POEZII, 03.15.2020.

POEZII, 03.15.2020.

CU MII DE ANI IN URMA.

In Geto-Dacia romana și Patria străbuna,
A venit Dumnezeu, zicând cu voie buna,
Iata privesc cu dragoste Munții Carpați,
Si aici va fi poporul meu de Geto-Daci.

Acest popor de Daci, a fost recunoscut,
De înțelepții lumii, de cei care au știut,
Dacii erau mai sus pe versanți de munți,
Iar frații lor, Getii, la câmpie cei multi.

Poporul Geto-Dacic, a fost popor viteaz,
N-a oprimat pe nimeni și n-a adus necaz,
Erau pastori de vaci de cai, de oi si capre,
Ei le duceau la iarba, la râuri sa le adape.

Pacea și liniștea străbuna și îmbelșugarea,
Aveau sa fie pana in ziua când întristarea,
Si multe gemete și multe lacrimi fu vărsate,
In urma hoardelor păgâne și pagube lăsate.

A miilor de călăreți cu săbii, arcuri și săgeți,
Ce au cauzat pierderi de turme, cai si călăreți,
Care au stricat nu numai pacea și bunăstarea,
Au ruinat iubirea, ințelepciunea și  răbdarea,

Poporul nostru n-a fost idolatru, nici pagan,
A fost popor milos, harnic, viteaz și bland,
Geto-Dacii credeau in Zalmoxis și alte zeități,
Insa credința lor, nu era agreata, iubita de toți.

A apărut Sf. Andrei, in roba și cu brâu de tei,
El a adus o bucurie la Geto-Daci precum se știe,
Ceia ce Geto-Dacii nu știau și nici nu cunoșteau,
Ei au rămas fără cuvinte de vestea cea fierbinte.

In Dobrogea de azi, atunci numita Scitia Minor,
Sfântul Andrei cu tot alaiul și cu întregul sobor,
Multi Geto Daci ce au aflat, pe loc s-au creștinat,
Aflând ca Fiul Domnului, Isus însuși S-a dat.

De mila lumii idolatre și păgâne, din întuneric,
De mila tuturor ce au descins din Eva și Adam,
Ca oamenii sa aibă multa lumina și viata de apoi,
Pe toți de la strămoși Adam și Eva și chiar pe noi.

S-au construit Biserici și Mănăstiri, ca noi sa fim,
Toti cu credința in Isus, Mântuitorul întregii lumi,
Si Marele Mântuitor, Isus, plecând la Cer zicând,
Eu voi veni la voi curând cum ma vede-ți plecând.

Citind Sfintele Scripturi voi veți afla ca Dumnezeu,
A iubit lumea asa de mult și a dăruit pe Fiul Sau,
Ca jertfa a lumii păcătoase, idolatre, trăind in păcat,
S-o scoată la lumina, curata și inoita prin Cel crucificat,

Prin Fiul Sau, Iisus, Mântuitorul, Dumnezeu, om perfect,                                                                  
Prin Fiul Sau, născut din Fecioara, care ca și Melhisedec,
Va deveni Împaratul lumii noastre, de noi toți cunoscuta,
Pe o Planeta noua, splendida și perfecta, Ierusalim numita.

Soare și Luna nu vor mai exista, iar ele nu vor mai lumina,
Lumina lumii va veni din slava lui Dumnezeu, lumina va fi,
Noul Ierusalim creat din pietre prețioase intens va străluci,
Din Templul Sfânt va izvorî apa pura a vieții, ce va tămădui.

Iar pomul vieții din gradina, va creste falnic și nu va fi oprit,
Ca semn ca Dumnezeu va fi mereu cu noi in mod nemărginit,
Trezește-te Romane, urmași de Geto-Daci, fecior sa nu te lași,
Cuprins de îndoieli, de suferințe, doruri și poveri, tu ai urmași.

Cele rele văzute azi, ca și in trecut, constituie doar un coșmar,
Dar toate acestea-s trecătoare, cu gustul dulce, acru sau amar,
Isus fiind Domnul Cel UNS in veac, pe patru puncte cardinale,
El este bun și iertător, ca Preotul Melhisedec, cu noi cu fiecare.

Fa-ce-ti-va comori in Ceruri, prin cinste, hărnicie și devotament,
Fiindcă pe pământ nostru totul e perisabil, deci nu e permanent,
In pilda tânărului bogat, pe Învațator acesta, venind L-a întrebat,
Daca in urma multor fapte bune, la Ceruri el ar putea fi acceptat,

A devenii un om bogat, nu este doar un simplu fapt ci este o suma,
Nimeni nu poate acumula avere fără munca și strădanie, dar pe urma,
Găsește calea, speculează și da mita, nu mai e sincer, începe sa minta,
Începe a trai in păcat, iată satanei el s-a dat, in Rai nu va fi acceptat.

Desigur ca poți fi sărac dar viciat, și poți fi in minciuna învesmântat,
Rătăcirea de la Diavol vine in forme și momente ce duce la păcat,
Nimic nu-ti folosește, nimic nu te ajuta sa te cureți, sa scapi curat,
De cat atunci când te schimbi definitiv, într-un om nou fără păcat.

Apropiați-va mai mult de Dumnezeu, prin Fiul Sau Isus, de El născut,
Lăsați tentațiile acestei lumi și reflectați la cat Domnul Isus a suferit,
In Sfintele Scripturi la întrebari, găsiți răspuns, cum poți ajunge in Rai,
Si cat de bine este sa fi curat, lipsit de ori și ce păcat, cum copilaș erai.

Dar poate exista salvare și pentru mic și pentru mare și pentru cel care,
Regreta din sufletul lui raul pricinuit oricui, regreta ori și ce păcat comis,
Si nu repeta faptele și ce a zis, Isus Cristos este bun, generos și iertător,
Cu El sa ne mândrim și sa ne lăudam, ca il avem pe El însuși Mântuitor.

Asa cum Apocalipsa spune ca Domnul Iisus pe norii cerului El va sosii,
La judecata de apoi, pentru cei morți de mult și mai recent și pentru noi,
Când fiecare va răspunde in fata Lui de fapte săvârșite in viata de aici,
Ce buni vor fi luați la Ceruri, iar cei păcătoși in in focul Gheenei trimiși.
=======================================================
Copyright © Constantin ( Costel ) Calin, 22 de strofe.

Pe Dumnezeu, eu il iubesc.
Pe Dumnezeu, eu il iubesc,
Pe Creiator, eu il cinstesc,
Laud mereu, pe Fiul Sau,
Pentru maretul plan al Sau.

Stapan al Lumii noastre esti,
Si Creiator, de Univers,
In Tine trei Fiinte sunt,
Tatal, Isus  si Duhul Sfant.

Eternitatea-i varsta Ta,
Iar Universul, dragostea,
Tu ai Creiat ce-i pe Pamant,
Cu Fiul si cu Duhul Sfant.

Isus Cristos, Fiul Divin,
Putand sa schimbe apa in vin,
S-a intrupat intr-o Fecioara,
Ca Pamnatean avea sa moara.

A treia zi La-i inviat,
Pe Fiul tau, Vajnic barbat,
La dreapta Ta, Tu L-ai chemat,
Urmand sa fie Imparat.
============================
Copyright ©  Constantin ( Costel ) Calin.

33.m. Poem. GENEZA-FACEREA. ADAM SI EVA.
GENEZA-FACEREA. ADAM SI EVA., Excellent.

De mii de ani, care au trecut,   
Adam a fost creat de Domnul,
Din lut, chiar din acest pământ,
Iar el a fost denumit “ Omul .“
                     2
Frumos la chip, foarte înțelept,
Creat de Domnul Dumnezeu,
Adam vorbea cu mult respect,
Iubind profund, pe Tatal sau.
                     3.
Eden, gradina minunata, Raiul,
Avea și multa umbra și răcoare
Hrana din belșug sa-și ducă traiul,
Avea aer curat, lumina de la soare,
                       4.
Si totuși ii lipsea, Eva, perechea sa,
Pe care Domnul Dumnezeu făcând-o,
Nu din pământ, ci chiar din coasta sa,
Ia dăruit-o lui Adam, soția sa făcând-o.
                         5.
 Iata-l pe Omul, Adam, pe deplin fericit,
 Purtând-o zilnic pe consoarta sa, prin Rai,
 Si mulțumind lui Dumnezeu zicea la infinit,
 Ca nimeni in afara de ei nu avea asa trai.
                          6.
Domnul pe Adam și Eva, zilnic ii vedea,
Pe ei El ii iubea cu toată dragostea divina,
 Dar într-o zi cei doi ascunși de vederea Sa,
Cu frunze acoperiți, abia au reușit sa vina.
                          7.
Aceia a fost ultima zi de fericire,
A strămoșilor nostrii Eva și Adam,
Zi in care Creatorul și Tatal Ceresc,
Din Eden, pentru păcat, i-a alungat.
                          8.
Trecuse mii de ani dar iată Dumnezeu,
S-a indurat de cei care trăiau in păcat,
Prin marea Lui mila, pe Fiul Sau l-a dat,
Sa vina in Tara Sfânta și a fost crucificat.
                           9.
De atunci mai mult de doua mii de ani,
S-au scurs repede in care noi toți urmașii,
Lui Eva și Adam, am săvârșit și alte crime
Iar acum așteptam pe Marele Judecător.
==========================
Copyright © Constantin ( Costel ) Calin 

   Holy Christmas, a day of joy,
Craciunul zi de sarbatoare cand,
Il așteptam pe Marele Mântuitor,
Sa  vina in case, in suflet și in gând,
Cu dragoste divina de mare Salvator,

O veste minunata noi cu drag am aflat,
Ca-n Bethlehem Maria, pe Isus a nascut,
Si Preacurata Maica, pe Isus l-a infasat,
Magii aducand daruri la Cel fara inceput.

El este bland și unic, Fiul Dumnezeesc,
De mii de ani stiam ca El va fi Mantuitor,
Creând un plan superb cu Tatal Ceresc,
Si acum venind pe Tera ca simplu muritor.
De mii de ani prin Prooroci, noi am aflat,
Ca o Fecioara, preacurata și nevinovata,
Va naște pe Fiul Domnului, cel așteptat,
Pe marele Isus, naștere pura, imaculata.

Toate acestea au fost divinul, mare plan
Dupa tristul păcat comis de omenire,
Chiar de strămoși nostrii, Eva și Adam,
Pentru spălare de păcat, bine și fericire.

Azi de Craciun noi il rugam pe Domnul,
Sa ne accepte rugaciunea, il imploram,
Sa mantuiasca creatia Sa, OMUL,
Si alături de Isus Hristos sa ne aflam.
===========================
Copyright © Constantin ( Costel ) Calin.  

 33 c, Children Poem.
VIATA-I BUCURIE ( LIFE IS JOY ), Excellent.
Asa cum se stie, viata-i bucurie,                                                                                               
Domnul ne iubeste, draga Romanie.
Hai copii la joaca, hai veniti indata,
Voi si tineretea, voi si frumusetea.

A venit vacanta, mergem la Constanta,
Mergem la Mamaia si apoi la Sinaia,
Drumurile Tarii au deasupra norii,
Caldura solara ne aduce vara.

Sus pe varf de munte, cu balade multe,
Noi privim in zare, la tot ce apare.
Miorita noastra, zestre stramoseasca,
Dragostea divina, vine sa domneasca.

Dunarea-i mareata, in Delta se varsa,
Dupa ce aduna, rauri mici cu spuma,
Iar Carpatii falnici, privesc cu mandrie,
Dealuri si campie, scumpa Romanie.
============================
Copyright ©  Constantin ( Costel ) Calin.

  # 143 a, THE SAHARA DESERT, POEM.
DESERTUL SAHARA, POEZIE.

Privind astazi la Desertul Sahara
Ce nu de mult inverzea primavera,
Acum ea este ca o batrana actrita,
Uscata, incretita, cu fata chisalita,
Cu dune de nisipuri ce se misca,
Schimbandu-si mereu fata trista,
Dune miscatoare, urca in panta,
Coboarand abrupt, asa de o data.
Un vant saharian denumit Ghibli,
Ce bate zdravan ca un maturoi,
El schimba forma Dunelor apoi.
Si foarte greu ca sa  gaseti o oaza,
Cu apa si verdeata ca o varza,
Camilele si beduinii sunt in pace,
Dupa ce au trecut nisipul vorace
Sahara o tremie din Africa de Nord,
Intinsa si egala cu America de Nord
A fost  intindere foarte manoasa
Cu campii verzi si clima sanatoasa,
Avand un mare fluviu acum ascuns,

Ce a coborat si in adancimi s-a dus.

==============================

Copyright ©  Constantin ( Costel ) Calin.                                      

MINUNEA 435 din Minunile Maicii Domnului, de Protos. Nicodim Mandita.

233 encore 4th., submission.
MINUNEA 435 din Minunile Maicii Domnului, de Protos. Nicodim Mandita.
WONDER 435 from the Wonders of Our Lady, Nicodim Mandita.  12.11.2019.
Maica Domnului mijloceste catre Fiul Sau, pentru Fecioara Ecaterina, pentru a si-o logodi Mireasa.
Pe vremea Imparatulu pagan, Maxim, se afla in cetatea Alexandriei, o fecioara cu numele Ecaterina, fiica lui Constna, care fuse-se mai inainte Imparat. Fiind de 18 ani , Ecaterina era foarte frumosa la chip, de statura inalta si foarte intelepta. Ea deprinsese toata intelpciunea folozofilor, a doctorilor si ritorilor elini, incat toti se mirau si se minunau de intelepciunea ei. Din aceasta cauza multi Domni dintre cei mai bogati o cereau de sotie de la mama sa, care era crestina intr-ascuns de teama prigoanei celei mari ridicate contra crestinilor, de paganul Maxim. Rudeniile si maica sa o sfatuiau pe dansa sa se marite, ca sa nu se instraineze averea tatalui sau. Dar fecioara Ecaterina, ca o inteleapta ce era, iubea foarte mult fecioria si vazand ca este foarte mult suparata cu aceasta, a zis catre dansii : De voiti sa ma marit, apoi aflati-mi un tanar, care sa fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri marturisiti, - ca intrec pe toate celelate fecioare- si atunci il voi lua de barbat. Pentru ca mai prost si mai nevrednic de cat mine nu voiesc a lua. Cercetati dar pretutindeni, de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogatia, cu frumusetea si cu intelepciunea : iar de-i va lipsi vre unul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine. Ei i-au spus Ecaterinei ca feciori de imparati sau de domni mari, pot fi de neam bun si mai bogati de cat dansa, dar in frumusete si in intelpciune, nu se va asemana nimeni cu ea. Iar Ecaterina zicea: Eu barbat necarturar nu voiesc a avea. Mama ei, care era crestina in ascuns, avea un Parinte duhovnicesc, om Sfant si placut lui Dumnezeu, care vietuia intr-un loc ascuns, afara din cetate. Luand pe Ecaterina, a mers cu dansa la acel barbat, cu petrecere placuta lui Dumnezeu, ca sa primeasca un sfat bun de la dansul. Vazand el pe fecioara Ecaterina cu chip frumos si cu buna-credinta si auzind cuvintele ei cele masurate si pline de intelepciune, si’a pus in mintea sa, sa o castige pentru slujirea lui Hristos, Imparatul ceresc. A zis catre dansa : eu stiu un tanar minunat, care fara de asemanare te intrece pe tine in toate darurile, care ai zis ca le ai. Pentru ca frumusetea lui intrece stralucirea soarelui, iar intelepciunea lui indreapta toate fapturile lui si pe cele vazute si pe cele nevazute. Apoi bogatia visteriei lui se imparte la toata lumea si nici o data nu se imputineaza, ci cu cat este ea mai impartita, tot mai mult se inmulteste. Iar neamul lui cel bun este negrait, neajuns si nestiut. Acestea
auzindu-le fericita Ecaterina socotea ca spune de vreun domn pamantesc, s-a tulburat cu inima, s-a schimbat la fata si a intrebat pe batranul daca cele graite sunt adevarate ? El o incredinta ca sunt adevarate si ca tanarul acela mai are multe alte daruri, pe care nu este cu putinta a i le spune acum. Atunci fecioara Ecaterina a intrebat, al cui fecior este acela, pe care tu il lauzi atat de mult ? iar el a raspuns : Acest tanar nu are tata pe pamant ci s-a nascut mai presus de fire, dintr-o fecioara de bun neam, Preacurata si Preascumpa, care pentru curatenia si sfintenia sa  s-a invrednicit a naste Fiu ca El. Ea a ramas nemuritoare si cu sufletul si cu trupul si este inaltata mai presus de Ceruri. Ei i se inchina toti Sfintii Ingeri, ca unei Imparatese a toata faptura. Ecaterina  a zis catre dansul : oare este cu putinta sa-l vad pe tanarul acela, despre care vorbesti, lucruri asa de minunate?, iar batranul a zis catre dansa : De vei face ce te voi invata eu, apoi te vei invrednicii a vedea preaslavita Lui fata. Iar ea a zis catre dansul : te vad pe tine om priceput, batran cinstit si cred ca nu minti, sunt gata a face toate cele ce vei porunci, numai sa vad pe Cel laudat de tine. Atunci batranul ia dat icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care avea pe Dumnezeescul  Prunc in brate si a zis catre dansa : Aceasta este inchipuirea Fecioarei si a tanarului aceluia, de care ti-am spus ca are asemenea minunate vrednicii. Ia-o in casa ta si inchizand usile camarii tale, fa rugaciune catre dansa , cu buna cucernicie, toata noaptea, iar numele ei este Maria. Apoi roag-o sa-ti arate pe pe Fiul sau si am nadejde ca daca o vei ruga cu credinta, te va asculta pe tine si te  va invrednici a vedea pe acela, de care doreste
sufletul tau. Atunci fecioara Ecaterina, luand Sfanta Icoana, s-a dus acasa si s-a rugat, precum o invatase batranul. Rugandu-se a adormit de osteneala si a vazut in vedenie pe Imparateasa Ingerilor, precum era inchipuita pe Icoana, cu Preasfantul Prunc in brate, care raspandea raze mai stralucitoare decat soarele, dar i-si intorcea fata sa in cealalta parte. Aceasta facandu-se de trei ori, a auzit pe Preasfanta Fecioara zicand catre Fiul Sau. Vezi Fiule pe roaba ta, Ecaterina cat este de frumoasa si cu chip cuvios ? iar El a raspuns ; Este intunecata si grozava, incat nu pot privi spre ea. Apoi iarasi a zis Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu : dar nu este oare, mult mai inteleapta de cat toti  ritorii si de neam mai bun, de cat toate celelalte fecioare ? Iar Hristos a raspuns : adevarat zic tie, Maica Mea, ca fecioara aceasta este fara de minte, saraca si de neam prost : Caci se afla in paganatate si de aceia nu voi cauta spre dansa, nu voiesc sa ma vada la fata, iar Binecuvantata Maica a zis catre dansul : Rogu-te Fiul meu Preadulce, nu trece cu vederea zidirea Ta si invat-o pe ea si spune-i ce sa faca, ca sa se indulceasca de slava Ta si sa vada preadorita si prealuminata fata a Ta pe care ingerii doresc sa o vada. Iar Hristos a raspuns : Sa meraga la batranul, care ia dat ei Icoana si precum o va invata asa sa faca : Si atunci ma va vedea si va afla la mine dar. Acestea vazand si auzind Ecaterina, s-a desteptat si se mira de vedenie. Facandu-se ziua, a mers cu cateva slujnice ale sale la chilia Sfantului batran si cazand cu lacrimi la picioare lui, i-a spus vedenia, si-l ruga sa o povatuiasca pe ea ce trebuie sa faca, ca sa se indulceasca de dragostea celui dorit. Iar Cuviosul i-a spus ei cu deamanuntul toate tainele adevaratei credinte crestinesti, incepand de la facerea lumii si de la crearea lui Adam pana la venirea cea mai de pe urma a Stapanului Hristos : Despre slava cea negraita a Raiului, si despre munca cea cu durere si fara de sfarsit a iadului. Iar ea fiind invatata si inteleapta, degraba le-a priceput pe toate si a crezut din toata inima, apoi a primit Sfantul Botez. I-a poruncit ei batranul ca sa se roage iarasi cu multa ravna catrea Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ca si mai inainte. Ecaterina dezbracandu-se de omul cel vechi si imbracndu-se in haina inoirii duhului, s-a intors acasa si toata noaptea s-a rugat cu lacrimi, pana  a adormit. Si atunci a vazut pe Imparateasa Cerului cu Dumnezeescul prunc in brate, care cauta asupra Ecaterinei cu multa milostvire si blandete. Si a intrebat Maica lui Dumnezeu pe Fiul Sau zicand : Fiul meu iti place Tie
fecioara aceasta ?  El a raspuns : Foarte placuta-mi este, pentru ca acum este prealuminata si slavita, pe cand mai inainte era rusinata si ocarata. Acum este bogata si inteleapta, pe cand ma inainte era saraca si nepriceputa. Acum o iubesc, pe cand mai inainte o uram. Atat de mult o iubesc , incat vioesc sa mi-o logodesc ca mireasa. Atunci Ecaterina a cazut la pamant si a zis : nu sunt vrednica Preaslavite Stapane, a vedea imparatia Ta, si sa fiu impreuna cu robii Tai. Atunci Preacurata Nascatoare de Dumnezeu a luat-o pe Ecaterina de mana cea dreapta si a zis catre Fiul Sau : Da-I Fiul meu inel de logodire si o fa pe ea Mireasa ta, ca s-o invrednicesti Imparatiei Tale. Atunci Stapanul Hristos ia dat un inel preafrumos, zicand acestea :  iata azi te primesc pe tine, mireasa mea vesnica, sa pastrezi arvuna aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum arvuna de la alt mire pamantesc. Acestea zicand Hristos Domnul, s-a sfarsit vedenia si desteptandu-se fecioara a vazut cu adevarat in dreapta sa un inel preafrumos si a primit in inima sa atata veselie si bucurie, incat din acel ceas i s-a robit inima ei de dumnezeiasca dragoste. Si atat de minunat s-a schimbat, incat nu mai gandea nici de cum la lucrurile pamantesti, ci numai la preiubitul sau Mire, cugeta ziua si noapte, pe acela il dorea si de acela se povatuia intotdeauna. Sfanta fecioara Ecaterina, nu a tradat iubirea Mirelui Hristos. Iubirea ei a fost atat de mare, incat pentru El a jertifit bogatia, intelepciunea, frumusetea si viata ei tanara, prin suferinte cumplite si decapitare.   Slavit sa fie Domnul nostru Isus  Hristos, Mantuitorul lumii acesteia.                                                    
===========================================================================
Aceasta  Minune a fost transcrisa de catre Constantin ( Costel ) Calin. 05.15.2020.

Martiriul Apostolilor de Grant R. Jeffrey (din cartea sa „Semnătura lui Dumnezeu”)

Martiriul Apostolilor de Grant R. Jeffrey (din cartea sa „Semnătura lui Dumnezeu”)

Unii atei au sugerat că discipolii, în deceniile de după moartea Lui, au inventat pur și simplu relatările lor despre Isus. Acești critici din Biblie spun că discipolii, în încercarea de a-și spori autoritatea, au publicat apoi povestea că Isus a pretins că este Dumnezeu și a fost înviat. Orice cititor corect ar trebui să ia în considerare dovezile istorice. În primul rând, Apostolii au fost în permanență amenințați și fortati să-l refuze pe Domnul în timpul slujbei lor; mai ales că s-au confruntat cu tortura și martiriul. Totuși, niciunul dintre acești oameni care au petrecut timp cu Isus nu a ales să-și salveze viața negând credința lor în El. Luați în considerare această situație ipotetică: Să presupunem că acești bărbați au conspirat pentru a forma o nouă religie bazată pe imaginația lor. Cât timp va continua cineva să proclame ceva ce știau că era o minciună atunci când se confruntă cu torturi îndelungate și cu o moarte dureroasă și ineluzibilă? Tot ceea ce trebuiau să facă pentru a scăpa de martiriu era să admită că au creat o minciună și ar fi refuzat pur și simplu credința și pretențiile despre Isus ca Dumnezeu. El sfidează atât bunul simț, cât și dovezile istoriei potrivit cărora oricine, cu atât mai puțin un grup de doisprezece bărbați, ar persista să proclame o minciună atunci când puteau să se îndepărteze, recunoscând că a fost o fraudă.
Cu toate acestea, istoria dezvăluie că niciunul dintre acești oameni, care l-au cunoscut personal pe Isus, nu și-au refuzat niciodată mărturia despre El, în ciuda amenințării și a realității de moarte iminentă. Acest lucru dovedește oricărui observator cu minte intreaga că acești oameni dețineau o cunoaștere personală absolută de nezdruncinat despre adevărul vieții, morții și învierii lui Isus. Fiecare dintre Apostoli a fost chemat să plătească prețul final pentru a-și dovedi credința în Isus, afirmând cu sângele vieții lor că Isus este adevăratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu și singura speranță de mântuire pentru o umanitate păcătoasă.

Majoritatea informațiilor noastre despre moartea Apostolilor provin din tradițiile bisericești timpurii. Deși tradiția nu este de încredere în ceea ce privește detaliile mici, ea conține foarte rar invenții directe. Eusebiu, cel mai important dintre istoricii bisericii timpurii, a scris istoria bisericii timpurii în A.D. 325. El a scris: „Apostolii și discipolii Mântuitorului împrăștiați în întreaga lume, au predicat Evanghelia peste tot”. Istoricul bisericii Schumacher a cercetat viața Apostolilor și a povestit istoria martiriilor lor.Matei a suferit martiriul în Etiopia, ucis de o rană cu sabia. Mark a murit în Alexandria, Egipt, după ce a fost târât de cai pe străzi până a murit.
Luca a fost spânzurat în Grecia ca urmare a predicării sale extraordinare pentru cei pierduți.
Ioan s-a confruntat cu martiriul când a fost fiert într-un bazin imens de ulei fierbinte, în timpul unui val de persecuție din Roma. Cu toate acestea, el a fost eliberat miraculos de la moarte. Ioan a fost condamnat apoi la minele de pe insula închisorii Patmos. Și-a scris cartea profetică a Apocalipsei despre Patmos. Apostolul Ioan a fost eliberat mai târziu și a revenit să slujească ca episcop de Edessa în Turcia modernă. A murit ca un bătrân, singurul Apostol care a murit în pace.
Petru a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de x, conform tradiției bisericești, deoarece le-a spus chinuitorilor săi că se simte nevrednic să moară în același mod în care a murit Iisus Hristos.
Iacov cel Drept, conducătorul bisericii din Ierusalim, a fost aruncat la peste o sută de metri în jos de la culmea de sud-est a Templului când a refuzat să-și refuze credința în Hristos. Atunci când acestea a descoperit că a supraviețuit caderii de la inaltime, dușmanii săi l-au omorit pe Iacov bătindul cu o bata. Acesta era același culmea în care Satana îl luase pe Isus în timpul ispitirii.
Iacov cel Mare, fiul lui Zebedeu, a fost pescar de meserie când Iisus l-a chemat la o viață slujitoare. Ca un conducător puternic al bisericii, Iacov a fost decapitat în cele din urmă la Ierusalim. Ofițerul roman care l-a păzit pe Iacov l-a privit uimit în timp ce Iacov își apăra credința la procesul său. Mai târziu, ofițerul a mers lângă Iacov până la locul executării. Învins prin convingere, el și-a declarat noua credință judecătorului și a îngenuncheat lângă Iacov pentru a accepta decapitarea ca creștin.
Bartolomeu, cunoscut și ca Nathanael, a fost misionar în Asia. El a fost martor la Domnul nostru în Turcia actuală. Bartolomeu a fost martirizat pentru predicarea sa în Armenia, când a fost lovit de moarte cu un bici.
Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de x din Patras, Grecia. După ce au fost biciuiți de șapte soldați, i-au legat corpul de cruce cu funii pentru a-i prelungi agonia. Urmașii săi au relatat că, atunci când a fost condus spre cruce, Andrei a salutat-o ‌‌în aceste cuvinte: "Am dorit și așteptam această oră fericită. Crucea a fost consacrată de trupul lui Hristos atârnat de ea." El a continuat să predice chinurilor sale timp de două zile până a murit.
Apostolul Toma a fost înjunghiat cu o suliță în India în timpul uneia dintre călătoriile sale misionare pentru a înființa biserica în subcontinent.
Iuda, fratele lui Isus, a fost ucis cu săgeți atunci când a refuzat să-și refuze credința în Hristos.
Matia, Apostolul ales să-l înlocuiască pe trădătorul Iuda Iscariotul, a fost ucis și apoi decapitat.
Barnaba, unul din grupul de șaptezeci de discipoli, a scris Epistola lui Barnaba. El a predicat în toată Italia și Cipru. Barnaba a fost ucis cu pietre la Salonic.

Apostolul Pavel a fost torturat și apoi decapitat de răul Impărat Nero de la Roma în anul D.D. 67. Pavel a îndurat o întemnițare îndelungată care i-a permis să scrie numeroasele sale epistole în bisericile pe care le-a format în tot Imperiul Roman. Aceste scrisori, care au învățat multe dintre doctrinele fundamentale ale creștinismului, formează o mare parte din Noul Testament.
Detaliile martiriilor discipolilor și apostolilor se găsesc în surse tradiționale bisericești timpurii. Aceste tradiții au fost redate în scrierile părinților bisericii și în prima Istorie oficială a Bisericii, scrisă de istoricul Eusebiu în anul 325 d. Chiar dacă în acest moment nu putem verifica fiecare detaliu istoric, credința universală a primilor scriitori creștini a fost că fiecare dintre Apostolii s-au confruntat cu martiriul cu credință, fără a lepăda credința în învierea lui Isus Hristos.
===========================================================================

Aceasta lucrare aflata pe Google a fost tradusa de catre Constantin ( Costel ) Calin.