetatenii stiu ce trebuie sa faca si ce trebuie sa nu faca. Acest aspect este valabil numai in ce priveste legile sociale omenesti in care sunt judecate si apreciate faptele, fara sa se tina in socoteala atitudinea inimii. Legea lui Dumnezeu este astfel. Dumnezeu judeca dupa ceea ce este in strafundurile inimii si de aceia Legea Lui nu se opreste la aspectul exterior al faptelor. Ea se pogoara in adancimile fiintei umane prezentandu-i nu numai un anumit fel de comportament, ci si un anumit fel de simtire. Legea lui Dumnezeu pedepseste chiar si faptele aparent bune atunci cand acestea nu izvorasc dintr-o pornire sincera a inimii. Ipocrizia si minciuna nu sant tolerate. 

Psalmul 116:11 decreteaza : " Orice om este inselator ", facandu-i pe oameni mincinosi in comporatmentul lor. Intr-adevar, omul nu poate tine din toata inima Legea lui Dumnezeu. Este in natura noastra sa ne placa parca dinadins raul si sa nu ne atraga cea ce este bine. Si daca inima noastra nu-si gaseste placere in ce este bine, atunci este clar ca nici un om  nu poate tine in mod absolut Legea Divina. Aceasta nu inseamna altceva decat ca omul este pacatos in strafundul naturii sale si ca aceasta stare de pacat atrage asupra noastra mania lui Dumnezeu, indiferent daca aparent traim ca niste oameni respectabili facand in exterior fapte considerate de toti ca fiind " bune ".

Concluzia pe care o trage Sf. Pavel in cuprinsul capitolului 2 din Epistola catre Romani este ca pana si Iudeii sunt pacatosi, caci " nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta, vor fi socoti neprihaniti " ( 2:13 ). El intelege prin aceasta ca niciunul, prin faptele facute, nu este implinitor al Legii. Dimpotriva, el acuza pe toti, direct in fata, de comiterea celor mai flagrante incalcari ale Legii: " Tu care zici : " Sa nu preacurvesti ", preacurvesti/ " 1:22). " caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri ", 21). Ce vrea sa spuna Sfantul Pavel este aceasta : " Da stiu ca tu traiesti in exterior o viata care pare sa respecte prevederile Legii 

21.

si ca judeci pe ceillati care nu fac la fel ca tine; stiu ca esti foarte priceput sa vezi paiul din ochiul aproapelui tau, dar de barna care-ti impiedica vederea nu ai habar. " adevarul este ca daca tii in aparenta Legea. Atunci ce importanta mai are ca tu ii inveti pe altii sa nu fure, cand stim ca tu ai hotia in inima si ai fura din toata inima daca te-ai lasa dus de pornirile inimii tale ? Nu vezi cata ipocrizie se acunde in dosul unei masti de decenta ? Tu ii inveti pe altii, dar nu te poti convinge pe tine insuti. De fapt, respectand ceia 

ce tu, ca Evreu, numesti Lege, n-ai ajuns s-o intelegi vreodata. " Legea nu poate rezolva problemele. In capitolul 5 al Epistolei, Sfantul Pavel spune clar ca Legea nu a venit sa ne faca mai buni, ci doar sa scoata in evidenta pacatul. Cu cat Legea ne pretinde mai multe, cu atat noi ne impotrivim ei, urand-o din toata inima. 

Acesta este motivul pentru care, Sf. Pavel spune in capitolul 7:14 ca " Legea este duhovniceasca, dar eu sant rob pacatului " Cum se intelege aceasta ? iata cum : Daca Legea ar fi fost data numai pentru trupul exterior, ea ar fi putut fi satisfacuta prin fapte exterioare ; dar atata vreme cat Legea este duhovniceasca, nimeni nu o poate implini, pentru ca ne este impotriva firea noastra pacatoasa. Numai Dumnezeu ne poate schimba inima si ne poate darui una care-l poate ridica pe om la nivelul Legii lui Dumnezeu. Numai prin lucrarea de inoire facuta de Duhul Sfant putem ajunge sa dorim sa facem voia lui Dumnezeu, nu de frica pedepsei sau din obligatie, ci printr-o pornire sincera a inimii. " Legea, care este duhovniceasca " nu poate fi implinita decat de un om " duhovnicesc " prin lucrarea de inoire a Duhului. Acolo unde Duhul Sfant inca nu a aintrat, ramane in continuare pacatul, ramane impotrivirea tacita fata de Lege si dusmania fata de prevederilei ei. 

Aceasta se intampla cu toate ca, mental, noi recunoastem ca voia lui Dumnezeu este buna, dreapta si sfanta. 

Cautati sa va familiarizati  cu felul acesta de gandire al Sf. Pavel si veti ajunge sa va dati singuri seama ca 

" facand faptele Legii " si " implinirea Legii " sant doua lucruri cat se poate de deosebite. Faptele Legii sunt insumarea a tot ceia ce face cineva din dorinta sincera de a respecta preceptele divine prin stradaniile puterii proprii. Oricat de sincere sunt aceste stradanii, ele sunt insotite mereu de o stare de inversunarea a inimii si de o constrangere a pornirilor launtrice, care fac in ultima instanta faptele exterioare tot una cu ipocrizia, golindu-le de orice valoare. Aceasta este cauza care-l face pe Sf. Pavel sa scrie in Romani 3:20: " Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin Faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta pacatului ".

Cat de caraghiosi sunt unii care ii invata pe cei din Biserici " sa se pregateasca sa primeasca Harul facand faptele necesare "! Cum ar putea un om sa se pregateasca facand faptele, atata timp cat inima i se impotriveste si-l umple de fiere amara ? Cum s-ar putea ca o astfel de " fapta " facuta din obligatie sau constrangere a inimii sa fie placuta inaintea lui Dumnezeu ?  Pe de alta parte, a implinii Legea inseamna a face faptele ei din dragoste, cu o inima voioasa si binevoitoare, fara a simtii presiunea necesitatii sau apasarea constrangerii. Aceasta atitudine voioasa si binevoitoare a inimii este produsul lucrarii Duhului Sfant in launtrul celui mantuit : " pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat " (5:5 ). Dar Duhul Sfant nu este dat decat " prin ", " in urma " si ca 

" rezultat "  al credintei mantuitoare in Domnul Isus Hristos. Aceasta este ce spune Sfantul Pavel in introducerea sa : " Pavel... pus de o parte sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o fagaduise mai inainte  prin prooroci Sai din Sfintele Scripturi. " Ea priveste pe Fiul Sau, nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul, iar in ce priveste Duhul sfinteniei, dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor; adica pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit Harul... " ( Romani 1:1-5 ).

Schimbarea inimii se face prin lucrarea Sfantului Duh, care la randul sau ne este data ca rezultat al credintei. Putem spune asa dar, fara nici o ezitare ca singurele fapte bune sunt cele care sunt o consecinta a credintei. Numai " neprihanirea care se capata prin credinta " poate implini Legea, caci numai prin meritul castigat de Hristos primim in dar lucrarea Duhului, care ne transforma inima facand-o sa-i placa lucrurile cerute de Dumnezeu. Aceasta este dealtfel si definitia Harului, care nu este un fel de certificat pentru libertatea de a face tot ceia ce pofteste inima pacatoasa. Harul este dorinta si puterea pe care ne-o daruieste Dumnezeu pentru ai implinii voia Sa sfanta. Credinta nu desfiinteaza faptele Legii, ci le face accesibile celui mantuit: " Deci, prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva , noi intarim Legea " 

( Rom. 3:31 ). " Pacatul " este un alt termen care trebuie explicat. In Sfanta Scriptura, pacatul nu este numai savarsirea faptelor care incalca prevederile Legii, ci denumeste un intreg complex de sentimente si atitudini ale inimii care ne indeamna sa calcam Legea. Dumnezeu nu se opreste la aparente, ci pune degetul direct pe rana atunci cand " nu se uita la ce izbeste ochiul, ci priveste la inima ". Inainte de a deveni fapte, pacatele noastre erau ascunse in cutele infinit de sensibile ale inimii: " Dar ce iese din gura, vine din inima si deaceia spurca pe om. Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile 

22.

mincinoase, hulele. Iata lucrurile care spurca pe om, " ( Matei 1:17-20 ). Prin urmare, credinta este singura noastra cale spre neprihanire, caci credinta ne aduce in inima, lucrarea Duhului Sfant. In Ioan 16:8-9, Domnul Isus spune ca singurul pacat care nu li se va ierta oamenilor este necredinta : " Cand va veni El 

( Duhul Sfant ), va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata . In ce priveste pacatul : " fiindca ei nu cred in Mine " . Cel ce crede are calea deschisa spre neprihanirea pornita dintr-o 

inima spalata de sangele Domnului Isus si inoita de lucrarea transformatoare a Duhului Sfant. Dintr-o astfel de inima vor curge apoi ; " rauri de apa vie, cum zice Scriptura  " ( Ioan 7:38 ). Inainte de a exista fapte 

bune sau rele, exista o inima stapanita de credinta sau necredinta. Inima firii pamantesti este radacina tuturor relelor. Ea este " capul sarpelui " despre care vorbeste Scriptura si despre care i-a fost promis lui Adam ca va fi zdrobit sub picioarele semintiei lui ( Gen . 3:15 ) ".

                                                CUPRINSUL CARTII. 

EPISTOA CATRE ROMANI " Nprihanirea data in dar "

INTRODUCERE ( 1:!-17 ) 

1. Neprihanirea lui Dumnezeu este cea ce ne trebuie.

1:18-1:32 Omenirea L-a parasit pe Dumnezeu si a pierdut neprihanirea.

2:1-2:16   Neamurile, fara Lege, sunt vinovate.

2:17-3 : 8 Iudeii, sub Lege sunt si ei vinovati.

3:9-3:20   Rezultatul : Vinovatia intregii omeniri.

2. Neprihanirea lui Dumnezeu  ne este daruita.

3:21       Nu prin tinerea Legii.

3:22,23  Prin credinta ( calea ). 

3:24       Din Harul divin acordat ( izvorul ).

3:25,25  In urma mortii lui Hristos ( prilejul ).

3:26-31  Fara plata pentru Neamuri, ca si pentru evrei ( scopul ). 

4:1-25    Exemplificat in Avraam si in David (exemplele).

5: 1-11   Are ca urmare mari binecuvantari ( rezultatul ).

5: 12-21 Rezultatul : Mantuirea este oferita intregii omeniri. 

3. Neprihanirea lu Dumnezeu este realizata in noi. 

6: 1-13      Noi am murit fata de pacat si traim pentru Dumnezeu. 

6:14-7:25  Noi am murit fata de Lege si traim sub Har.

8:1-13       Noi am murit fata de fire si traim prin Duhul.

4. Neprihanirea lui Dumnezeu ne este asigurata.

8:14-25   Santem fii si ne asteapta slava.

8:26-27   Mijlocirea Duhului.

8:28-34   Scopul etern al Tatalui.

8:35-39   Dragostea statornica a Fiului.

5. Neprihanirea lui Dumnezeu este la lucru pentru noi. 

Cap. 9 Israelul a fost ales in trecut.

Cap.10 Israelul este indepartat in prezent.

Cap.11 Israelul va fi restaurat in viitor. 

6. Neprihanirea lui Dumnezeu este aratata prin noi. 

Cap.12, 13 In cadrul activitatilor spirituale, sociale si cetatenesti.

Cap. 14-16 In cadrul partasiei si slujirii noastre crestine. 

============================================================================

                                                           1. CORINTENI.

Probabil ca nici una din Epistolele Sfantului Apostol Pavel nu a fost scrisa unui mai framantat de probleme, de compromisuri cu pacatul si de lupte ca aceasta scrisoare adresata crestinilor din orasul Corint. Au existat glasuri care au spus ca Biserica din Corint poate fi numai in parte si cu greu considerata o Biserica 

" crestina ". Totusi, faptul ca Sfantul Apostol Pavel o numeste asa si mai ales faptul ca Duhul Sfant a socotit 

23.

ca scrisorile adresate de Apostol credinciosilor de acolo merita sa fie pastrate in canonul Noului Testament nu inseamna sa avem o alta parere. Este bine sa staruim cu atentie asupra acestei Biserici si sa vedem ce mesaj gasim in epistolele adresate ei pentru viata Bisericilor de astazi. 

Titlul : In originalul grec, cartea se numeste : Pros Korintius A ". " Catre Corinteni A " ( sau intaia " ).

Autorul : Sfantul Pavel este nu numai autorul acestei Epistole, ci si fondatorul Bisericii din Corint ( 1 

Cor.4:14-15 ). Contextul scrierii : Corintul era un mare centru comercial, cultural, religios si vai, un mare centru al desfraului. Intrarea Apostolului in oras s-a petrecut la mai bine de o suta de ani dupa ce Iulius Cezar reconstruise cetatea, transformand-o intr-o noua capitala a Ahaiei. Din punct de vedere maritim, Corintul era un oras situat pe promontoriul dintre doua porturi; Chencreea la est si Laceum la vest. Aceasta pozitie i-a asigurat accesul traficului maritim comercial din toata lumea. Cand spuneai Corint, spuneai afluenta materiala, tranzactii comerciale, garnizoane militare, lux, afluenta materiala si...iar afluenta materiala. Cand Pavel aminteste de : " aur, argint si pietre pretioase " in capitolul 3, el vorbeste cu oameni care cunosteau foarte bine valoarea acestor marfuri. La 16 kilometri de portile cetatii se intindeau campurile destinate jocurilor Istmice, un corespondent al jocurilor Olimpice de astazi. Din patru in patru ani veneau acolo atleti din toata lumea sa se intreaca in tot felul de jocuri dintre care cursele, boxul si luptele, erau cele mai renumite. Sfantul Pavel face aluzie la aceste intreceri la capitolul 9. Sus pe inaltimea Acropolis, dominand si la propriu si la figurat cetatea, se inalta mandru Templul Afroditei, zeita iubiri si a fertilitatii. O mie de preotese practicau prostitutia ca parte al ritualului de inchinaciune. Corintul era un oras al viciului. Pe strazi se plimbau homosexuali care isi lasase parul sa creasca ca la femei. Vorbind despre ei, Pavel scrie in 1 Cor. 11:4 : " Nu va invata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung.." 

Ne putem inchipui ce mare trebuie sa fi fost dezgustul Sfantului Pavel la vederea decadentei morale din jur. Nici in Antiohia nu intalnise o asa combinatie de " intelepciune " lumeasca si imoralitate animalica. In toata Biblia nu se gaseste o descriere mai vie a starii de pacat a omenirii decat acea forma facuta de Sfantul Pavel in capitolul 1 al Epistolei catre Romani. Este suficient sa spunem ca acel comentariu a fost scris pe vremea in care Apostolul se afla in cetatea Corintului. Sfantul Pavel a venit la Corint dupa ce vizitatse Atena, unde avuse-se o experienta nu prea incurajatoare cu cei ce-l ascultase ( Fapte 17:15-34 ). Probabil ca starea lui sufleteasca nu era prea buna. Grecia nu parea sa fie un camp bun pentru Evanghelie. Dupa ingamfata Atena, a urmat decazutul Corint ! Nu-i de mirare ca Dumnezeu a trebuit sa i se arate noaptea si sa-l incurajeze.: " Noaptea Domnul a zis lui Pavel intr-o vedenie: " Nu te teme; ci vorbeste si nu tacea, caci Eu sant cu tine; si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau : vorbeste, fiindca am mult norod in aceasta cetate ". Aici a ramas un an si sase luni si invata pe Corinteni  Cuvantul lui Dumnezeu " ( Fapte 18:9-10 ). 

Primii cu care Sfantul Apostol Pavel a venit in contact au fost Aquila si Priscila, Evrei Crestini, victime a expulzarii Evreilor din Roma sub Claudiu Cezar. Pentru ca se ocupau si ei cu facerea corturilor, casa lor a devenit si casa Sfantului Pavel. Dupa ce Sila si Timotei, care fusese in Macedonia, au intregit echipa misionara, Sfantul Pavel s-a dedat cu totul propavaduirii, fiind sustinut material de ceillati. ( Fapte 18:5 ). 

In fiecare zi de sabat el predica in Sinagoga "  dovedind  Evreilor ca Isus este Hristosul ". Doua convertiri notabile s-au produs ca urmare a predicarii: Iust a carui casa era vecina cu Sinagoga  si-n casa caruia s-a mutat Sfantul Pavel si Crisp, fruntasul Sinagogii, care s-a intors la Domnul cu toata casa lui ( Fapte 18:7-8 ). Asa a luat fiinta Biserica Nou Testamentala din Corint alcatuita din barbati si femei, Evrei si dintre Neamuri, sclavi si oameni liberi. Despre caracterul si caracteristicile acestei adunari gasim ceea ce spune Sfantul Pavel in cap. 1:26-31 si 6:9-11; " De pilda fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales, ..." , " Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu ? Nu va inselati in priviinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mostenii Imparatia lui Dumnezeu. Si asa erati unii din voi ! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti. , ..."

Continutul cartii : 1 Corinteni este o scrisoare plina de manie, de mustrare, de corectare si de invatatura. Dupa 18 luni petrecute la Corint, Sf. Pavel a plecat la Efes unde a stat 3 ani de zile. Fiind acolo el a primit o scrisoare din partea credinciosilor din Corint in care i se cerea parerea despre casatorie si despre carnea ramasa de la jertfele pagane. Trei foarte cunoscuti membrii ai adunarii din Corint i-au adus Sfantului Pavel, scrisoarea la Efes: Stefanos, Fortunat si Ahaic (1 Cor. 16:17,18 ). Nu incape nici o indoiala ca intre Sfantul Pavel si acesti trei frati din Corint au avut loc la discutii amanuntite din care Apostolul a aflat despre starea decazuta a credinciosilor corinteni. Raspunsul lui Pavel este indreptat deci nu numai spre probleme ridicate de ei, ci inspre combaterea si corectarea tuturor relelor  despre care aflase. Situatia ar putea fi descrisa in 

24.

aceste cuvinte: Cei din Corint fusese cu adevarat intorsi in Hristos si formau acum o adunare de copii ai lui Dumnezeu. Ei o rupsesera in teorie pentru totdeauna cu idolatria si cu practicile idolatre. Totusi, ei  nu puteau, peste noapte, sa se desprinda de ceea ce continua sa se intample " in jurul lor ", practica vietii lor nu se ridicase la nivelul " teoriei ". Misionarii de astazi ne povestesc de situatii asemantoare in care gasesc unii convertiti din tarile pagane. Acceptarea lui Cristos este amestecata adeseori cu forme traditionale de 

idolatrie straveche. Oamenii nu se pot desprinde imediat de " formele " care le-au dat identitatea nationala 

timp de secole. Se ajunge astfel la o stare de impas, pe care unii incearca s-o depaseasca pe calea compromisurilor. Asa si-au facut loc in Biserica, de-a lungul veacurilor, tot feluri de sarbatori si de obiceiuri pagane ca : rugaciunea pentru cei morti, teama de spiritele celor morti, pomana pentru sufletul mortilor, cultul regenerarii la schimbarea anilor, descantecele si sarbatorirea unor zile preluate din carcaterele pagane. In relatia cu pacatul, compromisul inseamna insa " robie " spirituala ( 6:12 ). Corintenii au avut nevoie ca cineva sa le spuna ca nu exista nici o cale de mijloc : ori cu Dumnezeu, ori cu lumea pagana. O alegere trebuia facuta si aceasta alegere trebuia facuta repede. Acesta este in esenta mesajul din 1 Corinteni 5 si 6. Duhul Sfant este intristat intr-o adunare in care este tolerat pacatul : " Nu stiti ca voi sunte-ti Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ? ... caci Templul lui Dumnezeu este Sfant si asa sunte-ti si voi " ( 3:16-17 )... sa fi fost dat afara din mijlocul vostru ", " Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela " ( 5:2, 13). Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in D

uhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu " (6:20 ). 

 Cuvinte cheie si teme caracteristtice : Una dintre cele mai frumoase lectii pe care le da Sfantul Pavel Corintenilor, este lectia exemplului personal. Ca reprezentant al Domnului Isus intr-o lume pierduta, Apostolul se da pe sine pilda celor din greu incercata Biserica a Corintului. Sub presiunea lumii, credinciosii din toate timpurile au avut nevoie de lideri care nu numai sa le spuna ce au de facut, ci sa le si arate cum trebuie traita viata crestina. In capitolul 4:16 el spune : " de aceia va rog sa calcati pe urmele mele ", adaugand in cap. 11:1 :" Calcati pe urmele mele, intrucat eu calc pe urmele lui Hristos ". Iata cele zece pasaje in care Pavel se da drept exemplu demn de urmat :

1. Loialitate in mesaj, metoda si motivatie (2:1-5).

2. Seriozitate in punerea temeliei si in zidirea de deasupra ( 3:10-23 ).

3. Credinciosie in lucrul incredintat lui 4:1-6 ).

4. Rabdare in suferintele pentru Hristos ( 4:9-16 ).

5. Consideratie pentru fratele mai slab. ( 6:12;8:13 ).

6. Renuntare la drepturi si privilegii. ( 9:12-18 ).

7. Negare de sine pentru castigarea altora. ( 9:19-23 ).

8. Autodisciplinare a trupului si comportamentului. ( 9:27; 10:33 ).

9. Stapanire de sine in adunarile publice. ( 14:18-20 ).

10. Ravna si recunostinta. ( 15:9-10 ).

                                                            CUPRINSUL CARTII.

Introducere 1:1-9 ) 

1. MUSTRARE PENTRU DEZBINARE 1-6.

(Corintenii se complaceau in a da slava oamenilor - 1:12 )

Partidele atasate oamenilor sant rele :

- pentru ca mantuirea prin Cruce inlatura orice fel de intelepciune omeneasca ( v. 18:31 )

- deoarece adevarta intelepciune este data de Duhul Sfant, ea nu apartine oamenilor ( v. 5-13 )

- deoarece " invatatorii " nu sant " slujitori " ; puterea este a Domnului ( 3:5,6,21;4:1 ).

- atata timp cat aceasta " fala " ( 5:12 ), caci credinciosii continuau sa se complaca in mijlocul unor pacate murdare ca incestul, darile in judecata si abuzurile de tot felul. 

2. RASPUNSURI LA  PROBLEME RIDICATE 7-15.

( Corintenii i-au scris Sfantului Pavel despre aceste probleme-7:1 ), cap.7- Raspuns la problema: " casatorie sau celibat ? ", cap. 8-10- Despre carnea ramasa de la jertfele pagane. Principiul ( cap. 8 ), exemplul Sfantului Pavel (9), avertismente din Sfanta Scriptura (10), rezolvarea ( 10:23-11:1 ). Cap. 11- Tinuta femeii in adunare ( v. 2:16 ) si comportarea la Cina Domnului ( v.17-34 ). cap. 12 -14- Raspuns in problema darurilor  spirituale. Distribuite de Duhul 912), sarace fara dragoste (13 ), inferioare profetiei (14). 

cap.15- Raspuns la problema invierii sfantilor. Relatia cu invierea lui Hristos ( v. 1-19 ), perspectiva ( v.20-34 ), trupurile celor inviati ( v. 55-49), " taina " ( v. 50-58 ). Apendice -cap. 16 . 

============================================================================

                                          2. CORINTENI .

25.

" V-am scris cu multa mahnire si cu strangere de inima, cu ochii scaldati in lacrimi, nu ca sa va intristati, ci 

ca sa vedeti dragostea mea nespus de mare pe care o am fata de voi "( 2 Cor.2:1 ).

Titlul : In originalul grec, cartea se numeste ; " Pros Korinthious B", " Catre Corinteni B " ( sau a doua ).

Autorul : S-ar putea ca alte Epistole sa fie mai profunde de cat aceasta, dar niciuna dintre ele nu este mai calda si mai personala ca ea. In niciuna din celelalte nu se revarsa inima lui Sf. Pavel mai plenar ca in aceasta si din nici o alta nu aflam mai multe despre viata si framantarile Apostolului. 

Data : Asa cum am vazut deja, cea dintai Epistola a Sfantului Pavel catre Corinteni a fost scrisa pe cand se afla in Efes ( 1 Cor.16:8 ). La scurt timp dupa scrierea ei, el a fost obligat sa fuga din cetate din pricina rascoalei puse la cale de Argintarul Dimitrie si de ceata lui idolatra. Zelul pentru Zeita lor Artemis ( Diana ) si mai cu seama preocuparea pentru castigul lor de facatori de machete ale Templului pagan, i-a ridicat pe acestia impotria Sfantului Pavel si a Sfintei Evanghelii ( Fapte 19:21 -41 ). 

De la Efes, Apostolul a plecat inspre Troa, apoi a trecut prin provinciile Nord-Estice ale Marii Egee, pentru a ajunge la tinuturile Macedoniei. Dupa ce a vizitat bisericile de acolo, Sfantul Pavel s-a indreptat spre Sud, ajungand iarasi in Grecia, vizitand din nou Ahaia si Corintul si zabovind acolo inca trei luni ( Fapte 20:1-3 )

Era a treia vizita pe care avea sa le-o faca celor din Corint ( 2 Cor. 12:14; 13:1 ). In intervalul de timp scurs intre plecarea si reintoarcerea in Corint, Sfantul Pavel a scris aceasta a doua Epistola. Locul scrierii a fost probabil Filipi, iar circumstantele prin care trecea Apostolul au fost dintre cele mai chinuitoare.  

Contextul scrierii : Sfantul Pavel scrie aceste randuri intr-una dintre cele mai grele si mai intunecate situatii in care s-a aflat vreodata. Apostolului i-a fost dat sa experimenteze necazul si deznadejdia pentru ca sa ne poata scrie noua  si sa ne ajute sa trecem la randul nostru prin clipele noastre de incercare ( 2 Cor. 1:3-4 ).

Sfantului Pavel nu-i era indiferent de ceia ce se putea petrece in Corint. Credinciosul lui tovaras de lucru , Tit, ar fi trebuit sa-l astepte deja la Filipi, cu un raport despre cele petrecute in cetate dupa plecarea sa. Faptul ca el intarzia sa apara nu facea decat sa sporeasca si mai mult nelinistea si temerile Apostolului ( 2 Cor. 2:12 -13 ). De fapt asupra Sfantului Pavel se aruncase parca dintr-o data toate indoielile, toate dezamagirile si toate atacurile deavolului, cufundandu-l pe incercatul Apostol intr-unul din cele mai negre si mai sfasietoare momente din intreaga lui cariera de luptator pentru propasirea si apararea Evanghelii. " Caci  si dupa venirea noastra din Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna. Am fost necajiti in toate chipurile : de afara lupte, dinauntru temeri " (7:5 ). Se parea ca cei din Corint erau cu totul porniti impotriva lui. Pe de alta parte Galatia cazuse prada ereziilor iudaizatoare si acceptase " o alta Evanghelie " ( Galat. 1:6-9 ). In Efes, scapase ca prin urechile acului din mainile lui Dimitrie si a celor ce au atatat Cetatea impotriva lui. Se luptase cu oameni, dar lupta fusese atat de crunta incat Apostolul o aseamana cu o lupta de gladiatori impotriva " fiarelor " ( 1 Cor. 15:32 ) . Gandul ca isi lasase mica turma de urmasi ca pe niste miei in mijlocul lupilor nu-i da odihna. Sub acest potop de griji, sanatatea lui a cedat din nou facand loc unui atac de boala, care ameninta sa-i curme viata : " in adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai pe sus de puterile noastre, asa ca nici nu mai trageam nadejde de viata. Ba inca ne batea gandul ca trebuia sa murim .. ( 2 Cor. 1:8-9 ). Dumnezeu avea insa alte planuri cu Sfantul Pavel, Tit soseste din Corint cu vesti imbucuratoare. Ca un raspuns dat primei Episole a Sfantului Pavel, prin Biserica din Corint trecuse focul curatitor al pocaintei. Asprimea condamnarilor Apostolului, disciplina anuntata de el, mustrarea si atentionarea cazuse pe un pamant bun, pregatit de Dumnezeu si care zabovise sa dea la iveala roade de pocainta ( 2 Cor. 7:6-16 ). 

Intr-atat de bucuros a fost Sfantul Pavel de raportul dat de Tit, incat s-a asezat imediat la scris si le-a trimis acesta a doua scrisoare. Tit a calatorit cu ea inapoi la Corint ca sa se desavarseasca lucrarea buna inceputa acolo ( 8:16, 17, 23 ). 

Cuprinsul cartii : Oricat de inbucurator ar fi fost raportul dat de Tit, el a cuprins si aspecte problematice care nu puteau fi trecute cu vederea. Chiar daca cei din Corint daduse dovada ca au o mare ravna in ce priveste sfintenia, nu se poate spune ca toti au primit sfaturile Sfantului Pavel, care isi exprima pozitia fata de acestia in mod clar : " De multa vreme voi va inchipuiti ca vrem sa ne aparam inaintea vostra ! Noi vorbim inaintea lui Dumnezeu in Hristos si toate aceste lucruri le spunem, prea iubitilor, pentru zidirea 

26. 

voastra. Fiindca ma tem ca nu cumva la venirea mea, sa va gasesc asa cum n-asi vrea sa va gasesc si eu insumi sa fiu gasit de voi cum n-ati vrea. Ma tem sa nu gasesc galceava, pizma, manii, dezbinari, vorbiri de rau, barfeli, ingamfari, tulburari. Ma tem ca la venirea mea la voi, sa nu ma smereasca din nou Dumnezeul meu cu privire la voi si sa trebuiasca sa plang pe multi din cei ce au pacatuit mai inainte si nu s-au pocait de necuratia, curvia, si spurcaciunile, pe care le-au facut " ( 2 Cor. 12 :19-21 ).

Unii din corinteni incepuse sa critice unele asa zise " neajunsuri si slabiciuni " ale Apostolului. , " Persoana" 

lui Pavel era atacata in mod special. Iata cateva din lucrurile de care il invinuiau adversarii lui din Corint : 

a. Lasitate si fuga de suferinte in fata prigoanei. ( Sf. Pavel raspunde in 11: 23-33 ).

b. Sovaiala si nestatornicie in felul in care-si schimba mereu planurile ( Sf. Pavel raspunde in 1:15-23 )

c. Lipsa de scrisori de " acreditare " de la  Biserica din Ierusalim. ( Sf. Pavel raspunde in 3:1-5;12;11-13 ).  

d. Simplitatea si lipsa de elocventa a felului lui de vorbire, ( Sf. Pavel raspunde in 1:12; 10:10 si 11:6 ).

e. Aparenta lui lipsa de personalitate. ( Sf. Pavel raspunde in 10:10-13 ).

f. Placerea lui de a se muta din loc in loc. ( Sf. Pavel raspunde in 10:13-18 ).

g. Pozitia lui dubioasa in ce priveste legea lui Moise. ( Sf. Pavel raspunde in cap 3 si 4 ).

h. Ravna lui suspecta in adunarea de ajutoare materiale. ( Pavel raspunde in cap. 8; 7:2; 12:14-16 )

i. Zvonul despre anumite experiente " in spirit " care-i faceau discutabila sanatatea mentala. ( Sf. Pavel raspunde in 5: 13; 12:1-10 ). Oricat de neplacuta iar fi fost Sf. Apostol Pavel justificarea in fata oamenilor, ea trebuia facuta deoarece la mijloc era nu numai persoana sau reputatia lui, ci si lucrarea lui in Biserica din Corint si credibilitatea lui in celelate Biserici. Eficienta intregii lui lucrari depindea de felul in care il intelegeau oamenii. Iata motivele pentru care s-a nascut aceasta a doua Epistola catre cei din Corint. 

Cuvinte cheie si teme carcteristice : Aceasta Epistola este o pledoarie de aparare a Sfantului Pavel. Din ce aflam despre necazurile lui si despre felul cum era tratat de unii credinciosi din Bisericii. Epistola trece insa dincolo de lamurirea pozitiei Sfantului Pavel intre credinciosii Corintului. In textul ei gasim unele dintre cele mai frumoase pasaje de teologie crestina. Iata numai cateva dintre ele : "faptura cea noua" ( 2 Cor. 5:17-19 ), " esenta predicarii crestine " ( 2 Cor. 4:5,6; 5:17-19 ), " vasul de lut " ( 2 Cor. 4:7-18 )0, descoperirile Sfantului Pavel ( 2 Cor. 12;1-6 ) si " tepusul " trimis pentru smerenie ( 2 Cor. 12:7-10 ).

                                                         

                                                              SCHITA CARTII

Introducere ( 1:1,2 )                                                        3. Pavel raspunde criticilor ( cap. 10-13 ).

1. Pavel da socoteala de activitatea sa.                         ( Sf. Pavel Apostolul ). 

      ( Pavel lucratorul )                                                     A. critici si acuzatiile lor.

A. In ce priveste motivatia sa ( cap.1-2 ).                        Autoritatea Apostolului ( 10: 1-19 ).

Planurile Sf. Pavel ( 1:12-2:4 ).                                       Purtarea Sf. Pavel  ( 11:1-15 )                                

Iertarea celui pedepsit ( 2:5-13 ).                                     Suferintele Sf. Pavel ( 11:16-33 ).

Slujba Apostolului ( 2:14-17 ).                                         Descoperirile Sf. Pavel 12:1-6 ).

B. In ce priveste caracterul mesajului sau ( cap.3-5 ).     Tepusul Sf. Pavel ( 12 :7-10 ).   

Un mesaj al vietii noi ( 3:1-6 ).                                        Apostolul si deciziile apostoliei lui.

Un mesaj al Noului Legamant ( 3:7-18 ).                         Semnele apostoliei ( 12:11-21 ).

2. Sf. Pavel isi indeamna urmasii.                                  Indemn la pocainta ( 13:1-10 ).

    (Sf. Pavel parintele spiritual ).                                      Concluzie ( 13:11-14 ).

A. in ce priveste lucrurile spirituale ( cap. 6-7 ).

B. in ce priveste lucrurile materiale ( cap. 8-9 ).

Darnicia crestina.  

============================================================================

                                                                   GALATENI.  

" O galateni nechibzuiti ! Cine va fermecat pe voi ? Copilasii mei, pentru care iarasi simt durerile nasterii, pana ce va lua Hristos chip in voi ! " ( Galateni 3:1; 4:19 ).

Titlul : in originalul grec, Cartea poarta numele : " Pros Galatas " , " Catre Galateni ".

Autorul si data : Prima vizita a lui Pavel in tinuturile Galatiei a avut loc intr-un timp de grea suferinta fizica pentru Apostol. Iata ce gasim scris : " Stiati ca in neputinta trupului v-am propavaduit Evanghelia pentru intaia oara. Si n-ati aratat nici dispret, nici dezgust pentru ce era o ispita pentru voi in trupul meu : 

27.

dimpotriva, m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Insusi Hristos Isus.....va marturisesc ca, daca ar fi fost cu putinta, va-ti fi scos pana si ochii si mi i-ati fi dat " ( Gal. 4:13-15 ). Se prea poate ca boala lui Pavel sa fi fost o suferinta cronica a ochilor care l-au facut neplacut la vedere, In ciuda acestui fapt, Galatenii l-au indragit si probabil ca Apostolul si-a petrecut convalescenta de cateva luni in mijlocul lor, predicandu-le mantuirea prin jertfa Domnului Isus Hristos. A doua vizita a Sf. Pavel n-a fost nici pe departe la fel de placuta pentru el. Credinta celor din Galatia se alterase si indreptarile cerute de Sf. Pavel nu au fost 

primite deloc cu entuziasm : " Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin Harul Domnului Isus Hristos, la o alta Evanghelie .... Voi alergati bine, cine v-a taiat calea ca sa nu ascultati de adevar ?"" 

M-am facut oare vrajmasul vostru pentru ca v-am spus adevarul ? ( Gal.1:6; 5:7; 4:16 ). Pe fondul acestor stari, dupa plecarea Apostolului dintre ei, apare aceasta scrisoare ( anul 56 D.H. ). Ea este mai mult o lucrare polemica decat o scrisoare obisnuita. Este pus in discutie felul de crestinism pe care l-au dezvoltat Galatenii dupa ce Sf. Pavel a plecat din mijlocul lor. Un foarte potrivit inceput la studiul Epistolei catre Galateni este textul din ( 1 Cor. 3:10-15 ).: dupa Harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca mester zidar intelept, am pus temelia si un altul cladeste deasupra ...lucrarea fiecaruia va fi data pe fata... "  

Contextul scrierii : Cand Sf. Pavel a scris aceasta scrisoare a fost plin de o sfanta indignare. Inima lui de lucrator al Evangheliei era sfasiata de durere. Ca si in cazul Corintenilor, Sf. Pavel tremura pentru credinciosia celor convertiti fata de Mantuitorul lor : "  caci sunt gelos pe voi cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit cu un barbat, ca sa va infatisez inaintea Domnului Isus Hristos, ca pe o fecioara curata ", ( 2 cor. 11: 2 ). Galatia ca si Corintul fuse vizitata de " tulburatori " veniti din Iudeia. Acesti iudaizatori raspandise pretutindeni otrava lor, rastalmacind Evanghelia si transformand-o in ceva ce Domnul Isaus nu a intentionat nici o data sa spuna sau sa faca. Atacul lor se indrepta in doua directii : Impotriva Sf. Pavel insusi si impotriva mesajului propavaduit de el. Vorbele lui sunau cam asa : " Cine este la urma urmei acest Pavel ? El nu a fost cu cei doisprezece. S-a facut " Apostol " el insusi. Nu-i de mirare ca mesajul lui este ciuntit, lasand afara parti esentiale ale Evangheliei. Haideti sa va spunem noi cum stau lucrurile..." Care era mesajul iudaizatorilor ? La prima vedere, ei pareau ca adauga numai cate putin la mesajul mantuirii. " Credeti in Hrisos ", spuneau ei, ca doar se considerau crestini, " dar sa face-ti bine sa va si taiati imprejur ". argumentul lor era ca Sf. Pavel, la inceput a recomandat si practicat acest ritual pentru cei nou convertiti. Itr-adevar in Fapte ni se aminteste ca dupa l-a luat cu sine pe Timotei, " l-a taiat imprejur, din pricina iudeilor, care erau in acele locuri; caci toti stiau ca Tatal lui era grec " ( Fapte 16: 1- 3). Acum taierea imprejur nu  a fost un lucru asa de mare ca sa faca o rupere in Biserica din cauza ei, dar Sf. Pavel a vazut putin mai departe. Daca cei din Galatia acceptau sa fie taiati imprejur, aceasta nu va fi primul pas pe un drum fara intoarcere dupa revenirea la tinerea intregii Legi ( Gal. 5:3 ). Aceasta insemna pierderea libertatii ( Gal. 4:9 ), " robie spirituala " ( Gal. 5:1), parasirea Evangheliei. Evanghelia este vestea buna despre mantuirea data in dar prin Harul lui Dumnezeu. Daca adaugi ceva Harului, mantuirea nu mai este gratuita, ci se capata prin fapte. Nu-i de mirare ca Sf. Pavel era furios. Iata cateva exclamatii categorice pe care nu ne-am fi putut astepta sa le gasim in gura Apostolului : " Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi " ( Gal.4:11 ). " Iata eu Pavel, va spun ca, daca va ve-ti  taia imprejur, Hristos nu va folosi la nimic " 

( Gal. 5:2 ) : " Si schilodeasca-se o data cei care va tulbura " ( Gal. 5:12 ). 

Pentru cititorul modern s-ar putea sa para ca Sf. Pavel a exagerat in contra invatatorilor veniti din Iudeia.

La urma urmei,  credeau si ei in Domnul Isus si erau frati cu toti credinciosii ! Dilema era insa cu mult mai adanca. In ceasul disputei, problema era daca noua religie a credinciosilor are caracter universal sau daca mantuirea adusa de Hristos este numai pentru cei din neamul Iudeilor. Ca sa fi mantuit, era suficint sa crezi in Jertfa de la Golgota, sau trebuia mai intai sa accepti sa devi Iudeu ? Trebuia sa accepti si sa-ti insusesti toate obiceiuril evreesti ? Trebuia sa te imbraci ca un Evreu si sa implinesti ritualurile religiei evreilor 

( cum predicau " iudaizatorii " venit pe urmele lui Pavel ? ) Daca acesti " iudaizatori " ar fi fost lasati sa-si faca jocul, probabil ca noua invatatura adusa de Domnul Isus " Calea cea noua " cum o numeste Sf. Pavel ), ar fi murit de la sine in perimetrul primului secol. Dar n-a fost asa. Istoria ni-l arata pe Sf. Pavel triumfand. Biserica a inaintat cucerind intregul Impreriul Roman de atunci. Evanghelia nu a fost legata deTemplu, de sacrificii sau de Legea lui Moise, lucruri despre care neamurile pagane nu stiau nimic si nici nu voiau sa stie. Prin straduintele Sf. Pavel, ale Sf. Stefan si ale altor lucratori ca ei, Crestinismul a iesit din gaoacea evreiasca, patronata de Biserica din Ierusalim, devenind o religie transculturala cu caracter Universal. Acesta i-a fost destinul trasat de insusi intemeietorul ei : " Duceti-va in toata lumea si propavaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit " ( Marcu 16 : 15 ). 

Continutul cartii : Scrisoarea se desfasoara in trei miscari distincte, fiecare acoperind cate doua capitole. 

28.

Primele doua capitole sunt " narative "si se ocupa de Sf. Pavel insusi, autoritatea lui apostolica si natura dumnezeiasca a Evangheliei propavaduite de el. Urmatoarele doua capitole sunt o " disputa " privitoare la natura si mesajul Evangheliei crestine, iar ultimile doua capitole sunt " indemnuri " adresate direct Galatenilor. Cu alte cuvinte primele doua capitole sunt " personale ", urmatoarele doua sunt " doctrinale", iar cele doua de la urma sunt " practice " .

Cuvinte cheie si teme carcateristice : 1. Pozitia Sf. Pavel intre Apostoli :  Iudaizatorii veniti din Galatia 

contestau cu tarie autoritatea Sf. Pavel. Atacul era indreptat asupra calitatii lui de Apostol si asupra calitatii Evangheliei vestite de el. Intr-adevar Sf. Pavel a fost o figura controversata in miscarea Crestina de la 

inceputul primului secol. Faptul ca el nu a fost de la inceput cu Domnul Isus si ca nu a fost martor la invierea Domnului il descalificau in ochii multora ca " Apostol autentic ". El nu-i insotise pe Apostoli " in toata vremea in care a trait Domnul Isus... cu incepere de la botezul lui Ioan si pana in ziua cand S-a inaltat la cer " . In Faptele Apostolilor ( 1:16-26 ), ni se spune ca Matia a fost " Apostol " in locul vanzatorului Iuda, exact pentru calitatile care-i lipseau Sf.Pavel si astfel cercul de 12 "martori" ai invierii " ( Fapte 1:22 )

fusese reintregit.  Pe cine reprezinta atunci acest Pavel ? Capitolele 1 si 2 sunt apararea impotriva acuzatiilor aduse. In acest text gasim temelia apostoliei Sf. Pavel si specificul misiunii incredintate de Domnul. In capitolul 1, Sf. Pavel isi numeste mesajul sau " Evanghelia propavaduita de mine " ( Gal.1:11 )

recunoscand ca ea se deosebeste in unele aspecte de " Evanghelia propavaduita la Ierusalim ". Intr-adevar, in dezvoltarea Bisericii, Dumnezeu a hotarat ca Sf. Pavel sa fie acela care sa depaseasca granitele iudaismului si sa duca vestea mantuirii inspre marginile pamantului. Ucenicii Domnului s-au concentrat la inceput mai ales asupra " oilor pierdute  ale casei lui Israel " si numai impotriva vointei si incredintarii lor au acceptat uneori sa mearga la Neamuri ( vezi vizita Sf. Petru in cetatea Samariei si vizita Sf Petru in casa sutasului Corneliu ( Fapte 8 si 10-11 ).  A trebuit ca Dumnezeu sa-L aleaga pe Pavel si Sa-l trimita ca 

" Apostol al Neamurilor ". Recrutat pe drumul Damasculuisi invatat direct de Domnul Isus, Hristosul cel inviat, probabil in Pustiul Arabiei, Sf. Pavel a starnit la inceput tulburare oriunde a si-a propavaduit mesajul numit atat de semnificativ " Evanghelia mea " ( Rom. 2:16 ) Tulburarea a fost suficient de mare pentru a provoca adunarea unui Consiliu al Bisericii din Ierusalim ( Fapte 15 ). Spre surprinderea noastra aflam din textul care consemneaza lucrarile adunarii din Ierusalim ca in sanul Bisericii erau " unii din partida fariseilor care crezuse... si care ziceau ca Neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise " ( Fapte. 15:5 ) . Nu-i de mirare ca infruntarea dintre ei si Sf. Pavel si Barnaba, a dat nastere la " multa vorba " ( Fapte 15:7 ). A trebuit ca Sf. Petru si Iacov, care " sunt priviti ca stalpi " 

( Gal. 1:9 ) sa ia cuvantul si sa lamureasca lucrurile. Ce au spus ei ? " In primul rand Sf. Petru si-a amintit cu acest prilej ceia ce ar fi trebuit sa nu uite si anume ca de fapt chemarea pe care i-o daduse Dumnezeu fusese sa faca tocmai slujba pentru care era acum acuzat Sf. Pavel : " Fratilor sti-ti ca Dumnezeu de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi ca, prin gura mea, Neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada " ( Fapte 15 : 7 ). Apoi Sf. Petru le aduce aminte ca in cazul lui Corneliu : " Dumnezeu care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat lor Duhul Sfant ca si noua. N-a facut nici o deosebire intre noi si ei, intru-cat le-a curatit inimile prin credinta " ( Fapte 15:8-9 ). Concluzia Sf. Petru si indemnul lui a fost :

" Acum dar, de ce ispiti pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug , pe care nici Parintii nostrii, nici noi nu l-am putut purta ? Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin Harul Domnului Isus " ( Fapte 5:10-11). Nu-i de mirare ca dupa aceste vorbe rostite de Sf, Petru " toata adunarea a tacut " si ca au ascultat cu mai multa atentie rapoartele misionare aduse de Sf. Pavel ( Fapte 15:12 ). Ultimul care a vorbit a fost Sf. Iacov. Cuvantarea lui este deosebit de importanta. Cu maturitatea care-l caracterizeaza, el explica din Profetii cum Dumnezeu a hotarat o vreme in care Neamurile sa fie in centrul atentiei Divine in detrimentul Israelului. Intarind cuvintele lui Sf. Petru, Sf. Icov spune : " Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile intre Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un Popor, care sa-I poarte Numele. Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele Proorocilor, dupa cum este scris : " Dupa aceia, ( dupa ce anume ? ) Ma voi intoarce, ( nu te poti intoarce decat daca te-ai indepartat ! ) si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile si il voi inalta din nou ; pentru ca ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate neamurile peste care este chemat numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri si caruia ii sunt cunoscute din vesnicie " ( Fapte 15:14-18 ). Sunt convins ca foarte putini dintre evrei se gandise cum trebuie la profetia aceasta, dupa cum tot foarte putini o baga astazi in seama in sanul Bisericii. Importanta ei este dubla : ea i-a anuntat pe Evrei ca Dumnezeu se va intoarce pentru o vreme inspre Neamuri si anunta Neamurile ca in final Dumnezeu va ridica din prabusirea lui, cortul lui David. Concluzia si indemnul lui Iacov a fost : " De aceia, eu sant de parere sa nu se mai puna greutati acelora dintre Neamuri 

29.

care se intorc la Dumnezeu :..." ( Fapte 15:19 ). Cand Sf. Pavel i-si scrie scrisoarea catre Galateni, problemele nu erau inca atat de clare, Ierusalimul si " Fariseii " din Biserica isi trimeteau inca " misionarii " sa converteasca adunarile crestine nascute de Sf. Pavel. Tulburarea si confuzia domneau pretutindeni. Iata dece Apostolul simte nevoia sa se apere si sa apere adevarul mesajului Evangheliei Sale : " Fratilor va marturisesc ca Evanghelia propavaduita de mine nu este de obarsie omeneasca ; pentru ca n-am primt-o si nici n-am invatat-o de la un Om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos..." ( Gal. 1:11-23 ). Sf. Pavel 

marturiseste ca desi, independent de Apotolii de la Ierusalim, el n-a lucrat fara cunostiinta si incuviintarea lor ( Gal.2:1-9 ). Acesta recunoastere a Evangheliei Sf. Pavel fusese pusa la indoiala de atitudinea Sf. Petru in Antiohia : " dar cand a venit Petru in Antiohia, i-am stat impotriva in fata, caci era osandit. " ( Galateni 3:1 ) . Deosebirea pe care a facut-o Sf. Petru intre Crestiniii dintre Evrei si Crestinii dintre Neamuri trebuia osandita pe fata si Sf. Pavel nu a ezitat s-o faca. Era in joc mantuirea multimilor care primise credinta: " Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu ; caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Cristos " ( Gal. 2;21 ).

Pentru iudaizatori, ca sa fi crestin bun trebuia mai intai sa crezi in Hristos si apoi sa ajungi sa implinesti toata Legea. Cu alte cuvinte pentru a deveni pe deplin crestin, trebuia sa devii deasemenea Iudeu; sa accepti taierea imprejur, Sabatul si toate celelalte ceremonii iudaice. Pentru Sf. Pavel, asa ceva era exact contrariu crestinismului. Mantuirea s-ar fi putut obtine atunci nu prin Har, ci prin ceia ce putea face un om, printr-un semn in carne si prin abilitatea cuiva de a tine Legea. Sf. Pavel insa stia ca mantuirea se primea prin Har si numai prin credinta. Toate stradaniile omului nu puteau duce nicaieri. Ceea ce era necesar era nu implinirea Legii, ci declararea unui faliment total, abandonarea de sine la picioarele crucii lui Hristos si aruncarea in bratele iubitoare ale Mantuitorului. Iudeul era inclinat sa spuna : " Doamne uite lucrarile pe care le-am facut. Iata semnul taierii mele inprejur. Da-mi acum mantuirea pe care mi-am castigat-o. " Sf. Pavel privea asa ceva drept o blasfemie la adresa sacrificiului ispasitor al Domnului Isus Hristos. " dar spuneau iudeii, cel mai  mare lucru din viata noastra ca popor al lui Dumnezeu este Legea data noua prin Moise. Fara ea n-am fi stiut ce inseamna sa traiesti dupa placul lui Dumnezeu. Cum sa renuntam acum la ea ? Cum sa renuntam la trecutul nostru de popor al Domnului ? " Foarte bine, raspundea Pavel in capitolul ( 3:1-29 ), sa vedem atunci cine este stramosul nostru : Moise sau Avraam ? Avraam cu siguranta. Si cum a capatat Avraam trecere inaintea lui Dumnezeu, prin faptele Legii sau prin credinta ? " Avraam a crezut pe Dumnezeu si credinta acesta i-a fost socotita neprihanire " ( Gal. 3:6 ). " Scriptura de asemenea, fiindca prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta veste buna : " Toate Neamurile vor fi binecuvantate in tine "..Si ca nimeni nu este socotit neprihanit prin Lege, este invederat , caci " cel neprihanit va trai prin credinta " ...Insa Legea nu se intemeiaza pe credinta ; ci ea zice : " Cine va facea aceste lucruri, va trai prin ele". ..Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii,...pentru ca binecuvantarea vestita lui Avram sa vina peste Neamuri, in Hristos Isus " (Gal.3:8-14 ). Intr-adevar , " samanta " lui Avraam este Domnul Isus Hristos in care sunt binecuvantati toti credinciosii ( Gal. 3:16 ).  Pentru Sf. Pavel, Legea a functionat ca un " Pedagog spre Hristos " ( Gal. 3:24 ). Pedagogul era pe atunci sluga ce ducea elevul la scoala Maestrului sau. Rolul Pedagogului inceta o data cu aparitia Profesorului : " Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta....Nu mai este nici Iudeu , nici Grec, nu mai este nici rob, nici slobod, fiindca toti sunteti una in Domnul Isus Hristos. Si daca sunteti ai lui Hristos, sunteti " samanta " lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta " ( 3:25-29 ).

Se poate spune ca iudaismul a fost " leaganul crestinismului " si noi am putea adauga  " si era gata, gata sa-i fie si mormantul ! " A trebuit ca Dumnezeu sa-l ridice pe Sf. Pavel, acest Moise al Bisericii, pentru ca prin el sa fim eliberati din robia " invataturilor incepatoare " ale Legii. Cu entuziasmul cu care Moise a ridicat poporului tablele Legii, Pavel ridica sus steagul Crucii lui Hrisos Isus. Moise venise sa dea " marturia " si ne-a facut " robi ai pacatului care clocoteste in noi ". Sf. Pavel ne prezinta un Hristos al Crucii care a venit sa ne faca " cu adevarat slobozi " ( Ioan 8:36 )." toata puterea in cer si pe pamant " poate face acest lucru !

2. Roada Duhului Sfant . Sf. Pavel scrie unei colectivitati de oameni care se ocupau cu agricultura. Din aceasta pricina el isi alege cuvintele corespunzatoare, dovedind o mare flexibilitate  in exprimare si o deosebita pricepere in adaptarea mesajului la puterile si vocabularul ascultatorilor. Vorbind despre rezultatele produse de lucrarea Crucii in viata celor credinciosi, el le numeste " ROADA " si le prezinta in contrast cu " faptele firii pamantesti " ( Ga. 5:16-26 ). Cele 17 fapte ale firii sunt contrastate cu cele 9 rodiri ale Duhului Sfant. Sa nu credeti cumva ca aceasta exprimare simpla este si simplista ! Roada Duhului Sfant. 

30.

asa cum o prezinta aici Sf. Pavel, este asezata in trei grupe distincte de cate trei si cuprinde intr-o minunata asezare transformarea totala pe care o face Duhul lui Dumnezeu atunci cand patrunde in viata cuiva. 

Rodire catre Dumnezeu : " Dragostea, bucuria, pacea ",

Rodire catre altii : " indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine ",

Rodire fata de noi insine : " credinciosia, blandetea, infranarea poftelor ".

Concluzia acestei prezentari este cuprinsa in ( Gal. 6:7-9 ). Acest pasaj ne arata ca nu-l putem " duce " pe Dumnezeu. Fiecare isi va primi rasplata pentru alegerea pe care a facut-o : " Cine seamana in firea pamanteasca, va secera din firea pamanteasca putrezirea ; dar cine seamana in Duhul Sfant, va secera din 

Duhul Sfant viata vesnica " ( Gal.6:8 ). Secerisul nu se va face dupa cat de mult am stiut, ci dupa cat de mult am semanat !

3. " Semnele Domnului Isus Hristos ". Acestea sunt semne pe care le purta Sf. Pavel pe trupul lui si pentru 

care il batjocoreau unii ( Gal. 6:17 ). Cuvantul folosit aici este " stigmata " si se poate traduce prin : sigiliu, semnul de proprietate asezat uneori pe spatele, pe fata, sau pe bratul unui sclav si pe pielea unor animale domestice. Care sa fi fost " stigmata " Sf. Pavel ? Erau semnele batailor si loviturior primite pentru marturia lui crestina ! '.. aratam ca suntem vrednici slujitori '... " in lovituri fara numar , ...De cinci ori am capatat de la Iudei patruzeci de lovituri fara una; de trei ori am fost improscat cu pietre; de trei s-a sfaramat corabia cu mine;...( 2 Cor. 6:4; 11:23-25 ). Mainile batatorite ale unor lucratori le arata osteneala, cicatricile Sf. Pavel, pentru care unii il puneau in rand cu " tulburatorii " si cu facatorii de rele, dovedeau credinciosia lui in slujirea Crestina. Fata arsa de soare a capitanului de nava, ranile unui soldat si ridurile de pe fruntea unei Mame, nu sunt semne de dispretuit. " Semnele Domnului Isus Cristos "  purtate de Sf. Pavel pe trupul sau, nu erau temei de batjocura ! " Iudaizatorii " aveau scrisori de acreditare de la Ierusalim, Sf. Pavel purta pe trupul sau semnele unei acreditari mult mai inalte. Ce suferinte indurase " Iudaizatorii " pentru Evanghelie ? Niciuna. Ei au stiut sa-si pazeasca pielea in fata oamenilor dar nu si in fata lui Dumnezeu. Sf. Pavel in schimb devenise " dizgratios " la privit pentru ca se facuse una cu " Omul durerii " !.  

                                                         CUPRINSUL CARTII

                                                    " Eliberare prin Evanghelie " 

Cuvant de salut ( 1:1-5 ). 

1. Autenticitatea Evangheliei Sf. Pavel (1 si 2 ).

Veritabila in ce priveste originea ei ( cap.1).

Veritabila in ce priveste natura ei ( cap 2 ).

2. Superioritatea Evangheliei crestine ( 3 si 4 ).

In noile relatii pe care le produce ( cap. 3 ). 

In privilegile pe care le aduce ( cap. 4 ). 

3. Adevarata slobozenie prin Evanghelie ( 5 si 6 )

Slujba iubirii pune capat robiei, Legi ( 5:1-15 ).

Duhul pune capat robiei in firea pamnteasca ( 5:16-6:10 ).

Cuvant de incheiere ( 6:11-18 ).

===========================================================================

                                                       EFESENI. 

Asa cum s-a putut observa deja, Romani si Galateni sunt " visteriile " in care se gasesc comorile de adevar despre mantuirea personala prin credinta in Crucea Domnului Isus Hristos. Ele au adus lumii mesajul mantuirii prin credinta : " Dar acum se arata o alta neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara Lege... si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine din credinta in Domnul Isus, pentru toti si peste toti cei ce cred in El, nu este nici o deosebire " ( Rom. 3:21-22 ). Urmatoarele cele trei epistole de care ne vom ocupa in continuare, Efeseni, Filipeni, Coloseni, ne pun in fata unui tablou care depaseste cadrul mantuirii personale, ajungand sa ne descopere, dincolo de pozitia noastra in Hristos si a lui Hristos in noi, pozitia pe 

31.

care o ocupa Domnul Isus Hristos, in iconomia planului pe care-L are Dumnezeu cu lumea. Ideia centrala a lor este prezentarea lui Hristos drept " Cap " al intregii crestinatati care-i formeaza " trupul ".

Titlul : Numirea " Pro Efesious ", " Catre Efeseni "  nu exista in toate copiile gasite. 

Autorul : Efeseni, Coloseni, Filimon si Filipeni sunt supranumite si " epostolele captivitati ", deoarece au fost scrise de Sf. Pavel in timpul cand se afla in inchisoare.  

Data: In timpul primei detentii in timpul cand se afla in inchisoare.

Contextul scrierii : Sf. Pavel se afla din nou inchis. De data aceasta nu la Cezareea, ci la Roma. Apostolul se numeste pe sine : " Intemnitatul lui Isus Hristos pentru voi " ( Efeseni 3:1 ). El isi sfatuieste cititorii cu 

autoritatea unuia care este " intemnitat pentru Domnul " ( Efes. 4:1 ), devenind pentru Evanghelie " un sol in lanturi " ( Efes. 6;20 ). Epafra vine sa-l viziteze si ii aduce vesti nu prea bune despre Biserica din Colose. Pavel tocmai vroia sa-l trimita la Colose pe Onisin, sclavul fugit de la Stapan si acum " increstinat " de 

Apostol. Profitand de aceasta " potrivire ",  Sf. Pavel se asterne iarasi la masa de scris si le adreseaza colosenilor o scrisoare in care trateaza " ratacirea " care aparuse in acesta Biserica. In timpul scrierii, Apostolul isi da seama ca subiectul este mult prea important pentru a fi impartasit si celorlalte Biserici. De aici se naste hotararea lui de a dezvolta tema abordata in Scrisoarea catre Coloseni, amplificand-o intr-un fel de " scrisoare circulara " catre toate biseriicile. Initial, aceasta scrisoare le-a fost adresata celor din Laodicea. Intentia Sf. Pavel a fost ca intre biserici sa se faca un schimb de scrisori astfel ca toti sa le citeasca pe toate : " Dupa ce va fi citita aceasta Epistola la voi, faceti asa ca sa fie citita si in Biserica Laodicienilor ; si voi, la randul vostru, sa cititi Epistola care va veni din Laodicea " ( Coloseni 4:16 ).

Manuscrisele cele mai timpurii nu pastreaza precizarea : " catre Efeseni ", iar noi suntem indreptatiti sa credem ca aceasta Epistola este de fapt o copie a acelei scrisori adresate celor din Laodiceia. Epistola ar putea purta de fapt orice nume ca destinatie, ca ea nu se adreseaza unei situatii locale, ci prezinta invatauri pe care trebuie sa le cunoasca Bisericile de pretutindeni si din totdeauna. Filipeni, Coloseni, si Efeseni pleaca deci impreuna din mana Sf. Pavel intr-un timp in care acesta se gasea in inchisoare. Scrisorile sunt purtate probabil de Tihic despre care gasim scris si in Efeseni si in Coloseni ( Col.4:7-9 ; Efeseni 6:21).

Continutul cartii : Efeseni este cea mai profunda scriere a lui Sf. Pavel, " Regina tuturor epistolelor " lui. Efeseni si Coloseni seamana foarte mult in limbaj una cu alta. Nu mai putin de 75 de versete din cele 155 de versete ale scrisorii catre cei din Efes se gasesc aproximativ identic in scrisoarea adresata Colosenilor. Si acest fapt intareste convingerea noastra ca, plecand de la o problema locala, Apostolul a dezvoltat-o apoi intr-o lucrare adresata tuturor Bisericilor. Tema Epistolei catre Efeseni este strans legata de tema Epistolei scrisa Colosenilor. Gandul central din scrisoare catre cei din Colose este " Autosuficienta lui Isus Hristos ".

In Domnul Isus Hristos locuiesc " toate comorile intelepciunii si ale stiintei ".( Col.2:3 ) " Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El ". ( Col.1:19 ). " Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii " ( Col. 2:9 ). El este singurul " prin care avem rascumpararea, prin sangele lui, iertarea pacatelor ". ( Col. 1 :14 ). Toata epistola adresata Colosenilor este cladita pe ideia ca Hristos este 

" Autosuficient " pentru toate nevoile noastre. Epistola scrisa Efesenilor este o dezvoltare a acestei idei. Intrega epistola poate fi rezumata la doua versete plasate in primul capitol : ... caci a binevoit sa ne descopere taina voiei sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremurilor, spre a se uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile; cele din ceruri si cele de pe pamant " ( Efes. 1; 1:9-10 ). 

Mesajul central al Epistolei este : refacerea acelui " unu " cosmic dinaintea caderii; redobandirea unitatii prin Hristos ; unirea Cerului cu Pamantul in pozitia si lucrarea Domnului Isus Hristos. Hristos este in acelas timp si centrul in care trebuie sa se intalneasca toate lucrurile si substanta care le leaga pe toate impreuna. Toate sunt unite " in El " dar " si prin El ". Exista in lume o " rupere " care a adus durere si suferinta. Pacatul neascultarii i-a separat pe cei vinovati de Dumnezeu producand o stare de tensiune, un dezechilibru in tot ceia ce exista, Scrisoarea catre Efeseni, ne ajuta sa ne dam seama mai intai de existenta acestei stari de conflict care este in natura, in om, intre oameni, in timp, in eternitate, intre Neamuri, intre Fiintele ceresti, intre om si Dumnezeu si ne indreapta apoi spre convingerea ca aceasta stare se poate indrepta numai atunci cand toate lucrurile, toate puterile si toti oamenii se vor uni " in Hristos ". Sarcina  suprema a Bisericii, asa cum o vede Sf. Pavel, este sa spuna tuturor celor vii ca unitatea dintre toti Oamenii si dintre Oameni si Lumea in care traim, unitatea dupa care tanjim cu totii in familie si in societate nu poate fi realizata in afara lui Hristos. Mesajul Bisericii trebuie insotit de o demonstratie practica a realizarii unei vieti noi in perimetrul  celor ce L-au primit pe Hristos. Iata de ce numeste comentariul sau in epistola catre Efeseni :

" Societatea cea noua a lui Dumnezeu ". Chiar un cititor superficial observa imediat ca 6 capitole ale 

32. 

scrisorii sunt impartite in doua jumatati dinsticte. " Doxologia " de la capitolul 3 este un fel de piatra de hotar intre doua sectiuni clar deosebite. Prima parte a Epistolei, cuprinzind capitolele de la 1 la 3, este doctrinala, iar cea de a doua jumatate, asezata in capitolele 4,5 si 6 este practica. 

Cuvinte cheie si teme carcateristice : prima parte a Epistolei se ocupa cu dezvaluirea " pozitiei " noastre in Hristos, iar a doua jumatate ne arata " practica " in care trebuie sa se evidentieze aceasta pozitie. In primele capitole vedem ce a castigat Hristos pentru noi la Golgota, iar in cele de la urma vedem ce fel de viata vrea El sa desfasoare in noi si prin intermediul nostru. Fiecare dintre cele doua sectiuni debuteaza cu cate un verset care-i anunta tema : Despre POZITIA noastra in Hristos : " Binecuvantat sa fie Dumnezeu, 

Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. " ( Efes. 1: 3 ). Despre PRACTICA  pe care trebuie s-o manifestam : " Va sfatuiesc dar eu , cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea, pe care ati 

primit-o .." ( Efes. 4:1 ). carcateristic Epistolei catre Efeseni este si " Taina ascunsa de veacuri in Dumnezeu " despre care vorbeste Sf. Pavel in ( cap. 3:4-10 ). Ea este o invatatura despre care a vorbit Domnul Isus , dar nu a explicat-o in timpul vietii Sale pamantesti. Proclamarea acestei invataturi a fost misiunea specifica pentru care l-a ales Dumnezeu pe Sf. Apostolul Pavel. Pusa in cuvinte foarte simple, " taina " descoperita este vestea ca Hristos, in in loc sa preia imediat dupa venirea pe pamant " domnia " in Imparatia terestra pe care o asteptau Evreii, va accepta dimpotriva sa fie lepadat, sa sufere, sa moara, pe o cruce si dupa Inviere si Inaltare, sa dispara complet de pe scena Lumii pamantene. Taina fusese ca, dupa ce se va aseza la dreapta Tatalui, primind o autoritate si o putere superioara tuturor creiaturilor din veacul acesta sau din veacul viitor

El va strange la Sine un numar de " alesi " indiferent din ce neam fac parte, pe care ii va duce intr-o intimitate atat de mare cu Sine Insusi, incat ei nu vor mai putea fi numiti cu alti termeni decat aceia de : 

" trupul " Sau, " mireasa " Sa si ' Templul " Sau. aceste trei metafore definesc, fiecare, unitatea credinciosilor cu Hristos in viata ( " Trupul " ), in dragoste ( " Mireasa " ) si in slava ( " Templul " ). Imaginea luptatorului imbracat cu " toata armatura lui Dumnezeu " din finalul Epistolei este un tablou cum nu se poate mai nimerit pentru incheierea Epistolei. In fata a tot ce a facut Dumnezeu pentru noi credinciosii, nu trebuie sa ne culcam pe perna moale a delasarii, ci trebuie sa veghem si sa ne aparam impotriva atacurilor Deavolului. Sf Pavel ne spune tuturor : " intariti-va in Domnul si in puterea tariei lui " 

( Efes. 6:10 ).  

                                                    CUPRINSUL CARTII.

Cuvant de salut  ( cap1: 1,2 ). 

1 Pozitia noastra in Hristos ( cap. 1-3 ).

a. Recunostinta pentru binecuvantarile duhovnicesti ( 1:3 -14 ).

b. Rugaciune pentru patrundere duhovniceasca a lucrurilor ( 1: 15-23 )    

c. O noua pozitie in Hristos ( 2:11-22 ).

d. O noua relatie prin Hristos ( 2:11-22 ).

e. Priceperea tainei divine ( 3: 1 -12 ). 

f. Primirea plinatatii divine ( 3: 13-21 )

2. Practica unei vietii in Hristos ( cap. 4-6 ). 

In viata Bisericii ( 4:1-16 ). 

In viata fiecarui credincios ( 4: 17-32 ). 

3. Viata crestina este o viata : 

a. Traita in dragoste ( 5:1-20 ) .

b. Traita separata de imoralitate ( 5:3-7 ).

c. Traita in lumina ( 5:8-14 ). 

d. Traita in intelepciune ( 5:15 -20 ). 

e. Traita in supunere reciproca ( 5:21 -6:9 ). 

f. Traita in biruinta ( 6: 10-20 ). 

Cuvant de incheiere ( 6 :21 -24 ). 

============================================================================

                                                                      FILIPENI.

Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele : " Pro Filippesious " , " Catre Filipeni ".   

33. 

Autorul : Sf. Pavel a sosit pentru prima data in Filipi in preajma anului 52 D. H. Inceputurile Bisericii din Filipi sant relatate de Sf. Luca in capitolul 16 din Faptele Apostolilor. El ne spune ca Sf. Pavel a avut o vedenie in care un om din Macedonia i-a spus : " Treci prin Macedonia si ajuta-ne " ( Fapte 16:9 ). Ca raspuns la vedenie, Apostolul a luat corabia din Troa pentru Neapolis " orasul nou " de pe Continentul Europei si s-a indreptat repede spre cetatea Filipi. Vizita si lucrarea Sf. Pavel in cetate s-au centrat in jurul a trei persoane : Lidia, vanzatoarea de purpura, Roaba cu un duh de ghicire, pe care a eliberat-o Sf. Pavel si Temnicerul cetatii. Lucrarea lui Hristos in Filipi a inceput deci cu o femeie din Asia ( Tiatira ), cu o sclava din Grecia si cu un roman. Acestora li s-au adaugat cei cativa Evrei reprezentati de " Femeile " adunate la 

rugaciune pe malul apei. Impreuna, acestia au format nucleul noii Biserici ( Fapte 16 : 40 ). 

Data : Epistola catre Filipeni a fost scrisa in anul 62 d. H., cam la 30 de ani dupa inaltarea Domnului Isus la cer si cam la zece ani dupa ce Sf. Pavel predicase pentru prima oara in Filipi. 

Contextul scrierii : Crestinismul era inca tanar, plin de putere si de entuziasm. Biserica aparuse ca o revarsare de prospetime intr-o lume intrata in putrefactia pacatului. Totul in jur parea ca se prabuseste. Religiile de altadata nu mai erau decat umbre. Filosofiile se transformase in pareri discutabile. Deasupra tuturor se asezase, strivind totul, sandala imperiala a Romei. Forta subjugase inca o data spiritul. Carnea si pornirile ei pusese stapanire pe lume. Egoismul, cruzimea, jaful si uciderea erau raspandite la culme pe toata fata Pamantului. " Ce este adevarul " nu mai preocupa aproape pe nimeni. " Adevarul " zilei era dictat de cei care detineau puterea. Religiozitatea, evlavia si infranarea nu se mai intalneau decat pe alocuri, 

" Omul " era in centrul preocuparilor lumii. Cezarul fusese declarat " Zeu " si astfel de zei dictau destinul popoarelor. In confuzia care domnea pretutindeni, Evanghelia crestina a aparut ca un fulger in noapte, brazdand intunericul care se lasase greu. Ea se prezenta ca o veste noua venita din ceruri si intr-adevar de asa ceva aveau nevoie oamenii. Invatatura si anatagonismul pretentiilor Romei care-l ridicase pe Cezar printre zei, Evanghelia prezenta calea inversa, calea prin care Dumnezeu Insusi coborase in mijlocul oamenilor. Biserica crestina prezenta lumii, nu o noua invatatura si nici o noua forma de organizare, ci o Persoana care a trait o viata exemplara. Fusese o viata traita intre oameni, dar intr-atat de deosebita, de unica in maretia ei, in iubirea ei ne-pamanteana, in absoluta ei puritate si in completa ei daruire de sine, incat aceasta viata atragea cu puterea ei de fascinatie pe toti care aflau de existenta ei. Isus, Mantuitorul, aratase lumii pentru prima data ce face si cum este Dumnezeul care a creiat Universul. Viata acestui Intemeietor al Crestinismului nu se sfarsise o data cu Moartea. Ea continua sa traisca dincolo de inviere, manifestandu-se cu putere in existenta si faptele Bisericii. Hristos traia in cer, dar si in Crestinii primului secol. Filipi era un fel de Roma in miniatura. Limba oficiala era latina, dar pretutindeni pe strazi se vorbea greceste. Numele vechi al cetatii fusese mai intai Datos, iar apoi Krenides, care se poate traduce prin " izvoarele " sau " puturile ". Numele de Filipi ii fusese dat de tatal lui Alexandru Cel nare, Filip, care-si facuse o avere imensa cu aurul scos din minele din imprejurimi. Cetatea se afla intr-o regiune extraordinar de bogata. Un sol fertil si un subsol incarcat de metale pretioase ii adusese foarte curand celebritatea. Dincolo de toate acestea, plasarea orasului intr-o depresiune montana ce functiona ca o veritabila " poarta "  

intre Europa si Asia, ii adusese afluenta comerciala si-l determinase pe Cezar Augustus sa declare cetatea Filipi : " Colonie Romana ". Coloniile noi din Imperiu nu erau cuceriri noi, ca in terminologiile folosite de noi astazi. Ele erau mai degraba orase noi, formate din " Legionari " retrasi la pensie dupa implinirea datoriilor militare. Asa se explica faptul ca, in ciuda numarului de locuitori Greco-Macedoneni, majoritatea cetatenilor se numeau " Romani " ; " I-au dat pe mana dregatorilor si au zis : " Oamenii acestia ne tulbura Cetatea ; sunt niste Iudei, care vestesc niste obiceiuri pe care noi, Romanii, nu trebuie sa le primim, nici sa le urmam " ( Fapte 16:20-21 ). In Filipi existau putini Iudei. Fara indoiala ca pe acestia ii adusese acolo, nu caracterul militar al orasului, ci comertul infloritor care-i treceau portile. Numarul mic explica de ce Iudeii nu aveau o Sinagoga acolo, ci doar " un loc de rugaciune " asezat langa un curs de apa, unde se putea indeplini spalarile rituale evreesti ( Fapte 16:13 ). 

Acest grup de credinciosi a devenit imediat cea mai scumpa adunare pentru inima Sf. Pavel. Relatiile dintre Apostol si cei din Filipi nu au fost niciodata tulburate de neincredere sau de pacate ascunse, asa cum a fost cazul cu alte Biserici infiintate de Sf. Pavel. " Din cea dintai zi " a existentei lor, cei din Filipi s-au alaturat eforturilor Sf. Pavel pentru inaintarea Evangheliei in lume : " Multumesc Dumnezeului meu pentru aducerea aminte pe care o pastrez pentru voi. In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi, cu bucurie pentru partea, pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi si pana acum...intrucat, atat in lanturile mele, cat si in apararea si intarirea Evangheliei, voi santeti toti partasii aceluiasi Har " ( Filipeni 1:3-9 ). Credinciosii din Filipii s-au identificat cu stradaniile si suferintele Apostolului, trimetandu-i suportul lor material ori de cate 

34.

ori au avut ocazia. Cel putin de doua ori iau trimis Sf. Pavel ajutor in Tesalonic. ( Filipeni 4:16 ). Apoi cand Sf. Pavel a parasit Macedonia iau trimis din nou ( Filipeni 4:15 ) si iau trimis iarasi cand avea nevoie de ajutor in sudul Greciei, acolo unde Apostolul s-a ferit sa primeasca ceva de la Corintenii care, cel putin in priviinta darniciei, aveau o cu totul altfel de inima (2 Cor. 11: 9 ). 

Din Epistola Sf. Pavel din Filipeni, aflam ca grija lor pentru Apostol a continuat sa se manifeste si dupa 

" intemnitarea " lui la Roma ( Filip.4:10-19 ). 

Continutul cartii : Aceasta scurta Epistola nu este o lucrare de lamuriri doctrinare, ci pur si simplu 

" o scrisoare ". Comentatorii o numesc : " Cea mai putin dogmatica dintre toate Epistolele Sf. Pavel ".

Caracterul ei este practic, nu profesoral; corectiv, nu informativ; o scrisoare de dragoste, de recomandare si de multumire. Desigur, tot textul ei este impregnat cu invatatura crestina, dar aceasta apare numai ca un fundal pentru desfasurarea ideilor si indemnurilor Apostolului. Problemele din Filipii de fapt nu ajunsese sa 

fie " probleme " : doar putina mandrie, putina lipsa de unitate, putina cearta, putin murmur si un inceput de amaraciune. Cele patru capitole ale cartii au fost scrise de Sf. Pavel pentru a atinge cateva scopuri : 

a. Epistola este o scrisoare de multumire. Trecuse aproximativ 10 ani de cand se cunostea cu cei din Filipii  si acestia tot mai continuau sa-i mai trimita suport material. 

b. Epistola este o informare despre situatia lui Epafrodit, trimisul Filipenilor pe langa Sf. Pavel. Se pare ca cei de la Filipii l-au trimis pe acest Epafrodit la Sf. Pavel nu numai sa-i aduca banii, ci si ca sa ramana cu el si sa-i slujasca. Din pacate, Epafrodit s-a imbolnavit foarte serios. Cand s-a vindecat, l-a cuprins dorul de cei de acasa si mai era si ingrijorat la gandul ca cei din Filipi aflase de suferinta lui. Apostolul Pavel s-a hotarat sa-l trimita acum inapoi. Nevrand insa ca unii din Filipi sa-l considere pe Epafrodit ca pe unul care si-a parasit slujirea, Pavel il trimite impreuna cu o scrisoare de recunostinta in care il lauda  : " Primiti-l deci in Domnul, cu toata bucuria: si pretuiti pe astfel de oameni. Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte si si-a pus viata in joc, ca sa implineasca ce lipsea slujbei voastre pentru mine " ( Filip. 2:29-30 ). 

c. Epistola este un indemn la trairea in unitate. Sf. Pavel aflase ca doua femei din adunarea din Filipi creiase o stare de tensiune intre frati : " Deci daca este vorba de indemnare in Hristos, ..faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand... Indemn pe Evodia si pe Sintichia sa fie cu un gand in Domnul. Si pe tine, adevarat tovarasi de jug te rog sa vii in ajutorul femeilor acestea, care au lucrat cu mine pentru Evanghelie.. ' ( Filip 4:1-3 ).

d. Epistola este un mesaj de incurajare in fata valului de persecutie care se pornise peste crestini. De fapt, Sf. Apostol Pavel a parasit el insusi cetatea Filipi dupa ce a fost batut pe nedrept cu nuiele si pus in mod abuziv si ilegal in inchisoare. Aruncat impreuna cu Sila in " Temnita din launtru, cu picoarele in butuci " el a fost folosit in mod minunat de Dumnezeu pentru " evanghelizarea " detinutilor si pentru convertirea temnicerului. Am putea spune deci ca cei din Filipi au mostenit de la Sf. Pavel persecutia : Caci cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci si sa patimiti pentru El. ..fara sa va lasati inspaimantati de potrivnici; lucrul acesta va fi pentru ei o dovada de pierzare si de mantuirea voastra si aceasta de la Dumnezeu " ( Filip. 1:29, 28 ). 

e. Epistola este un avertisment impotriva infiltrarilor " iudaizatorilor " : " Paziti-va de cainii aceia :paziti-va de lucratorii aceia rai ; paziti-va de scrijilatii aceia ! " Caci cei taiati imprejur santem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, care ne laudam in Hristos Isus si care nu ne punem nadejdea in lucrurile pamantesti " ( Filip.3:2, 3).

Cuvinte cheie si teme carcateristice : Exista anumite idei majore care se repeta in Epistola : 

1. Ideia bucuriei crestine ( 1:4, 18, 25; 2:16, 17, 18, 28; 3:1,3; 4:1,4). Bucuria despre care vorbeste Sf. 

Pavel in aceasta Epistola este " bucuria-roada a Duhului Sfant ", ce caracterizeaza toate momentele vietii crestine. Ea poate fi experimentata indiferent de vitregia imprejurarilor sau de momentele de suferinta in firea pamanteasca. Sf. Pavel si Sila s-au rugat si au cantat cantari de lauda chiar daca fusese batuti crunt cu nuiele si le erau picioarele puse in butuci ( Fapte. 16: 25 ). Un comentator din secolul trei spune ca intregul mesaj al Epistolei ar putea fi rezumat in aceste cuvante : " Eu, Pavel, ma bucur ! Voi va bucurati ?'

2. Ideia " castigul in Hristos ". Lucruri contradictorii care rastoarna toate socotelile, descoperind crestinilor orizonturi noi care trebuiesc explorate ( 1:21, 23; 3:7,8,14; 4:19 ). 

                                                          CUPRINSUL CARTII.

Introducere ( 1:1-2 )

1. Scurta dare de seama                                             3. Apel la cunoastere, 3:1-21  

35.

a. Rugaciune pentru Filipeni, 1:3-11                            a. Avertisment impotriva ereziei, 3:1-9

b. Sf. Pavel sufera pentru Evanghelie, 1:12-12            b. Pilda alergarii lui Pavel, 3:10-17

c. Filipenii sufera pentru Evanghelie, 1: 27-30            c. Avertisment impotriva trairii in pacat, 3: 17-21

2. Apel la smerenie 2:1-30                                          4. Apel la pace, 4:1-23

a. Dorinta Sf. Pavel, 2:1-4                                             a. pace intre frati, 4:1-3

b. Pilda dlui. Isus, 2:5-16                                               b. Pace cu Domnul, 4:4-9

c. Pilda Sf. Pavel, 2:17-18                                              c. Pace in orice situatie, 4:10-19

d. Pilda lui Timpotei, 2: 19-24

E. Pilda lui Epafrodit, 2 :25-30                                      Incheiere, 4:20-23

===========================================================================

COLOSENI.

Scrisoarea Sf. Pavel catre Biserica din Colose s-a nascut in timpuri grele, cand invatatura curata a Evangheliei era sub atacul pervertitor al ereziilor filosofice gnostice. Din inchisoarea Romei, Sf. Pavel asterne pe hartie randuri de scriere profunda cu implicatii care trec dincolo de timp si de spatiu reprezentandu-ni-L pe Domnul Isus in coplesitaorea Lui importanta cosmica. Pentru cititorul de azi, cele scrise de Sf. Pavel pot si trebuie sa constituie un ghid spre intelegerea persoanei si lucrarii Domnului Isus.

Pentru titlu, autorul si data , vezi introducerea catre Efeseni.  

Contextul scrierii: Orasul Colose era situata la aproape 170 de kilometri distanta de Efes si isi insira locuitorii de-a lungul serpuitoarei vai a raului Licus. Pe albia raului la vale, dupa un drum de 18 kilometri, ajungeai aproape de revarsarea Licusului in Raul Meander, in tinuturile oraselor Laodicea si Ierapole. Aceste doua cetati stateau fata in fata pe cele doua maluri ale Raului si-si inlesneau una alteia dezvoltarea. In vremea cand scrie Sf. Pavel, toate cele trei cetati erau cuprinse in provincia romana a Asiei. Locuitorii acestor orase erau bogati si influienti atat in cele materiale cat si in cele culturale. Desi greu incercati de activitatile vulcanice din strafunduri, care le-au pricinuit adeseori cutremure devastatoare, locuitorii n-au vrut sa paraseasca aceste meleaguri ale belsugului. Mai Tarziu Sf. Ioan avea sa mustre Biserica din Laodicea pentru nevegherea ei, pentru superficialitatea credintei si pentru increderea ei in lucrurile materiale ( Apoc. 3:17-18 ). Despre Biserica din Colose stim precis ca ea nu a fost infiintata de Sf. Pavel 

( Col. 2:1 ), Se pare ca cel ce le vestise Evanghelia, fusese unul dintre discipolii si colaboratorii Sf. Pavel, Epafras ( Col. 1:6-7 ). Activitatea acestui lucrator se intindea peste toate Bisericile din valea raului Licus. ravna lui recunoscuta si laudata de Sf. Pavel ( Col.4;12-13 ). Pentru a intelege mai bine ce se intamplase in Colose este bine sa-i comparam pe cei de acolo cu exemplul pe care se straduia sa-l dea tuturor Sf. Pavel. Daca va mai aduceti aminte, Sf. Pavel marturisise celor din Filipi ca el " alearga spre tinta " cautand " sa-L cunoasca pe Domnul Isus Hristos " si sa se identifice duhovniceste cu itinerariul parcurs de Hristos in suferinta, moartea si invierea Sa. Mesajul Apostolului era marturia unuia care nu se putea opri la jumatate de drum, multumindu-se numai cu jumatati de masura. El dorea mereu mai mult si.. mai mult din Hristsos. Prin comparatie cu el, cea ce se intamplase in Colose era ca cei de acolo nu se puteau multumi numai cu Hristos ! Sf. Pavel il dorea pe Domnul, cei din Colose doreau si " altceva " pe langa  Domnul. Fara indoiala ca in aceste centre ale Asiei patrunsese invatatura otravita ale gnosticilor greci. Despre aceasta filosofie si despre pretentiile ei tulburi, vom avea ocazia sa vorbim mai mult in introducerile la Epistolele scrise de Sf. Ioan, pana atunci este sufcient sa spunem ca  aceasta erezie :

a. ataca persoana si suficienta lucrarii facute de Hristos in mantuirea Lumii.

b. adauga Evangheliei invataturi straine care o transformau intr-o simpla " alternativa " a celorlalte " cautari filosofice ale omenirii ". 

Gnosticismul era o scoala filosofica bazata pe cunoastere tainica ( " Gnoza " ) obtinuta printr-un proces de initiere in urma li se impartasau discipolilor cunostinte despre starea Lumii si despte caile spre refacerea 

" unitatii si armoniei cosmice primordiale ". Gnosticii priveau lumea ca pe o succesiune de sapte sfere concentriceale existentei cu centrul in Dumnezeu. La mijloc era sfera prezentei Divine, dupa care se insirau apoi sferele, din ce in ce mai inferioare, ale " domniilor, dregatoriilor si stapanirilor ceresti ". Nascut occidental in cea mai periferica sfera a existentei, sfera materiei, omul era chemat sa caute sa se desprinda de ea si sa traisca in spirit marea aventura a calatoriei prin " sferele ceresti " inspre " pleroma " sau locul plinatatii dumnezeirii. Formulata in termeni foarte apropiati crestinismului, aceasta invataura a gnosticilor a facut prapad in sanul Bisericilor primare. Comentatorii moderni o vad ca pe o incercare tardiva, dar 

36.

energica a Deavolului de a impiedica raspandirea mesajului curat al Evangheliei mantuitoare prin jertfa de la Calvar. Redus la cateva cuvinte, avertismentul Sf. Pavel spune celor din Colose ca nu tot ce seamana a Evanghelie este Evanghelie. Aducetiva aminte ce le spusese Galatenilor : " Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie ; dar sunt unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evanghelia Domnului Isus Hristos. Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propavaduiasca o Evanghelie deosebita de cea pe care v-am propavaduit-o noi sa fie anatema !" Gal. 1:6-9 ). Erezia care patrunsese in Colose era o incrucisare de notiuni filosofice orientale si de restrictii alimentare iudaice. Gnosticismul reusise sa stranga sub acelasi 

acoperis idei contrare si nu de putine ori contradictorii. Nu era pentru prima oara si vai, nici pentru ultima oara, cand speculatii rafinate filosofice se uneau cu regulile rigide ale unei religii a faptelor si ritualurilor 

exterioare. Extremele se ating in eroare pentru ca, asa cum spunea cineva: " daca mergi suficient de mult 

spre est, ajungi cu siguranta la vest " Biserica trebuie sa stie sa se fereasca de atacurile invataturilor gresite. Iata un pasaj din instructiunile pe care i le da Sf. Pavel mai tanarului Timotei : " Dar Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma, unii se vor lasa de credinta, ca sa se lipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor, pe care Dumnezeu Le-a facut sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul " ( 1 Timotei 4:1-3 ). 

Continutul scrierii : Intrega Epistola catre cei din Colose este un raspuns dat atacului invatatorilor eretici. Mesajul central al scrisorii este : " Hristos, plinatatea Dumnezeirii ", iar intentia declarata a Apostolului este aceia de ai convinge pe cei ce L-au primit pe Hristos ca, avandu-L pe El, nu mai au nevoie de nimic altceva. Punctul central al intregii scrisori se gaseste in versetul 9 din capitolul 2. In acest text, Sf. Pavel aseaza 

" pleroma " de care vorbeau gnosticii chiar in fiinta lui Hristos : " Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filosofia si cu amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata PLINATATEA Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este capul oricarei domnii si stapaniri " ( Col. 2:8-10 ). Apostolul prezinta planul lui Dumnezeu de a reface 

" unitatea si armonia cosmica primordiala " nu prin ceia ce spuneau gnosticii in chiar fiinta lui Hristos : " El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor. El este CHIPUL DUMNEZEULUI CELUI NEVAZUT; cel dintai nascut din toata Zidirea. Pentru ca prin El au fost facute lucrurile care sunt sub ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute ; fie Scaune de Domnii, fie Dregatorii, fie Domnii, fie Stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El. El este Capul trupului, Bisericii. El este inceputul, cel dintai nascut dintre cei morti, pentru ca toate lucrurile sa aiba intaietatea. caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El si sa IMPACE TOTUL CU SINE prin El, atat ce este pe Pamant cat si ce este in Ceruri, facand pace, prin sangele Crucii Lui ( Col. 1:13-20 ).

Pentru Sf. Pavel, rezolvarea problemei umane, nu este " aventuroasa calatorie prin sferele ceresti ", ci primirea lui Hristos in inima, caci, intrucat omul nu pute ajnge singur la slava, Dumnezeu a coborat slava la nivelul nostru si ne-a oferit-o prin Hristos : " Vreau sa zic, taina tinuta ascunsa din vesnicii si din toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia Slavei tainei acesteia intre Neamuri si anume: " Hristos in voi, nadejdea slavei !" ( Col.1:26-27 ). Constient de existenta unor " Domnii si Stapaniri " care se opun lui Dumnezeu prin invatauri gresite si care vor, prin invataturi gresite, sa-I zadarniceasca planurile, Sf. Pavel scrie : " A dezbracat Domniile si Stapanirile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin Cruce " ( Col.2 : 15 ). In ce priveste 

" datinile religioase ", Sf. Pavel ii absolva pe crestini de necesitatea respectarii lor. : " Nimeni dar sa nu judece cu privire la mancare si bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos " ( Col. 2:16-23 ). Solutia tuturor problemelor de viata crestina este asezata de Sf. Pavel in viata de inviere care trebuie sa pulseze in vinele noastre. La sfintenia crestina se ajunge nu prin " inbunatatirea si disciplinarea firii pamantesti ", ci prin primirea unei naturi din Hristos care va rodi de la sine : " Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamnat. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu " ( Col. 3:1-3 ).  

                                                   CUPRINSUL CARTII.

Cuvant de introducere ( 1:1:8 ) 

Rugaciune pentru " umplere " si purtare intr-un chip vrednic " ( 1:9-14 ).

37. 

1. DOCTRINA - " sa va umpleti " ( cap.1-2 ) 

Hristos- plinatatea lui Dumnezeu in creatie ( 1: 15 -18 ).

Hristos - plinatatea lui Dumnezeu in rascumparare ( 1: 19- 23 ).

Hristos - plinatatea lui Dumnezeu  in Biserica ( 1:24-2:7 ).

Hristos- plinatatea  lui Dumnezeu in lupta cu erezia ( 2:8-23 ).

2. PRACTICA - " sa va purtati intr-un chip vrednic " ( cap. 3-4 ).

Viata noua - si fiecare credincios ( 3:1-11 ).

Viata noua - si credinciosii intre ei ( 3:12-17 )

Viata noua - si relatiile de familie ( 3:18-21 0.

Viata noua - si relatiile de munca ( 3: 22-4 :1 ).       Incheiere ( 4:2-18 ).

===========================================================================

                                             1 TESALONICIENI .

" Binecuvantata noastra nadejde " Cu " 1 si 2 Tesalonicieni " am ajuns la ultimile epistole dedicate Bisericii Neamurilor. De la Romani si pana la Tesalonicieni am urmarit dezvoltarea invaturilor date noua de Dumnezeu prin Apostolul Neamurilor, Sf. Pavel. Incununarea invataturii Sf. Pavel despre revenirea Domnului Isus, este in  1 si 2 Tesalonicieni si se ocupa tocmai de aceasta problema.

Titlul : In originalul grec, cartea a fost numita " Pros Thessalonikeis A " deoarece ea a fost asezata pereche cu cea de a doua epistola a Sf. Pavel catre cei din Salonic. 

Autorul : In legatura cu inceputurile Bisericii din Tesalonic si cu implicatiile Sf. Pavel in dezvoltarea ei, este bine sa recitim textul din ( Fapte 17:1-14 ). O citire paralela a pasajelor din ( Fapte 17:13-16; 18:1-5) si

( 1 Tesalonicieni 3:1-8 ), ne va ajuta si mai mult sa ne formulam o imagine de ansamblu. Pe scurt ceia ce stim despre Biserica din Tesalonic este faptul ca ea a fost nascuta de Sf. Pavel, in urma propavaduirii in sinagoga evreiasca din Tesalonic. Desi numarul celor convertiti dintre Iudei nu a fost prea mare, Biserica a ajuns destul de numeroasa prin adaugarea unui numar mare de credinciosi dintre Neamuri. Succesul propavaduirii Sf. Pavel a provocat invidia si alarmarea comunitatii evreesti care s-a pus in miscare ca un stup de viespi. Ei au agitat intreaga cetate, au tocmit un numar " de oameni fara capatai " si s-au napustit asupra crestinilor, intentia lor a fost sa se rafuiasca cu Pavel si Sila, insa..." Fiindca nu i-au gasit, au tarat pe Iason si pe cativa frati inaintea dregatorilor cetatii si strigau : " Oamenii acestia care au rascolit lumea, au venit si aici si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor Cezarului si spun ca este un alt Imparat: Isus " ( Fapte 17:7). Este clar ca ei au luat din Evanghelia Sf. Pavel numai ce le-a convenit, transformand ingrijorarea lor religioasa intr-o presupusa problema politica cu implicatii sociale. Viclenia lor a reusit si astfel asupra crestinilor din Tesalonic a inceput foarte de timpuriu un val de persecutie. Sf. Pavel si Sila s-au deplasat la Berea si se pare ca propavaduirea lor avea un alt efect asupra comunitatii iudaice, dar " viespile turbate " din Tesalonic au venit acolo : " Iar iudeii din Tesalonic, cand au auzit ca Sf. Pavel vestea Cuvantul lui Dumnezeu si in Berea, au venit acolo sa tulbure si sa atate noroadele " ( Fapte 17:13 ). Asa ca Sf. Pavel a trebuit sa plece din Berea, indreptandu-se spre Atena. Putem spune deci ca Biserica din Tesalonic era compusa in majoritate din credinciosi dintre Neamuri, cu un mic grup de Evrei care crezuse in cele spuse de Pavel, dar cu intreaga comunitate evreiasca din sanul Sinagogii pusa in miscare intr-o aparinsa lucrare de persecutie.     

Data : Sf. Pavel scrie aceasta Epistola in preajma anului 51 d. H. in orasul Corint. 

Contextul scrierii: In timpul Sf. Pavel, Tesalonic era un port important si in acealsi timp, orasul capitala al provinciei Macedonia. Grecul Casander a intarit aceasta asezare in anul 315 I.H. si l-a numit dupa numele sotiei sale, Tesalonica, o sora vitrega a lui Alexandru Macedon. Romanii au cucerit apoi Macedonia si au reorganizat intreaga provincie stabilind capitala la Tesalonic. In timpul Domniei lui Cezar August, orasul a primit statut special de " oras liber " si a fost condus de un grup de magistrati, numiti si " patriarhi ". Populatia a crescut la peste 200.000 de oamneni, iar pozitia maritima i-a inlesnit o bunastare infloritoare. Orasul supravietuieste si astazi in Grecia, sub numele de " Salonic ". Cele doua scrisori adresate celor din Tesalonic ne prezinta pe Sf. Pavel care statuse mult de vorba cu noii convertiti despre lucrurile viitoare si mai ales despre revenirea Domnului : " Cat despre venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El , .. nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi ? Si cum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere... ( stiti pentru ca v-am spus !-nn.) " ( 2 Tes.2:5,6 ). De fapt, fiecare capitol al celei dintai epistole se sfarseste cu o referinta la venirea Domnului, ( 1 Tes. 1:10; 2:19; 3:13; 4:17; 5:23 ). 

38.

Continutul cartii :  Dupa ce Sf. Pavel a fost silit sa plece in graba din Tesalonic inima lui a fost preocupata de starea si progresul Bisericii de acolo. Stirile bune pe care i le-a adus Timotei in urma vizitei facute acolo, L-au facut pe Sf. Pavel sa scrie aceasta scrisoare. Continutul ei este o imbarbatare a Bisericii, un raspuns dat unei lipse de intelegere asupra starii celor morti la venirea Domnului si un indemn la o viata de sfintenie in asteptarea maretelor evenimente viitoare. Accentul Epistolei este pus pe statornicia credintei in Hristos. ( 1 Tes. 3:8 ) si pe o continua crestere in dragoste si curatie  ( 1 Tes. 1:3-10; 2:12-20; 3:10-13; 4:1-5:28 ). Cartea se ocupa si cu celelate aspecte ale vietuirii crestine, totul fiind impulsionat de toata aceasta  anticipatie fericita a revenirii Domnului Isus in slava. Nimeni nu a spus vreodata ca invataura despre 

lucrurile viitoare si mai ales cea despre venirea  Domnului nu va naste greseli de interpretare si de aplicare 

in practica. Ar fi fost chiar de mirare daca Deavolul nu s-ar fi napustit cu inversunare sa anihileze extraordinarul impact al acestor invatauri. Satana are doua metode de impiedicare a planurilor lui Dumnezeu. Una este aceia de a-i opri, pur si simplu, pe oameni sa ia cunostiinta de lucrarile lui Dumnezeu, iar a doua consta in pervertirea invataturilor primite de oameni din partea lui Dumnezeu. Credinciosii din Tesalonic aflase de la Sf. Pavel despre lucrurile viitoare si despre venirea Domnului, asa ca Deavolul nu mai putea impiedica aceasta revelare. Tot ce-i mai ramasese de facut era sa incerce sa denatureze aceasta invatatura si sa-i faca pe credinciosi s-o aplice in mod gresit in practica. Problema celor din Tesalonic s-a ivit atunci cand unii dintre credinciosii adunarii au murit iar Deavolul a semanat in inimile celor ramasi deznadejdea si tristetea. Cumva, cei din Tesalonic stiau ca Domnul ii va lua la cer, dar nu le era deloc clara soarta celor care vor muri pana la venirea Domnului. Sf. Pavel le raspunde la aceasta nedumerire in ( Tes. 4:13-18 ).

Este evident ca greselile de interpretare nu se elimina prin restrangerea invataturii, ci prin mai multa invatatura. Aceasta a fost metoda folosita de Sf. Pavel. El nu a spus un fel de : " iertati-ma Fratilor ! Imi dau seama ca v-am bagat in lucruri pe care nu este bine sa le stiti. Mai bine nu va spuneam despre " venirea Domnului", ci i-a condus pe cei din Tesalonic la o intelegere mai profunda. Remarcati autoritatea celor spuse de Sf. Pavel : " iata, in adevar, ce va spunem " prin cuvantul Domnului .. "  ( 1 Tes. 4:15). Aici nu mai este vorba despre pareri personale sau despre interpretari ale Sf. Pavel. Domnul Isus, personal, I-a incredintat acest mesaj pentru Biserica !

Cuvinte cheie si teme carcteristice : Epistola cuprinde descoperirea unor aspecte ale " rapirii " Bisericii la venirea Domnului, pe care nu le mai gasim in nici o alta Epistola. Textul ne da o cronologie a secventelor in care se vor petrece evenimentele legate de invierea celor morti, transformarea celor vii si ridicarea credinciosilor " in nori " pentru a-L intalni acolo pe Domnul ( 1 Tes. 4:16-18 ).

CUPRINSUL CARTII
                                         1 Tesalonicieni- Hristos, nadejdea noastra . 
1. PRIVIND INAPOI : Cum aui fost ei salvati ( Cap.1-3 ) 
a. CONVERTIRE EXEMPLARA ( cap. 1 ).
Au cunoscut puterea Evangheliei (5), au devenit exemple (6,7) si martori ( 8,10 ).
b. EVANGHELISM EXEMPLAR ( cap.2 ).
In motivare ( 1-6 ), in conduita (7-12 ), in mesaj ( 13-16 ).
c. PURTARE DE GRIJA EXEMPLARA  ( cap. 3 ).
Preocupare (1-5 ), crestere ( 6-8 ) , rugaciune fierbinte ( 9-13 ).
2. PRIVIND INAINTE : Cum trebuie ei sa traisca ( cap. 4-5 ). 
a. Chemare si conduita  ( 4:1-12 ). 
In lumina voiei lui Dumnezeu ).
b. Mangaiere si indemn ( 5:12-24 ).
In asteptarea venirii Domnului. 
c. Randuiala si credinciosie ( 5:12-24 ).
In trairea partasiei crestine. 
Cerere si benedictie ( 5:25 -28 ).

===========================================================================

                                     2 TESALONICIENI. 
39.
Asa cum am aratat deja, cele doua " Epistole ale Bisericii Crestine " sunt asezate intr-o succesiune de trei grupe de cate 4 epistole, 3 epistole, respectiv 2 epistole. Primele patru vorbesc despre CRUCE ca esenta doctrinei despre mantuire, urmatoarele trei vorbesc despre BISERICA ca trup spiritual armonios compus din cei care au crezut in Hristos, iar ultimile doua, asezate pereche, prezinta VENIREA DOMNULUI ca eveniment sigur si sursa de motivatie pentru perseverenta sfintilor. In primele patru, credinta priveste inapoi la Cruce si este intarita. In cele trei de la mijloc, dragostea priveste sus la Mirele ceresc si creste in devotament. In ultimile doua, cele scrise Tesalonicienilor, nadejdea priveste inainte spre sfarsitul care se 
apropie si se aprinde de dor. 
Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele " Pros Tessalinikeis B ", " Catre Tesalonicieni B " . 
Autorul : Sf. Pavel scrie aceasta Epistola ca o revenire asupra unor probleme care fusese deja discutate ( 2 Tes. 2:5 ), dar fusese intre timp denaturate de interpretari mincinoase. 
Data : Probabil tot in jurul anului 51 d.H. la un anumit interval de timp dupa scrierea primei Epistole. 
Contextul scrierii : Pentru circumstantele istorice, recititi ce a fost scris in introducerea facuta primei epistole. Din punct de vedere spiritual, aceasta a doua scrisoare s-a nascut datorita unui " fals " viclean prin care " cineva " alterase invatatura despre ziua revenirii Domnului. 
Continutul cartii : Cea de adoua Epistola catre Tesalonicieni, este o urmare fireasca a celei dintai, in care Sf. Pavel le prezentase credinciosilor adevarul despre venirea zilei Domnului (1 Tes. 5:1-11). La scurta vreme dupa citirea acestei Epistole, in Biserica din Tesalonic se intamplase insa ceva neprevazut. Profitand de faptul ca Sf. Pavel nu-si scria el insusi corespondenta din cauza bolii de ochi, ci o dicta altora (Rom. 16:22; 1 Cor. 16:21 ), " cineva" s-a gasit sa scrie o " Epistola " pastorala plina de erezii despre venirea zilei Domnului. Din cauza ca nu-i cunosteau scrisul de mana, pentru o vreme falsul a trecut neobservat. Cand Sf. Pavel a aflat s-a grabit sa scrie cea de a doua Epistola. Asa a aparut 2 Tesaloniceni. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Cristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun Duh, nici de vreo vorba, nici de vreo Epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip :..
( 2 Tesal. 2: 1-3 ). Pentru ca lucrarea de ratacire sa nu se mai repete, Sf. Pavel vrea sa-i inarmeze pe Tesalonicieni cu un semn de recunoastere si de verificare a Epistolelor sale : " Urarea de sanatate este scrisa cu mana mea : Pavel. Acesta este semnul in fiecare epistola ; asa scriu eu " ( 3:17 ). Erezia adusa de scrisoarea " apocrifa" era aceia ca " ziua Domnului va fi venit chiar " Sensul era ca Domnul nu se va intoarce vizibil si trupeste, ci ar fi vorba despre o reintoarcere in " Duhul ", ca cea petrecuta la Rusalii. In aceasta interpretare , " ziua Domnului ", nu ar mai fi trebuit asteptata ca un eveniment glorios asezat in viitor, ci ea ar fi trebuit inteleasa ca o vreme de har, o perioada de " o zi " in calendarul lui Dumnezeu in care " o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi ". Din aceasta perspectiva, ziua Domnului era interpretata ca fiind vremea Bisericii.. Daca ve-ti aculta cu atentie in jur, eroarea aceasta mai persista
si in zilele noastre. Corectia facuta de Sf. Pavel este energica si imediata. El spune ca " ziua Domnului ", ca eveniment unic in planul lui Dumnezeu, nu va mai veni decat dupa ce Pamantul va cunoaste doua evenimente catastrofice : 
a. " Lepadarea de credinta " ( 2:3 ), inteleasa ca un refuz mondial al ofertelor lui Dumnezeu de rezolvarea problemelor Lumii, ca o totala Apostazie in care Umanitatea ii va intoarce spatele lui Dumnezeu si
b. " descoperirea Omului faradelegii " numit si " Fiul pierzarii " potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau de ce este vrednic de inchinare. 
Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu " ( 2:3 ). Intr-u sens foarte vag, omenirea  traia inca de pe vremea Sf. Pavel evenimentele pregatitoare acestei aparitii mondiale ; " Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum, sa fie luat din drumul ei "
( 2 Tesal. 2:7 ). Totusi, nimic din ce s-a petrecut atunci sau din ce se petrece acum nu se poate compara cu ce va fi atunci cand, .." se va arata acel Nelegiuit ", .. ( 2 Tes. 2:8 ). " aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si de puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii pentru cei ce sant pe calea pierzarii, pentru ca nu au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti." ( 2:9-10 ). 
Lucrarea acestui " Anticrist " va fi ingaduita de Dumnezeu ca o pedeapsa trimisa lumii care l-a refuzat pe Hristos. Dumnezeu le va da ceia ce au cerut de-a lungul secolelor o Lume fara Cuvantul lui Dumnezeu, fara oprelistele prezentei Duhului lui Dumnezeu ; o lume cufundata in paratasia celui care insumeaza toate realizarile " separarii si impotrivirii fata de Dumnezeu ". Satan insusi. Domnia lui Anticrist va fi pregatirea decorului pentru scena finala a Istoriei Omenirii, cand Dumnezeu va aduce pedeapsa divina asupra lumii pacatoase. Lui Satan ii va fi ingaduit sa paseasca in arena pe fata, identificandu-se cu lumea inselata de el, 
40. 
conducand-o si insufletind-o intr-o ultima zvarcolire impotriva Dumnezeirii. " Din aceasta pricina, le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna; pentru ca toti care nu au crezut adevarul, ci si-au gasit placerea in nelegiuire, sa fie osanditi " ( 2 Tes. 2:11-12 ). Dumnezeu nu va lasa nimanui sarcina de a-l confrunta pe " potrivnicul " Sau. Infruntarea finala va fi intre Deavol si Domnul Isus, Insusi, iar victoria Domnului va fi deplina: " pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale, si-L va prapadi cu aratarea venirii Sale " ( 2 Tes. 2:8 ). O alta gresala a celor din Tesalonic a fost " trairea in neoranduiala ". Bazati pe faptul ca venirea Domnului este aproape, cei care aveau inclinatii spre " lene " au gasit pretext 
pentru parasirea ocupatiilor zilnice si pentru inceperea unui trai " de pe o zi pe alta ". Astfel de oameni devenise o povara pentru adunare si o proasta marturie pentru cei de afara. Nu este de mirare ca Sf. Pavel a 
mustrat cu asprime : " Cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manance " ( 2 Tes. 3:6-15 ). Venirea Domnului nu este o scuza pentru lenesi. Crestinul trebuie sa-si slujeasca Domnul pana in cea din urma clipa a existentei sale. 
Cuvinte cheie si teme caracteristice : Una dintre cele mai interesante remarci ale Sf. Pavel este aceia din 
( 2 Tes. 2:7 ) : " Caci taina fradelegii a si inceput sa lucreze ; trebuie numai ca " cel ce o opreste acum ", sa fie luat din drumul ei ". Pe cine prezinta Sf. Pavel cu aceste cuvinte ? Cea mai probabila interpretare este aceia ca Sf. Pavel a vorbit aici despre prezenta si lucrarea Duhului Sfant in dispensatia Bisericii. Se cuvine sa-i multumim impreuna lui Dumnezeu pentru ca in vremea de acum a pus o " piedica " in calea Deavolului. Slava Domnului ca Satan nu poate face tot ceia ce voieste !. In timpul Mileniului, Satan va fi legat si 
" completamente ", scos din activitate si tinut pentru o vreme in " abis ", dar, pana atunci, la sfarsitul perioadei de Har in care ne aflam " cel ce o opreste acum " ii va fi luat din cale. Libertatea de lucrare a Deavolului va creste si va fi : " Vai de voi, Pamnat si Mare ! Caci Deavolul s-a pogorat la voi, cuprins de manie mare, fiindca stie ca are putina vreme " ( Apoc. 12:12 ). Abia atunci isi va da el toata intreaga rautate si putere de distrugere, caci nu va mai fi limitat sa caute sa-i insele pe sfinti prefacandu-se intr-un " inger de lumina " ( 2 Cor.11:14 ), ci se va putea manifesta in toata cruzimea lui : " ca un Leu care ragneste si cauta pe cineva sa inghita " ( 1 Petru. 5:8 ). Atunci, el va aparea : " fiara iesita din Mare " si ca " fiara iesita din Pamant " cu chipul omului identificat sub taina numarului 666 ( Apoc.13 ). Intrupat in aceasta fiinta umana inputernicita cu resurse nemaivazute in Istoria Lumii, Deavolul va uimi intai lumea inseland-o, pentru ca apoi sa o stapaneasca chinuind-o. De ce " trebuiesc " sa se intample toate aceste ? Pentru ca numai in felul acesta omenirea, care l-a refuzat pe Hristos, va invata pe propia ei piele ce groaznica este vietuirea fara prezenta Domnului. Intr-o ultima si culminanta lectie, Dumnezeu va arata tuturor ce inseamna sa te rascoli 
" impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau " ( Ps. 2 lamurit in Fapte. 4:25-28 ). Dar chiar atunci cand se va parea ca 666 a invins toata creatia se va arata din cer desavarsitul " 7 " al Dumnezeirii. Mantuitorul lumii se va cobora in Slava, vizibil, " ca Fulgerul care rasare de la Rasarit si se vede pana la Apus ", si-l va nimici pe Deavol " cu suflarea gurii sale si cu aratarea venirii Sale " ( 2 Tes. 2:8 ).   

                                                         CUPRINSUL CARTII
                                           " Asteptand, veghind si lucrand cu rabdare . " 

                                              Cuvant de salut ( 1:1, 2 ).
                                          1. ALINARE - in nadesjdea revenirii Lui ( cap1 ). 
                                          Odihna intr-o viata de incercari ( 3-7 ).
                                          Rasplata in viitor la venirea Lui (8-12 ).
                                          2. AVERTIZARE - in priviinta timpului venirii Lui ( cap.2 ).
                                          Cand si cum va veni ( 1-12 ). 
                                          De ce si cum sa asteptam ( 13 -17 ). 
                                          3. ANGRENARE - in pregatire pentru venirea Lui ( cap.3 ).
                                          Incurajare pentru ce este bun ( 1-5 ).
                                          Mustrare pentru ce este rau ( 6-15 ). 
                                        
                                          Benedictie si semnatura ( 3:16 -18 ).
===========================================================================

                                            1 TIMOTEI .
41.
Titlul : in originalul grec, cartea poarta numele : " Pros Timotheon A ", " Catre Timotei A ". Despre Timotei stim ca a fost un copil nascut dintr-o casatorie " mixta  " dintre un Tata Grec si o Mama Evreica (Fapte. 16:1 ), Inca din cea mai frageda pruncie, Timotei a luat cunostinta cu scrierile sfinte evreesti prin Mama lui, numita Eunice si prin bunica lui, numita Lois ( 1 Tim.1:5; 3:15 ). S-a convertit cu ocazia primei vizite a Sf. Pavel la Listra ( 1 Cor. 4:17; 2 Tim . 1:2 ). Cu ocazia celei de a doua vizite la Listra, Sf. Pavel hotaraste sa-l ia cu el si sa-l taie imprejur din pricina ideilor, ( Fapte 16:1-3 ). Este clar ca pana in ceasul acela, Timotei fusese privit de Evrei ca un produs " compromis " al unei casatorii " nelegiuite " si crescut de
un Tata care nu a vrut sa respecte asezamintele traditionale ale religiei Evreilor. Crescut de Sf. Pavel si ordinat in lucrarea crestina ( 1 Tim. 4:14 ; 2 Tim.1:6 ). Timotei devine colaboratorul si insotitorul
Apostolului in calatoriile sale prin Troa, Berea, Tesalonic si Corint ( Fapte 16:18; 1 Tes. 3:2, 2 ). In timpul celei de a treia calatorii misionare, Timotei lucreaza impreuna cu Sf. Pavel sau este trimis ca reprezentant al Apostolului in Efes, Macedonia si Corint. Timotei a stat cu Sf. Pavel in timpul primei lui detentii la Roma si s-a inapoiat impreuna cu Apostolul la Filipi ( Fil.2:19-23 ). Mai tarziu, Sf. Pavel il lasa la Efes pentru a supraveghea lucrarea de acolo ( 1 Tim. 1:3 ), dar cand este iarasi inchis, Apostolul il roaga sa vina alaturi de el la Roma ( 2 Tim. 4:9, 21 ). Textul din ( Evrei 13:23 ) ne spune ca Timotei insusi a calcat pe urmele Apostolului gustand din viata amara a inchisorii. Personalitatea lui Timptei este remarcabila. Bolnavicios
( 1 Tim. 5:23 ), timid ( 1Tim. 1:7 ) si fara experienta ( 1 Tim.4:12 ), el a lucrat cu devotament alaturi de Sf. Pavel, dovedind abilitate de predicator, credinciosie de ucenic, ravna de Aposol si perseverenta de misionar.
Autorul : Epistolele pastorale sunt o expresie a grijei Sf. Apostol Pavel pentru Biserici si pentru ucenicii  pe care i-a promovat in lucrarea Evangheliei. " Tu dar, copilul meu, intareste-te in in Harul care este in Hristos Isus. Si ce ai auzit de la mine in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie in stare sa invete si pe altii " ( 2 Tim. 2:1-2 ). Extraordinara raspandire a crestinismului din primele veacuri poate fi explicata numai daca tinem seama ca atunci Biserica se raspandea nu prin " teologie ", ca astazi, ci prin " ucenicie " ( Fapte 18:23-28 ).
Data : Sf. Pavel scrie aceasta scrisoare in preajma anului 63 d. H. la putin timp dupa eliberarea lui din inchisoarea de la Roma. Trecuse 7 ani de cand ii avertizase pe prezbiterii Bisericii din Efes de pericolul " lupilor rapitori " care se vor strecura in Biserica si nu vor cruta turma ( Fapte 20:29-30 ). Temerile Apostolului se confirmase intre timp. Urmasii lui Imineu si Alexandru, pe care Sf. Pavel ii daduse pe mana Satanei, ca sa invete sa nu huleasca ( 1 Tim. 1:20-21 ), ridicase din nou capul ( 1 Tim. 4:1-3 ). Acum in Efes era lucrator Timotei iar Pavel, revine in scrisoarea pe care o trimite asupra acelorasi teme discutate cu episcopii Bisericii.
Contextul scrierii : Timotei primeste aceste epistole ale Sf. Pavel in timpul sederii lui in Biserica din Efes. Sf. Pavel lucrase cu mult spor in orasul acela si inima lui era legata tare de credinciosii de acolo. De fapt, lucrarea lui Dumnezeu in Efes a fost asa de puternica, iar numarul convertitilor la crestinism a fost asa de mare incat intr-un interval de timp de 50 de ani, templele pagane au ramas goale si multe dintre ele au fost inchise. Iata ce gasim scris in cartea Faptele Apstolilor: " in urma, Sf. Pavel a intrat in Sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucruri privitoare despre Imparatia lui Dumnezeu si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau. Dar, fiidca unii ramaneau impietriti si necredinciosi si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Sf. Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia, numit Tiran. Lucru; acesta a tinut doi ani, asa ca toti cei care locuiau in Asia, Iudei si Greci, au auzit Cuvantul Domnului " ( Fapte 19:8-10 ).
Fara indoiala ca expresia : " toti cei ce locuiau in Asia au auzit Cuvantul Domnului " nu inseamna ca toti locuitorii Asiei au venit ei insisi la Sf. Pavel la Efes sau ca toti s-au inscris la scoala lui Tiran. Raspandirea deosebita a Evangheliei s-a facut prin cei pregatiti de Sf. Pavel in acea scoala a lui Tiran si trimisi apoi sa propavaduiasca mai departe. Tactica lucrarii Sf. Pavel a fost sa atinga personal centrele majore din Imperiu si sa instruiasca acolo pe lucratorii care sa raspandeasca apoi in jur Evanghelia. In vremea aceia nu existau seminarii si nici scoli teologice. Metoda folosita de Sf. Pavel pentru multiplicarea numarului de vestitori ai Evangheliei este descrisa in cea de a doua Epistola catre Timotei :
" Dar tu, copilul meu, intareste-te in in Harul care este in Hristos Isus. Si ce ai auzit de la mine, in fata multor martori, daruieste-le oamenilor increderea, ca sa fie in stare sa invete pe altii. " ( 2 Tim. 2:1-2 ). Apostolul il sfatuieste pe Timotei sa preia tactica lui de lucru si sa " se multiplice " pe sine, instruind lucratori care sa poarte mai departe Evanghelia. In textul de mai sus sant cuprinse patru nivele de lucratori implicati in lucrarea crestina :
42.
1. Sf. Pavel- la instruit pe Timotei si pe multi altii ( " in fata multor martori " ).
2. Timotei - este indemnat sa incredinteze la alti " oameni de incredere ", invatatuta primita de la Sf. Pavel.
3. Acesti " - oameni de incredere" vor trebui alesi dupa capacitatea lor de a fi " in stare sa invete pe altii ".
4. Acei -" altii " necunoscuti inca, dar care se vor integra apoi in aceasta " stafeta nevazuta " a Evangheliei.
Un alt lucru pe care trebuie sa-l spunem despre caracteristicile acelei perioade este faptul ca in vremea aceia Bisericile nu aveau cladiri afectate tinerii de servicii divine. Grupurile de crestini se intruneau in casele celor credinciosi ( Rom. 16:5, 23 ), im aer liber sau in sali luate cu chirie. ( Fapte 8:10 ). Cladirile de Biserici au aparut abia dupa 200 de ani dupa moartea Sf. Pavel, cand, in urma decretului dat de Imparatul
Constantin cel Mare, a incetat persecutia asupra credinciosilor si crestinismul a devenit religie de stat. In vremea lui Timotei, existau sute de " Biserici " mici care se adunau prin case ( Filimon 2 ), sub calauzirea
unor lideri locali numiti fie " prezbiteri ", fie " Pastori ", fie " Episopi " ( Fapte 20 :17, 28 ).
Continutul cartii : Epistolele catre Timotei si Tit sant veritabile cursuri de " teologie pastorala ". Oricine vrea sa-l aiba pe Sf. Pavel drept Profesor, poate citi aceste lucrari ale lui. In vremea aceea, Timotei a functionat ca reprezentant apostolic la Efes si probabil si in alte parti ale Asiei. Misiunea lui era sa " aseze prezbiteri " sa corecteze invataturile gresite si sa supravegheze viata Bisericilor infiintate de Sf. Pavel. Din textul cartii reise clar ca Epistola este o continuare a invataturilor pe care Sf. Pavel le-a dat lui Timotei prin viu grai (1 Tim. 1: 3 -4 ). Scopul urmarit de Sf. Pavel cu colaboratorii sai mai tineri este exprimat foarte clar in ( 1 Tim. 3:14-15 ) : " Iti scriu aceste lucruri cu nadejdea ca voi veni in curand la tine. Dar daca voi zabovi , sa stii cum trebuie sa te porti in casa Dumnezeului celui viu, stalpul si temelia adevarului ". Cine citeste cu atentie scrisorile pastorale scrise de Sf. Pavel observa foarte repede ca toate sunt un fel de Testament al Apostolului. Ucenicii lui sunt indemnati in mod repetat sa " pastreze " ceia ce le fusese incredintata ( 1 Tim. 1:18-19; 3:9; 6:14, 20; 2 Tim. 1:13,14; 2:2 0. Averea lasata de Apostol urmasilor sai este identificata in 1 Tim. 1:11:
" Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost incredintata mie ". Epistolele pastorale sunt o ilustrare a schimbului de stafeta intre doua generatii de lucratori ; Sf. Pavel i-a crescut pe colaboratorii sai prin exemplu personal si prin invatatura ( Filip. 3:17; 4:9 ). Acum este randul lui Timotei sa duca stafeta mai departe. Metoda de crestere trebuie sa ramana mereu aceiasi : exemplul personal si invatatura ( 1 Tim. 4:2-13,16 ). Continutul Epistolei este foarte clar si foarte sistematic asezat: dupa o scurta explicare a motivului pentru care a fost scrisa cartea ( 1 Tim. 1;1-17 ), urmeaza indemnul Sf. Pavel pentru " pastrarea " mostenirii spirituale lasate de Sf. Pavel ( 1 Tim, 1;18-20 ) . Acest " depozit de invatatura " este apoi descris in doua sectiuni carcateristice : prima parte cuprinde invataura despre Biserica si despre organizarea ei ( 1 Tim. 2 si 3 ), iar a doua parte cuprinde invataura despre Lucratorul Crestin si despre felul lui de compartiment fata de diferite categorii de credinciosi din Biserica ( 1 Tim . 4-6 ).
Cuvinte cheie si teme caracteristice : Tema intregii carti este sintetizata in urmatoarea expresie : " ca sa sti cum sa te porti in Biserica " ( 1 Tim, 3:15 ).
1 Timotei si Tit sunt cele doua Epistole care ne prezinta caracterul si carcateristicile liderilor spirituali ai Bisericii : ce sunt ei in ei insisi ( 1 Tim. 3:2 ), ce sunt ei in relatiile cu altii (1 Tim. 3:3 ), ce sunt ei in familiile lor ( 1 Tim. 3:4-5 ) si ce sunt ei in relatiile cu lumea din jur ( 1 Tim. 3:6-7 ).

                                                        CUPRINSUL CARTII
                                                     " Manualul prezbiterilor "
Introducere 1:1-17, Indemn 1:18-20.
1. Biserica si organizarea ei 2-3.
a. Lucrarea in Biserica, 2:1-7.
b. Pozitia femeii in Biserica, 2: 9-15.
c. Lucratorii Bisericii, Prezbiterii, 3:1-7. Diaconii, 3:8-14.
2. Conduita lucratorului crestin 4-6.
a. In combaterea invatatorilor mincinosi, 4:1-6.
b. In practica evlaviei, 4:7-11.
c. Intr-o pilda de viata si invataura, 4:11-16.
d. In relatiile cu cei tineri si cu cei batrani, 5:1-2.
e. In ingrijirea vaduvelor in Biserica, 4:3-16.
f. In relatiile cu ceilalti prezbiteri, 5:17-25.
g. In relatiile cu cei aflati in robie, 6:9-8.
43.
h. In relatiile cu cei bogati, 6:9-19.
Repetarea indemnului, 6:20-21 .
============================================================================

2 TIMOTEI.
Aceasta Epistola este cantecul de lebada al Sf. Pavel.
Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele: " Pros Timotheon B " Catre Timotei B ". Pentru descrierea
raportului dintre Sf. Pavel si Timotei va rugam sa cititi introducerea facuta la " 1 Timotei ".
Autorul : Cel ce scrie aceste randuri duioase este Sf. Pavel, " Tatal Spiritual " al lui Timotei si al atator
altora. Batran, obosit, bolnav si aflat aproape de clipa plecarii lui la Domnul, Apostolul se mai apleaca inca o data asupra foii si scrie cu " lacrimi de suflet " o Epistola de dragoste Crestina.
Data : Dupa eliberarea Sf. Pavel din prima lui detentie in inchisoarea din Roma ( Fapte . 28:30 ), Apostolul calatoreste prin Efes ( 1Tim. 1:3 ), Creta ( Tit1:5 ), Nicopli ( Tit 3:12 ), Milet ( 2 Tim. 4:20 ) si Troa ( 2 Tim. 4:13 ). Sf. Pavel avea insa de implinit o profetie ( Fapte 21:11-13 ), asa ca drumurile vietii lui il duc iarasi in inchisoarea Romei ( 2 Tim. 1:16-17 ), unde isi accepta judecata si executia ( 2 Tim. 4:6-8 ). Datele acestea fixeaza timpul scrierii celei de a doua epistole catre Timotei cam prin anul 66 d.H. spre sfarsitul imparatului Nero.
Contextul scrierii : Inchisoarea este ultimul loc din care ne-am putea astepta sa primim o scrisoare de incurajare, iar condamnatul la moarte este ultimul om din lume de la care te astepti sa auzi cuvinte de imbarbatare. Totusi, situatiile acesta paradoxale s-au petrecut intocmai cu Timotei si cu Sf. Pavel.
Continutul scrierii : Aceasta ultima epistola scrisa de Sf. Pavel, este un mesaj de intarire si incurajare din partea Apostolului pentru mai tanarul si mai timidul sau colaborator aflat in continuare in Efes. Departe de a se considera un invins, Sf. Pavel, ca un veritabil soldat al Crucii, ii mai face ultima instructie lui Timotei. Veteranul preda armele recrutului inaintea de lasarea la vatra ( 2 Tim. 4:6, 18 ).
Cuvinte cheie si teme carcateristice : Tema intregii carti poate fi luata din expresia : " un bun ostas al lui Hristos "( 2 Tim. 2:3 ). Alte teme importante din Epistola sunt : "Inspiratia Scripturilor " ( 2 Tim. 3:16-17 ), credinciosie pana la capat ( 2 Tim. 8:9 ), " cununa neprihanirii " ( 2 Tim. 4:6-8 ), mantuirea finala ( 2 Tim..4:18 ). Nicaieri in alta carte a Noului Testament nu gasim o descriere mai amanuntita a starii carcateristice a omenirii la vremea sfarsitului ( 2 Tim. 3:1-9; 4:3-4 ).

                                                        CUPRINSUL CARTII
                                                        Chemare la credinciosie . 
Introducere, 1:1-2.
1.Adevaratul lucrator si incercarile prezente 1-2.      2. Adevaratul lucrator si incercarile viitoare 3-4.
   Chemari personale:                                                           Chemari personale.
a. " Inflacareaza ", 1:6.                                                         a. " Fereste-te de relele lumii ", 3:1-13.
b. " Sa nu-ti fie rusine de marturisirea Domnului ", 1:8.      b. " Ramai in Cuvantul Domnului ", 3:14-15
c. " Intareste-te ", 2:1.                                                           c. " Adu-ti aminte de pilda mea ", 3:10-11.
d. " Sufera ", 2:3.                                                                  d. " Adu-ti aminte de Scriptura ", 3:16-17.
e. " Adu-ti aminte de Domnul ", 2:8.                                    Chemari pastorale.
f. " Adu-ti aminte de exemplul meu ", 1:12; 2:9-10; 4:5-8.  a. " Propavaduieste Cuvantul ", 4:2. 
Chemari pastorale :                                                               b. " Rabda suferintele ", 4:5.
a. " Adu-le aminte ", 2:14.                                                     c. " Fa lucrul unui Evanghelist ", 4;5.
b. " Roaga-i fierbinte ", 2:14.                                                d. " Implineste-ti bine slujba ", 4:5.
c. " Imparte drept Cuvantul adevarului ", 2:15.                     e. " Adu-ti aminte de judecata si
d. " Fereste-te de vorbariile goale ", 2:16.                             Imparatia viitoare", 4:1.
e. " Fereste-te de intrebarile nebune ", 2:23.                         f. " Adu-ti aminte de cununa rasplatirii', 4:8.

============================================================================
                                 
                                             TIT.
Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele : " Pros Titon ", " Catre Tit.
44.
Destinatarul acestei Epistole este unul dintre convertitii Sf. Pavel ( Tit 1:4 ) si in acelasi timp unul dintre colaboratorii sai mai tineri. Importanta lui Tit in dezvoltarea Bisericii crestine in primul veac este adesea trecuta cu vederea. Totusi, omul acesta a fost unul din pilonii lucrarii misionare intre Neamuri. Lucrarea lui misionara s-a intins pana in Dalamatia, Serbia de astazi. Tit este mentionat de 13 ori in cartile Noului Testament. El a fost primul convertit dintre Neamuri pe care Sf. Pavel l-a dat exemplu in adunarea Consiliului Bisericii din Ierusalim : " Nici macar Tit nu era cu mine, macar ca era Grec, n-a fost silit sa se taie imprejur, din pricina fratilor mincinosi, furisati si strecurati printre noi, ca sa pandeasca slobozenia, pe care o avem in Domnul Isus Hristos " ( Gal. 2:1-40. Dupa ce a fost incercat in alte misiuni in care si-a dat
ravna, maturitatea si credinciosia, Tit a primit din partea Sf. Pavel una dintr cele mai importante si dificile insarcinari : sa ramana in Creta ca sa puna " in randuiala ce mai era de randuit si sa aseze prezbiteri in
fiecare cetate " ( Tit 1:5 ). Tit a fost unul dintre constructorii edificiului Bisericii in primul veac. Ironic, numele pe care l-a purtat el a fost si numele celui care in anul 70 d.H. a distrus complet Ierusalimul si edificiul Templului: Imparatul Roman Titus.
Autorul : Epistola este inca o lectie de " trilogie pastorala " pe care Sf. Pavel o da tuturor Pastorilor de-a lungul veacurilor prin intermediul destinatoarului sau Tit.
Data: Sf. Pavel scrie aceasta Epistola in aceiasi perioada in care scrie  si cea dintai  epistola catre Timitei
( 63 d.H. ), adica in intervalul de timp cuprins intre doua detentii in inchisoarea Romei.
Contextul scrierii: Insula Creta este o fasie de pamant lunga de 230 kilometri iesita deasupra nivelului apelor acolo unde Marea Mediterana se uneste cu Marea Egee. La vremea Sf. Pavel, cultura Populatiei de pe acele meleaguri era plina de mitologii si curente filosofice pagane. Traditional, Insula fusese desenata ca locul de nastere al lui Zeus, patronul panteonului grecesc si ca residenta a minotaurului, jumatate om, jumatate bou, caruia regele Minos ii aducea ca jertfa de mancare sclavi. Evanghelia s-a raspandit repede printre locuitorii insulei si adunarile au aparut poretutindeni in orasele insulei. Tit, unul dintre colaboratorii de incredere al Sf. Pavel, a primit de la Apostol sarcina, de loc usoara, de a colinda Bisericile din orasele Cretei si de a supraveghea instalarea " prezbiterilor ". Dincolo de aceasta, Sf. Pavel ii cere lui Tit sa-i invete pe toti credinciosii ca fiecare are o lucrare de facut pentru Domnul. Barbati si femei, tineri si batrani, toti trebuie sa traiasca printre oameni ca o marturie vie a credintei lor crestine. Raspandirea Evangheliei trebuia facute pe baza unei marturii colective a Bisericii.
Continutul cartii : Epistola catre Tit este foarte asemanatoare in continut cu prima Epistola trimisa lui Timotei : amandoua prezinta randuiala care trebuie instaurata in Biserici, amandoua prezinta caracterul si carcateristicile pe care trebuie sa le aiba cei ce vor sa fie promovati ca prezbiteri sau diaconi ai Bisericii si tot amandoua accentuiaza frumusetea relatiilor care trebuie sa existe intre membrii adunarii crestine. Exista insa o deosebire intre cele doua Epistole : 1 Timotei scoate in relief  " invatatura  " despre organizarea Bisericii, iar Tit accentuiaza importanta " faptelor " membrilor Bisericii. Una vorbeste despre " teorie ", iar cealalta despre " practica " ( Tit 2 : 14; 3:8, 14 ).
Cuvinte cheie si teme caracteristice : Versetul care rezuma elocvent intreaga epistola este : " Adevarat este cuvantul acesta si vreau sa spun apasat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut in Dumnezeu, sa caute sa fie cei dintai in fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni ! ( Tit 3:8 ). Teme mai importante din continutul Cartii sant : calitatile si responsabilitatile pastorale ( Tit 1;5-9 ), norme de etica in viata celor credinciosi ( Tit 2:1-10 ), revenirea Domnului Isus ( Tit 2:11-14 ) si procesul de mantuire ( Tit 3:3-7 ).

CUPRINSUL CARTII
Introducere, 1:1-4.                                                   

1. Pentru presbiterii Bisericii, 1                             3. Pentru toti membrii Bisericii 3.
a. Ca slujitori ai Bisericii- supraveghetori, 1:5,6.      a. Indemn la fapte bune, 3:1-2.
b. Ca oameni- fara prihana, 1:6-9.                             b. Fapte bune ca un rezultat al mantuirii, 3:3-7.
c. Ca lucratori- sanatosi in credinta, 1 : 10-16.           c. Fapte bune ca o marturie pentru altii, 3:8.
                                                                                   d. Separarea de cei ce produc dezbinare, 3:9-11.
2. Pentru categorii de credinciosi, 2.
a. Barbatii si femeile in varsta, 2:2-3.
b. Slujirea femeilor in varsta, 2:4.
c. Pentru femeile tinere, 2:5.
d. Pentru tineri, 2:6.
45.                                                     
e. Importanta exemplului personal, 2:7-8.
f. Pentru cei ce sant robi, 2:9-14.
g. Importanta autoritatii apostolice, 2:15.                Incheire, 3:12-15.

============================================================================
                                                               
                                                            FILIMON.
Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele " Pros Philemona "- " Catre Filimon ". Destinatarul Epistolei este un om care reprezinta " paradoxurile " in care traiau crestinii primului secol. Filimon a fost un crestin stapan de sclavi. Evanghelia Domnului Isus este o forta revolutionara care trebuie sa transforme oamenii si relatiile lor sociale. Cazul prezentat de Epistola Sf. Pavel catre Filimon este o ilustratie a puterii de transformare exercitata de Evanghelie asupra celor ce o primesc si i se supun.
Autorul : Aceasta Epistola este mai scurta si mai personala de cat orice alta scriere a Sf. Pavel. Ea nu trateaza probleme de credinta, ci cauta sa rezolve o criza aparuta in relatia dintre doi membrii ai Biserici lui Hristos. Fara nici o indoiala, in afara epistolelor pe care le avem in Noul Testament, Sf. Pavel a mai scris multe scrisori ca aceasta. Filimon ne descopera latura pastorala a caracterului Sf.  Pavel, talentul lui neasemuit de a se apropia de oameni si abilitatea lui de ai apropia pe oamenii lui Dumnezeu. Continutul Epistolei nu prezinta nici un adevar doctrinar major, dar textul este plin de tact, de delicatete si de bun simt crestin. Maturitatea unui Lucrator Crestin se vede din felul in care el stie sa se descurce in situatii neobisnuite si complicate. Epistola catre Filimon este o demostratie a maturitatii crestine atinse de Sf. Pavel. In ea observam o impresionanta impletire de autoritate apostolica si gingasie pastorala.
Data : Epistola catre Filimon este un dintre cele patru Epistole scrise de Sf. Pavel in inchisoarea Romei
( vezi introducerea la epistola catre Coloseni ). Ea a fost trimisa in acelasi timp cu Epistolele celor din Laodiceia ( Efeseni ), Colose si Filipi, adica in preajm anului 60 d.H. Versetul 22 ne spune ca Apostolul era inchis, dar spera sa fie eliberat in curand : " pregateste-mi un loc de gazduire, caci trag nadejde sa va fiu daruit, datorita rugaciunii voastre ".
Contextul scrierii : Cadrul social in primul secol a pus multe si chinuitoare probleme inaintea Evangheliei. Faptul ca lumea era impartita in sclavi si oameni liberi si ca tarile se aflau sub stapanirea nemiloasa a Romei a pus la grea incercare etica Bisericii crestine. Epistola catre Filimon este un astfel de exemplu. Va putea dragostea propavaduita de crestinism sa schimbe relatiile intre oameni ? Va avea ea suficienta tarie  pentru a impaca de pilda un stapan de sclavi cu sclavul fugar care se intoarce acasa ? Raspunsul il vom capata o data cu parcurgerea textului Epistolei.
Continutul cartii: Epistola catre Filimon este o poveste de dragoste. Ea este corespondentul cartii Rut din Vechiul Testament, cu deosebirea ca in Rut avem deaface cu dragostea firesca intre oameni iar in Filimon ne intalnim cu dragostea " in Domnul " care se manifesta intre membrii colectivitatii crestine. Eroii actiunii sunt in numar de trei : Sf. Pavel, Filimon si Onisim. La ceasul cand scrie aceasta scrisoare, Sf. Pavel se afla in inchisoarea Romei. Dincolo de a fi preocupat de situatia sa, el lucreaza pentru Domnul si continua lucrarea care i-a fost atat de draga : maturizarea unor caractere crestine in cei pe care i-a covertit prin Evanghelie. Actiunea cartii este simpla: Pe cand era inca in Iudeea, Sf. Pavel a predicat in multe orase si a trecut si prin casa lui Filimon care gazduia o adunare tanara de convertiti la Crestinism. Personalitatea Sf. Pavel a lasat o puternica impresie asupra lui Filimon si asupra celorlalti din casa lui. La scurt timp dupa plecarea Apostolului, din casa lui Filimon a fugit unul din sclavi: Onisim. Ca sa-si piarda urma, el s-a refugiat la Roma, unde putea trece neobservat in multimea pestrita de locuitori. Prin coincidente pe care nu le cunoastem, Onisim a ajuns sa-l asculte pe Sf. Pavel in discutiile pe care le purta cu Evreii din Roma.
( Fapte 28 :17-31 ) si a fost convertit de Sf. Pavel la crestinism. Dupa ce Apostolul l-a tinut pe langa el o vreme, Onisim a fost pus in fata unui examen greu, care sa-i incerce calitatea transformarilor, pe care le-a lucrat Duhul lui Dumnezeu in inima lui. Ca o dovada de pocainta, un crestin trebuie sa caute sa indrepte raul pe care l-a savarsit inainte de convertire, asa ca Sf. Pavel ia cerut lui Onisim sa se intoarca in Iudeea si
46.
sa accepte din nou sclavia in casa lui  Filimon, rascumparand astfel " paguba " produsa de fuga lui. Sf. Pavel nu-l trimite cu mana goala, ci sa-i duca lui Filimon o scrisoare din partea sa. Acesta este " Epistola catre Filimon ". Cine o citeste cu atentie, i-si da repede seama ca Sf. Pavel urmarea sa vaneze doi iepuri dintr-un sigur foc. Cazul lui Onisim este folosit si pentru educarea Sclavului fugit, dar si pentru educarea Stapanului de Sclavi in spiritul dragostei si iertarii crestine. Versetele 13 si 14 ne arata ca Sf. Pavel l-a trimis pe Onisim " doar ca sa aiba de unde veni " : " As fi dorit sa-l tin la mine, ca sa-mi slujeasca in locul tau cat sunt in lanturi pentru Evanghelie. Dar n-am vrut sa fac nimic fara invoirea ta, pentru ca, binele pe care mi-l faci, sa nu fie silit, ci de buna voie ". Toata cheltuiala si timpul pierdut cu transportul lui Onisim, este suportata de Apostol ca o investitie in caracterul celor doi oameni. Citita din acest unghi, Epistola isi dezvaluie farmecul si frumusetea, asemenea unei flori care isi deschide petalele. A reusit Sf. Pavel ceia ce-si propuse-se ? L-a iertat Filimon pe Onisim si a acceptat el sa il trimita inapoi Sf. Pavel ? Pastrarea acestei scrisori multiplicarea ei in copii care au ajuns pana in zilele noastre este o dovada clara ca raspunsul la ambele intrebari a fost afirmativ. Cazul lui Onisim a fost cunoscut in toata comunitatea crestina si a contribuit fara indoiala la rezolvarea multor altor conflicte aparute intre frati din stari sociale si materiale diferite. Urmarea a fost ca Evanghelia a faramitat bucatica cu bucatica Imperiul Roman si postulatele lui nedrepte de forta pe care era asezat, contribuind astfel la prabusirea lui mondiala.
Cuvinte cheie si teme carcateristice :  Una din temele carcateristice ale acestei Epistole este " triunghiul iubirii ". Sf. Pavel ii scrie lui Filimon cam asa : Eu te iubesc pe tine si stiu ca tu ma iubesti pe mine, dar eu il iubesc si pe Onisim, asa ca dragostea ta pentru mine trebuie sa se manifeste si in atitudinea ta fata de el " ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine si cu atat mai mult de tine, fie in chip firesc, fie in Domnul ! Daca ma socotesti dar ca prieten al tau, primeste-l ca pe mine insumi " v. 16-17. La scara umana acest triunghi al iubirii este replica triunghiului dintre Dumnezeu si oameni ( 1 Ioan 4:20-21 ).

========================================================================
                                                                   EVREI.

Epistola catre Evrei rasare inaintea noastra ca un maiestuos varf de munte care domina toate culmile din departare. Ea este una din cele doua tratate de teologie sistematica din Noul Testament. Prima Epistola catre Romani a marcat intrarea in sectiunea dedicata epistolelor Bisericii  Neamurilor. Epistola catre Evrei marcheaza acum trecerea la cea de a doua sectiune a epistolelor crestine : epistolele Bisericii crestine a Evreilor. Ceea ce urmeaza de aici inainte ( Iacov, 1,2 Petru, 1,2,3 Ioan , Iuda si Apocalipsa ) formeaza colectia de epistole adresate prioritar Evreilor. Ele sunt impreuna " stalpul evreesc " din edificiul arcului de trumf al credintei crestine mentionat de noi in descrierea asezarii cartilor Noului Testament. Nici una din cele doua Epistole dedicate Evreilor nu sunt adresate unei " Biserici ", ci Evreilor ca persoane particulare ca grupuri distincte, sau ca natiune. Primul verset din Epistola catre Evrei arata aceasta schimbare de ton : " Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostrii prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri ( tipuri simbolice- nn. )  Dumnezeu, ..." Aceasta nu inseamna ca cei din Neamuri nu pot beneficia de pe urma citirii acestor Epistole. Adevarurile cuprinse in el sunt universal valabile, utile si accesibile tuturor acelora care si-au pus nadejdea in Domnul. Epistola catre Evrei, de pilda ne arata clar suprematia si finalitatea revelatiei mantuitoare a lui Dumnezeu in Hristos. Nu exista nici o singura alta cale de mantuire. Nu exista nimic care sa poata fi pus alaturi de persoana si lucrarea Mantuitorului. La ce este si la ce a facut El nu mai poate fi adaugat nimic si din toate acestea nimic nu trebuie scos sau neglijat.
Titlul: In originalul Grec cartea poarta numele : " Pros Ebraious " , " Catre Evrei ". Epistola este evreeasca in tema, in continut si in alcatuire. Terminologia folosita de text este aceia folosita in Sinagoga evreeasca. Chiar si numirea Epistolei este facuta in vocabularul tipic Sinagogii. : " va rog, fratilor, sa primiti bine acest cuvant de sfatuire, caci v-am scris pe scurt "  ( Evrei 13:22 ), Predica autorului, fiind scrisa, nu vorbita, poate fi asemuita unei parti din " Midras "  ul evreilor crestini preocupati cu talmacirea crestina aplicata unor pasaje din Vechiul Testament si mai ales in cartea Psalmilor. Numai in cuprinsul Capitolului intai gasim citate din Psalmul 2, 45, 102, 104 si 110. In capitolul 2 sant citate texte din Psalmul 8:4-6. In capitolul 3 este citat Psalmul 95:7-11. In capitolele 5 si 6 gasim psalmul 110:4, iar in capitolul 10 ne intalnim cu pasaje din Psalmul 40:6-8. Unii au numit aceasta Epistola: " Cea de a cincea Evanghelie ". Primele patru descriu misiunea terestra a Domnului Isus, iar aceasta descrie misiunea Lui in cer, la dreapta
47.
Tatalui.
Autorul: Desi este atribuita Sf. Pavel, epistola catre Evrei nu-si prezinta in nici un fel autorul si nu ne da nici un indiciu pentru identificarea lui. Impotriva parerii comform creia Sf. Pavel ar fi fost autorul acestei carti este realitatea ca Sf. Pavel a primit de la Domnul o misiune " pentru Neamuri ". discutiile pentru stabilirea numelui celui care a scris aceasta Epistola au continuat de-a lungul veacurilor pana astazi : Clement din Alexandria ( 150 - 215 d.H. ), il propune ca autor pe Sf. Pavel. Origen ( 185-253 d.H. ), a fost de parere ca gandurile din epistola sunt ale Sf. Pavel, dar redactarea este a altui autor. Tertulian l-a sugerat pe Barnaba, Luther l-a propus pe Apolo, iar alti comentatori au vorbit despre Filip, evanghelistul sau despre Aquila si Priscila. Consiliul intrunit la Cartagina in anul 397 d.H. ii atribuie Sf. Pavel scrierea in 14 Epistole, printre care si aceia scrisa evreeilor. Probanil ca si noi va trebui sa ne oprim la faimoasa remarca a lui Origem : " Numai Dumnezeu Insusi stie cine este autorul uman al Epistolei ". Cat priveste identitatea
autorului divin, acesta este Dumnezeu Insusi.
Data : Clement al Romei citeaza din aceasta Epistola in una dintre lucrarile sale, ceia ce face ca o data dupa 96 d. H. sa nu poata fi luata in consideratie. Faptul ca este citat sistemul aducerii jertfelor, fara nici o aluzie la incetarea lui, ne conduce la concluzia ca Epistola a fost scrisa chiar inainte de caderea Ierusalimului si distrugerea Templului ( 70 d.H. ). Totusi,  destinatarii Epistolei par a fi fost crestini deja de multa vreme
( Evrei 5:12; 10:32-34 ), poate chiar crestini din a doua generatie ( Evrei 2:13-14 ). Aceste observatii fixeaza data scrierii Epistolei undeva intre anii 64-68 d. H.
Contextul scrierii : La data cand a fost scrisa aceasta Epistola, Evreii, ca neam, il refuzase de doua ori pe Domnul Isus Hristos ca Mesia : prina data cu ocazia rastignirii si a doua oara dupa Rusalii. Totusi, multimi mari de Evrei au crezut in Domnul si au format colectivitati crestine compacte si distincte de comunitatile religioase evreesti, grupate in jurul Templului si al Sinagogilor. Aceasta " ramasita " care a primit noua revelatie a lui Dumnezeu s-a aflat atacata deopotriva din doua parti: Din partea autoritatilor civile romane care s-a napustit furibubd asupra miscarii acestui " nou Imparat  " : Isus " (Fapte 17 :7) si din partea autoritatilor religioase trditionale evreesti hotarate sa stavileasca orice dezvoltare ulterioara a acestei alternative spirituale numita  : " Calea cea noua " ( Fapte 13 :25-26 : 19:9; 24 :14 , 22; Rom. 7:6 ). 
Continutul cartii : Din cauza persecutiei pornite impotriva crestinilor si din cauza presiunii exercitate de concetatenii lor religiosi, pentru multi evrei, parasirea crestinismului si intoarcerea la sistemul ritualistic iudaic parea o alternativa mai sigura si mai comoda. Iata motivul pentru care autorul acestei carti isi indeamna cititorii " sa pastreze pana la sfarsit increderea nezguduita si nadejdea " in Hrisos ( Evrei 3:6 ) si
sa " mearga spre cele desavarsite " ( Evrei 6:1 ). Epistola catre Evrei are cel putin trei scopuri precise :
 a. Ea vrea sa ne confirme valabilitatea crestinismului evreesc prin evidentierea faptului ca venirea Domnului Isus Hristos a implinit toate nazuintele iudaismului si ca in El au fost realizate toate profetiile si perceptele Legii din Vechiul Testament.
b. Ea vrea sa avertizeze pe evreii care au imbratisat crestinismul asupra a doua pericole : 1. pericolul intoarcerii la iudaism si 2. paricolul cochetarii superficiale cu invatatura crestina fara luarea unei hotarari ferme si definitive.
 c. Ea vrea sa atraga atentia crestinilor de pretutindeni asupra superioritatii si suveranitatii lui Hristos. Lucrarea Lui este superioara fata de toate ritualurile si institutiile ceremoniale iudaice, iar persoana Lui este asezata de Dumnezeu deasupra oricarei alte personalitati sau oficialitati religioase.
Cuvinte cheie si teme carcteristice : Firul rosu care traverseaza intreg continutul este ideia " superioritatii lui Hristos " ( Evrei 1:4; 6:9; 7:7, 19, 22; 8:6; 9:23; 10:34; 11:16, 35, 40; 12:24 ). Epistola cuprinde o expunere a comparatiei si contrastului dintre lucrurile " mai putin bune " ale iudaismului si lucrurile "bune " aduse de Hristos. Domnul Isus este " mai bun " decat Ingerii, de cat Moise, de cat Iosua, de cat Aaron, iar Legamantul cel Nou este mai " mai bun " de cat Legamantul Mozaic ( Evrei 8:7-13 ). Textul Epistolei catre Evrei ni-l prezinta mai clar ca oriunde pe Dumnezeul - Om, Isus Hristos, asezat ca Mare Preot la dreapta maririi lui Dumnezeu si mijlocind pentru mantuirea oamenilor ( Evrei 4:14-5:10; 6:20-8:13).
 Mesajul intregii carti poate fi rezumat in continutul a doua pasaje : " Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile- pe Isus, Fiul lui Dumnezeu sa ramanem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul Harului, ca sa capatam indurare si sa gasim Har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie " ( Evrei 4:14-16 ). " Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare cu martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa ne alegem cu staruinta la alegerea care ne sta inainte " ( Evrei 12:1 ).
   48.         

CUPRINSUL CARTII.
1. MESAGERUL " MAI BUN " : FIUL.          3. PREOTUL " MAI BUN "
a. Superioritatea fata de profeti, 1:1-3.                  a. Comparatia cu Aaron , 4;145:4.
b. Superioritatea fata de ingeri, 1:4-14.                 b. Randuiala lui Melhisedec, 5:5-7:25.
c. Paranteza : pericolul neglijarii, 2:1-4.                Randuit, 5:7-10.
c . Intruparea, 2:5-18.                                             Autorul mantuirii, 5:7-10.
2. APOSTOLUL " MAI BUN "                          Paranteza: Pericolul imaturitatii, 5:11-6:12.
a. Superioritatea fata de Moise, 3:1-6.                   Inainte mergatorul, 6:13-20.
Paranteza : Pericolul necredintei, 3:7-19.              Un preot viu, 7:1-17.
b. Superioritatea persoanei Sale, 4:1-10.                Intarit prin juramant, 7:18-25.
Paranteza; Pericolul neascultarii, 4:11-13.             c. Relatia cu jertfele, 7:26-28.
4. LEGAMANTUL " MAI BUN "              6. CALEA " MAI BUNA " : CREDINTA .
a. Stabilitatea Legamantului, 8:1-13.               a. Necesitatea credintei, 10:32-39.                                 
b. Continutul Vechiului Legamant, 9:1-10.     b. Exemple de credinta, 11:1-40.
c. Hristos si Noul Legamant, 9:11-10.             c. Exersarea credintei, 12:18-24.
5. JERTFA " MAI BUNA "                          d. Obiectivul credintei, 12:18-24.
a. Neputinta Legii, 10:1-4.                               Paranteza: Pericolul refuzului, 12:25-29.
b. Jertfa lui Hristos, 10:5-18                            7. PRACTICAREA CREDINTEI.
Paranteza: Pericolul respingerii, 10:19-31.      a. In relatii sociale, 13: 1-6 .
                                                                         b. In relatii spirituale, 13:7-17.
                                                                         Salutari personale, 13:18-25.

                                                    SCHITA TEMATICA.
1 ISUS - un eliberator" mai bun".                     c. Este pecetluit cu o jertfa mai buna.
a. Isus Omul- Dumnezeu- mai bun ca ingerii.       d. Aduce rezultate mai bune.
b. Isus Noul Apostool- mai bun ca Moise,            3. CREDINTA- Calea mai buna.
c. Isus Noua Capetenie- mai bun ca Iosua.            a. Este raspunsul cerut de Dumnezeu.
d. Isus NOUL PREOT- mai bun decat Aaron..     b. A fost calea alesilor lui Dumnezeu.
GOLGOTA- Un Leagamant " mai bun ".        c. Trebuie sa priveasca acum spre Domnul.
a. Are promisiuni mai bune.                                  d. Este aratata prin trairea in sfintenie.
b. Descinde dintr-un Cort mai bun.                       Cuvant de incheiere.

========================================================================
                                                                       IACOV.
Titlul: In original , cartea poarta numele : " Iakobou Epistole " , " Epistola lui Iacov ".
Autorul : In cuprinsul Noului Testament intalnim trei persoane care au purtat acest nume : 1. Iacov, fiul lui Zebedei si fratele lui Ioan, care a fost din numarul celor 12 apostoli si care a devenit primul Apostol Martir in anul 44 d.H. ( despre el citim in Mat. 4:21; 10:2; 17:1, Luca 5:1; Fapte 12:1-2 ), 2. Iacov, fiul lui Alfeu si el unul din cei 12, dar despre el nu stim nici un fel de detalii ( Matei 10:3 ; Marcu 3:18 ; Luca 6:15; Fapte 1;13 ) si 3. Iacov, unul din cei patru frati mai mici ai Domnului Isus ( Matei 13:15; Marcu 6:3 ). Acest Iacov a fost la inceput un obstacol in calea oamenilor catre Isus ( Matei 13:55 ), apoi a cautat sa-l opreasca pe Domnul din activitatea Lui  ( Matei 12:46-50 ). Acestea s-au intamplat pentru ca Iacov n-a crezut in dumnezeirea  Domnului Isus ( Ioan 7:5 ). Dupa inviere, Domnul Isus I S-a aratat, in mod special.
( 1 Cor. 15:7 ) convingandu-l pe deplin, alipindu-l de grupul celorlalti Apostoli ( Fapte 1:14 ) si randuindu-l sa fie promovat in fruntea Bisericii din Ierusalim, alaturi  de Ioan si de Petru ( Fapte 12:17; 15:13-29; 21:17-18; Gal. 1:19; 2:9, 12; Iuda 1 ). Toate evidentele il indica pe acest al treilea Iacov, drept autor al Epistolei.
Data : Iosif  Flavius, un istoric Evreu, scrie ca Iacov fratele Domnului a fost martirizat in anul 62 d.H. asa ca trebuie sa plasam data scrierii Epistolei ceva mai de vreme. Lipsa oricaror aluzii la controversele doctrinare discutate la consiliul din Ierusalim, ne indreptateste sa plasam data scrierii probabil undeva intre anii 48-50 d. H. Daca asa stau lucrurile, atunci avem de a face cu cea mai timpurie scriere crestina  dintre toate cele care s-au pastrat pana in zilele noastre.
49.
Contextul scrierii : In calitatea de prezbiter al bisericii din Ierusalim, Iacov scrie aceasta Epistola catre
" cele douasprezece semintii care sunt imprastiate " ( Iacov 1:1 ). Expresia folosita identifica grupurile de Evrei care traiau in afara hotarelor Palestinei. Convertitii lui Petru din ziua de Rusalii fusese si ei " Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer" ( Fapte 2:5 ). Far nici o indoiala ca acesti noi Crestini s-au inapoiat in tinuturile lor si au dus in comunitatile lor vestea despre lucrarea lui Isus, Mesia. Iacov scrie pentru membrii Bisericii care se afla in tranzitia dispre iudaismul Apostolilor spre universalitatea Evangheliei vestite de Sf. Pavel. A spune ca accentul pe care-l pune Sf. Iacov pe importanta faptelor este o incercare de corectare a invataurii Sf. Pavel inseamna a face o mare gresala. La ora aceia Sf. Pavel nu-si scrisese nici Epistola catre Romani si nici Epistola catre Galateni. Asupra Evreilor convertiti la crestinism se dazlantuise persecutia si prigoana. De aceia, Sf. Iacov isi incepe Epistola indemnandu-i sa reziste in " felurite incercari " ( Iacov 1:2 )  si o termina sfatuindu-i sa fie " indelung rabdatori " : " Fiti si voi indelung  rabdatori, intariti-va inimile, caci venirea Domnului este aproape " ( Iacov 5:7, 8 ).
Continutul cartii : Textul are cinci aspecte caracteristice : 1. Nu exista nici o referire la Crestinii dintre Neamuri sau la relatia dintre crestinii Evrei si crestinii proveniti dintre alte popoare, asa cum gasim in epistolele scrise la o data mai tarzie, 2. In afara de faptul ca este pomenit numele Domnului Isus, textul nu cuprinde practic nici o dezbatere sau dizertatie teologica, ceia ce ne trimite iarasi la o data timpurie cand crestinismul era considerat un fel de de iudaism mesianic, 3. Aluziile la invaturile lasate de Domnul Isus sunt atat de sarace incat ne indeamna sa credem ca aceasta Epistola a fost scrisa chiar inainte de publicarea Evangheliilor, 4. Iacov foloseste termenul " Sinagoga " alaturi de acela de Biserica, ( Iacov 2:2 ; 5:14 ) ceia ce arata ca evreii crestini erau organizati dupa tiparul sinplu al randuielilor asezamintelor de invataura iudaica ( Iacov 3:1; 5:14 ), si 5. Iacov nu aminteste, in nici un fel, dezbaterile sau hotararile luate de Consiliul de la Ierusalim ( Anul 49 d.H. ). Continutul Epistolei poate fi grupat sub tema : " Credinta adevarata este o credinta militanta, care se manifesta prin fapte ". Ideile majore ale Epistolei sunt urmatoarele : credinta ne ajuta sa biruim toate incercarile vietii ( Capitolul 1 ), credinta ne ajuta sa aratam aceiasi bunavointa fata de toti oamenii ( Capitolul 2 ), credinta, ne transforma si inima si felul nostru de vorbire ( Capitolul 3 ), credinta ne invata sa traim cu evlavie in toate aspectele vietii ( capitolul 4 ) si aceasta credinta ne face sa asteptam venirea Domnului Isus ca pe o rezolvarea a tuturor suferintelor si necazurilor (Capitolul 5 ).
Cuvinte Cheie si teme caracteristice : Epistola lui Iacov a fost inteleasa gresit de multi si considerata de o mica valoare spirituala. Verificarea calitatii credintei prin marturia faptelor exterioare ramane insa, oricat nu ne-ar place, singura omologare acceptata de Dumnezeu. : " Dupa roadele lor ii ve-ti cunoaste " ( Mat. 7:16-20 ). Faptul ca Sf. Pavel spune ca Avraam a fost socotit neprihanit prin credinta, iar Sf. Iacov afirma ca acelasi Avraam  a fost socotit neprihanit prin fapte (Iacov 2:21 ),. nu este nici un fel de contradictie. Sf. Pavel si Sf. Iacov se refera la doua evenimente succesive din viata lui Avraam. Socotit neprihanit prin credinta atunci cand " L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvant " si a iesit din tara lui, Avraam si-a dovedit apoi calitatea credintei sale prin faptul ca L-a ascultat pe Dumnezeu si a fost gata sa-l aduca pe Isaac ca jertfa
( Iacov 2:21 ). Inaintea lui Dumnezeu, credinta este cea care justifica omul, iar faptele sunt cele care omologheaza credinta. Chiar Iacov subliniaza acesta dubla verificare atunci cand dupa versetul omologarii credintei lui Avraam prin fapte, citeaza versetul la care se va opri mai tarziu Sf. Pavel : " Astfel s-a implinit Scriptura care zice : " Avram a crezut pe Dumnezeu si i s-a socotit neprihanire " ( Iacov 2:23 ).
Unii au incercat sa spuna ca ar exista in textul Sf. Iacov doua feluri de credinta: una cu fapte si una fara fapte. O astfel de interpretare il indreptateste pe autorul acestei Epistole. Iacov nu face deosebire intre doua feluri de credinta, ci intre credinta  vie si credinta moarta, adica inexistenta. Epistola Sf. Iacov ramane si astazi o " oglinda " in care ne putem analiza calitatea credintei noastre ( Iacov 1:22-24 ). Ea trebuie citita cel putin din timp in timp, pentru a ne feri de ipocrizie si de formalismul religios, gol si lipsit in viata. O schita a cartii este greu de facut si nu este neaparat necesara.

========================================================================
                                                            1 PETRU.
" V-am scris sa va adeveresc ca adevaratul Har al lui Dumnezeu este Harul acesta, de care v-ati alipit "
Titlul : In original, Epistola incepe cu cuvintele " Petros Apostolos Iesou Christou ", " Petru, Apostol al lui Isus Hristos ". De aici se trage si numele ei " Petrou A " , " Petrou B ".
50.
Autorul : Epistola apartine incontestabil Sf. Petru, Apostolul Domnului, fratele lui Andrei si fiu al lui Iona
( Mat16:17 ). Locul sau de nastere a fost Betsaida, sat de Pescari pe malul Marii Galileii ( Ioan 1;41-42 ). Sf. Petru a fost unul din cei trei ucenici care au format anturajul intim al Domnului Isus ( Marcu 5: 37 ; 9:2 ; 14 :33 ). In cateva ocazii, Sf. Petru s-a bucurat de o atentie speciala din partea Mantuitorului ( Luca 5:10; Matei 16:17; Luca 22:31-32; Ioan 13:6-10 ). Dupa Inviere si Rusalii, Petru a devenit purtator de cuvant pentru grupul apostolic. El a calatorit intens, vizitand Bisericile si exercitand asupra lor autoritatea apostolica. Toate scrierile si cuvantarile sale sunt pline de autoritate si intelepciune. Mai stim despre Sf. Petru ca a fost casatorit si ca a fost insotit in calatoriile sale de sotia sa ( 1 Cor. 9:5 ). Unde nu a ajuns sa meraga personal, a trimis scrisori pastorale. Se pare ca aceasta  prima epistola a fost trimisa prin Silvanus
( 1 Petru 5:12 ). Acest colaborator apostolic a mai facut astfel de servicii si pentru Sf. Pavel ( 2 Cor. 1:19; 1 Tes. 1:1; 2 Tes. 1:1 ).
Data: Epistola a fost probabil scrisa in anul 64 d.H., cu putin timp inainte de izbucnirea prigoanelor lui Nero impotriva crestinilor.
Contextul scrierii : Viata Sf. Petru a suferit o schimbare dramatica dupa invierea Domnului Isus, iar persoana sa a ajuns sa ocupe un loc proeminent in Biserica primara. Misiunea Sf. Petru a fost indreptata in mod special inspre Poporul Evreu. Iata cum clarifica Apostolul Pavel aceasta situatie : " .. mie imi fusese incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, - caci Cel ce facuse din Petru Apostolul celor taiati imprejur, facuse si din mine Apostolul Neamurilor- si cand au cunoscut Harul ce-mi fusese dat, Iacov, Chifa si Ioan, care sant priviti ca stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba, mana dreapta de insotire, ca sa mergem sa propavaduim: noi la Neamuri, iar ei la cei taiati imprejur " ( Gal. 2:7-10 ). Dupa ce citim cuvintele Sf. Pavel
intelegem foarte clar de ce Epistolele Sfintilor Iacov, Petru si Ioan sunt grupate separat intr-o sectiune dedicata scrierilor catre Crestinii Iudei. De fapt Sf. Petru ne spune el insusi in debutul Epistolei sale ca le scrie : " alesilor care traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galataia, Capodocia, Asia si Bitinia" ( 1 Petru 1:1 ). Nu este foarte clar daca Sf. Petru s-a aflata la data scrierii  in Babilonul de la raul Eufrat ( 1 Petru 5:12 ) sau daca aceasta numire este o metafora sub care este ascunsa identitatea Romei. In orice caz, Sf. Petru devenise unul din conducatorii grupului apostolic. El a fost purtatorul lor de cuvant in ziua de Rusalii
( Fapte 2 ) si asupra activitatii lui este concentrata atentia primelor 12 capitole din cartea Faptele Apostolilor. Dupa ce Sf. Pavel a preluat misiunea cu Evanghelia intre Neamuri, Sf. Petru a ramas sa misioneze intre evrei, dar aceasta nu insemna ca el nu s-a ocupat si de cei proveniti din alte popoare. De fapt,  majoritatea noilor Biserici crestine formate erau deja grupari mixte, in care deosebirile dintre Iudei si Neamuri trecuse pe planul al doilea.
Continutul cartii : Sf. Petru isi trimite scrisoarea catre crestinii care traiau ca " straini " intr-o lume din ce in ce mai ostila Bisericii. In mijlocul Neamurilor infuriate si al Evreilor fanatici, Crestinii incepuse sa sufere din cauza atasamentului lor fata de Hrisos. Sf. Petru le scrie pentru ai intari in credinta. Apostolul ii incurajeaza sa se poarte intr-un chip demn de persoana si lucrarea Mantuitorului. Fiind nascuti prin credinta la o nadejde noua, ei sunt sfatuiti sa urmeze pilda lui Hristos. Sf. Petru le spune ca asemanarea lor cu Hristos trebuie sa se materializeze in doua domenii : credinta lor trebuie sa-i conduca la o viata de supunere si la o viata de acceptare a suferintei. Ca cetateni ei trebuie sa fie supusi autoritatilor, ca robi, ei trebuie sa fie supusi stapanilor lor, ca soti si sotii si ca membrii in adunare, ei trebuie sa fie supusi unii altora. In 1 Petru, credinta ii face pe cei credinciosi sa " se supuna " ( 1 Petru 2:13-19;3:1-7 ), sa " sufere " ( 1 Petru 2:19-21; 3:14, 17; 4:1, 12:16) si sa " astepte venirea Domnului " ( 1 Petru 1:3,13,21; 3:15; 4:13; 5:14 ).
Cuvinte cheie si teme caracteristice : Duhul Sfant a randuit epistolele in grupuri semnificative. Am vazut ca dupa Credinta din Evrei au urmat Faptele din Iacov; acum vom vedea cum Sf. Petru ca autor de scrieri inspirate se distinge ca un Apostol al nadejdii, tot asa cum Sf. Pavel a fost un Apostol al Credintei, iar Sf. Ioan a fost un Apostol al iubirii. Cuvantul " nadejde " apare in 1 Petru 1:3, 13,21; 3:15.

                                                         SCHITA CARTII
Introducere, 1:1-2.                                         c. Ca soti si sotii, 3:1-7.
1 NADEJDEA CEA VIE.                            d. Ca straini intre oameni, 3:8-4:6 .
a. Nadejdea vie pusa in paractica, 1:3-12.     e. In relatiile dintre membrii Bisericii, 4:7-11.
b. Cuvantul viu pus in practica, 1:12-2:3.     3. " INCERCAREA DE FOC "
c. Piatra cea vie si pozitia noastra, 2:4-10.    a. " Bucurie" si " incredere " in incercare, 4:12-19.
2.VIATA DE MARTURIE.                         b. Presbiterii credinciosi in slujba, 5:1-4.
a. Ca cetateni, 2:12-17.                                  c.  Toti sa traisca in smerenie si asteptare, 5:5-11.
51.
b. Ca robi, 22:18-25.                                      Incheiere, 5:12-14.

========================================================================
                                                              2. PETRU.
Titlul: In originalul grec, cartea poarta numele: " Petrou B ", Petru B ".
Autorul : Primul verset al cartii il prezinta pe autor drept " Simon Petru, rob si Apostol al lui Isus Hristos.
( 2 Petru 1: ). Numele de " Sinmon " este o aducere aminte a vietii lui Petru dinainte de intalnirea cu Domnul Isus, " Petru " este numele pe care l-a primit acest Apostol prin Hristos. " Petru " inseamna" stanca " si desemneaza simbolic stabilitatea si statornicia. Viata si scrisorile Apostolului sunt marcate din plin de
aceste caracteristici, 2 Petru 3:1 ne spune clar ca Epistola este o continuare a mesajului din prima scrisoare: " Prea iubitilor, aceasta este a doua Epistola pe care v-o scriu. In amandoua caut sa va trezesc mintea sanatoasa prin instiintari ".
Data : Cea de a doua epistola a fost scrisa la putin timp dupa cea dintai, probabil in acelasi loc. Pentru mai multe detalii va rugam sa cititi introducerea facuta celei dintai Epistole a Sf. Petru.
Contextul scrierii: Cea de a doua Epistola a Sf. Petru este o chemare la seriozitate si curatie. 1. Sf. Petru s-a ocupat cu probleme care au asaltat Biserica din afara. 2. Sf. Petru trateaza problemele care pot macina viata Bisericii dinauntru. Apostolul le scrie credinciosilor ca sa-i avertizeze de pericolul " invatatorilor mincinosi " strecurati in randul credinciosilor. El incepe prin a atrage tuturor atentia asupra vietii lor personale de umblare cu Domnul. Vietuirea crestina presupune perseverenta si sarguinta in credinta si fapte, in cunostinta si infranare in rabdare si evlavie, in dragoste de frati si in iubire de oameni. Prin contrast cu acestea , " invatatorii mincinosi "  sunt dedicati placerilor, obraznici, pofticiosi si lacomi. Ei batjocoresc venirea Domnului si judecata viitoare, lansandu-se in desfrauri si petreceri. Sf. Petru vrea sa le aduca aminte tuturor ca desi este indelung rabdator, Domnul isi va implinii planurile cu pamanul si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Cine stie aceasta, face bine daca traieste frumos in curatie, pregatindu-se in fiecare zi a calatoriei lui inspre lucrurile viitoare.
Continutul cartii : Asa cum a fost aratat deja, cea de a doua Epistola a Sf. Petru este un avertisment impotriva lucrarii prooocilor mincinosi : " In norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furisi erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul, care i-a rascumparat si vor face sa cada asupra lor o pierzare napraznica. Multi ii vor urma in destrabalarile lor. Si din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita de rau " ( 2 Petru 1-2 ). Aceasta a doua Epistola seamana foarte mult cu cea de a doua Epistola scrisa de Sf. Pavel lui Timotei. Si Sf. Petru ca si Sf. Pavel se aseaza la scris cu sentimentul ca viata lui se apropie de sfarsit foarte repede: " dar socotesc ca este drept, cat voi mai fi in cortul acesta, sa va tin treji aducandu-va aminte ; caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos " ( 2 Petru 1:14; Ioan 21 : 18-19 ). Amandoua Epistolele sunt luminoase, chiar daca intrevad viitoare lepadare de credinta si decadenta care va caracteriza " zilele din urma ". Secretul optimismului autorilor lor este este in faptul ca amandoi priveau dincolo de orizontul timpului, spre venirea Domnului Isus  si spre incoronarea Lui in slava. Teme importante din cuprinsul epistolei Epistolei lui Petru sunt: perseverenta sfintilor ca un raspuns dat " alegerii divine " ( 2 Petru 1:4-14 ), aducerea aminte dsepre " schimbarea la fata " petrecuta cu Domnul pe munte ( 2 Petru 1:15-18 ), invatatura despre inspirarea si talmacirea Scripturilor ( 2 Petru 1:19-21 ), invatatura despre venirea Domnului ( 2 Petru 3:4-13 ), precum indemnurile la vigilenta si credinciosie ( 2 Petru 3:14-17 ).
Cuvinte cheie si teme carcateristice : Tema centrala a Epistolei este " cunoasterea ". Nimic nu este mai important intr-o vreme de rataciri spirituale dacat o cunoastere adecvata a Scripturilor. Verbul " a cunoaste " si derivatele  lui apar de 13 ori in textul scrisorii. O alta caracteristica a acestei epistole este caracterul ei escatologic. Aflat el insusi in preajma mortii, Sf. Petru sfatuieste Biserica sa se increada in promisiunile Domnului si sa creada ca El isi va duce la bun sfarsit programul Sau cu lumea si ca in curand vom pasi sub cer nou pe un " pamant in care va locui neprihanirea " ( 2 Petru 1:21; 3:10-13 ).

SCHITA CARTII.
Introducere, 1:1.                                3. Avertizare apostolica.
1. Indemnare apostolica.                 a. Invatatura proorocilor mincinosi, 2:1-3.
a. Promisiuni scumpe, 1:2-4.             b. Exemple de prooroci mincinosi, 2;:-9.
52.
b. Progres spre tinta, 1:5-7.                c. Caracterul proorocilor mincinosi, 2:10-19.
c. Prioritati sfinte, 1:8-11.                   d. Soarta proorocilor mincinosi, 2:20-22.
2. Marturie apostolica.                    4. Nadejdea apostolica.
a. Marturie despre adevar, 1:12-15.    a. Cei ce se indoiesc de promisiuni, 3:1-7.
b. Traire in adevar, 1:16-18.               b. Certitudinea implinirilor profetice, 3:8-10.
c. Studiu despre adevar, 1:19-21.       c. Vietuirea in asteptarea marilor impliniri, 3:11-18.

========================================================================
                                                                 1 IOAN.
Titlul : Cu toate ca numele autorului nu apare nicaieri in text, numele acestei Epistole este in originalul grec : " Ioanou A ", " Ioan A ". ceea ce o face cea dintai Epistola dintre cele trei ale Sf. Ioan.
Autorul : Intre Evanghelia Sf. Ioan si aceste trei Epistole atribuite lui exista o identitate de stil care nu poate fi contestata de nimeni. Apostolul Ioan a fost fiul lui Zebedei si fratele lui Iacov, cel dantai martir al Bisericii crestine. Sfintii Ioan si Iacov au fost impreuna cu Sf. Petru in cercul " celor trei " pe care Domnul Isus i-a luat pretutindeni cu Sine. la Cruce, Domnul Isus i-a incredintat Sf. Ioan ingrijirea Mamei Sale ( Ioan 19:26 ). Dupa inviere, inaltare si Rusalii, Sf. Ioan a devenit unul din stalpii spitirituali ai Bisericii din Ierusalim.
Data : Ioan a scris aceasta Epistola catre Bisericile din Asia Mica amintite si in Apocalipsa. Probabil ca data scrierii a fost undeva intre anii 85-95 d.H. Fiind mai tanar, Sf. Ioan a supravietuit tuturor celorlalti Apostoli si a ajuns sa fie privit ca aparator al credintei crestine intr-o vreme cand " ereziile " atacau crezul Bisericile crestine.
Contextul scrierii : Fara nici o indoiala, studiu cartilor Bibliei si al Epistolelor " ioanine " in special, trebuieste facut si cu ochiul in inima pacatosului, caci pe langa datele statistice, istorice, sau stilistice pe care le inregistreaza mintea exegetului, textul biblic mai inregistreaza si un mesaj preponderent personal, adresat unei adunari particulare, ( sau unui grup din adunarea ), care se afla intr-o anumita situatie: " Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostrii, caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi: ci, ei au iesit ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostrii " ( 1 Ioan 2:19 ). Pretutindeni forma de adresare este " eu ", " voi ", " noi " obisnuita in conversatia celor care se cunosc, iar destinatarii Epistolelor sunt numiti " copilasi prea iubiti ". Autorul ii iubeste pe cei carora le scrie . Este profund preocupat de protejarea lor de influentele lumii si fata de ereziile falsilor invatatori. Doreste cresterea lor spirituala in dragoste, credinta si sfintenie. Pentru realizarea acestor deziderate, el face mereu apel la ceea ce ei sunt si la ceea ce ei cunosc. Ii imbarbateaza, ii mustra, polemizeaza cu ei si ii invata. Toate aceste amanunte sunt particulare activitatii unui Pastor si se regasesc astazi in viata acelora pe care acelasi Mare Pastor i-a chemat invrednicindu-i sa le incredinteze o parte a Turmei Sale. Fara nici o indoiala, Epistolele au si un caracter polemic. Ele nu sunt in nici un caz tratate teologice scrise in linistea academica a vreunei biblioteci, ci mesaje fierbinti izvorate din necesitatea stringenta a rezovarii problemelor care se ivisera. Dintre aceste probleme care aparuse in Biserica, cea dintai Epistola a Sf. Ioan se ocupa de propaganda insidioasa a unor falsi invatatori ; " Copilasilor nimeni sa nu va insele "  ( Ioan 3:7 ), " v-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca " ( 1 Ioan 2:26 ). Dupa unii comentatori erezia din Biserica la care se refera Apostolul Ioan poate fi incadrata in erezia " Docetismului". Numele acestui sistem deriva de la verbul grecesc " dokein "- " a aparea ", " a fi aparent ". In dogmatica lor Isus " parea " a fi om , era uman numai " in aparenta ", caci in El era o teofanie asemanatoare cu celelalte " aratari " din Vechiul Testament, care se iveau ori de cate ori Dumnezeu sau Ingerul Domnului se descopereau oamenilor sub forma umana. Astazi noi cunoastem aceasta erezie in scrierile " patristice " in care " Parintii Bisericii " au folosit chiar aceasta prima Epistola  pentru a o combate. Printre ei i-am putea cita pe Ignatius, Polycarp si Tertulian. Un studiu atent al frazeologiei Sf. Ioan ne va arata insa ca erezia din Biserica din timpul sau nu era legata asa de mult de realitatea trupului lui Hristos, ci mai mult de relatia dintre aspectul uman al lui " Isus " si apectul Divin al " Fiului " si al " Hristosului ". Accentul negatiei nu se pune prea mult pe umanintatea reala a Domnului Isus , ci pe identitatea " Hristosului ". Acest lucru i-a condus pe majoritatea comentatorilor la concluzia ca ereticii pomeniti in Epistole pot si trebuie sa fie incadrati in gruparea " gnosticilor ". Sa incercam o scurta prezentare a acestui sistem . " Gnosticismul " este un termen generic care cuprinde de fapt mai multe sisteme dogmatice pagane, dar si evreesti sau chiar pseudo-crestine : " un fel de sincretism filozofico -
53.
religios prin care se creeau bazele unui sistem universal valabil, accesibil tuturor oamenilor, indiferent de climatul spiritual in care s-au nascut. La origine, gnosticismul a fost o invatatura pagana care a reusit sa combine in sine element ale intelectualismului Occidental cu fondul mistic propriu Orientului. Plumer rezuma acest sistem in doua coordonate fundamentale : " impuritatea materiei " si " suprematia constiintei ".
Intra-devar preocuparea de baza a acestor " Gnostici " era tocmai eliberarea spiritului de trup, pe care -l priveau numai ca o " inchisoare materiala a spiritului ".  Conceptul de " materie corupta definitiv si pacatoasa in structura " a fost comuna ambelor sisteme de religie, occidental si oriental. Parerea aceasta a dat nastere unei teorii despre existenta unei succesiuni valorice de " eoni " sau emanatii din Fiinta Suprema. Aceste sfere concentrice de " eoni " se aflau la distante din ce in ce mai mari de " pleroma " sau mediul existentei de Sine in Fiintele Supreme, valoarea lor divina scazand direct proportional cu indepartarea de sursa de sfintenie. La periferia tuturor, ultima din ierarhia valorica a fiintarii, s-ar fi aflat lumea materiala.
A. Trebuie sa remarcam faptul ca polemica pe care o duce Sf. Ioan cu ei are ca subiect " intruparea " posibilitatea ca Dumnezeul absolut in sfintenie sa se dezbrace de slava si sa ia chip de om. Intr-adevar Religia Crestina sustine ca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat El insusi si ca trupul fiecarui credincios devine un " Templu Sfant " al Duhului lui Dumnezeu. Departe de a putea accepta o mantuire prin " trupul jertfit de Hristos  ", gnosticii erau adeptii unei mantuiri prin " iluminarea spiritului ". Aceasta " iluminare " se putea produce orintr-o cunoastere  " esoterica " insusita in cadrul unor ceremonii speciale . Initiatii deveneau
" psuchikoi ", oamenii care si-au trezit puterile latente ale sufletului, ridicandu-se deasupra muritorilor de rand. Cea mai timpurie traditie asociaza Epistolele Sf. Ioan cu viata Bisericii din Asia Mica. Subscriem si noi acestei pareri cu atat mai mult cu cat se stie ca " gnosticismul " se infiltrase mai mult in miscarea crestina din acele regiuni, iar prezenta unui " mare " initiat ca Cerintinius din Efes nu putea ramne fara un raspuns public din partea Apostolului Ioan. Despre Cerintius, Irineu ne spune ca el " sustinea ca Isus nu s-ar fi nascut din Fecioara, ci ar fi fost fiu natural  al Mariei si al lui Iosif, lucru care nu l-ar fi impiedicat de fel sa devina cel mai drept si mai intelept dintre toti oamenii timpului. Mai tarziu, mult mai tarziu , dupa botezul Lui, Hristosul a coborat asupra acestui om normal, sub forma unui porumbel, simbol al trimisului de la Supremul Stapan. Din acea clipa, omul Isus a inceput sa-l propavaduiasca pe Tatal " cel necunoscut " si sa infaptuiasca minuni. La sfarsitul vietii lui Isus " divinul " Hristsos l-a parasit si l-a lasat singur sa fie prins, sa sufere si sa moara. Toate acestea evenimente penibile au fost traite numai de pamantescul Isus, in timp ce Hristosul s-a detasat impasibil, senin de neatins ca orice fiinta spirituala " In esenta, erezia lui Cerintius consta in aceasta separarare categorica a omului Isus de Hristosul divin ( sau Duhul ) emanat initial si apoi reintors in " pleroma ". Un cititor atent va remarca imediat ca textul Epistolelor Sf. Ioan contine cateva expuneri de argumente indreptate tocmai impotriva ereziilor lui Cerintius. Fara a mai numi in mod expres in text, Ioan pare a se referi la el in 1 Ioan 2:22 : " Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul ? Acela este Anticristul, care tagaduieste  pe Tatal si pe Fiul ". Tot asa in 1 Ioan 4:3 si in 2 Ioan 7: " Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoaste-ti dupa aceasta : " Orice Duh, care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu ; si orice duh , care marturiseste pe Isus ca
 nu este Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum " , " Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, care nu marturisesc ca  Isus Cristos vine in trup. Iata amagitorul, iata Anticristul ! "
Sf. Ioan scrie in cap. 5:6 ca : El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apa si cu sange; nu numai cu apa
 ( referire la epifania de la botez ), ci cu apa si cu sange " ( sangele se refera la suferintele si moartea Sa ). Cu alte cuvinte spre deosebire de Cerintius care sustinea ca " Hristosul Divin  " s-a pogorat asupra lui Isus dupa botez si ca l-a parasit inainte de moarte, Sf. Ioan accentueaza faptul ca Isus Hristos, persoana unica si unitara a trecut prin botez si prin moarte.
B. Despre latura morala a sentimentului " gnostic " gasim iinformatii in scrierile lui Irineu si Eusebius. Conform marturiilor acestor doi autori, erezia morala a lui Cerinius a fost : " impreunarea intre barbati.. mult timp cunoscuta ca " Nicolaitism ". Despre Nicolaiti citim si in Apocalipsa 2:6, 14, 15, unde sunt amintiti ca unii " cu fapte si cu o invatatura " pe care Dumnezeu " le uraste ".
Acestei depravari morale, Sf. Ioan ii da raspuns in 1 Ioan 3:3,9 si mai ales in 1 Ioan 3:6 ; " Oricine are nadejdea aceasta in el, se curateste, dupa cum El este curat ", Orcine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste...pentru ca este nascut din Dumnezeu " si " Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, ...
pentru ca este nascut din Dumnezeu " si " Oricine ramane in El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut ".  Pentru Sf. Ioan, nasterea din Dumnezeu si trairea intr-o practica impotriva ordinii stabilite de Dumnezeu prin creatie sunt incompatibile si ireconciliabile.

54.
C. A treia caracteristica a " gnosticilor ", incluzandu-l bine inteles pe Cerintius, pare a fi toatala lor lipsa de dragoste. Proclamandu-se un fel de " aristocratie " a iluminatilor, singurii care au ajuns sa cunoasca
" adancimile ", gnosticii erau stapaniti de un profund dispret fata de ceilalti oameni si in primul rand fata de crestini. Sf. Ioan raspunde acestei invatauri astfel: " Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum" ( 1 Ioan 2:9 ). Cuvantul " dragoste " este folosit de atatea ori in Epistolele Sf. Ioan incat crestinii din toate timpurile au ajuns sa-l supranumeasca " Apostolul iubirii ". Se pare ca Sf. Ioan si-a meritat cu prisosinta acest frumos nume. Intr-unul din comentariile sale la Galateni 6:10, Ieronim ne spune ceva carcateristic despre viata " binecuvantatului Ioan evanghelistul ": " Invatatorule, de ce ne spui mereu asta  ?". Raspunsul lui era invariabil acesta : " Pentru ca este porunca Domnului si pentru ca daca o
impliniti numai pe aceasta este de ajuns..." Concluzia tuturor celor spuse pana aici este ca impotrva ereziilor despre persoana lui Isus Cristos, impotriva indiferentismului moral si impotriva arogantei lipsite de dragoste a gnosticilor cerintieni. Sf. Ioan isi cladeste raspunsul pe trei stalpi de forta ai adevarului crestin : Credinta in Isus ca si Hristos intrupat, ascultarea de poruncile Domnului si trairea in dragoste frateasca.
Continutul cartii : Sf. Ioan incearca sa pazeasca Biserica fata de primejdia acestor " falsi invatatori " care tulburau viata credinciosilor, atragandu-le atentia asupra a trei caracteristici ale lor: originea lor diabolica, infuenta lor draceasca si invatatura lor falsa. Iata de ce el ii numeste : 1. " falsi profeti " ( 1 Ioan 4:1 ). Un profet este un om care vorbeste sub directa influenta a unei puteri supranaturale. Profetul adevarat este
" gura " prin care vorbeste Dumnezeu. Profetul mincinos este dimpotriva " gura " prin care se face auzit
" duhul ratacirii ". Iata de ce examinarea invaturii unui profet este sinonima cu o " cercetare a duhurilor " (1 Ioan 4:1-6 ).
2. " amagitori " ( 2 Ioan 7 ). Prin aceasta Apostolul ii identifica cu acei care duc poporul in ratacire promitandu-le lucruri care nu exista de fapt.
3. " anticristi " ( 1 Ioan 2:18  cf.v.22; 4:3; 2 Ioan 7 ). Mesajul invataturii lor neaga personalitatea divina-umana a Domnului Isus Cristos.
Trebuie sa remarcam faptul ca de fiecare data Sf. Apostol Ioan ne spune ca aceste persoane nedorite in colectivitatea Bisericii erau " multi "; " multi falsi profeti "; " multi amagitori " si " multi anticristi ". Acest lucru ne este confirmat si de faptul ca ei au reusit pentru o perioada de timp sa treaca drept membrii ai Bisericii. In momentul scrierii epistolei dintai aceasta fractiune " ne- crestina " se separase de Biserica: " au iesit din mijlocul nostru " si " s-au dus in lume " ( 1 Ioan 2:19; 2 Ioan 7 ) Totusi aceasta ruptura a reusit sa-i tulbure pe multi din membrii adunarii, asa ca Sf. Ioan s-a vazut nevoit sa le scrie. El ii lauda pe cei care prin ramanerea lor in Crisos " i-au biruit " pe dusmanii adevarului ( 1 Ioan 4:4 ).

Cuvinte cheie si teme caracteristice : Tema principala a acestei Epistole este : " Certitudinea crestina ". Verbele cele mai folosite in textul ei sant : " ginoskein "- a cunoaste, a observa, a pricepe ( de 15 ori ) si
" eidenai "- a fi sigur pe ceea ce sti . Cuvantul carcateristic acestei Epistole este: " paresia " , " indrazneala, incredere in atitudine ". Certitudinea crestina este o realitate cu doua aspecte, a. unul obiectiv ( pentru ca religia crestina este o suma de adevaruri ), si b. unul subiectiv ( pentru ca fiecare crestin a fost " nascut din nou " si are in sine arvuna vietii vesnice  " ) Epistola Sf. Ioan este tocmai o expunere si o argumentare a acestor doua aspecte ale certitudinii crestine. Cunoasterea crestina este o cunoastere absoluta si duce la o certitudine absoluta. Desigur ca este vorba despre aspectul calitativ al cunoasterii, nu de cel cantitativ. Crestinul este cel care cunostea " adevarul " lucrurilor. El cunoaste adevarul despre lume si desprea starea ei ( 1 Ioan 2:10, 11, 29 ; 3:2; 5:18 ) si mai presus de toate, crestinul cunoaste adevarul despre Dumnezeu si despre Domnul Isus Hristos, ( 1 Ioan 5:20; 2:13,14; 4:6,7 ). Ca sa ajungem la certitudinea crestina despre persoana si lucrarea lui Hristos avem in primul rand :
1.Evenimentul istoric. Domnul Isus Hristos a fost " trimis " ( 1 Ioan 4:9,10,14 ), El " a venit"( 1 Ioan 5:20 ) si " s-a manifestat " sau " a fost aratat " ( " ephanerothe " in 1 Ioan 1:2; 3:5,8; 4:9 ). Aceasta venire a Lui a fost " in trup " ( 1 Ioan 4:2;2 Ioan 7), cu " apa si sange " ( 1 Ioan 5:6 ). Toate aceste realitati iL obiectivizeaza si-L imbraca in modul cel mai absolut cu experienta nasterii, cu botezul si cu trairea mortii. Evenimentul in sine nu a putut trece neobservat. Cel care a venit in " trup " a trait printre oameni si prin relatiile lor ajungem la a doua sursa a cunoasterii:   

2. Marturia Apostolilor-" Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostrii, ce am privit si am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii- pentru ca viata a fost aratata si noi am vazut-o si marturism despre ea si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata ;- deci, ce am vazut si am auzit, aceia va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Partasia nostra este cu Tatal si cu Fiul sau , Isus Hristos ", " Noi am vazut si marturism ca Tatal a trimis pe Fiul sau Mantuitorul Lumii " 

55.

( 1 Ioan 1:1-3; 4:14 ). Al treilea lucru care ne da certitudine este:
3. " Ungerea Duhului Sfant ". Ea functioneaza ca al saselea simt prin care putem patrunde toate lucrurile ( 1 Cor. 2:10 ) ca sa ajungem la " gnosis ", " la cunoastere " : " Cat despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramane in voi si n-aveti trebuinta sa va invete cineva : ci, dupa ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, nu este o minciuna, ramanteti in El, dupa cum v-a invatat El" ( 1 Ioan 2:20, 27 cf. 3:24, 4:13 ). Aceasta cale de cunoastere este inalauntrul crestinului si se intregeste cu dovezile exterioare ale " apei si sangelui " ( 1 Ioan 5:6,8,9 ). In demonstratia pe care o face pentru ai convinge pe credinciosi despre certitudinea vietii vesnice, Sf. Ioan este cel putin tot atat de preocupat sa aduca argumente care sa dovedeasca faptul ca cei care nu cred in Fiul lui Dumnezeu n-au viata vesnica, oricat de "iluminati " ar fi ei.
Distinctia aceasta intre adevaratii crestini pe care vrea sa-i intareasca si adversarii eretici cu care se infrunta este vizibila in tot continutul Epistolei. Pretutindeni intalnim " voi " si " ei ". aceste doua grupari distinctive exista si astazi. Unii, increzuti si plini... de ceea ce de fapt nici nu poseda, iar ceilalti, frecventatori de obicei ai Bisericilor, care nu au siguranta mantuirii si carora li se pare chiar o obraznicie sa sustii ca asa ceva poate exista ! Toti acestia trebuie sa afle ca exista o siguranta crestina, o veritabila certitudine care nu este aroganta, nici inselatoare, ci dimpotriva luminoasa si cu prisosinta  revelata  de Insusi Dumnezeu. Pentru a confirma si cerceta calitatea credintei, Sf. Ioan le propune crestinilor trei teste carcateristice :
1. Testul teologic ( teoretic ). Prin acest test se verifica mesajul credintei noastre. Adevarta credinta sustine ca Isus este " Fiul lui Dumnezeu " ( 1 Ioan 3:23, 5:5,10,14 ) si ca Hristosul a venit in trup " ( 1 Ioan 4:2, 2 Ioan 7 ). Nici un sistem de dogme sau doctrine care neaga preexistenta eterna a lui Isus sau incarnarea Lui istorica nu poate fi acceptat ca fiind crestin : " Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal " ( 2:23 ).
2. Testul moral. Testul acesta trebuie sa verifice daca noi traim in neprihanire si in pazirea poruncilor lui Dumnezeu. In Epistola Sf. Ioan, pacatul este aratat a fi total incompatibil cu natura lui Dumnezeu, care este din punct de vedere definit prin " lumina " (1: 5 ). Pacatul este un accident nedorit in lumea lui Dumnezeu, deaceia Sf. Ioan ne spune ca Fiul lui Dumnezeu " S-a aratat ca sa ia ( sa inlature ) pacatele; iar in el nu este pacat " ( 3:5 ). Concluzia limpede care reiese din aceste doua afirmatii este aceia ca oricine este nascut " din Dumnezeu " " nu pacatuieste " pentru ca a pus capat unei vieti de pacat ( 1 Ioan 3:9 ). Orice experienta
" mistica ", presupusa a fi crestina, insotita de imoralitate trebuie imediat abandonata: " Daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric, mintim si nu traim adevarul " ( 1:6 ).
3. Testul social . Cel de al treilea test verifica atitudinea noastra fata de ceilalti. " Dumnezeu este dragoste " postuleaza Sf. Ion, asa ca toti cei nascuti din El trebuie sa mosteneasca aceasta aplecare plina de afectiune fata de ceillati oameni. " Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe ceillati ; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste " ( 1 Ioan 4:7,8 ). A nu fi in stare sa treci aceste trei teste ale certitudinii despre viata vesnica inseamna a nu fi de fapt copil al lui Dumnezeu : " Daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric, mintim si nu traim adevarul " ( 1:6 ). " Cine zice : " iL cunosc " si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este la el " ( 2:4 ). " Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele lui, este inca in intuneric pana acum " ( 2: 9 ). O certitudine solida despre Hristos si despre viata vesnica este singura forta care poate anima marturisirea crestina a Bisericii.

SCHITA CARTII.
Prefata ( 1:1-4 ).
1 Mesajul apostolic si implicatiile lui morale ( 1:5-2:2),                             
Impotriva :
a. Negarii faptului ca pacatul rupe partasia noastra cu Dumnezeu ( 1: 6,7).
b. Negarii faptului ca pacatul exista in insusi natura noastra ( 1: 8,9 ).
c. Negarii faptului ca pacatul se arata pe sine in purtarea noastra ( 1:10-2:2 ).
2. Prima aplicare a testelor ( 2:3-27 ).
a. Ascultarea sau " testul moral " ( 2:3-6).
b. Dragostea sau " testul social " ( 2:7-11).
c. O digresiune despre Biserica ( 2:13-14 ).
d. O digresiune despre lume ( 2:15-17).
3. A doua aplicare a testelor ( 2:28-4:6 ).
a. O detaliere a testului moral = neprihanirea ( 2:28-3:10 ).
b. O detaliere a testului social = dragostea ( 3:11-18 ).
56.
c. O digresiune despre siguranta si despre indoiala ( 3:19-24).
d. O detaliere a testului doctrinal = credinta ( 4:1-6 ).
4. A treia aplicare a testelor ( 4: 7- 5:5 ).
a. O noua dezvoltare a testului social = dragostea ( 4:7-12 ).
b. O combinare a testelor doctrinal si social ( 4:13-21 ).
c. O combinare a celor trei teste ( 5:1-5 ).
5. Cei trei martori si siguranta pe care ne-o dau ei ( 5:6-17 ).
a. Cei trei martori ( 5:6-12 ).
b. Siguranta noastra ca o consecinta ( 5: 13-17 ).
6. Trei afirmatii si o scurta indrumare ( 5:18-21 ).
a. " Stim " ca neprihanirea este divina ( 5:18 ).
b. " Stim " ca lumea zace in pacat ( 5:19 ).
c. " Stim " ca Evanghelia este mantuitoare  ( 5:20 ).
d. De aceea sa ne pazim de tot ce nu este de la Dumnezeu ( 5:21 ).

============================================================================

2 IOAN.
Cele trei epistole ale Sf. Ioan sant adresate in ordine : unei Biserici, unei familii si unei persoane. Cea de a doua Epistola este singura scriere din Biblie adresata unei mame crestine.
Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele : Ioannou B ", " Ioan B" pentru a fi deosebita de cea dintai Epistola a Sf. Ioan.
Autorul : Fara nici o indoiala ca " Prezbiterul " amintit la inceputul Epistolei este Apostolul Ioan. Limbajul folosit este acela al autorului celei de a patra Evanghelii. Numai el poate folosi un fond atat de reastrans de cuvinte si totusi sa exprime o gama atat de variata de adevaruri. Intr-adevar, Ioan foloseste cele mai simple cuvinte cu putinta; vocabularul lui este acela al unui copil de varsta de 5-7 ani, dar cuprinsul de informatii, bogatia de idei si imagini sunt fascinant de bogate. Apostolul scrie despre ; adevar, lumina, dragoste, umblare, ramanere, viata, apa, ura si moarte. Insemnatatea acestor cuvinte trece insa cu mult peste folosul lor obisnuit, devenind ferestre spre realitati spirituale profunde.
Data: Epistola a fost scrisa probabil in preajma anului 90 d.H.
Contextul scrierii : Este clar ca cea de a doua Epistola trebuie asezata in aceleasi circumstante spirituale si istorice ca si prima Epistola. Este interesant sa remarcam ca Duhul Sfant ne-a lasat un instructaj complet de comportament in conditii de atacuri asupra Bisericii. In 1 Ioan ni s-a spus cum trebuie sa se comporte adunarea ca intreg, in 2 Ioan ni s-a spus cum trebuie sa se comporte fiecare familie din adunare, iar in 3 Ioan ni s-a spus cum trebuie sa se comporte fiecare credincios in parte. Cei ce incerca sa spiritualizeze continutul acestei Epistole spun ca ar fi adresata unei Biserici pe care autorul o numeste conspirativ ,
" aleasa Doamna si copii ei " ( 2 Ioan 1:1 ). O citire atenta a versetului 4 si mai ales 10-13 ne va arata insa ca aceasta este o talmacire fortata. Ce fel de Biserica ar fi aceia in care numai " unii din copii tai umbla in adevar " ? Casa acestei mame crestine careia ii scrie Apostolul era o casa crestina. Sf. Ioan nu pierde ocazia sa-si exprime bucuria pentru atmosfera in care erau crescuti copii acestei femei. " Umblarea " lor era " in adevar ", dar pericolul era si el aproape. Proorocii mincinosi dadeau tarcoale celor ce mergeau pe calea dreapta si cautau sa se furiseze in casele lor si sa le strecoare in suflet veninul invataturilor lor dracesti. In conditii normale, ospitalitatea este o inalta virtute crestina, dar in contactele cu " amagitorii  " ( 1 Ioan 7 ), ospitalitatea poate deveni primul pas spre dezastru. Asa cum remarca cineva: " Minciuna este un misionar plin de ravna. Ea merge din casa in casa cautand sa converteasca cat mai multe persoane '" Cu maturitatea care il caracteriza, Sf. Ioan o sfatuieste pe aceasta Mama Crestina sa-si pazeasca cu vigilenta " cuibul".
Continutul cartii :  In cea dintai Epistola, Sf. Ioan ne-a informat ca un grup de oameni din Biserica parasise adunarea si invataura crestina :" Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostrii. Caci daca ar fi fost dintre ai nostrii, ar fi ramas cu noi ; ci ei au iesit ca sa arate ca nu toti sunt dintre ai nostri" (1 Ioan 2:19).Iesiti din adunare, acesti acesti " amagitori " colindau din casa in casa, infiltrandu-se prin Biserici si oferind crestinilor " cunostinte mai inalte de cat Evanghelia ", propavaduita in Biserica. Apostolul Ioan o avertizeaza pe aceasta Mama crestina sa nu se lase tarata de erezie si sa-i refuze categoric pe cei ce vor incerca sa o indeparteze de Domnul: " Paziti-va bine sa nu va pierdeti rodul muncii voastre, ci
57.
sa primiti o rasplata deplina. Oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu "
( 2 Ioan 8-9 ). Dragostea de oameni este o virtute, compromisul cu ereticii este un pacat, iar partasia cu batjocoritorii Domnului este la fel de vinovata ca si pacatuirea.
Cuvinte cheie si teme carcteristice : Cuvantul " adevar " apare de cinci ori in primele 4 versete. Intreaga epistola este un avertisment impotriva asaltului minciunii si impotriva imposturii celor care colindau din casa in casa, ca sa " buimaceasca familii intregii, invatand pe oameni pentru un castig marsav, lucruri pe care nu trebuia sa le invete " ( Tit 1:11 ). Tema generala a Epistolei este " statornicia in Evanghelia Domnului " in care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit de la inceput ".


                                                     SCHITA CARTII.
 Introducere, 1-3.
1. ASCULTAREA DE PORUNCA DOMNULUI.
a. Umblarea in adevar, 4-5.
b. Umblarea in dragoste, 6.
2. VEGHERE IN ASCULTARE DE DOMNUL.
a. Avertisment impotriva falsilor invataori 7-9.
b. Avertisment impotriva falsei ospitalitati, 10-11.
Incheiere, 12-13.

============================================================================

                                                             3 IOAN.
Titlul : In originalul grec, cartea poarta numele : " Ioanou G ", " gama " find  a treia litera din alfabetul Grecesc.
Autorul " acelasi " Prezbiter " care a scris si prima si cea de a doua Epistola, Sf. Ioan . De data aceasta, Sf. Ioan se adreseaza nu Bisericii si nici unei familii, ci unui frate din Biserica.
Data : A doua si a treia Epistole ale Sf. Ioan au fost probabil scrisori de salut care au insotitit cea dintai Epistola spre destinatarii ei. Data scrierii celei de a treia Epistole a fost plasata tot in toamna anului 90 d. H.
Contextul scrierii : Cea de a treia Epistola s-a nascut pe fondul acelorasi framantari care tulburau viata Bisericii crestine din Asia spre sfarsitul vietii Sf. Ioan. Ramas ultimul ucenic al Domnului in viata, Sf. Ioan vegheaza asupra adunarilor crestine si asupra celor care functioneaza ca lideri spirituali ai Bisericii.
Continutul cartii: Cea de a treia Episola a Sf. Ioan este scurta in continut, dar plina de informatii care trebuiesc toate studiate. Epistola poate fi considerata o scrisoare de insotire si recomandare pentru " carausii " trimisi  sa raspandeasca Epistola scrisa de Sf. Ioan pentru apararea credintei in acele timpuri de atac furibund din partea ereticilor " gnostici " : " Vei face bine sa ingrijesti de calatoria lor, intr-un chip vrednic de Dumnezeu ; caci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fara sa primeasca ceva de la Neamuri. Este datoria noastra dar, sa primim bine pe astfel de oameni, ca sa lucram impreuna cu adevarul " ( 3 Ioan 7-8 ).
La fel de bine insa, Epistola Epistola poate fi folosita si ca studiu in compartimentul liderilor spirituali si Bisericii. Ioan, Gaiu, Diotref si Dimitrie sunt tot atatea tipuri de slujitori ai Bisericii. Sf. Ioan este
" prezibiterul " cu autoritate apostolica, Gaiu este lucrator tanar plin de ravna care se avanta dincolo de limitele puterilor sale ( 3 Ioan 2-3 ). Cresterea lui spirituala este supravegheata direct de Sf. Ioan. In Biserica in care se afla, Gaiu este prins  intre exemplul rau dat de Diotref ( " Diotref, caruia ii place sa afle intaietatea intre ei, nu vrea sa stie de noi. Ne cleveteste cu vorbe rele, nu primeste pe frati si impiedica pe cei ce voiesc sa-i primeasca si-i da afara din Biserica " -v. 9-10) si exemplul bun dat de Dimitrie. (" Toti, chiar si Adevarul, marturisesc bine despre Dimitrie ; si noi marturisim despre el ; si stii ca marturia noastra este adevarata"- v. 12). Sfatul pe care i-l da Sf. Ioan lui Gaiu este sa nu se lase biruit de rau si sa se ia dupa exemplul bun stabilit de Dimitrie: " Prea iubitule, nu urma raul, ci binele. Cine face bine este de la Dumnezeu ; cine face rau, n-a vazut pe Dumnezeu "- v. 11.
Cuvinte cheie si teme carcateristice : In textul acestei Epistole ne intalnim iarasi cu " umblarea in adevar " ( 3 Ioan 4), cu " umblarea in dragoste " ( 3 Ioan 1,6,7) si cu grija Sf. Ioan pentru Biserica Domnului. Intimitatea dintre Apostol si credinciosi este ilustrata cum nu se poate mai bine de exprimarea dorintei Sf. Ioan de a sta de vorba cu ei " gura catre gura " ( 2 Ioan 12:3, Ioan 13 ).
58.                                                   
                                            SHITA CARTII.
Introducere, 1.
1. GAIU- LUCRAREA IN ADEVAR SI IN DRAGOSTE.
Un lucrator in crestere.
a. Credinciosie fata de adevar, 3-4.
b. Slujire fata de frati, 5.
c. Umblare in dragoste, 6.
d. Colaborare cu fratii, 7-8.
2. DIOTREF, LUCRAREA IN FIREA PAMANTESCA .
Un lider firesc.
a. Ii place sa aibe intaietate, 9.
b. Nu vrea sa stie de altii, 9.
c. Ii cleveteste pe alti lucratori, 10.
d. Nu primeste pe frati, 10.
e. Crede ca este " proprietarul " Bisericii, 10.
f. Da afara pe cine vrea el, 10.
g. Va  trebui sa fie disciplinat, 10.
 h. Este un pericol pentru cresterea altora, 10.
3. DIMITRIE, LUCRAREA VORBITA DE BINE.
Un exemplu demn de urmat.
a. Sprijint pe Cuvantul lui Dumnezeu, 12.
b Vorbit de bine de fratii din Biserica, 12.
c. Comfirmat de Apostoli, 12.
Incheiere, 13-14.

============================================================================

                                              IUDA.
Titlul: cartea se numeste in original : " Iouda ", " Iuda ', dupa numele celui care a scris-o
Autorul : Numele celui care a scris-o este dat chiar in continutul cartii (v.1 ). Acest Iuda a fost un alt frate al Domnului Isus ( Mat. 13 :55 ; Marcu 6 :3 ). El nu se considera in numarul celor 12 apostoli ( Iuda 17 ), ci se prezinta ca " un frate al lui Iacov " ( Iuda 1 ). In mod obisnuit, in vremea aceia o persoana se identifica pe sine dupa numele Tatalui sau. Motivul pentru care Iuda a facut exceptie de la regula aceasta a fost probabil dublu : 1. Din modestie si respect, el nu a vrut sa faca aluzie la relatia lui de familie cu Isus Hristos si 2. El crede ca poate fi identificat foarte bine in functie de relatia cu Iacov, fratele sau mai mare, care ajunsese intre timp unul din liderii proeminenti in Biserica din Ierusalim.
Data : Epistola a fost scrisa probabil candva in perioada cuprinsa intre anii 65- 80 d.H. Erezia pe care o combate Iuda a aparut in Biserica primara destul de repede si a fost combatuta cu putere de Pavel, Ioan si Petru. De fapt, epistola lui Iuda poate fi considerata ca o reluare a celei de a adoua Epistole a lui Petru . Intre 2 Petru 2:1-22 si Iuda 4 - 18 exista o asemanare imposibil de trecut cu vederea. Probabil ca Iuda a avut de confruntat aceleasi probleme ca si Sf. Petru si s-a folosit de Epistola si autoritatea Apostolului pentru a-si intari si mai mult punctul de vedere.

Contextul scrierii : In timp ce Iuda se pregatea sa le scrie fratilor despre mantuire, el se vede nevoit sa-si schimbe subiectul pentru a combate activitatea si invatatura unui grup de oameni plini de vicii, care circulau prin Biserici si cautau " sa schimbe in desfranare harul lui Dumnezeu " ( Iuda 3-4 ) . Nu este greu sa recunoastem in acest grup de prooroci mincinosi pe " amagitorii " pe care ii prevestise Sf. Petru ( 2 Petru 2:1 ) si pe care ii combatuse cu atata putere Sf. Ioan ( v. 1 Ioan ). Aparent acesti invatatori mincinosi cautau sa-i convinga pe cei credinciosi ca harul iertarii se intinde nu numai in trecut, dar si in prezent si prezentau mantuirea ca pe un fel de pasaport spre lumea trairii in pofte si pacate. Ei negau dumnezeirea lui Hristos si reduceau crestinismul la o suma de cunostinte teoretice fara legatura cu viata de toate zilele.
Continutul cartii : Cine citeste aceasata Epistola isi da repede seama ca Iuda scrie prin excelenta Evreilor. Multimea de citate si exemple din Vechiul Testament se succed fara nici o lamurire suplimentara indicand faptul ca Iuda presupunea ca cititorii lui sant de mult familiarizati cu istoria Israelului si cu continutul
59.
scripturilor. Iuda le aminteste crestinilor felul in care s-a purtat Dumnezeu in trecut cu necredinciosul Israel, cu Ingerii nescultatori, cu Orasele pacatoase Sodoma si Gomora si cu aceia care, asemenea lui Cain, Balam si Core, s-au razvratit impotriva Domnului ( Iuda 5,6,7,8-10,11). Dupa un scurt pasaj in care descrie imoralitatea acestor Prooroci mincinosi, Iuda incheie scurta lui Epistola printr-un avertisment fierbinte, printr-o chemare urgenta la statornicie ( Iuda12-19, 20-23 ) si printr-una dintre cele mai frumoase benedictii din Biblie ( Iuda 24-25 ).