Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxă
1.
In Biserica noastra dreptmaritoare Biserica Ortodoxă - Maica Domnului este la
loc de cinste si este pomenită totdeauna după Domnul nostru Iisus Hristos.
Anume, la sfârșitul slujbelor, cand se face încheierea, Preotul, după ce Il
pomenește pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând, de pilda: "Hristos,
adevăratul Dumnezeul nostru", spune îndată: "Pentru rugaciunile
Preacuratei Maicii Sale", apoi ii pomeneste si pe unii dintre Sfinți si
cere ajutor de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca sa ne miluiasca si sa ne
mantuiasca pe noi. Asta înseamnă ca, in gândirea ortodoxă, îndată după Domnul
nostru Iisus Hristos este Maica Domnului. Slujbele dumnezeiești ale Bisericii
noastre, care sunt prilej de intalnire cu Dumnezeu, prilej de a sta in fata lui
Dumnezeu, prilej de îndoctrinare, de învățătură duhovnicească, sfintele noastre
slujbe care ne aduc in fata lui Dumnezeu, care creeaza o atmosfera pentru
Dumnezeu si pentru credincioși, in gandul la Dumnezeu, sfintele slujbe ale
Bisericii noastre o cuprind la loc de cinste si pe Maica Domnului.La sfintele
slujbe suntem cu toții si cinstitori ai Maicii Domnului, pentru ca la sfintele
slujbe slujesc toți cei care participă. Unele slujbe sunt in asa fel rânduite
de părinții cei duhovnicești, incat in cuprinsul lor sunt chemați toți cei care
iau parte la ele, ca slujitori, nu ca asistenti; adica noi suntem in fața lui
Dumnezeu ca sa facem lucrul lui Dumnezeu, cu toții. As vrea sa retineti, pentru
toata cealalta vreme a vietii, ca la sfintele slujbe nu slujesc numai
slujitorii sfintiti si cei care-i ajuta pe slujitorii sfintiti, de pilda
cantaretii sau corul bisericesc, ci toți credincioșii trebuie sa slujească; si
slujesc, la măsurile lor. 2. Daca ne gandim la ziceri de la sfintele slujbe
care o pomenesc pe Maica Domnului, cel mai des auzita in legătură cu Maica
Domnului e partea aceea care zice asa:" Pe Preasfanta, curata,
preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea
Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim"; "Pe noi înșine si unii
pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam."
2.Asa se zice mai nou. Cand eram eu copil si cand eram tanar, zicerea aceasta
era in felul următor:" Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita
stapana noastra, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toți
sfinții pomenind-o, pe noi înșine si unii pe altii si toata viata noastra lui
Hristos Dumnezeu sa o dam"; iar in timpul cat se ziceau aceste cuvinte,
credincioșii cantau: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe
noi" Mai nou, zicem: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluiește-ne
pe noi". Asa cum se zic cuvintele acestea in vremea noastra, se are in
vedere mai mult un indemn de a o pomeni pe Maica Domnului, de a ne gândi la
Maica Domnului, iar cum se zicea in trecut, tot in Biserica noastra, dupa
randuiala care era atunci, faptul de a o pomeni pe Maica Domnului se considera
ca un lucru de sine înțeles. Îndemnul pe care ni-l dă Biserica acum, sa o
pomenim pe Maica Domnului, cuprinde in contextul lui șapte calități care țin de
Maica Domnului. Mai întâi, pe Maica Domnului, pe Fecioara Maria, o numim
Preasfanta; după aceea, curată; apoi, preabinecuvantata - a treia; mărită - a
patra; stapana noastra - a cincea; de Dumnezeu Nascatoarea - a sasea; si
pururea Fecioara Maria - a saptea. Deci șapte lucruri care țin de Maica
Domnului. Cine nu cunoaste ceva despre Maica Domnului, poate invata, dacă e
atent la sfintele slujbe, aceste șapte lucruri care țin de Maica Domnului.
Astfel, învață ca Maica Domnului este Preasfanta, deci e mai mare decat sfinții
ceilalți, e cea dintai dintre sfinți; apoi, e curata; e binecuvantata:
"Binecuvantata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pantecelui
tau" - sunt cuvinte pe care le găsim in Sfanta Evanghelie de la Luca (1,
28). Și anume, îngerul binevestitor, după mărturia Sfantului Evanghelist Luca,
i-a zis Preasfintei Fecioare Maria, cand i-a vestit ca este aleasă să-L nască
pe Fiul lui Dumnezeu: "Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine;
binecuvantata ești tu între femei". Iar Sfanta Elisabeta, mama Sfântului
Ioan Botezătorul, purtandu-l in pantecele sau pe Sfantul Ioan Botezatorul si
primind vizita Preasfintei Fecioare Maria, care ii era rudenie si care-l purta
in pantecele ei pe Mantuitorul lumii, a zis către Maica Domnului: Binecuvântată
ești tu între femei si binecuvântat este rodul pantecelui tau" Luca 1, 42)
si apoi a pus întrebarea: "De unde mie cinstea 3. aceasta, ca sa vina
Maica Domnului meu la mine?" Deci Maica Domnului este Preasfanta, este
curata, este preabinecuvantata si este mărită - de ingeri si de oameni; este
stapana noastra, este făcătoare de Dumnezeu si este pururea Fecioara.Toate
slujbele dumnezeiești ale Bisericii noastre o au in vedere si pe Maica
Domnului. Sa ne gândim, de pilda, la ceea ce se intampla la Sfanta Liturghie.
După ce Preotul zice cuvintele: "Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem
de toate si pentru toate", credincioșii canta: "Pe Tine Te laudă, Pe
Tine Te binecuvântăm, Ție îți mulțumim, Doamne, si ne rugam Ție, Dumnezeului
nostru". In timpul acestor cuvinte cantate, in timpul acestui Imn se
intampla prefacerea celor ce închipuie Trupul si Sangele Mantuitorului nostru
Iisus Hristos, adică prefacerea painii anume pregatite (prescura anume
pregatita) si a vinului amestecat cu apa din potir in Trupul si Sangele
Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar cele dintai cuvinte rostite de Preot
3.dupa Imnul "Pe Tine Te laudam..." sunt: "Mai ales pentru
Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata, Marita, Stapana noastra, de Dumnezeu
Născătoarea si pururea Fecioara Maria". Ca si când ni s-ar spune: "E
bine ca-I aduceți laudă lui Dumnezeu, dar sa nu uitați nici de Maica Domnului".
Numai asa ne putem explica alăturarea cuvintelor: "Pe Tine Te laudam, pe
Tine Te binecuvântăm, Tie îți mulțumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului
nostru", cu cuvintele: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata,
Preabinecuvantata, Marita, Stapana noastra, de Dumnezeu Născătoarea si pururea
Fecioara Maria". Legatura dintre aceste cuvinte si cele care se spun
înainte, insa nu cu glas tare, ci in taină (adică se spun de către Preot fără
sa se auda), este următoarea: după ce se prefac Cinstitele Daruri in Trupul si
Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Preotul spune de ce anume cere sa
se intample aceasta, adică sa fie la indemana credincioșilor, pentru
impartasire, Trupul si Sangele Mantuitorului. Și zice asa: "Inca aducem
aceasta slujba cuvantatoare pentru cei ce s-au săvârșit întru buna credinta:
părinți, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici,
marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul acel drept care s-a săvârșit
întru buna credinta". Aceste cuvinte se spun fără sa se auda;
si apoi, cu glas tare, in auzul tuturor: "Mai ales pentru
Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita, Stapana noastra, de Dumnezeu
Nascatoarea si pururea Fecioara 4.Maria". Noi spunem cuvintele acestea in
legatura cu Sfanta Liturghie; anume, spunem ca Sfânta Liturghie este in
amintirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si in amintirea celor aleși ai
Lui, dintre care îi pomenim, cum am zis, pe părinți, pe patriarhi, pe Prooroci
- aceștia toți din Vechiul Testament; apoi, pe Sfinții Apostoli, pe sfinții
propovaduitori, pe Evanghelisti - cei patru evanghelisti si pe toți
evangheliștii, pentru ca toți propovăduitorii sunt, într-un fel, evanghelisti,
adică aducători de veste buna; apoi pe mucenici, adică pe cei care și-au dat
viata pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru credinta-n Mântuitorul.
Pe urma, pe marturisitori - cei care au suferit chinuri pentru Mântuitorul
nostru Iisus Hristos; n-au murit, pentru ca n-au ajuns sa moara, nu li s-a
cerut sa moara, dar au suferit închisoare, au suferit mutilari si chinuri.
Apoi, ii pomenim pe pustnici si pomenim tot sufletul drept care s-a săvârșit
întru buna credinta. Și, după ce noi, preoții, spunem aceste cuvinte fără sa se
auda, spunem apoi cu glas tare: "Mai ales - deci dintre toți aceștia, o
pomenim in chip special pe Maica Domnului - mai ales pentru Preasfanta, curata,
preabinecuvantata marita, stapana noastra, de Dumnezeu Născătoarea si pururea
Fecioara Maria".Apoi se continua lista de sfinți si, tot fără sa se auda,
preotul zice "Pentru Sfantul Ioan Proorocul, Inaintemergatorul si
Botezatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru-tot-laudatii Apostoli, pentru
Sfantul (i se spune numele), a cărui pomenire o savarsim, si pentru toti
sfintii, cu ale căror rugăciuni, miluieste-ne pe noi, Doamne!" Și apoi, se
pomenesc cei din Biserica luptătoare si cei din Biserica triumfătoare, se
pomenesc credincioșii care au murit întru dreapta credință, se pomenesc apoi
episcopii ortodocși, preoții si diaconii; se aduce aminte de cei care viețuiesc
întru dreapta credință, de conducatorii care asigura liniștea 4.popoarelor, de
cei vii si de cei morți, si in felul acesta se arata ca Sfanta Liturghie ii cuprinde
pe toți. După ce se spun cuvintele aducatoare-aminte de Maica Domnului, de
obicei credincioșii izbucnesc din sufletele lor, își revarsă cinstirea către
Maica Domnului prin cuvintele: "Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe
tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericită si prea nevinovată si Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai mărită
fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvantul
ai nascut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim".
Aceste cuvinte sunt cuprinse in doua parti: o parte este cea in care se spune:
"Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai mărită fără de asemănare
decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine,
cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Acestea sunt cuvinte
alcatuite, sub puterea Duhului Sfânt, de către un imnograf, de către un bun
cinstitor al Maicii Domnului, Sfantul Cosma Melodul, la începutul secolului al
VIII-lea. Deci pe la anii 700 au început sa se spuna in Biserica cuvintele
acestea: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii...". Vorbim cu
Maica Domnului prin aceste cuvinte si spunem ca Maica Domnului este mai
cinstita decat heruvimii si mai mărită fără de asemănare decât serafimii.Cine
sunt heruvimii, cine sunt serafimii? Heruvimii sunt ființe cerești re care se
spune ca sunt cu ochi mulți, adică sunt cu multă cunoștința de Dumnezeu (pentru
ca asta înseamnă ochi mulți: multă cunostinta). Prin ochi vin foarte multe
cunostiinte in conștiința omului, iar despre heruvimi se spune ca sunt cu ochi
mulți, deci cu multe posibilități de a cunoaste. Pe cine? Se înțelege, pe
Dumnezeu. Revarsarea de cinstire fata de Dumnezeu, de preamărire fata de
Dumnezeu, de cinstire fata de Maica Domnului, este o vărsare pe masura
cunostintei. In măsura in care cunoaștem maretiile lui Dumnezeu, in măsura in
care cunoaștem maretiile Maicii Domnului, noi aducem preamărirea lui Dumnezeu
si preacinstire Maicii Domnului. Și zicem: "Ceea ce esti mai cinstita
decat heruvimii - decât cei care au cunostinta mult de Dumnezeu - si mai mărită
fără de asemănare decât serafimii", adică decât ființele care sunt in
imediată apropiere de Dumnezeu. Heruvimii, serafimii si tronurile sunt in
apropiere de Dumnezeu, iar Maica Domnului e mai cinstita decat heruvimii si e
mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Si zicem: "Care fără
stricăciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut". L-ai nascut pe Dumnezeu
Cuvântul, pe Domnul nostru Iisus Hristos, in chip
mai presus de fire, într-un chip in care numai Domnul Hristos S-a nascut in
aceasta lume, ca Fiu al lui Dumnezeu care S-a făcut om. Domnul Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Care S-a născut din Preasfanta Fecioara Maria, de la Duhul Sfânt,
in chip mai presus de fire, numai El, El singur S-a nascut in felul acesta. De
aceea zicem: "Fara stricaciune 5. 5.pe Dumnezeu
Cuvantul L-ai nascut - deci in chip mai presus de fire -, pe tine, cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim". Adică pe tine, care esti cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, nu numai dupa parerea noastra, ci esti cu
adevarat, in înțelesul ca asa s-a intamplat in realitate.
5.Cum e Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu? Maica Domnului e Nascatoare de
Dumnezeu in înțelesul ca a nascut nu un om cu care S-a unit apoi Dumnezeu (cum
ziceau ereticii, de exemplu nestorienii), ci L-a nascut pe Mantuitorul Iisus
Hristos, Care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu,
Care S-a făcut om, si om adevărat, nascut din Preasfanta Fecioara. Deci, cum
s-ar zice într-o alcatuire de la slujbele noastre, Maica Domnului L-a născut pe
"Dumnezeu nu simplu, ci unit cu omul, si pe omul nu gol, ci unit cu
Dumnezeu" (Penticostar la Duminica Tomii). Aceasta este credinta noastra,
si anume credința noastră dreptmăritoare (credinta ortodoxa) este ca firea
dumnezeiasca cea veșnică Fiului lui Dumnezeu s-a unit cu firea omenească in
pantecele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, asa incat Maica Domnului este
Nascatoare de Dumnezeu in acest înțeles, ca a nascut un om unit cu Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu din veșnicie este Fiul lui Dumnezeu, "S-a născut mai
înainte de veci" - zicem noi in Crez. Deci Maica Domnului il naște pe
Acela care este Dumnezeu adevărat din veșnicie si om adevărat in vremelnicie,
in vremea in care a trăit Maica Domnului. Așa ca o mărim pe Maica Domnului
pentru ca e mai cinstita decat heruvimii, e mai mărită fără de asemănare decât
serafimii, care L-a nascut pe Dumnezeu si care este Nascatoare de Dumnezeu.
Asta este lucrarea Bisericii noastre. Dar aceste cuvinte, scrise de Sfantul
Cosma Melodul la începutul veacului al VIII-lea, sunt precedate de alte
cuvinte, care spun asa: "Cuvine-se cu adevărat sa te......... Dumnezeului
nostru". Aceste cuvinte au fost aduse din cer pe pamant, prin îngerul
Gavriil, in valea Adin din Sfantul Munte, prin secolul al XI-lea, asa incat din
aceste 6.două alcătuiri s-a format una singura, care este reprezentativa pentru
credinta noastra in Maica Domnului.Cinstirea Maicii Domnului face parte din
credinta noastra, in asa fel incat cineva care vrea sa slujească Sfânta
Liturghie, Preot fiind sau diacon sau episcop, slujitor sfintit, trebuie sa
faca mărturie despre cinstirea fata de Maica Domnului. Înainte de a intra in
altar ca sa slujească Sfânta Liturghie, face o mărturisire de credință ortodoxă
prin rugaciunile pe care le spune; mai intai, face mărturie despre cinstirea
icoanei Mantuitorului nostru Iisus Hristos, zicand asa, înaintea icoanei
Mantuitorului: "Preacuratului Tău chip ne inchinam, Bunule, cerând iertare
greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Ca de voie bine ai voit a Te sui cu
trupul pe Cruce, ca să-i mantuiesti din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit.
Pentru aceasta, cu multumire iti strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie,
Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea"; apoi sărută
icoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in semn de ortodoxie. in cuvintele
acestea marturisim ca Domnul Hristos are un chip si, dacă are un chip, noi,
cand il cinstim pe Domnul Hristos, cinstim si chipul Lui, pentru că-i chipul
Lui. Apoi la icoana Maicii Domnului se spune asa: Ceea ce ești izvorul milei,
milostivirii invredniceste-ne pe noi, Nascatoare de Dumnezeu! Căuta spre
poporul cel păcătos, arată, precum de-a pururea, puterea ta, ca întru tine
nădăjduind, strigăm: Bucură-te, 6.asa cum a strigat oarecând Gavriil, al celor
fara de trupuri mai-marele voievod."Fără aceasta mărturisire linistitoare
a Maicii Domnului nu exista Ortodoxie, iar cineva care nu-i ortodox nu poate
sluji Sfânta Liturghie in Biserica Ortodoxă. Liturghia o pot face numai aceia
care sunt cinstitori ai Mantuitorului si ai chipului Mantuitorului si
cinstitori ai Maicii Domnului. Fără cinstirea Maicii Domnului nu exista
Ortodoxie. Cei care nu-s ortodocși credincioși fiind, creștini fiind - se numesc
eterodocși, adică străini de credinta-ortodoxa. Toți cei care n-o cinstesc pe
Maica Domnului nu sunt ortodocși, ci sunt străini de credinta-ortodoxa. La
Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (pentru ca in Biserica Ortodoxă sunt doua
liturghii depline: Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur si Liturghia Sfantului
Vasile cel Mare), in loc de "Cuvine-se cu 7.adevărat..." se spune
asa: "De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul
ingeresc si neamul omenesc; ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvantator,
laudă fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a făcut, Cel ce este
mai înainte de veci. Ca bratul tau, scaun l-a facut, si pantecele tau, mai
desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar,
toata faptura, marire tie." Ii aducem marire Maicii Domnului, de care se
bucura toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Îngerii si oamenii se
bucura de Maica Domnului. Spunem despre Maica Domnului ca este biserica
sfintita si rai cuvantator, laudă fecioriei. Într-o alcătuire de la slujba de
Ziua Crucii, din 14 septembrie, vorbind cu Maica Domnului, zicem asa: "Rai
de taina esti, Nascatoare de Dumnezeu, care L-ai odraslit nelucrat pe Hristos,
întru care lemnul Crucii, cel de viață purtător, pe Pamant s-a sădit. Pentru
aceasta, înălțat fiind acum (lemnul Crucii, se înțelege), inchinandu-ne lui
(deci inchinandu-ne Crucii Mântuitorului), Pe tine te mărim." In Biserica
noastra se face o legatura intre Maica Domnului si Crucea Domnului. O numim pe
Maica Domnului "biserica sfintita si rai cuvantator"; asa o numește
Biserica si asa o numim noi, ca oameni care facem parte din Biserica Ortodoxă.
De ce? Pentru ca din ea S-a născut Dumnezeu cel mai înainte de veci, adică
Dumnezeu cel mai înainte de veci Și-a lucrat in pantecele Preasfintei Fecioare
Maria firea omenească cu care S-a unit, trupul in care S-a întrupat pentru
veșnicie. De aceea Maica Domnului este biserica sfintita si Rai cuvantator,
pentru ca Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-Se, Si-a făcut locaș in
Maica Domnului. Si zicem: "Ca bratul tau, scaun l-a facut, si pantecele
tau, mai desfatat decat cerurile l-a lucrat". Si de aceea, spunem inca o
data, ca la început: "De tine se bucura ceea ce esti plina de dar, toata
faptura, mărire tie!"Acum, in vremea aceasta, cand avem in vedere
inaltarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, avem prilejul sa zicem către
Maica Domnului asa: "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, - fi-ti atenti si luați
aminte! - cea mai presus de minte si de cuvant, 8.care ai nascut negrait sub
ani pe Cel fără de ani, noi, credincioșii, cu un gand, te mărim (sau te
fericim)."Cum zicem? "Pe tine - vorbim cu Maica Domnului, cu Maica
lui Dumnezeu, si-i spunem cum e -, cea mai presus de minte si de cuvant".
Maica Domnului nu poate fi cuprinsa cu mintea omenească si nu poate fi cuprinsa
cu gandul omenesc; 7.e mai presus de minte si de cuvant. Nu ne ajunge mintea ca
sa înțelegem maretiile Maicii Domnului, iar maretiile Maicii Domnului țin de
maretiile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat din
ea. Si nu ne ajunge cuvantul ca sa exprimăm ceea ce am înțelege cu mintea, dacă
am înțelege, cât de mult am înțelege. De aceea zicem: "Pe tine, Maica lui
Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt, care ai nascut negrait sub ani
pe Cel fără de ani - pe Cel care n-are ani, Care-i din veșnicie si rămâne in
veșnicie -, credincioșii, cu un gand, te mărim ".Stimati ascultatori,
într-o alta alcatuire de la sfintele slujbe, vorbind cu Maica Domnului, zicem
asa: "Spăimântatu-sau toate de dumnezeiască mărirea ta, ca tu, Fecioara
neispitita de nunta, L-ai avut in pantece pe Dumnezeu, Cel peste toate, si ai
nascut fiu pe Cel fără de ani, Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te laudă
pe tine." Vorbim cu Maica Domnului despre o mărire a Maicii Domnului care
copleșește, care uimește, pentru ca asta înseamnă "spăimântatu-sau
toate": s-au uimit toate, toate stau cu uimire in fața maretiilor tale. De
ce? "Ca tu, Fecioara neispitita de nunta - deci in chip mai presus de fire
-, L-ai avut in pantece pe Dumnezeu, Cel peste toate, si L-ai nascut, ca fiu,
pe Cel fara de ani, Care daruieste pace tuturor celor ce te laudă pe tine".
Domnul Hristos S-a născut din veșnicie din Tatăl, fără mama, iar in vremelnicie
S-a nascut din maica, fara tata, de la Duhul Sfant.Stimati ascultatori, acestea
sunt perle de gand! Sunt lucruri pe care le auzim, le spunem, le citim si le
cantam la slujbele noastre, dar la care prea puțini luam aminte. Ne gandim prea
puțin la ceea ce se spune, ne gandim prea putin la ceea ce spunem, ne gandim
prea putin la Maica Domnului.La mine vin la spovedit mulți credincioși - destul
de mulți - si
Pentru ca eu, cand eram copil, in 1942 - aveam treisprezece ani si jumătate -
am ajuns sa ma spovedesc la Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihneasca;
si l-am auzit pe părintele, după ce a sfarsit spovedania, după ce mi-a dat
dezlegare, spunand: "Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe tine,
Nascatoare de Dumnezeu...". După aceea, m-am mai spovedit eu de multe ori
si la multi alți preoți, si nimeni n-a zis "Cuvine-se cu adevărat",
deși in Molitfelnic scrie ca Preotul trebuie sa spuna "Cuvine-se cu
adevarat" dupa ce-l dezleaga pe credincios. Dar prin anii '80 (in '81
parca) a venit la noi, in Eparhia Sibiului, un episcop-vicar, Preasfintitul Lucian,
care acum este episcop plin la Tomis, la Constanta, si el ne-a spovedit pe noi
la mănăstire; iar de fiecare data cand m-a spovedit pe mine, m-a pus sa zic
"Cuvine-se cu adevărat". Eu atunci inca eram diacon, dar apoi mi-am
luat si eu obiceiul acesta, să-l pun pe credincios sa spuna "Cuvine-se cu
adevărat". Și cu ocazia asta pot să-mi dau seama si cat sunt oamenii de
cinstitori ai Maicii Domnului, cati stiu rugăciunea. Totuși n-as putea spune ca
de fiecare data ii pun sa zica... uneori ma mai si satur sa aud ca nu știu s-o
spuna, si atunci o zic eu si nu-i mai pun pe oameni. Dar de obicei întreb: stii
sa zici "Cuvine-se cu adevărat"? Si mulți zic: "Da,
părinte!" Dar cand ii pun sa zica, ei zic doar "cuvine-se cu
adevărat", ca si când asta ar fi tot. Nu-i asta tot, dar omul nici nu
8.stie despre ce-i vorba. Asta înseamnă ca oamenii nostri nu sunt destul de
cinstitori ai Maicii Domnului, chiar dacă fac parte din Biserica linistitoare a
Maicii Domnului. Pentru ca nu se poate ca cineva, facand parte din Biserica
noastra si luand aminte la sfintele slujbe, sa nu auda la sfintele slujbe
chemări la cinstirea Maicii Domnului. De pilda: "Pe ceea ce este marirea a
toata lumea, care din oameni a răsărit si pe Stăpânul L-a născut, ușa cea
cerească, pe Maria Fecioara sa o laudam." E o chemare, e o zicere in care
ni se arată importanța Maicii Domnului. Lucrurile mari si minunate nu pot fi
cuprinse in ganduri intinate, nu pot fi cuprinse in ganduri firești, fiindcă
sunt supra logice, supra pamantesti, sunt cerești. Si atunci, noi le primim in
gand la măsurile la care putem primi -ceva care-i mai presus de noi. Mi-as
inchipui - sa zicem asa - credinta noastra si lucrurile sfinte si mari si
minunate, asa cum este, de pilda, aerul care e si in noi, si in afara de noi,
iar noi cuprindem din aer atata cat ne trebuie noua, atata cat cuprinde fiinta
noastra, cat cuprind plamanii nostri Dar aerul e mult mai mult decât putem noi
cuprinde in noi. Tot asa-i si cu adevărurile de credință: putem sa zicem ca ele
sunt la măsurile noastre, cât putem cuprinde noi,
dar avem conștiința ca sunt mult mai presus de noi, sunt mult mai multe, mult
mai înalte si nu putem cuprinde in fiinta noastra decat o parte din ele. Asa-i
cu adevărurile de credință. Eu v-am spus acum niște lucruri pe care le puteți
ști si fără mine, dar poate ca singur nu v-ați gandit la ele. V-am atras
atenția asupra unor lucruri care sunt mai presus de ceea ce poate omul cugeta
si spune. Am spus mai devreme ca zicem către Maica Domnului: "Pe tine,
Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant". Noi înțelegem
lucrul acesta si ne dăm seama ca oricat ne-am sili să-i aducem cinstire Maicii
Domnului, totuși nu-i putem aduce atata cinstire cata i se cuvine.In fata
Maicii Domnului stam in fata unor taine, in fața unor lucruri de necuprins. Noi
zicem ca tainele nu pot fi cercetate. La o alcătuire pregătitoare pentru
atmosfera de gând de la sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, vorbim cu Maica Domnului si-i spunem Maicii Domnului ca ea L-a purtat
in pantece pe Mantuitorul Iisus Hristos, ca L-a purtat in brațe pe Mantuitorul
nostru Iisus Hristos, pe Dumnezeu Cuvantul intrupat, si ca aceasta e o taină,
iar taină nu suferă ispitire, taină nu poate fi cercetată, ci taina ramane
taină. Cata vreme am putea s-o cercetam, daca am putea ajunge s-o cercetam,
atunci n-ar mai fi taină si n-ar mai fi mai presus de noi si n-ar mai trebui
credința. Or noi avem o credință pe care părinții cei duhovnicești - Sfântul
Isaac Sirul, de exemplu - o numește "ușa tainelor". Prin credința
ajungem sa prețuim tainele credinței, care raman pentru noi tot taine si pe mai
departe. Ca sa putem înțelege ceva din maretiile Maicii Domnului, trebuie sa
avem o invrednicire, un ajutor chiar de la Maica Domnului. Sa stiti ca toate
adevărurile de credință sunt descoperite de Dumnezeu omului, nu sunt
descoperite de om, in legătură cu Dumnezeu." Fericit esti, Simone, fiul
lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie
aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri" (Matei 16, 17) - spune in Sfânta
Evanghelie cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, referitor la Sfantul
Apostol Petru, care a înțeles ca Domnul 9.Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care
S-a făcut om. Deci nu din putere omenească, din putere firească ai ajuns să-ți
dai seama ca Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ci Tatăl Meu, Cel din
ceruri, ti-a descoperit. Toate adevarurile de credinta ni le descopera Dumnezeu
prin credinta, in masura in care suntem curați cu sufletul:" Fericiți cei
curați cu inima, ca aceia il vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8) - sunt
cuvinte ale 10.Mântuitorului nostru Iisus Hristos si sunt cuvinte care trebuie
sa ne dea de gandit. Daca suntem nereceptivi fata de lucrurile dumnezeiești,
înseamnă ca inca suntem invartosati pamanteste si ne trebuie o sensibilizare pentru
lucrurile lui Dumnezeu. Domnul Hristos a spus: "Fericiți cei curați cu
inima, a aceia il vor vedea pe Dumnezeu". Vrei sa-L vezi pe Dumnezeu? Ce
înseamnă să-L vezi pe Dumnezeu? Nu sa te uiti undeva sus si să-L vezi, sa-L
privesti pe Dumnezeu. Nu! Ci sa-L vezi pe Dumnezeu înseamnă sa-ti dai seama ca
Dumnezeu e mai presus de ceea ce poți înțelege din Dumnezeu, ca orice ai vedea,
Dumnezeu e mai presus de ceea ce vezi tu; si de fapt, Dumnezeu Se descopera
omului cand vrea El si cum vrea El. Dar mai ales ni Se descoperă dacă înțelegem
ca Dumnezeu exista si ca Dumnezeu e Tatăl nostru si ca Dumnezeu e "bun si
iubitor de oameni", ca Dumnezeu e "milostiv si iubitor de
oameni" si ca Dumnezeu are ca lucrare să-i mantuiasca pe oameni: "Al
Tău este a ne milui si a ne mantui".Daca toate acestea le înțelegem, deja
L-am văzut pe Dumnezeu mai mult decat dacă am vedea undeva, știu eu, pe un nor,
o aparitie care am zice noi ca-i Dumnezeu. Părinții cei duhovnicești se si
fereau de astfel de împrejurări. Daca de exemplu vedeau ceva, își închideau
ochii si ziceau ca nu-i pentru ei ceea ce văd. Si la mine vin oameni si-mi zic:
"Părinte, L-am văzut pe Domnul Hristos!" Si de fapt n-a văzut pe
nimeni... a văzut o imagine si și-a închipuit... Si mai ales ca el e si pacatos
si face fel de fel de pacate, și apoi zice ca L-a văzut pe Domnul Hristos...
Nu se poate asa ceva! Sau c-a văzut-o pe Maica Domnului... Nu se poate! Pe
Maica Domnului o vezi atunci cand ai conștiința ca n-o poți vedea, cand ai
conștiința ca Maica Domnului e mai presus de ceea ce ti se pare tie, ca Maica
Domnului e de necuprins, ca Maica Domnului e o ființă mai presus de ceea ce
poate cuprinde mintea si de ceea ce poate cuprinde cuvantul. De aceea noi,
pentru a înțelege maretiile Maicii Domnului, cerem ajutor chiar de la Maica
Domnului. Am sa va aduc aminte acum de o alcătuire de la Sfantul Maslu, care
uneori se spune, uneori nu se spune... Cel puțin cand nu se face un Maslu
deplin, e cam ocolita, dar mie-mi pare rau ca nu-i cunoscută. E vorba de o
alcatuire in care vorbim cu Maica Domnului si zicem asa:”Pe tine, preacuratul
palat al Împăratului ceresc, ceea ce ești mult laudata, te rog, curateste
mintea mea cea intinata cu tot felul de păcate si o fa locaș infrumusetat al
Treimii celei dumnezeiești, ca sa laud si sa măresc puterea ta si mila ta cea
nemăsurată, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tău."Ce frumos! Ce
minunat! Vorbim cu Maica Domnului si o intai, "palat preacurat al
Împăratului ceresc". Ce e Maica Domnului? Palat preacurat al Împăratului
ceresc". Cine este Împăratul ceresc? Mântuitorul nostru Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om. Maica Domnului, care L-a 10.purtat in
pantece pe Domnul Hristos, a devenit "palat preacurat al Împăratului
ceresc"; de aceea, noi o rugam pe Maica Domnului sa faca si din mintea
noastra, din fiinta noastra, locas al Preasfintei Treimi. Zicem: "Curateste
mintea mea cea intinata cu tot felul de păcate si o fa locaș preacurat al
Împăratului ceresc". Zicem către Maica Domnului asa pentru ca dorim sa fim
si noi cum a fost ea: palat preacurat al Împăratului ceresc. Bineinteles ca
asta se poate intampla in alte condiții, in alt chip de cunoaștere, in alt chip
de realizare. Iar ca sa putem fi si noi palat al Împăratului ceresc, trebuie sa
avem mintea curățită; mintea, care-i intinata cu tot felul de păcate, s-o avem
minte curatita. Daca nu avem minte curatita de tot felul de păcate, nu putem fi
palat preacurat al Împăratului ceresc. De aceea zicem: "Curateste mintea
mea cea intinata cu tot felul de păcate si o fa locaș infrumusetat al Treimii
celei dumnezeiești". E vorba de locaș infrumusetat al Tatălui si-al Fiului
si-al Sfantului Duh.Maica Domnului a fost si este locaș infrumusetat al
Preasfintei Treimi. De unde știm? Cum am ajuns la gandul acesta? Am ajuns
urmărind relatarea de la Bunavestire, pe care o face Sfantul Evanghelist Luca
in Evanghelia sa. Cand Preasfanta
Fecioara Maria a întrebat: "Cum va fi aceasta?" (cum voi putea fi
mama, de vreme ce nu știu de bărbat si nu am in vedere niște legături de felul
acesta, care m-ar putea face mama?; cum pot să-L nasc pe Fiul lui Dumnezeu?),
îngerul binevestitor a zis asa: "Duhul Sfânt Se va pogori peste tine si
puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, Sfantul care Se va naște din
tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei persoane
ale Preasfintei Treimi. Stiti ca noi credem in Dumnezeu unul in fiinta si
intreit in persoana. E o taină de nepătruns, dar o taină in care noi credem. Si
marturisim ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat din Preasfanta Fecioara Maria de
la Duhul Sfant si S-a făcut om, fiind de fata si Dumnezeu Tatăl, Care a
umbrit-o ("puterea Celui Preaînalt te va umbri"), si Dumnezeu Duhul
Sfant, Care S-a pogorat peste Preasfanta Fecioara, si Dumnezeu Fiul, Care S-a
intrupat si S-a născut din Preasfanta Fecioara Maria. Cele trei Persoane ale
Sfintei Treimi au fost de fata in Preasfanta Fecioara Maria si raman de fata
pana in vesnicia vesniciilor. De ce? Pentru ca Maica Domnului nu L-a purtat pe
Domnul Hristos numai in pantecele ei, ci L-a purtat si in inima ei. O mama nu
se desparte de copil atunci cand il naște; desi copilul se desparte de mama, el
rămâne in inima mamei in veșnicie. O mama este 12.mama in veșnicie, nu-i in
vremelnicie. Maica Domnului ramane locaș al Preasfintei Treimi, pentru ca il poarta
si in inima ei pe Domnul nostru Iisus Hristos, il are pe Duhul Sfant asupra ei
si il are pe Tatăl ceresc împreuna cu ea; asa incat Maica Domnului, fiind ea
insasi locaș al Preasfintei Treimi, ne poate ajuta sa venim si noi locaș
infrumusetat al Treimii celei dumnezeiești. Și spune-mi de ce, si aici e foarte
important de luat aminte. Spunem de cerem noi sa fim curatati de tot felul de
păcate, ca sa avem mintea locaș al Preasfintei Treimi. De ce? Zicem noi:
"Ca sa laud si sa măresc puterea ta si mila ta cea nemăsurată, fiind
mântuit eu, netrebnicul robul tău". Deocamdată, Maica preacurata, eu sunt
un netrebnic rob al tău. Ce-mi doresc? Intai si-ntai, îmi 11.doresc sa fiu
mantuit. Ce înseamnă "sa fiu mantuit"? Înseamnă sa fiu curățit de tot
felul de păcate, ca sa pot deveni locaș al Preasfintei Treimi, si apoi, fiind
locas al Preasfintei Treimi, să-I aduc mărire lui Dumnezeu si să-ți aduc mărire
tie, cunoscând materiile tale. Sunt niște lucruri extraordinare, stimati
ascultatori, pe care le avem noi in comorile Ortodoxiei noastre! Cand suntem
mantuiti, înțelegem ceva din lucrurile pe care nu le înțelegem ca oameni
nepăsători, ca oameni pacatosi, ca oameni care nu urmarim lucrurile sfinte. Dar
pe masura curăției sufletești, suntem tot mai proprii pentru a-i aduce cinstire
Maicii Domnului. V-am spus lucrurile acestea in legătură cu sfintele slujbe ale
Bisericii noastre, care cuprind maretiile Ortodoxiei, care cuprind invatatura
ortodoxa. Biserica noastra se exprima pe sine in slujbele dumnezeiești, si mai
ales in Sfanta Liturghie. Slujbele Bisericii noastre sunt prilejuri de a ne
ruga si de a invata, sunt prilejuri de a invata rugandu-ne si de a ne ruga
invatand. Ne aduc in constiinta noastra evenimentele pe care le sarbatorim,
ni-i aduc in conștiința pe cei pe care ar trebui sa-i avem mereu in conștiința
(si pe care abia daca-i avem) la sfintele slujbe. Aceasta este ceea ce are
Biserica noastra mai deosebit si mai specific, slujbele dumnezeiesti. Am
amintit toate lucrurile acestea pentru ca cinstirea Maicii Domnului ne este
prezentată in slujbele Bisericii noastre si slujbele noastre ne angajează si
spre cinstirea Maicii Domnului, chiar dacă noi nu ne-am gandi la lucrul acesta,
ca trebuie sa fim si cinstitori ai Maicii Domnului.Dintre cei care cred in
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dintre creștini, nu toți sunt si cinstitori
ai Maicii Domnului, ci unii sunt oameni care nu-i aduc cinstire Maicii
Domnului. Ei cauta niste motive ca sa nu fie cinstitori ai Maicii Domnului,
după cum noi avem niște temeiuri pentru a fi cinstitori ai Maicii Domnului.
Adevărul este ca nu vorbim aceeași limba, nu avem in vedere aceleași lucruri.
Și anume, cei care nu au credința in Maica Domnului cei care n-o cinstesc pe
Maica Domnului... hai sa nu zicem cei care o hulesc, pentru ca poate ca nu au
intenția de a o huli pe Maica Domnului, dar faptul acesta ca nu o cinstesc, ca
nu-i aduc cinstire Maicii Domnului, deja ii face străini de Ortodoxie. Si n-am
avea nicio treabă cu ei si nici n-avem nicio treabă cu ei, numai ca sunt unele
situații de confruntare între unii si altii, si omul poate să-și pună
întrebarea: Bine, dar uite, noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului; de ce nu
sunt toți cinstitori ai Maicii Domnului? Ce motive au cei care nu o cinstesc pe
Maica Domnului, sa n-o cinsteasca? Unii dintre ei spun ca in Scriptura nu este
destul de lămurit faptul ca noi trebuie sa avem un cult fata de Maica Domnului.
Adevărul este ca, dacă vrei sa gasesti temeiuri, gasesti, iar dacă nu vrei sa
gasesti temeiuri, le ocolesti pe cele pe care le-ai putea găsi. Și anume,
stimati ascultatori, noi, care suntem cinstitori ai Maicii Domnului, știm ca
Dumnezeu a ales-o pe Preasfânta Fecioara Maria sa fie mama a Fiului Sau, Care
S-a întrupat; ca Preasfanta Fecioara Maria a primit sa fie mama a Fiului lui Dumnezeu,
Care S-a intrupat, si asta înseamnă ca Maica Domnului este aleasă de Dumnezeu,
de Dumnezeu Tatăl. Știm ca Dumnezeu Duhul Sfant S-a pogorat peste ea si a
conlucrat la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, deci Maica
12.Domnului este aleasă si a Duhului Sfant. Fiul lui Dumnezeu a primit sa Se
intrupeze din Preasfanta Fecioara Maria, deci Maica Domnului este aleasă si de
Fiul lui Dumnezeu. Aleasă de Dumnezeu Tatăl, aleasă de Dumnezeu Fiul, aleasă de
Dumnezeu Duhul Sfant. Aceasta este credinta noastra si nu se poate opune nimic
acestui adevăr. Ori crezi ca Maica Domnului este aleasă de Dumnezeu Tatal, de
Dumnezeu Fiul si de Dumnezeu Duhul Sfant si o cinstesti pe Maica Domnului, ori
neglijezi lucrul acesta, pentru ca nu vrei tu, nu te interesează. Si-apoi vin
unii - si Dumnezeu sa-i ierte - si zic: "Pai, Maica Domnului e o femeie ca
toate femeile". Stimati ascultatori, e o inselare sa zici ca Maica
Domnului e femeie ca toate femeile! Ganditi-va: daca noi credem in Domnul
nostru Iisus Hristos si in măreția Lui si știm cine este Domnul Hristos, mai
putem zice ca Maica Domnului e o femeie ca toate femeile?! Se zice ca un copil
s-a pierdut de mama lui si o cauta prin multime; si zicea catre cei din jurul
lui: "N-ati vazut-o pe mama? N-ati vazut-o pe mama?" Și cineva-i
răspunde: "Mai copile, am văzut adineaori o femeie care a trecut pe
aici". Și copilul zice: "Eu nu caut o femeie, eu o caut pe
14.mama!" Deci nici in ordinea fireasca o femeie nu-i ca toate femeile.
Soția cuiva, daca-i o femeie ca toate femeile, atunci nu-i soția lui adevărată.
Mama mea, daca-i o femeie ca toate femeile, nu-i mama mea; ci, dintre toate
femeile, mama mea e o aleasă: asa a ales-o Dumnezeu, sa fie mama mea, si atunci
eu o cinstesc pe mama mea mai mult decat pe alte femei. Mama mea are o situație
specială -si la fiecare-i asa -, deci mama mea e una dintre femei. Sora mea
nu-i o femeie ca toate femeile; chiar daca-i si o femeie ca toate femeile, dar
dintre toate, ea este deosebita: e sora mea, are un regim special in conștiința
mea. Deci Maica Domnului nu-i o femeie ca toate femeile. Îngerul vestitor a
zis: "Binecuvântată ești tu între femei", Sfânta Elisabeta a zis:
Binecuvântată ești tu între femei", deci una dintre femei, celelalte femei
sunt mai prejos de tine, tu esti unica fata de celelalte femei; si vine un
amarat de pacatos si zice: "Apoi, Maica Domnului e o femeie ca toate
femeile".Atunci, înseamnă ca îngerul n-a spus drept, Sfanta Elisabeta n-a
spus drept, dar el spune drept, ca Maica Domnului e o femeie ca toate femeile.
Apoi, pe astfel de oameni trebuie să-i ocolim. Calatoream cu trenul de la
București spre Făgăraș, in toamna, si-mi spune cineva ca i-a zis la serviciu o
femeie: "Numai degeaba te mai rogi la Maica Domnului, ca Maica Domnului e
o femeie moartă". Iubiți credincioși, stimati ascultatori! Sunt lucruri
hulitoare, poți sa zici hulitoare de Maica Domnului! Ce spune Biserica despre
Maica Domnului, unde-i Maica Domnului? Într-o alcătuire din 15 august, de la
sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, se spune: "Pe Nascatoarea de
Dumnezeu, cea întru rugăciuni si in folosință neadormita, nădejdea cea
neschimbata, mormantul si moartea n-au tinut-o. - De ce? - Căci ca pe Maica
Vieții, la viata a mutat-o - cine? -Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel
pururea fecioresc." Credinta noastra este ca Maica Domnului e ridicata cu
trupul si cu sufletul la cer. Nu-i numai cu sufletul la cer, ci e inaltarea la
cer si cu trupul,
înviat si preschimbat. Nu știm unde este locul Maicii Domnului, dar fata de noi
știm ca locul Maicii 13.Domnului este mai presus de ceea ce putem noi gandi. E
îndată dupa Domnul Hristos, asta-i învățătura Bisericii noastre. Multi oameni
spun acum ca-i cauta unii si altii, care se prezinta ca martori ai lui Iehova,
ca ce știu eu ce, trimiși de Dumnezeu, si ca vor sa le aducă un mesaj, sa le
spună ceva deosebit. Stimati ascultatori, cand vin de ăștia, puneti-i sa zica:
"Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne 15.pe
noi!", iar daca nu zic asa, nu stați de vorba cu ei, pentru ca nu sunt
ortodoxi Si nu dau mărturie despre Ortodoxie. Or noi n-avem ce vorbi cu oameni
care ei înșiși sunt inselati si care vor sa-i insele si pe alții. Stimati
ascultatori, ganditi-va ca Maica Domnului este la loc de cinste in credinta
noastra si pentru faptul ca au cinstit-o cei care au fost in jurul ei. Am zis
ca a fost aleasă de Dumnezeu Tatăl, a fost aleasă de Dumnezeu Fiul, a fost
aleasă de Dumnezeu Duhul Sfant, a fost si este locaș al Preasfintei Treimi. Ca
e mai presus de minte si de cuvant. Apoi, Maica Domnului a fost cinstită si de
oameni din mulțime. In Sfanta Evanghelie de la Luca se spune ca Maica Domnului
a fost cinstită de către o femeie care a zis către Domnul Hristos:
".fericit este pantecele care te-a purtat si pieptul la care ai
supt". Si Domnul Hristos a zis: "Adevărat! Dar fericiți sunt si cei
ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu si il pazesc" (Luca 11, 27-28). Deci noi,
ca cinstitori ai Maicii Domnului, suntem mai presus de cei care n-o cinstesc pe
Maica Domnului. Am zis ca n-avem nicio treabă cu ei Dumnezeu să-i miluiască si
să-i lumineze, ca fara lumina de la Dumnezeu nu se poate ajunge la credinta
drept-maritoare a noastra. Cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului si n-o
socotesc pururea fecioara, cum o marturisim noi, spun ca in Sfanta Evanghelie
sunt texte din care reiese ca Domnul Hristos a mai avut frați. E drept, se
spune in Sfânta Evanghelie ca s-au dus la Domnul Hristos mama Lui si frații Lui
si ca Domnul Hristos a zis: "Mama Mea si frații Mei sunt cei care asculta
cuvantul lui Dumnezeu si-l împlinesc" (Luca 8, 21). E drept, dar asta nu
înseamnă ca Domnul Hristos a refuzat-o pe mama Lui si i-a refuzat pe frații
Lui, iar despre fratii Mantuitorului nu se spune nicăieri ca sunt fiii Maicii
Domnului. Oricat ai cauta in Evanghelie sa gasesti asa ceva, nu gasesti. Auzi
de frații Domnului, gasesti "frații Domnului", dar nu gasesti ca
frații Domnului sunt fiii Maicii Domnului.
Deci frații Domnului pot fi intelesi sau ca fii ai dreptului Iosif din
căsătoria lui, pentru ca s-ar putea intampla sa fi fost căsătorit (nu e foarte
singura treaba, dar in orice caz, se da si explicația aceasta, ca fratii
Domnului ar putea fi fii ai lui losif din căsătoria lui), sau au fost rudenii
foarte apropiate, veri in special, pentru ca in limba ebraica,
"frate" inseamna si var, si ruda apropiata. Nu noi explicam lucrurile
acestea, ci Biserica noastra vine si ne spune ca Maica Domnului e pururea
fecioară, si noi primim învățătura Bisericii, iar la cei ce spun altceva nu
luam aminte, deși si noi avem aceeași Evanghelie. De altfel, textele din Sfanta
Evanghelie in care vine vorba despre 2fratii Domnului sunt texte in care nu e
vorba de niște adevăruri de credință, ci e vorba despre ceea ce credeau si
despre ceea ce știau oamenii din vremea Mantuitorului. insa unii dintre ei il
dispretuiau pe Mântuitorul si ziceau: "A, pai cine-i el, cine-i Iisus? Pai
nu-i știm noi pe tatăl lui si pe14.mama lui si pe frații lui? Un om dintr-o
familie modestă..." (cf. Ioan 6, 42). Deci ei il defaimau pe Domnul
Hristos, il scadeau pe Domnul Hristos, cand spuneau lucrurile acestea. Or noi
știm ca Domnul Hristos e mai presus de oricine din lumea aceasta si ca Maica
Domnului e mai presus de orice femeie, pentru ca L-a nascut pe Mantuitorul
nostru Iisus Hristos. Asta-i logica noastra, si supra-logica noastra este mai
presus de ceea ce putem noi cugeta si spune.Ne spaimantam de maretiile Maicii
Domnului. Dumnezeu să-i lumineze pe toți care gandesc altfel, iar pe noi sa ne
intareasca in credința pe care o are Biserica noastra. Credinta noastra este
izvoratoare de evlavie, de revarsare de cinstire fata de Maica Domnului; nu
exista in Ortodoxie fara Maica Domnului. Adevarata noastra Ortodoxie o cuprinde
pe Maica Domnului, ii cuprinde pe sfinții lui Dumnezeu, ii cuprinde pe aleșii
lui Dumnezeu, ii cuprinde pe cei sfintiti de Dumnezeu pentru randuielile de
slujba ale Bisericii noastre. Evlavia noastra fata de Maica Domnului se arata
mai ales la sărbătorile Maicii Domnului: la Nașterea Maicii Domnului, din 8
septembrie, la Intrarea in Biserică a Maicii Domnului, din 21 noiembrie, la
Soborul Maicii Domnului, din 26 decembrie, la Bunavestire, din 25 martie, la
Adormirea Maicii Domnului, din 15 august. Apoi, la sfintele slujbe sunt atatea
si atatea alcatuiri in cinstea Maicii Domnului si sunt si slujbe speciale
pentru Maica Domnului, de exemplu acatistele Maicii Domnului; ma gandesc la
Acatistul Buneivestiri, la Acatistul "Bucuria celor intristati", la
Acatistul Adormirii Maicii Domnului. Apoi, paraclisele Maicii
Domnului, care sunt slujbe speciale in cinstea Maicii Domnului. Ne revarsam
cinstirea noastra de drept-maritori crestini in aceste slujbe. Dintre
sărbătorile Maicii Domnului, una singura are temei in Noul Testament, si anume
Bunavestire; celelalte sunt sărbători ale Bisericii, ale traditiei Bisericii
noastre, si noi nu ne intemeiem numai pe Sfanta Scriptura, ci ne intemeiem si
pe Sfanta Traditie a Bisericii noastre; asa incat noi suntem cinstitori ai
Maicii Domnului pentru ca ne conduce Biserica noastra sa fim cinstitori ai
Maicii Domnului si avem bucurie din cinstirea Maicii Domnului.
.Părintele Teofil Paraian
ICOANE ORTODOXE ALE SFINTEI MARIA, MAICA DOMNULUI ISUS.

HAGIA SOFIA, CEA MAI VECHE BISERICA ORTODOXĂ A LUMII CREȘTINE.
Timp de peste o mie de ani, a fost cel mai minunat oraș al lumii, Cel mai mare,
cel mai bogat, cel mai puternic. Mai mult de un mileniu, a fost cetatea de
scaun al Imperiului care s-a întins in 18.aproape întreaga Europa, in Orientul
apropiat si in nordul Africii. Iar atunci cand aceasta capitala a
Creștinătății a fost cucerită, a devenit cetatea de scaun a altui Imperiu, care
a durat vreme de 500 de ani. In acest oraș unde răsăritul intalneste apusul,
unde au înflorit culturile a trei continente, exista un monument care
este mărturia gloriei a unor conflicte si a unei istorii sinuoase, pe durata
a16 secole. Orasul este Constantinopol, numit astăzi Istanbul, in Turcia, iar
monumentul la care ne referim, este Hagia Sofia. Cetatea a fost ridicată in
anul 660 Înainte de Cristos, ca o colonie greceasca, sub denumirea de Bizant. In
anul 330 după Hristos, Împăratul Constantin a redenumit orașul, Constantinopol
si l-a proclamat noua capitala a Imperiului Roman. Primul Împărat roman,
Constantin, a dat un edict conform căruia, Crestinismul devenea religia
oficiala a Statului. Și in condițiile in care Roma devenea tot mai lipsită de
importantă, Constantinopol, pozitionat strategic, la intalnirea a doua
continente, a devenit centrul comercial, politic si religios al lumii. De aici
din centrul lumii Imparatul Justinian, nepotul lui Constantin a incercat sa
restituie Imperiului Roman gloria apusa. In orasul sau de scaun, Constantinopol
a construit cel mai mare edificiu din lume " Biserica Sfintei
Intelepciuni, Hagia Sofia.". Intentia a fost de a reprezenta, in acelasi
timp, Biserica si simbolul puterii imperiale. Justinian se credea trimisul lui
Dumnezeu pe pamant, cu mandatul divin de a propaga credinta adevarata a
Crestinismului.
Hagia Sofie era sa fie " Intruchiparea Raiului pe pamant ". Nu s-a
facut economie la nimic, pentru realizarea fastuasei constructii, o forta de
munca de 10.000 de oameni, a fost comasata, inclusiv cei mai valorosi
arhitecti, constructori, sculptori in piatra si maestrii mozaicari din lume. A
fost priectat un Dom masiv, cel mai mare de acest fel, construit vre-o data.
Aceasta impresionanta realizare arhitecturala, va fi depasita o data cu
construirea Domului lui Michele Angelo, pentru Bazilica Sfantului Petru din
Roma, o mie de ani mai tarziu. peretii interiori si podelele, au fost pavate cu
marmura si alte pietre aduse din intregul Imperiu si chiar de mai departe :
Egipt, India, Grecia si Britania. Istoricul Procopius spunea : oricine intra in
Hagia Sofie isi poate imagina ca se afla in mijlocul unui camp cu flori, toate
inflorite. Inceputa in 532 dupa Hristos, biserica a fost gata in mai putin de 6
ani. Inainte de a patrunde in interiorul capodoperei sale, Justian a ridicat
mainle spre Cer si a strigat " Slava Tie Doamne, Care ma-i crezut in stare
sa termin aceasta lucrare. Solomon te-am intrecut. Interiorul grandioasei
Biserici era scaldat in lumina. Mozaicuri aurii, acopereau cupolele si
arcadele.
Cel mai cunoscut monument din Istanbul (sau Constantinopol cum și acum îi spun
grecii) este muzeul Sfânta Sofia. Pe rând biserică, moschee și din 1935 muzeu,
Hagia Sofia(”Sfânta Înțelepciune”, ”Înțepelciunea Divină”) este clădirea ce
simbolizează: trecerea de la cultura europeană la cea orientală, gloria
Imperiului Bizantin și apogeul celei mai fertile prioade din istoria
romanității orientale- domnia lui Iustinian.
Credincioșii puteau admira veșminte bisericești din brocart ornate cu broderii
cu fir de aur și cu sute de perle, cărți liturgice cu splendide miniaturi și
legături artistice de mare preț. Icoane din lemn sau mozaic împodobeau Sfânta
Sofia. Originea icoanelor trebuie căutată în regiunile Siriei, Egiptului și
Palestinei, unde probabil din secolul III începusera să fie venerate efigiile
unor martiri, sihaștri și episcopi, apoi icoane reprezentându-i pe Hristos,
Fecioara Maria și diferiți sfinți. În primele secole ale creștinismului cultul
icoanelor era interzis de Biserică. Din secolul VI icoana devine însa un
element al cultului. Până în veacul XI incoanele, deși sunt produse într-un
număr impresionant sunt, cu foarte puține excepții, de o valoare artistică mediocră.
Mozaic din Sfânta Sofia
La biserica Sfânta Sofia altarul era din aur, împodobit cu pietre prețioase și
emailuri. În fundul absidei se afla tronul din argint aurit al patriarhului.
Impresia puternică a ansamblului era sporită de efectele 25.luminii strecurate
printre ferestre și ale miilor de plăci decorative din marmură policromă, ale
metalelor prețioase și pietrelor scumpe care alături de mozaicuri seara
străluceau în lumina zecilor de candelabre masive din argint. Grecii spuneau că
două treimi din bogățiile lumii se află adunate la
Constantinopol. Robert de Clari, cavaler ce a particpat la patra cruciadă
(1204), când a fost cucerit Orașul confirmă: ”Cred că atâta bogăție nu se
găsește în patruzeci din cele mai bogate orașe ale lumii, luate la un loc”. Se
spune că la data inaugurării, pe 27 decembrie 537, care marchează într-un fel
apogeul domniei, Iustinian, intrând în noua biserică, a fost cuprins de
entuziasm și a strigat, făcând aluzie la marele Templu din Ierusalim: ”Te-am
învins Solomon!” De-a lungul întregului ev mediu, bazilica a fost evocată sub
numele de ”Marea Biserică”, suficient pentru a o deosebi de celelalte. Ea este
o capodoperă și o sinteză a artei imperiale care ajunge la desăvârșire în
veacul al VI-lea și care conciliază armonios elemente împrumutate de la Roma,
din Grecia și din Orient.
În după-amiaza lui 30 mai 1453, Mahomed al II-lea și-a făcut intrarea în orașul
ce se va numi de-acum Constanynia. A străbătut orașul călare până la Sfânta
Sofia, unde a spus rugăciunea. Distrugerile la care fusese supusă Hagia Sophia
l-au întristat și a ordonat încetarea jafului înaintea celor trei zile
regulamentare. Până în 1931 Sfânta Sofia a moschee. În acel an, a fost
secularizată, iar pe 1 februarie 1935, muzeul Hagia Sophia și-a deschis porțile,
fiind actualmente al doliea cel mai vizitat muzeu al Turciei, după Palatul
Topkapî.
La Constantinopol, creațiile lui Iustinian au fost numeroase, dar una dintre
ele a supraviețuit aproape intactă până în zilele noastre și a devenit simbolul
acestei domnii: Biserica Hagia Sophia. Prima bazilică, a lui Constanţiu al
II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, arsese complet în timpul revoltelor de la
începutul veacului al V-lea. Cea de-a doua structură a fost ridicată în vremea
lui Theodosius al II-lea(401-450) și arsese în noaptea de 13-14 ianuarie 532 în
timpul răscoalei Nika. Pe 23 februarie 532, la doar câteva săpămâni de la
distrugere, Iustinian a hotărât ca reconstruind-o să-i dea proporții și o
21.măreție care până atunci nu fuseseră atinse, făcând din ea un fel de
catedrală a Imperiului. A făcut apel la doi arhitecți din Asia Mică: Anthemius
din Trales și Isidor din Milet. Ei au izbutit să ridice pe un plan derivat din
acela al bazilicii o cupolă ce măsoară 31 de metri în diametru și se înalța la
50 de metri deasupra pământului. Împaratul a investit sume uriașe, care au
secătiuit finanțele statului, în decorațiuni, pavimente și placaje din marmură
sau mozaicuri. ”Biserica cea Mare”, cum numea poporul Sfânta Sofia aduna cea
mai importantă colecție de artă religioasă din întreaga creștinătate: cruci
sculptate în fildeș ferecate artistic în aur și argint încrustate cu pietre
prețioase, obiecte de uz liturgic din aur și argint lucrate cu email sau
tehnica cloisonne( tehnică de lucrare a emailului care constă în turnarea
acestuia în mici despărțituri sau compartimente metalice, în funcție de motivul
decorativ).
===========================================================================
Imaginile iconografice nu au putut fi trasferate Constantin ( Costel ) Calin.
No comments:
Post a Comment