CINE ERAU MAGII ?  

Magii erau preotii cei mari si cei mai invatati ai mezilor, persilor si babilonienilor, asa cum sunt si Patriarhii in biserica crestina, dar apartineau unor popoare care nu-l cunosteau pe Dumnezeu. Acesti magi invatati, astronomi si astrologi, ai acestor tari, se ocupau numai cu stiinta si citirea in stele. Magii acestia dupa mai multi istorici, erau pagani idolatrii, dupa altii, Iudei din cei risipiti in toata lumea, sau probabil niste prozeliti, fiindca stiau profetiile ce vorbeau despre Mesia si despre ivirea unei stele minunate, care va vesti nasterea Lui. Mai tarziu s-a admis de unii, ca Magii erau niste “ Crai, Vievozi, Regi, Imparati, fiindca au adus daruri imparatesti, Pruncului-Imparat si Dumnezeu-Cuvantul. Apusenii prin legendele lor posterioare, ne-au comunicat ca cei trei magi se numeau : Melhior, Baltazar si Gaspar.( Desigur ca in afara de cei trei Magi exista si al patrulea, pe nume Artaban, care nu a reusit sa ajunga la timp si sa-i intalneasca pe primii trei.)

Ei ii socotesc Regi sau Imparati si-i serbeaza pe toti trei in ziua de 6 ianuarie, cand noi Ortodoxii serbam Botezul Domnului. Cantecele de stea, Vicleimul, Irozii, etc. amintesc si Neamului nostru romanesc, despre cei trei Crai de la Rasarit. Dupa mai multi istorici vechi, Magii nu erau imparati dar erau sfatutorii Imparatilor in Media, Persia si Babilon, aducatori de jertfe, talmacitori de vise, prooroci, dregatori, suprem caluzitori. Se 

ocupau cu astrologia si medicina, si erau de foarte mare cinste. Psalmistul spune ’’ Ïmparatii Tarsisului, arabilor, daruri vor aduce.” asa cum a dorit Dumnezeu, Tatal nostru.

Artaban : In stravechiul oras Surat, astazi situat in Gujarati, India, de pe tarmul roditor al fluviului Tapi or Tapti, la 180 de mile distantat de Mombay, vietuia pe atunci un tanar bogat, pe numele de Artaban. Avea fata de o frumusete stranie, iar ochii vii si scanteietori tradau o adanca bunatate de suflet si o minte inteleapta. Culoarea inchisa a pielii, ce imprastia un miros delicat de ambra, avea o stralucire de abanos lustruit. Peste fruntea lui larga, cadeau in doua parti undele linistite ale parului ca o inoptare. Omul acesta se credea ca suferea foarte mult. Paloarea lui de fildes silea sa se faca presupunerea aceasta. De altfel se stie ca numai oamenii care sufera in tacere, sunt palizi. Este intotdeauna o legatura tainica si stransa intre culoarea palida si suferinta. Artaban facuse in tinerete multe calatorii prin cele mai indepartate Tari ale Rasaritului. Era cunoscut de oameni invatati, de poeti, de profesori, de intemeietori de religii. Sub farmecul aducerii aminte, ii rasari fara de veste in fata imaginea celor trei prieteni ai lui, cu care studiase odinioara impreuna,  la vestitele scolii de la Delhi, Gaspar, Melhior si Baltazar. Nimic nu i-ar fi putut desparti unul de altul. Baltazar, care intelegea si limba evreiasca, le citea ceasuri intregi din Profeti, din Psalmii lui David, si din Cantarea Cantarilor lui Solomon. Din aceste proorocii ei pricepusera ca nu peste mult timp trebuia sa se nasca Mesia, care avea sa intemeieze o Religie noua si adevarata, iar venirea S-a va trebui sa fie precedata de o vedenie cereasca, neobisnuit de mareata, steaua calauzitoare, in care Arhanghelul Gavril, prin puterea lui Dumnezeu se prefacuse in stea luminoasa pentru a calauzii pe Magi sa mearga si sa-l cinsteasca cu daruri imparatesti pe Mantuitorul lumii, Domnul Isus Cristos si pe Preacurata Maica Fecioara, Maria. 

Dupa  ce pusesera juramantul, primii trei plecase fiecare in tinutul lor , iar la Surat ramase-se doar Artaban, urmand ca la aparitia Stelei Calauzitoare sa se intalneasca toti patru la Damasc si sa plece impreuna cu daruri la Mantuitorul, nou nascut. Acum Steaua Calauzitoare deja aparuse pe cer, Artaban acum intelese ca a venit timpul sa plece. Multa lume, adulti si copii erau entuziasmati de aparitia acelei stele stralucitoare care intrecea luminozitatea lunii si a stelelor in timpul noptii. Artaban i-si vandu a doua zi palatele si gradinile, unui prieten bogat din India, si dupa ce-si ascunse  banii in chimir pleca in graba la Calcuta, unde cu bani sai reusii sa cumpere trei pietre scumpe de la un negustor de nestemate si anume, un turcoaz, un opal si un rubin de o marime neobisnuita. Cu restul de bani ce-i mai ramase-se isi intocmi o caravana de mai multe Camile, din cativa Arabi, care aveau sa-l insoteasca si din cele trebuincioase pentru o calatorie atat de lunga.

Cand fu gata cu toate, el o porni la drum in graba cea mare, pentru a nu pierde ceasul intalnirii, hotarat cu cei trei prieteni ai sai Magi, la Damasc. Dupa ce platii calauzilor de desparti de ei si merse mai departe spre Damasc, dar intr-o padure, intalnii un om lungit in marginea drumului si dupa o strasnica lupta sufleteasca se hotari sa ramana langa  bolnav, ca sa-l ingrijasca.

 “ Tu Insu-ti esti Iubirea” se gandi Artaban chemandu-si in minte Chipul senin a lui Mesia  “ fara de milostenie nu poate nimeni sa-ti slujasca “. A trecut multa vreme pana ce bolnavul sa simtit mai intremat si gata de a-si continua drumul mai departe. Artaban a intels ca prietenii lui plecase, si la sfatul bolnavului, pleca si el  la Damasc.

I-si intocomii si o noua caravana si pleca spre Betleem, dar cand ajunse la poarta cetatii, cazu in genunchi si saruta pietrele zidurilor invechite, inima ii batea puternic, iar cand ajunse in Oras , o priveliste ingrozitoare ii sfasia inima, oriunde i-si arunca ochii nu vedea de cat copii ucisi. Si afla de la o femeie ca pricina macelului era cauzata de Irod care se temea de nasterea lui Mesia si poruncise sa fie ucisi toti copii de la doi ani mai in jos. Din groaza mortii, fugise si Maria impreuna cu Isus si Iosif, caruia ingerul lui Dumnezeu i se aratase in vis , vestindu-l sa fuga in Egipt. Stapana casei unde se adapostise Artaban, avea un copil mic. O ceata de ostasi in frunte cu comandantul lor, navali fara de veste, in curte, pentru a omori copilul. Femeia cazu in genunchi inaintea lui Artaban si-l ruga din tot sufletul sa-i mantuiasca odorul de la moarte. Fara a sta mult pe ganduri, Artaban scoase din buzunar a doua piatra pretioasa si o dadu Comandantului, cu rugamintea sa lase copilul in viata. Soldatii se indepartara crutand viata pruncului nevinovat. Bucuria femeii fu deosebit de mare, nu stia cum sa-i multumeasca binefacatorului ei. Artaban o ruga , insfarsit sa-l duca si sa-i arate Pestera unde se nascuse Mesia. Ajungand acolo, el o gasi goala , trista si tacuta. Numai din departare se desprindeau tipetele copiilor si ale mamelor din Betleem. Artaban culesese pe drum un manunchi de flori frumoase si inainte de a iesii din Pestera, le puse in ieslea unde fusese culcat Mantuitorul. 

Tot ce mai avea acum la sine, era numai o singura piatra scumpa, ramasa din cele trei, adica rubinul. Cu el in buzunar a cutreierat multe tari, pentru ca sa-l gaseasca pe Imparatul adevarului, dar pretutindeni a gasit numai durere, necazuri si suferinte. Artaban a stat in ajutorul fiecaruia, impartind unuia mangaiere, altuia bani, si altora sfaturi binevoitoare. In felul acesta au trecut mai bine de 30 de ani. Aflandu-se in drum spre Ierusalim, Artaban auzi odata vorbindu-se in Nazaret despre Mesia. Isus Hristos, era in clipa aceia tocamai la Ierusalim, in capitala Iudeei. “ Trebuie sa fie El “ se gandea neobositul Mag, " Ma voi duce sa ma inchin lui si ca un semn al iubirii mele, ii voi darui piatra ce a mai ramas”  El se pregatiti cu cea mai mare iuteala de drum si o porni spre Iudeea. Avu de mers multa cale printre dealurile pline de flori salbatice si de maslini. Trecea prin lanuri de orz 

si de grau inverzite; aerul proaspat al campiilor deschise, il intinerea si ii iutea piciorul. Cat de fericit se va simti el in fata Mantuitorului. Oare Mesia il va primi bucuros si il va binecuvanta ? Cu cata bucurie se va intoarce in tara sa indepartata, pentru a-i purta vestea Lui pana la marginea Pamantului. O alta credinta, religia muncii si a faptei cinstite, va fi solia pretioasa pe care o va duce cu sine in tainicul Rasarit, pe tarmul raului Ganges…

Peste cateva zile de mers ajunse pe Muntele Maslinilor, intrand in oras pe poarta de miazanoapte. Intra la intamplare , intr-o biserica, unde gasi un om batran care se ruga, ii vorbi astfel : Cunosti pe Mesia ? zise Artaban. , Spune-mi te rog unde se odihneste piciorul lui, ca sa ma duc la El sa ma rog. Batranul il privii cu jale  si ii raspunse : se vede treaba cu ca tu nu esti din partile acestea. “ Pe Mesia nu l-a priceput lumea, straine “ El a a facut multe minuni, eu insumi am fost vindecat cu puterea cuvantului Sau, la lacul Vitezda. 

Fariseii si carturarii insa L-au urat. Hai te rog spune-mi unde se afla acum Isus ? Ca sa ma duc sa-L vad., se ruga Artaban. Ochii batranului se umplura de lacrimi, iar glasul incepu sa-i tremure. “ Pe Mesia il rastignesc in clipa aceasta ostasii, la porunca Arhiereilor. Si eu ma rugam acum pentru usurarea suferintelor Sale, ca El m-a vindecat. Golgota se cheama locul unde I se va inalta crucea. Ia-o la dreapta pe ulita aceasta inainte si ea te va scoate tocmai la locul piezarii “Artaban pleca in fuga mare spre locul acela trist al rastignirii, ajunse la margine orasului. Aici fara veste ostasii ii inchisesera drumul tocmai cand sa iasa din oras, pentru a urca pe Golgota. Un grup de legionari duceau cu ei o copila frumoasa si tanara, poate nu avea nici 18 ani, parea ca o floare alba de crin, in mainile necioplite ale oamenilor stapanirii. Cum il zari pe Artaban, se repezi spre el si incepu sa-l roage cu ochii scaldati in lacrimi, sa o salveze, spunandu-i ; nu ma lasa sa sufar nevinovata, pentru datoriile Tatalui meu. Artaban se induiosa adanc . Dumnezeul meu zise el tu nu ai lipsa nici de prinosul meu, nici de aur, sunt sigur ca Tu mi-ai  trimis in cale aceasta nefericita. Faca -se deci voia Ta. El scoase din buzunar ultima piatra scumpa, o darui Copilei care i-si plati datoriile. In clipa aceia s-a cutremurat Pamantul, soarele s-a intunecat, si casele au inceput sa se clatine si sa se darame. Mormintele se desfacura si aruncara pe mortii lor. Mesia I-si dadea sufletul  in clipa aceia, rastignit pe cruce. Deodata o caramida se rupse din zidul unei case inalte, cazu si strivi pe Artaban , sub lovitura ei groaznica. Murind in acea clipa a vietii sale, el zari ca in vis pe mult cautatul Imparat al Adevarului, care ii soptea parca aceste cuvinte : Adevar, adevar , zic tie, tot ce ai facut pentru unul dintre acesti frati mai mici ai Mei, Mie Mi-ai facut. Artaban a inchis ochii pentru totdeauna bucuradu-se ca a vazut pe Mesia si intelegand ca darurile lui au fost primite. Amin. -------------------------------

NOTA : Acest articol a fost scris de Constantin ( Costel ) Calin, cu extrase din “ Viata Maicii Domnului “ scris de Protos, Nicodim Mandita, in speranta ca cititori de origine romana sau din straini care pot intelege romaneste sa se poate bucura de binefacerile Internetului. Domnul fie laudat. Amin.

LUCRARI SCRIPTURALE, INTERPRETARI ALE BIBLIEI: Continuare

SCHITA  CARTII.
Introducere, 1,2.


1. ATACUL DUSMANILOR.               - ca pe niste pomi salbatici fara rod, 12.
a. Urgenta apelului din Epistola, 3.          - ca pe niste pomi dezradacinati, 12.
b. Doctrina invatatorilor mincinosi           - ca pe niste valuri infuriate ale marii, 13.
- schimba harul in desfranare, 4                - ca niste stele ratacitoare, 13.
- tagaduiesc dumnezeirea lui Hristos, 4.   f. iminenta lor pedepsire
c. Soarta invatatorilor mincinosi               Profetia patriarhului Enough, 14-16.
Exemplul ingerilor cazuti, 6.                     2. LUPTA CELOR CREDINCIOSI .
Exemplul Sodomei si Gomorei, 7-8.         a. A fost vestita de apostoli, 17-19.
d. Metoda invatatorilor mincinosi             b. Trebuie practicata de credinciosi
- pangaresc trupul, 8.                                -" ziditi-va sufleteste ", 20.               
- batjocoresc dregatoriile, 8-10.                - " rugativa prin Duhul ", 20.   
Exemplul lui Cain, 11.                              -" tineti-va in dragostea lui Dumnezeu ", 21.
Exemplul lui Balaam, 11.                          -" asteptati indurarea Domnului nostru", 21.       
Exemplul fiilor lui Core, 11.                     -" mustrati pe cei ce se despart de voi ", 22.
e. Falsitatea invatatorilor mincinosi          -" cautati sa mantuiti pe unii ", 23.
- ca niste stanci ascunse, 12.                      -" feriti-va de compromisuri cu pacatul, 23.
- ca niste nori fara apa, 12.                        3. NADEJDEA CELOR CREDINCIOSI
                                                                   a. Dumnezeu poate sa-i pazeasca , 24-25.

============================================================================
         
                                                          APOCALIPSA.
Titlul : In original, cartea poarta numele : " Apokalypsis Iesou Christou "- " Descoperirea lui Isus Hristos ".
Aceasta denumire ne atrage atentia asupra Domnului Isus ca sursa si subiect general al tuturor lucrurilor tratate in textul cartii.
Autorul : Nu incape nici o indoiala ca Cel ce ne trimite aceasta Epistola despre Sine si despre desfasurarea Istoriei viitoare este Insusi Domnul Isus. Sf. Ioan este numai " instrumentul uman ", " scribul " ales pentru a ne transmite mesajul primit de la Domnul. Numele lui Ioan apare de patru ori in textul cartii ( Apoc. 1:1,4,9; 22:8). Continutul cartii adevereste si el ca cel ce a scris-o a fost un Evreu cunoscator, foarte versat in Scriptura, unul dintre conducatorii spirituali ai Bisericilor din Asia Mica, el insusi foarte religios si foarte convins ca miscarea inceputa de Domnul Isus Hrisos va triumfa in cuarnd asupra fortelor demonice care sunt prezente in lume. Apostolul Ioan corespunde cel mai bine unei descrieri ca aceasta.
Data: Cartea Apocalipsei a fost scrisa intr-o vreme  in care Crestinismul intra intr-o perioda de grea persecutie din partea autoritatilor din Imperiul Roman. Cei mai multi comentatori sunt de parere ca data scrierii trebuie sa fi fost in preajma anului 95 d. H.
Continutul cartii : Cartea are ca scop sa-i incurajeze pe cei credinciosi sa stea tari in credinta si sa nu se plece sub presiunea momentului. Autorul ei informeaza pe cititori ca in curand se va produce confruntarea finala intre Dumnezeu si Deavol care se va solda cu zdrobirea Deavolului si biruinta glorioasa a Mielului lui Dumnezeu. Pana atunci insa, crestinii sunt indemnati sa stea tare si sa se impotriveasca Deavolului chiar si cu pretul vietii. Ei trebuie sa stie ca au fost pecetluiti cu sigiliul vesniciei si ca vor fi rasbunati la venirea Domnului Isus, cand cei rai vor fi pedepsiti pe vecie, iar cei credinciosi vor primii cununa rasplatirilor si intrarea libera in eternitatea fericita a unirii desavarsite cu Fiul lui Dumnezeu. Pentru a intelege bine cartea
60.
Apocalipsei, cititorul trebuie sa stie ca ea este scrisa intr-o forma literara specifica. Ezechel, Daniel, Isaia si unii dintre Profeti cuprind si ei pasaje " apocaliptice ". Acest gen de literatura este caracterizat de elemente profund simbolice prin care se incearca sa ni se transmita cunostinte despre realitati care ne depasesc in mod normal limitele cunoasterii noastre bazate pe experienta si simturi. Cu toate ca la prima vedere viziunile si imaginile descrise de Ioan par stranii pentru cititorul modern, cartea se poate intelege deoarece textul insusi ne pune la dispozitie " cheia " unora dintre simbolurile cartii ( de exemplu: stelele Sant Ingeri, sfesnicile sunt Biserici; Apoc.1: 20- " curva cea mare " este Babilonul, iar Ierusalimul ceresc este mireasa Mielului - ( Apoc. 21: 9-10 ). Exista patru scoli de interpretare ale cartii Apocalipsei : cea preterista, cea idealista, cea istoricista si cea viitorista. Luandu-le pe rand acestea sustin ca :
1. Preterist - textul cartii este simbolic si legat de evenimentele care au venit asupra Bisericii in secolul 1.
Astazi cartea are doar un carcacter documentar, de marturie a ceea ce s-a intamplat deja si din care putem scoate principii vesnic valabile.
2. Idealista- textul se adreseaza unor Biserici reale, dar are numai un caracter simbolic, ilustrand lupta dintre bine si rau, cu trimful final al binelui. Apocalipsa este redusa la nivelul unei culegeri de fabule.
3. Istoricista - textul se adreseaza unor Biserici reale, dar capata un caracter alegoric in care se poate observa o descriere a Istoriei din vremea aceea si pana la vremea Sfarsitului. Apocalipsa este transformata intr-o carte de Istorie " cifrata " care poate rivaliza cu orice carte de istorie din scolile lumii. In dosul simbolurilor pot fi recunoscute : caderea Romei, Mahomedanismul, Papalitatea, Reformatia, etc.
4. Viitorista - natura textului felul in care trebuie el talmacit sunt reglementate de "cheia " din (Apoc. 1:19 ): " Scrie lucrurile, pe care le-ai vazut, lucrurile care sunt si cele care au sa vina dupa ele.". Apocalipsa este privita ca o cronica a vietii crestine din " vremea Bisericii " si ca o anuntare a evenimentelor viitoare din perioada sfarsitului. Spre deosebire de interpretarea istoricista, aceasta interpretare nu cauta sa recunoasca istoria trecuta a lumii in textul Apocalipsei. Ea rezerva descrierile din carte pentru evenimentele inca viitoare, care isi asteapta in curand implinirea. Majoritatea celor care interpreteaza " viitorist " cartea Apocalipsei vad in scrisorile trimise celor sapte Biserici, nu numai niste Epistole cu caracter local, ci descrieri ale unor etape caracteristice prin care va evolua starea Crestinismului pana la vremea sfarsitului
( Apoc.2 si 3 ). Restul cartii nu s-a intamplat inca. Evenimentele descrise incepand cu capitolul 4 al cartii se vor declansa in preajma sau chiar la cea de a doua venire a Domnului. Capitolul 20 descrie trecerea prin vremea Mileniului spre vremea judecatii omenirii, iar ultimile doua capitole descriu starea de dupa judecata, in fericirea eterna a partasiei cu Dumnezeu si cu Cerul. Desi recunoastem ceva bun in cele patru feluri de interpretare, noi recomandam tuturor metoda viitorista. Ea este cel mai aproape de respectara spiritului Scripturii si se armonizeaza cel mai bine cu ceea ce stim deja din informatiile tranmise noua prin intermediul celorlalte carti profetice. Vechiul Testament a vestit, in repetate ocazii, venirea unei Imparatii in care " Cineva " venit din linia imparateasca a lui David, va domni in Ierusalim peste Israelul refacut si reinstalat in propria lui Tara, extinzandu-si influenta domniei lui binefacatoare asupra tuturor Neamurilor lumii. Aceste profetii sunt atat de clare si in numar atat de mare, ca a incerca sa le " spiritualizezi " pe toate, ar insemna o necinstire a inspiratiei Duhului Sfant asupra autoritatilor lor.
Mai exista si acel aspect dublu al lucrarii Mesianice pe care nu l-au putut intelege o vreme Evreii. Mesia trebuia sa vina si sa sufere si sa imparateasca. Astazi noi stim ca de fapt a fost vorba despre doua veniri succesive ale Domnului. Prima data El a venit in Ierusalim ca sa moara pentru pacatele Lumii, iar a doua oara se va intoarce in acelasi Ierusalim ca sa-si instaureze Glorioasa Lui Imparatie. Noul Testament nu ne spune cat timp va trebui sa treaca intre aceste doua veniri succesive. El ne da doar unele evenimente care vor anunta iminenta celei de a doua veniri si declansarea crizei mondiale care se va sfarsi cu biruinta finala a Mielului. ( Mat. 24:27-31; 2 Tes. 2:1-12; 2 Tim. 3 ).
Cuvinte cheie si teme carcateristice : Istoria lumii se desfasoara intre prima si ultima carte a Bibliei. Geneza ne arata unde au inceput toate, iar Apocalipsa ne arata unde si prin ce se vor sfarsi toate lucrurile. Apocalipsa este o succesiune de serii de " sapte ". Se vorbeste despre sapte Biserici ( Apoc. 1:4,11), sapte duhuri ( Apoc. 1:4 ), sapte sfesnice de aur ( Apoc. 1;12), sapte stele ( Apoc. 1;16 ), sapte peceti ( Apoc. 5:1 ), sapte coarne si sapte ochi ( Apoc. 5:6 ), sapte trambite ( Apoc. 8:2 ), sapte tunete ( Apoc. 10:3 ), sapte semne ( Apoc. 12:1,3; 13:13-14; 15:1; 16:14; 19;20 ), sapte cununi imparatesti ( Apoc. 12;3 ), sapte plagi
( Apoc. 15;7 ), sapte potire de aur ( Apoc. 15:7 ), sapte Munti ( Apoc. 17:9 ), si sapte Imparati ( Apoc. 17:10 ). Cifra "7" reprezinta in simbolistica iudaica" perfectiunea divina ". Cartea Apocalipsa ni-L arata pe Dumnezeu la lucru, in toata desavarsirea intelepciunii Lui, contestat dar nebiruit, atacat dar mereu la carma Istoriei, fara sa se grabeasca si fara sa intarzie, conducand totul spre implinirea planurilor Lui marete si
61.
desavarsite. Cartea Apocalipsei poate si trebuie sa fie inteleasa, nici o alta carte a Bibliei nu este mai clara in desfasurarea mesajului ei. Primele cinci capitole descriu prima miscare a actiunii prin care Hristos este incununat pe Tronul din ceruri. Partea cuprinsa intre capitolele 6 si 20 descrie cea de a doua miscare a actiunii spre incununarea lui Hristos ca Domn pe tronul Terestru. Finalul cartii inalta actiunea spre apogeul incununarii lui Hristos peste toata " noua creatie ". Cu planul acesta in minte, elementele particulare ale cartii isi gasesc repede locul si semnificatia.

                                                           CUPRINSUL CARTII.
Introducere, 1:1-9.
1. HRISTOS - pe tronul cerului.

a. Fiul Omului intre cele sapte sfesnice, 1:10-20.
b. Scrisorile catre cele sapte Biserici, 2:1-3:22.
c. Tronul slavei si inchinaciunea din cer, 4: 1-5;14.
2. Luarea in stapanire a pamantului.                          1. Cele sapte personaje, 12-13.
d. Ruperea celor sapte peceti, 6:-17.                               ( femeia insarcinata, pruncul, balaurul rosu,
                                                                                        Mihail, vulturul, fiara, a doua fiara  )
O paranteza :                                                                O paranteza :
Pecetluirea celor 144.000 din Israel, 7:1-8.                    Pecetluirea celor 144. 000, 14:1-5.
Multimea mantuitilor din Necazul cel Mare, 7:9-17.     Vulturul cu Evanghelia vesnica, 14:6-7.
e. Cele sapte trambite, 8:1-9;21.                                     Avertismente impotriva inchinarii la fiara, 14:8-13.
                                                                                        Motivul pentru Armaghedon, 14:14-20.
                                                                                        g. Cele sapte potire, 15-21.
                                                                                        O paranteza :
O paranteza :                                                                 Babilonul sub mania lui Dumnezeu, 17-18.
Ierusalimul in vremea Necazului cel Mare, 10-11.          h. Imparatia de 1.000 de ani, 20:1-6.
                                               i. Ultima impotrivire si osanda lui Satan, 20:7- 10.
                                               f. Judecata cea de pe urma, 22 : 11-15.
                                               3. HRISTOS- domneste in noua creatie.
                                                j. Un cer nou si un pamant nou, 21-22.

============================================================================
SFARSITUL EXPLICARII SI INTRODUCERII IN VECHIULUI TESTAMENT. URMEAZA SCRIEREA NOULUI TESTAMENT. DOMNUL DUMNEZEU SA FIE MEREU LAUDAT. Reeditat de Constantin ( Costel ) Calin., scris  de Daniel Branzei.
============================================================================
                                                              SFARSIT.