Introducere, 1,2.
1. ATACUL DUSMANILOR. - ca pe niste pomi salbatici fara rod, 12.
a. Urgenta apelului din Epistola, 3. - ca pe niste pomi dezradacinati, 12.
b. Doctrina invatatorilor mincinosi - ca pe niste valuri infuriate ale marii, 13.
- schimba harul in desfranare, 4 - ca niste stele ratacitoare, 13.
- tagaduiesc dumnezeirea lui Hristos, 4. f. iminenta lor pedepsire
c. Soarta invatatorilor mincinosi Profetia patriarhului Enough, 14-16.
Exemplul ingerilor cazuti, 6. 2. LUPTA CELOR CREDINCIOSI .
Exemplul Sodomei si Gomorei, 7-8. a. A fost vestita de apostoli, 17-19.
d. Metoda invatatorilor mincinosi b. Trebuie practicata de credinciosi
- pangaresc trupul, 8. -" ziditi-va sufleteste ", 20.
- batjocoresc dregatoriile, 8-10. - " rugativa prin Duhul ", 20.
Exemplul lui Cain, 11. -" tineti-va in dragostea lui Dumnezeu ", 21.
Exemplul lui Balaam, 11. -" asteptati indurarea Domnului nostru", 21.
Exemplul fiilor lui Core, 11. -" mustrati pe cei ce se despart de voi ", 22.
e. Falsitatea invatatorilor mincinosi -" cautati sa mantuiti pe unii ", 23.
- ca niste stanci ascunse, 12. -" feriti-va de compromisuri cu pacatul, 23.
- ca niste nori fara apa, 12. 3. NADEJDEA CELOR CREDINCIOSI
a. Dumnezeu poate sa-i pazeasca , 24-25.
============================================================================
APOCALIPSA.
Titlul : In original, cartea poarta numele : " Apokalypsis Iesou Christou "- " Descoperirea lui Isus Hristos ".
Aceasta denumire ne atrage atentia asupra Domnului Isus ca sursa si subiect general al tuturor lucrurilor tratate in textul cartii.
Autorul : Nu incape nici o indoiala ca Cel ce ne trimite aceasta Epistola despre Sine si despre desfasurarea Istoriei viitoare este Insusi Domnul Isus. Sf. Ioan este numai " instrumentul uman ", " scribul " ales pentru a ne transmite mesajul primit de la Domnul. Numele lui Ioan apare de patru ori in textul cartii ( Apoc. 1:1,4,9; 22:8). Continutul cartii adevereste si el ca cel ce a scris-o a fost un Evreu cunoscator, foarte versat in Scriptura, unul dintre conducatorii spirituali ai Bisericilor din Asia Mica, el insusi foarte religios si foarte convins ca miscarea inceputa de Domnul Isus Hrisos va triumfa in cuarnd asupra fortelor demonice care sunt prezente in lume. Apostolul Ioan corespunde cel mai bine unei descrieri ca aceasta.
Data: Cartea Apocalipsei a fost scrisa intr-o vreme in care Crestinismul intra intr-o perioda de grea persecutie din partea autoritatilor din Imperiul Roman. Cei mai multi comentatori sunt de parere ca data scrierii trebuie sa fi fost in preajma anului 95 d. H.
Continutul cartii : Cartea are ca scop sa-i incurajeze pe cei credinciosi sa stea tari in credinta si sa nu se plece sub presiunea momentului. Autorul ei informeaza pe cititori ca in curand se va produce confruntarea finala intre Dumnezeu si Deavol care se va solda cu zdrobirea Deavolului si biruinta glorioasa a Mielului lui Dumnezeu. Pana atunci insa, crestinii sunt indemnati sa stea tare si sa se impotriveasca Deavolului chiar si cu pretul vietii. Ei trebuie sa stie ca au fost pecetluiti cu sigiliul vesniciei si ca vor fi rasbunati la venirea Domnului Isus, cand cei rai vor fi pedepsiti pe vecie, iar cei credinciosi vor primii cununa rasplatirilor si intrarea libera in eternitatea fericita a unirii desavarsite cu Fiul lui Dumnezeu. Pentru a intelege bine cartea
60.
Apocalipsei, cititorul trebuie sa stie ca ea este scrisa intr-o forma literara specifica. Ezechel, Daniel, Isaia si unii dintre Profeti cuprind si ei pasaje " apocaliptice ". Acest gen de literatura este caracterizat de elemente profund simbolice prin care se incearca sa ni se transmita cunostinte despre realitati care ne depasesc in mod normal limitele cunoasterii noastre bazate pe experienta si simturi. Cu toate ca la prima vedere viziunile si imaginile descrise de Ioan par stranii pentru cititorul modern, cartea se poate intelege deoarece textul insusi ne pune la dispozitie " cheia " unora dintre simbolurile cartii ( de exemplu: stelele Sant Ingeri, sfesnicile sunt Biserici; Apoc.1: 20- " curva cea mare " este Babilonul, iar Ierusalimul ceresc este mireasa Mielului - ( Apoc. 21: 9-10 ). Exista patru scoli de interpretare ale cartii Apocalipsei : cea preterista, cea idealista, cea istoricista si cea viitorista. Luandu-le pe rand acestea sustin ca :
1. Preterist - textul cartii este simbolic si legat de evenimentele care au venit asupra Bisericii in secolul 1.
Astazi cartea are doar un carcacter documentar, de marturie a ceea ce s-a intamplat deja si din care putem scoate principii vesnic valabile.
2. Idealista- textul se adreseaza unor Biserici reale, dar are numai un caracter simbolic, ilustrand lupta dintre bine si rau, cu trimful final al binelui. Apocalipsa este redusa la nivelul unei culegeri de fabule.
3. Istoricista - textul se adreseaza unor Biserici reale, dar capata un caracter alegoric in care se poate observa o descriere a Istoriei din vremea aceea si pana la vremea Sfarsitului. Apocalipsa este transformata intr-o carte de Istorie " cifrata " care poate rivaliza cu orice carte de istorie din scolile lumii. In dosul simbolurilor pot fi recunoscute : caderea Romei, Mahomedanismul, Papalitatea, Reformatia, etc.
4. Viitorista - natura textului felul in care trebuie el talmacit sunt reglementate de "cheia " din (Apoc. 1:19 ): " Scrie lucrurile, pe care le-ai vazut, lucrurile care sunt si cele care au sa vina dupa ele.". Apocalipsa este privita ca o cronica a vietii crestine din " vremea Bisericii " si ca o anuntare a evenimentelor viitoare din perioada sfarsitului. Spre deosebire de interpretarea istoricista, aceasta interpretare nu cauta sa recunoasca istoria trecuta a lumii in textul Apocalipsei. Ea rezerva descrierile din carte pentru evenimentele inca viitoare, care isi asteapta in curand implinirea. Majoritatea celor care interpreteaza " viitorist " cartea Apocalipsei vad in scrisorile trimise celor sapte Biserici, nu numai niste Epistole cu caracter local, ci descrieri ale unor etape caracteristice prin care va evolua starea Crestinismului pana la vremea sfarsitului
( Apoc.2 si 3 ). Restul cartii nu s-a intamplat inca. Evenimentele descrise incepand cu capitolul 4 al cartii se vor declansa in preajma sau chiar la cea de a doua venire a Domnului. Capitolul 20 descrie trecerea prin vremea Mileniului spre vremea judecatii omenirii, iar ultimile doua capitole descriu starea de dupa judecata, in fericirea eterna a partasiei cu Dumnezeu si cu Cerul. Desi recunoastem ceva bun in cele patru feluri de interpretare, noi recomandam tuturor metoda viitorista. Ea este cel mai aproape de respectara spiritului Scripturii si se armonizeaza cel mai bine cu ceea ce stim deja din informatiile tranmise noua prin intermediul celorlalte carti profetice. Vechiul Testament a vestit, in repetate ocazii, venirea unei Imparatii in care " Cineva " venit din linia imparateasca a lui David, va domni in Ierusalim peste Israelul refacut si reinstalat in propria lui Tara, extinzandu-si influenta domniei lui binefacatoare asupra tuturor Neamurilor lumii. Aceste profetii sunt atat de clare si in numar atat de mare, ca a incerca sa le " spiritualizezi " pe toate, ar insemna o necinstire a inspiratiei Duhului Sfant asupra autoritatilor lor.
Mai exista si acel aspect dublu al lucrarii Mesianice pe care nu l-au putut intelege o vreme Evreii. Mesia trebuia sa vina si sa sufere si sa imparateasca. Astazi noi stim ca de fapt a fost vorba despre doua veniri succesive ale Domnului. Prima data El a venit in Ierusalim ca sa moara pentru pacatele Lumii, iar a doua oara se va intoarce in acelasi Ierusalim ca sa-si instaureze Glorioasa Lui Imparatie. Noul Testament nu ne spune cat timp va trebui sa treaca intre aceste doua veniri succesive. El ne da doar unele evenimente care vor anunta iminenta celei de a doua veniri si declansarea crizei mondiale care se va sfarsi cu biruinta finala a Mielului. ( Mat. 24:27-31; 2 Tes. 2:1-12; 2 Tim. 3 ).
Cuvinte cheie si teme carcateristice : Istoria lumii se desfasoara intre prima si ultima carte a Bibliei. Geneza ne arata unde au inceput toate, iar Apocalipsa ne arata unde si prin ce se vor sfarsi toate lucrurile. Apocalipsa este o succesiune de serii de " sapte ". Se vorbeste despre sapte Biserici ( Apoc. 1:4,11), sapte duhuri ( Apoc. 1:4 ), sapte sfesnice de aur ( Apoc. 1;12), sapte stele ( Apoc. 1;16 ), sapte peceti ( Apoc. 5:1 ), sapte coarne si sapte ochi ( Apoc. 5:6 ), sapte trambite ( Apoc. 8:2 ), sapte tunete ( Apoc. 10:3 ), sapte semne ( Apoc. 12:1,3; 13:13-14; 15:1; 16:14; 19;20 ), sapte cununi imparatesti ( Apoc. 12;3 ), sapte plagi
( Apoc. 15;7 ), sapte potire de aur ( Apoc. 15:7 ), sapte Munti ( Apoc. 17:9 ), si sapte Imparati ( Apoc. 17:10 ). Cifra "7" reprezinta in simbolistica iudaica" perfectiunea divina ". Cartea Apocalipsa ni-L arata pe Dumnezeu la lucru, in toata desavarsirea intelepciunii Lui, contestat dar nebiruit, atacat dar mereu la carma Istoriei, fara sa se grabeasca si fara sa intarzie, conducand totul spre implinirea planurilor Lui marete si
61.
desavarsite. Cartea Apocalipsei poate si trebuie sa fie inteleasa, nici o alta carte a Bibliei nu este mai clara in desfasurarea mesajului ei. Primele cinci capitole descriu prima miscare a actiunii prin care Hristos este incununat pe Tronul din ceruri. Partea cuprinsa intre capitolele 6 si 20 descrie cea de a doua miscare a actiunii spre incununarea lui Hristos ca Domn pe tronul Terestru. Finalul cartii inalta actiunea spre apogeul incununarii lui Hristos peste toata " noua creatie ". Cu planul acesta in minte, elementele particulare ale cartii isi gasesc repede locul si semnificatia.
CUPRINSUL CARTII.
Introducere, 1:1-9.
1. HRISTOS - pe tronul cerului.
a. Fiul Omului intre cele sapte sfesnice, 1:10-20.
b. Scrisorile catre cele sapte Biserici, 2:1-3:22.
c. Tronul slavei si inchinaciunea din cer, 4: 1-5;14.
2. Luarea in stapanire a pamantului. 1. Cele sapte personaje, 12-13.
d. Ruperea celor sapte peceti, 6:-17. ( femeia insarcinata, pruncul, balaurul rosu,
Mihail, vulturul, fiara, a doua fiara )
O paranteza : O paranteza :
Pecetluirea celor 144.000 din Israel, 7:1-8. Pecetluirea celor 144. 000, 14:1-5.
Multimea mantuitilor din Necazul cel Mare, 7:9-17. Vulturul cu Evanghelia vesnica, 14:6-7.
e. Cele sapte trambite, 8:1-9;21. Avertismente impotriva inchinarii la fiara, 14:8-13.
Motivul pentru Armaghedon, 14:14-20.
g. Cele sapte potire, 15-21.
O paranteza :
O paranteza : Babilonul sub mania lui Dumnezeu, 17-18.
Ierusalimul in vremea Necazului cel Mare, 10-11. h. Imparatia de 1.000 de ani, 20:1-6.
i. Ultima impotrivire si osanda lui Satan, 20:7- 10.
f. Judecata cea de pe urma, 22 : 11-15.
3. HRISTOS- domneste in noua creatie.
j. Un cer nou si un pamant nou, 21-22.
============================================================================
SFARSITUL EXPLICARII SI INTRODUCERII IN VECHIULUI TESTAMENT. URMEAZA SCRIEREA NOULUI TESTAMENT. DOMNUL DUMNEZEU SA FIE MEREU LAUDAT. Reeditat de Constantin ( Costel ) Calin., scris de Daniel Branzei.
============================================================================
SFARSIT.
No comments:
Post a Comment