BIBLIA, CARTEA CARTILOR, CUVANTUL LUI DUMNEZEU, 2016.

 

BIBLIA, CARTEA CARTILOR, CUVANTUL LUI DUMNEZEU, 2016.
14 pagini. REVIZUIT.
Incepand din antichitate si până in prezent, s-au scris extrem de multe carti, ce conțin variate informații, dar niciuna dintre ele nu a reușit sa atinga perfectiunea Biblei, ce contine “ Cuvantul scris a lui Dumnezeu “, Cel care a creat Universul cu absolut toti astrii pe care ii vedem cu ochiul liber sau doar din telescoapele observatoarelor astronomice, din zilele noastre. În prefață la Biblie ( Sfanta Scriptură ) a Vechiului si Noului Testament, cu trimiteri, ce au fost scrise de Predicatorul Baptist, Daniel Branzei, pe care l-am cunoscut, in SUA, prin Internet si telefon si a cărui permisiune am obtinut-o, apreciind generozitatea sa, sa pot prelua din “ trimiteri “ anumite capitole. Acestea-mi apar foarte bine realizate, cel putin pentru mine, deși sunt ortodox, am o deosebita admiratie pentru acești oameni, ai timpului nostru, ce-si dedica energia de zi cu zi pentru al sluji pe Dumnezeu. Citez: Nicolae Iorga, marele Istoric al României, spunea ca “ taina existenței umane nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti” . Dintre toate cărțile lumii, Biblia este cartea care da cel mai bun răspuns pentru cine vrea sa afle rostul vieții. Cele două Testamente, au fost scrise in epoci diferite ale istoriei omenirii, Vechiul Testament, constituit din Pentateuhul lui Moise : Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. Geneza, contine informatii despre “ inceputurile “ majoritatii lucrurilor din lumea in care trăim noi astăzi. Descrierea acestor incepturi este făcută concentric, incepand cu informatii globale despre realitatea “Creatiei “ si in mod treptat, apropiindu-se de lumea, imediat înconjurătoare. Aceasta dovedește ca întreaga carte constituie răspunsuri multiple pe care Dumnezeu, le da ființelor umane, pentru clarificarea modului in care strămoșii noștri, Adam si Eva au fost creați de Dumnezeu, daruindu-le viata vesnica, Gradina Edenului, ce constituia Raiul pe Pamant, cu hrană abundentă si condiții climatice perfecte, pentru a nu suferii nici un fel de disconfort, in centrul Paradisului pamantean, numit Gradina Edenului, un Rau ieșea din Eden si uda Gradina si apoi se împărțea in patru brațe: Pison, ce inconjura țara Havila,  Ghihon, ce inconjura tara Cuș,  Hidechel ( Tigru ), ce curgea la răsăritul Asiriei, Eufratul fiind al patrulea rău. Teritoriul cuprins între Tigru si Eufrat, a constituit Mesopotamia, acolo unde au existat in antichitate, popoarele Sumeriene, Akkadiene, Babiloniene si Asiriene . In centrul Gradinii Edenului se afla “ Pomul cunoașterii binelui si răului “, pom ale cărui fructe au fost interzise lui Adam si Eva, sa mănânce din ele, Dumnezeu spunandu-le ca in ziua in care vor manca din “ Pomul oprit “ cu siguranță vor murii, Dumnezeu referindu-se la faptul ca ei vor pierde “ nemurirea “. Eva a fost ispitita de șarpe, la randu-i la ispitit pe Adam si astfel străbunii noștri, Adam si Eva, au  " pierdut nemurirea “ lor
si a tuturor generatiilor care s-au succedat de la Adam si Eva până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce Si-a dăruit viata pentru pacatul întregii omeniri.
Geneza este o carte istorică, cuprinzând evenimente din “ protoistoria omenirii “ continand evenimente dinainte si după “ căderea omului in neascultare “ , cand Dumnezeu a trebuit sa exercite pedeapsa si sa refaca echilibrul dreptatii. Textul Genezei apare de 60 de ori in conținutul Noului Testament dovedind profund ca termenii tuturor revelatiilor Dumnezeiești sunt plantati aici si cine dorește sa inteleaga deplin aceasta revelatie trebuie sa inceapa cu aceasta carte. Geneza este asezata la începutul celor 66 de cărți ale Bibliei, Geneza este si începutul “ revelatiei de Sine “ a lui Dumnezeu, a descoperirii ființei Lui, “ Eu sunt Cel ce sunt “ , către faptura creata. Aceasta descoperire treptata este progresiva in esenta si culminează in Hristos, Dumnezeu adevărat, făcut in trup si coborât printre oameni. Geneza incepand cu cuvintele : La început Dumnezeu a făcut cerurile si pământul, limitează rătăcirile imaginatiei noastre care il cauta pe Dumnezeu in forme aberante si arbitrare, ateismul si politeismul, materialismul, fatalismul, evolutionismul, panteismul. Geneza il asaza pe Maiestuosul Dumnezeu in centrul creației, eliminand orice confuzie.
Exodul, este descrierea glorioasei intervenții a Dumnezeului pornit in rascumpararea creaturii pierdute. Exodul este o carte clară in ce privește lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu,
2.
debuteaza in plina tragedie umana, care se termina cu un triumf al Slavei. Ne vorbește de un Dumnezeu suveran care a hotarat in bunăvoința Lui sa mantuiasca. Data probabilă a scrierii a fost între anii 1445 – 1440 I.H. Subiectul acestei cărți este eliberarea din robia Egipteana, ca o împlinire a promisiunii făcute in Geneza 1:13, 14. Aceasta izbavire a fost făcută prin intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu, “ plăgile 7:14, 12:36 “ după ieșirea din Egipt, poporului evreu i se da Legea, însoțită de adevărată inchinaciune, înscrisă in tiparul si simbolurile Cortului intalnirii.  Se adaugă reguli pentru apropierea de Dumnezeu, prin intermediul jertfelor practicate de preoți. In cartea Exodul legământul Avraamic, ce conținea transformarea lui Avraam într-un popor mare, binecuvantari personale, fagaduia neamurilor trei lucruri distincte : A. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, B. Voi blestema pe cei ce te vor blestema, C. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate in tine, este înlocuit de legământul Mozaic. Legea despre neprihănire, Legea pentru judecată, poruncile asupra inchinaciunilor poporului evreu. Sf. Apostol Pavel arata in
“ Galateni “ ca Legea Mozaica a fost aducatoare de moarte, astazi  crestinul nu se mai afla sub acest legamant mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legământului celui Nou. Exodul ne pune înainte o lectură fascinantă despre cel mai măreț spectacol de scoatere a poporului evreu din robia egipteana. O priveliste maiestuoasă si slavita mai este, cand Dumnezeu scrie cele zece porunci, pe doua table de piatra si I le da lui Moise, pe muntele Sinai.
Leveticul, contine multe comori de o extraordinara valoare si este un cod de prevederi legale si rituale dedicat Levitilor, urmașilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fusese aleși de Dumnezeu sa alcatuiasca preoția lui Israel. De 56 de ori este scris in text ca Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el Insus, sau le-a dictat altora pentru a fi scrise. Domnul Isus certifica faptul ca aceasta carte ii aparține lui Moise. Leviticul a fost scris sa arate Israelului cum sa traiasca in sfințenie, pentru ca Dumnezeu hotarase ca Israelul sa fie instrumentul prin care sa fie realizat planul de mantuire pentru toate celelalte neamuri. Tiparul de sfințenie al lui Dumnezeu a fost intreit : jertfele, cu varsarea de sange, poruncile, ca o mărturie a caracterului Divin si a conduitei cerute de Dumnezeu, pedepsele, anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfințeniei Divine. Leviticul a fost destinat sa pregateasca Israelul si omenirea lui Hristos, prin trezirea sentimentului de vinovăție si de nevoie pentru jertfa de ispășire. Întregul ritual desfășurat la Cortul întâlnirii era o trimitere spre lucrarea viitoare, a Domnului Isus si spre sacrificiul suprem depus de El pe altarul din dealul Golgotei.  Leviticul este o revelație a caracterului lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii. Sfantenia lui Dumnezeu ne descopera mereu vinovatia noastra si nevoia noastra dupa Mijlocitorul harului si al iertării. Este o mostră de cod moral din domeniul Teocratiei. Leviticul este o comoara de tipuri si simboluri care ni-l prezinta pe Hristos in toata gloria si splendoarea lui, trecută, prezentă si viitoare, toate acestea își așteaptă împlinirea. Leviticul sta fata de Exodul in aceeași relație pe care o au Epistolele cu Evangheliile. În Evanghelii noi suntem eliberați prin sângele Mielului. În Epistole ajungem sa fim locuiți de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. În Evanghelii Dumnezeu ne vorbește din afara. În Epistole El glasuieste dinăuntru. În Evanghelii noi avem baza partasiei noastre cu Dumnezeu : rascumpararea. În Epistole găsim umblarea noastra-n partasia lui Dumnezeu : Sfințirea. Ca si-n Leviticul si in Epistole, ne sunt prezentate multiplele fațete ale lucrării de ispășire manifestate de Dumnezeu fata de cei care deja sunt mantuiti. Leveticul, incepand de la capitolele 1 la 17, prezinta probleme ne-morale, iar de la capitolul 17 la sfarsit se ocupă de probleme morale. Prima parte are de-a face cu intinarea ceremoniala si fizica, iar a doua se ocupa de intinarea morala si spirituala. Cea dintai reglementează o curatare a inimii, cea de-a doua definește limitele unei vietuiri in absoluta curatie.
Numeri, In mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cărțile lui trebuiesc judecate prin prisma existenței si destinului acestui popor de excepție. Cartea Genezei ne-a arătat coordonatele cosmice si terestre in care a aparut acest neam. Capitolul 11 din cartea
3.
Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu insusi intervine in Istorie si il
cheama pe Avram din cetatea pagana Ur, aflata in Caldea, la varsarea Tigrului si Eufratului in golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, Tatăl unei mari mulțimi, Gen 17:5. si Strămoșul tuturor evreilor. Finalul cărții Geneza, ii găsește pe urmașii acestui foarte important personaj istoric părăsind Canaanul, spre a se muta o vreme in Egipt. Cartea Exodul ne arată cum familia celor 12 semintii, ale lui Iacov, nepotul lui Avraam, crește numeric depășind stadiul unui simplu grup etnic devenind un popor care starneste teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu Însuși intervine cu mana tare in Egipt spre al determina pe Faraon să-I lase pe evrei sa plece spre a se întoarce înapoi in țara promisă lui Avraam, țara Canaanului. După ieșirea din Egipt, Dumnezeu da acestui popor un cod de legi teocratice in virtutea căruia “ Elohim “ Dumnezeul cel atotputernic, devine “ Iehova “, Dumnezeul evreilor. Poporul format in Egipt si căruia i s-a dat in pustie o Constituție, este acum in drum spre vatra in care–si va așeza copii. Dumnezeu ii conduce înainte ca sa le dea Canaanul. Se vor lăsa ei conduși de Dumnezeu in aceasta tara nouă si prosperă, dar necunoscuta si potential periculoasa ? Aceasta este întrebarea la care corespunde conținutul acestei cărți. Cartea Numeri ( In pustie ), cei 70 de invatati care au tradus Biblia din ebraică in greceste la Alexandria in Egipt, au numit-o in greceste “ Aritmoi “ care in in românește înseamnă “ Numeri “
La o luna si jumatate de la clădirea Cortului are loc prima numaratoare a poporului, au fost găsiti peste doua milioane de persoane, care pentru acea perioada de timp reprezenta un popor numeros. Cineva a zis ca in Geneza vedem ruina omului, in Exodul vedem rascumpararea omului, in Levitic  vedem închinarea omului, in Numeri vedem cum oamenii rătăcesc in pustie 40 de ani, pentru neascultare, pana cand Dumnezeu decide să-i ducă, insfarsit in Canaan. Noul Testament preia lecția neascultarii din cartea Numeri, si o folseste pentru a imprima creștinilor o viata de credință si de deplina ascultare fata de Domnul ( Ioan 3:14, 1 Cor. 10:1-12 : 2 Petru 2: 15 – 16, Apoc. 2;14: Iuda 11 ).
Numeri, ne prezinta generatia iesita din Egipt cu inclinatii idolatrice si care i-a cerut lui Aaron sa le facă un idol, pentru care au fost pedepsiti sa rataceasca prin Pustie 40 de ani si avea sa piara in pustie, prima generatie, iar cea de a doua, care s-a nascut in pustie si avea apoi sa cucereasca Canaanul. Aici ne intalnim cu moartea Mariei si a lui Aaron si cu păcatul lui Moise. Nici unul din cei trei nu a putut intra in țara promisă. Aceasta onoare a fost data lui Iosua, care in nume si misiune este un reprezentant al Căpeteniei, mantuirii noastre : Domnul Isus Hristos.
Deuteronomul, este a cincea si ultima carte din Pentateuhul lui Moise. Aceste cinci cărți, numite de evrei si Tora, alcatuiec o adevarata Biblie in miniatura. In ele vedem succesiv, ruina, rascumpararea, readucerea omului in partasie cu Dumnezeu, apoi calauzirea divina si dragostea lui Dumnezeu, care reușește mereu sa ne scoată la capăt. In ele capatam o revelatie progresiva treptata a lui Dumnezeu către oameni. Geneza arată suveranitatea lui Dumnezeu in alegerea Israelului, Exodul ne arată puterea si măreția lui Dumnezeu, Leviticul adauga la aceasta Sfintenia Divina, Numeri ne arata severitatea si bunatatea lui Dumnezeu, fata de oameni, Deuteronomul ne arată dincolo de promisiuni si pedepse, credincioșia lui Dumnezeu, devenind completarea necesara a primelor patru cărți din Pentateuhul lui Moise, adevăratul si veritabilul lor Autor a fost Dumnezeu Însuși. Sfantul Petru ne spune, in aceasta priviinta “ nici o proorocie n-a fost adusă din voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant “. Moise rostește aceste cuvinte in câmpia Moabului înainte de intrarea evreilor in Canaan si cu putin înainte de propria lui moarte. Deuteronomul acoperă o perioada de timp de aproximativ doua luni, incluzand si cele 30 de zile de jale după moartea lui Moise. Scrierea cărții probabil s-a făcut in cursul unei singure saptamani, cam cu o luna înainte de trecerea Iordanului, Deut. 1: 1-3. Este de fapt o colecție de cuvântări ținute de Moise, ca rămas bun înainte de despartirea de copii lui Israel. Aceste discursuri calde si solemne au fost rostite in ceasul in care marele om se afla in
4.
pragul marii treceri din viata terestra spre viata cerească. Din înălțimea muntelui Pisga, el privește înapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanță epocală. După încă o secțiune in care revine cu lamuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise își întoarce privirea spre viitor, patrunzand profetic până către sfârșitul istoriei lui Israel, după anticipată lor reîntoarcere in țara. Deuteronomul explica evreilor motivatia faptelor lui Dumnezeu “ El a iubit pe părinții tai si de aceea a ales samanta lor, după ei “ Deut. 4:37. Nu pentru ca a-ti fi numeroși S-a alipit Domnul de voi si va ales, ca de fapt voi santeti cel mai mic dintre toate popoarele, ci pentru ca Domnul va iubește. Exista o mare similitudine între Deuteronom, a cincea carte din Vechiul Testament si Faptele Apostolilor, a cincea carte din Noul Testament, ambele dând oamenilor a doua sansa.
Trinitatea lui Dumnezeu este exprimată in pasajul din 6:4-5, numit de evrei “ Schema “ Asculta Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Sa iubești pe Domnul, Dumnezeul tau cu toată inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Ceea ce in ebraică ar fi “ Iehova ( Elohenu = forma de plural, ce înlocuiește cuvântul Dumnezeu cu Dumnezei ), este singurul Iehova. În forma mai simpla ar echivala ca de fapt Dumnezeu este in forma de Sfanta Trinitate. Oare cat de mare si puternic ar fi ajuns poporul evreu dacă ar fi trăit in ascultare de Dumnezeu ? Moise a murit la varsta de 120 de ani, el a fost singurul om inmormantat de Dumnezeu Însuși, in Valea Moabului, dar nimeni nu i-a văzut mormantul, până in ziua de azi. Astfel Dumnezeu a evitat pericolul ca poporul evreu să-și fi făcut un idol din Moise. Dumnezeul creștin s-a pronunțat încă de atunci împotriva cultului morților. Biblia ne spune ca pentru trupul lui Moise a fost o disputa intre Diavol si Arhanghelul Mihail ( Iuda 9 ).
Moise a reaparut inca o data pe pamant pe muntele unde Domnul Isus S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Sai ( Luca 9:30, 31 ). El a trăit dincolo de mormant, continuând sa-L servească pe Dumnezeul rascumpararii sale.
Cărțile istorice : Iosua , Judecători, Rut, Samuel, Împărați 1,2, Cronici 1,2, Ezra, Neemia, Estera. Iosua, este prima carte din Biblie care poarta numele Autorului ei, care tradus înseamnă “ robul Domnului “ sau “ cel ce împlinește lucrările Domnului “ S-a nascut in Egipt si se prea poate sa fi servit in armata egipteana . Este foarte priceput in tactica militara cand se afla in fata oștilor lui Israel sa ducă “ lupta din vale “ împotriva amalecitilor din Refedim, Exod 17:8-16. Iosua a fost aghiotantul lui Moise in timpul evenimentelor petrecute in muntele Sinai, Exod 24:13, iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a făcut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise sa cerceteze țara Canaanului, Num. 13:1-33. Iosua si Caleb au fost singurii  dintre cei 12 care au încurajat poporul sa porneasca de îndată la cucerirea țării. După moartea lui Moise, Iosua devine noul conducător al poporului si sub conducerea lui, evreii duc campaniile de cucerirea Canaanului si tot sub conducerea lui împart țara între cele 12 semintii ale lui Israel. Trecerea Iordanului si cucerirea țării este echivalată cu intrarea in prerogativele unei vieți spirituale binecuvantate prin unirea cu Isus Hristos, nu dupa moartea noastra ci inca din aceasta viata. Canaanul devenind un simbol al vieții creștine abundente care este dăruită celor ce știu sa avanseze prin credinta. După C.H.Spurgeon “ exista o viata de plinatate creștină, care este la fel de deosebita de viata creștină obișnuită, precum este aceasta de deosebita de viata de saracie spirituala a lumii. Canaanul, țara promisa de Dumnezeu, a dat evreilor : odihna, abundenta si biruinta. Astfel poporul evreu scapa din robia egipteana si devine cuceritorul Canaanului. Da, Canaanul a fost cucerit, dar evreii trebuiau sa facă aceasta nu prin forța lor, ci prin credinta. Forța nu le-a folosit la nimic cand păcatul ia făcut sa fie învinși la Ai, însă credință si ascultarea au dărâmat zidurile Ierihonului.

Judecători, aici intalnim cel mai remarcabil personaj din Israel: profetul judecător Samuel, care a fost o figură pivotala in trecerea israelitilor de la sistemul teocratic la cel monarhic. Cărțile scrise de el fac legatura naturala intre timpul lui Iosua si vremea Imparatilor. Fii lui Samuel n-au călcat pe urmele

5.

tatălui lor si poporul nemulțumit de comportamentul lor ca judecători, s-a strans la Rama si i-a cerut sa aseze peste națiune un Împărat “ cum au toate neamurile “ , 1 Sam. 8:5. Cererea aceasta l-a durut foarte mult pe Samuel, care s-a văzut lepădat de popor înainte de vreme. Dumnezeu I s-a arătat însă, in mahnirea lui si I-a explicat ca cererea poporului era mult mai vinovată de cat părea la prima vedere. “ Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada ci pe mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. Ei se poarta cu tine cum s-au purtat întotdeauna, de cand I-am scos din Egipt pana in ziua de astăzi : M-au părăsit si au slujit altor dumnezei “ 1 Sam.  8:7-8. Deși Samuel fusese unul dintre cei mai buni judecători din Israel, Samuel a trăit drama ca sub conducerea lui poporul sa se lepede de Dumnezeu si sa ceara un om muritor drept Împărat peste națiune. Asa a fost înscăunat Saul ca Împărat. Samuel va ramane credincios poporului si va cauta sa-I invete in continuare prin intermediul scrisului si facand minuni.Cartea-si ia titlul din insus cuprinsul ei, care este dedicat perioadei asa zise

“ Judecători “ Poporul va regreta decizia, dar va fi prea tarziu, Dumnezeu il dăduse deja pe Saul ca Împărat.
Cartea Rut, este o oază de de credinciosie într-o epoca caracterizată de idolatrie si apostazie. Rut, este una din singurele cărți din Biblie care poarta numele unei femei. Cealalta este Estera, cu care se contrasteaza si se completeaza reciproc. Samuel a scris aceasta carte probabil după ce l-a uns pe David ca nou Împărat peste Israel, la aproximativ 1100 I.H. Rut este un apendice la cartea Judecători, iar Samuel a vrut sa fie o încheiere recapitulativa a lecțiilor date in cartea Judecători, si vrea sa raspunda “ unei întrebări viclene: si dacă nu ne vom pocai ? Ce se va intampla cu noi, dacă vom fugi pe alte meleaguri, departe de fața Domnului ?
Experienta trista a familiei lui Elimelec este răspunsul clar si raspicat dat acestor întrebări rauvoitoare “ Nicaieri nu este prea departe pentru mana Domnului ca sa ne ajungă si sa ne pedepsească “ Singura soluție este pocăință, prin care capatam izbăvirea si binecuvântarea. Din familia Elimelec s-a născut mai tarziu Isai, tatăl lui David, cel uns ca Împărat de Samuel. Scrierea lui Samuel este mai importantă decat si-a dat el atunci seama, caci ea ne arata o secventa din viata familiei care-L va da lumii pe Mesia: Domnul Isus Hristos din Seminția lui David. Iată pe scurt povestea : Elimelec pleacă din Betleem cu Naomi, soția lui si cu ceii doi fii, Mahlon si Chilion, ca sa scape de pedeapsa trimisă de Dumnezeu asupra Israelului prin seceta. În Moab, Elimelec moare, la fel si cei doi fii ai sai. Naomi, i-si schimba numele in Mara  ( amărăciune ), decide sa se intoarca in Israel, moabita Rut una din cele doua nurori refuză sa ramana pe loc, amandoua reușesc sa ajungă acasa, unde Rut găsește favoare in ochii unui om bogat, numit Boaz care restaurează mostenirea lui Naomi, si-i daruieste un fiu prin Rut. Acest fiu se numea Obed, hotărât de Dumnezeu sa fie tatăl lui Isai si bunicul David, Împăratul slăbit a lui Israel, strămoșii Domnului nostru Iisus Hristos.  
Astfel, in istoria lui Rut avem nu numai o nestemata literatura incantatoare, ci si o explicație de mare importanță a unei parti din genealogia lui Hristos (vezi cele despre Matei 1,4-6).
Israel ar fi trebuit sa fie pregătit prin studiul acestei narațiuni sa inteleaga planul lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor din toate neamurile care ar fi facut asa cum a făcut Rut, moabita să-L accepte pe Dumnezeu al cărui caracter ii fusese reprezentat prin servii Săi. Era planul lui Dumnezeu ca in felul acesta mulți sa fie atat de transformați in caracter incat sa fie pregatiti in mod individual sa devină cetățeni ai veșnicei Împărății a lui Hristos (vezi COL, p. 290).
1 Samuel, este din cele trei grupe de cărți duble din Vechiul Testament : 1, 2 Samuel, 1,2 Împărați si 1,2 Cronici, ele acoperă cei 500 de ani din perioada 1095 – 586 I. H., in care s-a ridicat si s-a prabusit monarhia in Israel.  1 Samuel este o cronică a tranziției lui Israel de la teocratie la monarhie. Dumnezeu nu a vrut niciodată ca Israel sa aibă un împărat, in afara de El Însuși. Sa ridice din mijlocul poporului conducatori iscusiți care sa se afle întotdeauna in
6.
sub ordinele Lui. Legea si Marele Preot ar fi trebuit sa reglementeze viata poporului in ascultarea
deplina de Domnul. Dar nu a fost asa, Israel sa îndepărtat de Dumnezeu, a iubit păcatul si s-a aplecat spre idolatrie.  Samuel este una dintre cele mai luminoase figuri din întreaga istorie a lui Israel. El încheie sirul Judecatorilor, este primul in sirul profetilor, intemeiaza prima mișcare de educatie religioasa din istoria Israelului, intemeiaza monarhia asezand pe tron primul împărat in persoana lui Saul, ca mai apoi să-l ungă împărat pe David,  cel care avea sa devină cel mai mare împărat din întreaga istorie a națiunii. Samuel a fost un om al rugăciunii: el a fost nascut in urma staruintei in rugăciune, 1 Sam. 1: 9-28. A fost un copil obișnuit cu rugăciunea, 1 Sam. 3 : 1-19. A învățat poporul sa biruiasca prin rugăciune, 7:5-10, cand poporul a cerut un împărat, el a alergat la rugăciune, 1 Sam.8 : 6 si a continuat sa se roage pentru popor chiar si dupa ce l-au lepădat ca si conducător, 1 Sam.12:19-23. lipsa unei vieți de rugăciune a fost privită de Samuel, drept un păcat, 1 Sam. 12:23. Prin viata lui Samuel Dumnezeu ia eliberat pe israeliti din robia filisteana, ia pregatit pentru imparatie, le-a dat un loc permanent pentru chivot, si a întărit si mai mult preotia. Sau cel dintai împărat al Israelului, a reprezentat cea mai tragică figura dintre personajele Vechiului Testament. A început foarte promițător, însă a cunoscut mai apoi un declin teribil si a sfarsit-o rușinos si lamentabil. David, “ lumina ochilor lui Dumnezeu “ a fost cea mai mare personalitate din toate timpurile. El a imbogatit foarte mult istoria sociala, militara, religioasa si culturala a lui Israel. In vremea lui Samuel il intalnim ciobănaș la oi, cantaret de arfa, purtător de arme, ginere al împăratului, scriitor neîntrecut de psalmi, împărat uns de Samuel si fugar ratacitor, dar nevinovat. Fiul lui Ise, nepot al lui Boaz, din moabita Rut, a văzut lumina zilei in Betleem ca cel mai mic dintre cei opt frati, la 18 ani a fost uns ca Împărat de către Samuel, a devenit cel mai important dintre împărații lui Israel, întemeietorul dinastiei din care s-a născut , “ la împlinirea vremii ”, Isus Hristos, Mesia. Dumnezeu a chemat Israelul la o relație unică si specială cu El s-a proclamat “ Împăratul lor nevăzut “. Din aceasta carte 1 Samuel, aflăm ca neacceptarea căilor lui Dumnezeu, neatarnarea de prezenta Lui nevăzută, refuzul trăirii prin credința, vor atrage întotdeauna asupra noastră suferințe costisitoare si un sfarsit rușinos.
2 Samuel, ne arată sfarsitul lamentabil al împăratului Saul si gloria împăratului David, “ care a fost după inima lui Dumnezeu “. David  a preluat conducerea Israelului in perioada cand națiunea era într-o stare haotica. Începuturile domniei lui David, au fost modeste si plină de momente de descurajare, dar împăratul a avut credința nestramutata in Dumnezeu. Viața lui David a fost o totală subordonare față de inițiativele si orarul lui Dumnezeu. Sub conducerea lui David, Israelul a ajuns la apogeul puterii si strălucirii. Timpul domniei lui David si Solomon au constituit epoca de aur a Israelului. David a eradicat idolatria, a cucerit teritorii de mare extindere geografică din toata istoria Israelului, evreii au căpătat faima si bogatii, Egiptul si țările Mesopotamiei au fost puse in umbra, in acea perioada, Ierusalimul devenise faimos din marea majoritate a punctelor de vedere. Toate acestea s-au întâmplat pentru ca înțeleptul Împărat David a acceptat subordinea sa Împăratului Cerurilor, cautand permanent “ voia Domnului “. Dar vai viata lui David a fost marcată de plina glorie pana la pacatuirea cu Bat- Sheba, in primele 12 capitole ale cărții, pana la cădere si apoi necazurile care i-au marcat cea de-a doua perioada a vieții, din următoarele 12 capitole. În timpul domniei lui Saul, David a refuzat să-și faca singur dreptate si a arătat respect nelimitat fata de “ Unsul Domnului “.
Mesajul cărții : cele doua jumătăți ale cărții lui David, ne arată clar ca exista o plata pentru păcat. Gresala lui David fata de BatSeba si Urie a atras asupra împăratului David si asupra casei lui pedeapsa lui Dumnezeu, oricare ar fi pozitia in fata lui Dumnezeu, a celor care au greșit. Si totusi exista o portie de Har chiar si in pedepsele Domnului.
1 Împărați. 1 si 2 Împărați cuprind o perioada de declin si decădere in istoria lui Israel. Ele încep cu împăratul David si termina cu împăratul Babilonului. Debutează cu construcția Templului si se încheie cu distrugerea lui. Încep cu o perioada de glorie si se termina in dezastru
7.
spiritual si robie națională. Vremea împăraților aduce in atentia noastra lucrarea profetilor
biblici. 1 Împărați se termina cu lucrarea lui Ilie, acestui om de excepție care a fost trimis de Dumnezeu sa intoarca poporul Israel din idolatrie la credința cea adevărată. 1,2 Împărați sunt atribuite profetului Ieremia, au fost scrise înainte de distrugerea celui dintai Templu, 550 I.H. Acoperă inregistrand cresterea si descresterea împărăției lui Israel. 1 Împărați, arată ca in afara de perioada domniei lui Solomon, care a fost o perioada de glorie, odată cu sfârșitul acesteia, împărăția s-a  divizat in alte doua comparatii : Israel la Nord cu capitala Samaria, avand 10 semintii si Iuda la Sud, cu capitala Ierusalim, avand doar doua semintii. Pe tronul Samariei s-au perindat 19 împărați, din semințe diferite, Ierusalimul a rămas credincios seminției lui David din care s-au ridicat succesiv 20 de împărați. Imparatul  Solomon reprezinta apogeul monarhiei evreesti, cu abundenta materiala si culturala, culmea la care s-a ridicat vreodată Israelul. Nivelul atins de Solomon a stârnit uimirea lumii de atunci, vezi Împărăteasa din Seba la Ierusalim, Imp.9, 10. Cele 22 de capitole sunt aranjate in doua sectiunii egale, primele 11 se refera la cei 40 de ani de domnie ai împăratului Solomon, iar celelalte 11 se referă la primii 80 de ani de existenta a celor două împărății separate. Capacitatea afectiva si emotionala a împăratului Solomon, a fost ieșită din comun, vezi “ Cantarea Cantarilor “, excesele lui maritale nu pot fi explicate decât dacă acceptăm acest punct de vedere. Atitudinea lui fata de Dumnezeu este punctul fragil din intreaga lui constitutie. Bogăția nemăsurată si neimpartita cu saracii poporului, multimea nevestelor si numărul mare de care de lupta sunt toate in contrast evident cu prevederile Legii date de Dumnezeu evreilor, Deut. 17:16-17. Deși este foarte elocvent si înfocat in rugăciuni, se observa la el o anumită detașare de Dumnezeu. Abundentă l-a facut sa se socoteasca mai putin dependent de ajutorul divin. In comparatie cu modestia si sentimentul de neputință pe care l-am remarcat la tatal sau David, Solomon prezinta o siguranta de sine si o opulenta care-i ineaca spiritul. Gandurile sale exprimate in cartea Eclesiastul ni-l prezinta drept un cunoscator plictisit al tuturor dimensiunilor vieții umane. Blazarea lui este evidenta si supărătoare.  Falimentul lui Solomon ca lider spiritual al poporului demonstrează incapacitatea omului căzut in păcat, de a sta într-o poziție de autoritate. Nimeni nu a fost mai înțelept ca Solomon si nimeni n-a avut mai multe resurse materiale si mai multa faima. Apusul domniei lui prevestește furtună care se apropie. Inima lui tarata de iubire îngăduie sa se cladeasca in Ierusalim temple pentru toti dumnezeii nevestelor lui: Chemos, Baal- Peor, si Moloh, intra cu fast in cetate si in inimile poporului. Israelul se prăbușește iarăși in idolatrie. Dumnezeu il trimite pe proorocul Ahia să-i vestească lui Solomon pedeapsa. Nimeni nu va mai aduna după el tot poporul intr-o singura imparatie. Zece seminții vor trece sub stapanirea unui slujitor al lui, stapanirea lui va fi limitata la semintiile lui Iuda si Beniamin.
Solomon este mult mai important si mai interesant însă ca semnificatie tipologica mesianică. Asemeni tatălui său David, el este unul dintre cele mai clare anticipări ale lucrării lui Isus Hristos. Și tot ca David, Solomon este un simbol pentru aspectul viitor al domniei lui Hristos asupra lumii. Unde nu exista ascultare, nu exista viitor. Pentru cel semeț, Dumnezeu nu pastreaza nici un loc sub soare. Smeritul însă va rămâne pururea in harul dumnezeiesc si Dumnezeu ii va asigura vesnicia.2 Împărați, arată ca marile imperii antice : Asiria, Babilonia si Persia vor avea influență covârșitoare asupra Israelului. Recentele descoperiri arheologice au arătat Biblia ca fiind o carte de istorie autentică. Aceasta carte nu a avut ca scop doar de a înregistra vietile imparatilor din Iuda si Israel, ci pentru a prezenta urmașilor ca succesul oricărui împărat depinde de atașamentul sau fata de Cuvantul si voia Domnului. Neascultarea duce întotdeauna la declin. Proorocul Ieremia fiind considerat ca cel mai probabil, dintre toti autorii propusi, ca au scris 1,2 Împărați, in jurul anilor 550 I.H. Nu înainte de distrugerea celui dintai Templu.
2 Împărați, începe cu stramutarea lui Ilie la cer si se termina cu stramutarea poporului evreu in
8.
Babilon, aceasta fiind cea mai tragică cronică de istorie din toata Biblia, poate chiar din toate analele lumii. Poporul ales de Dumnezeu sa raspandeasca cunostiinta despre sine si despre planurile Sale pline de har, s-a abătut din ce in ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat in idolatrie si in întunericul înstrăinării de Creator. Cand nelegiuirea lor și-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare străine, puternice, lipsite de mila care i-au târât într-o neagră, umilitoare si chinuitoare robie. Cele 10 semintii nu se vor mai întoarce acasa, ci vor ramane împrăștiate printre neamurile lumii. Din Iuda si Beniamin nu se vor mai întoarce de cat o ramasita. Elisei ucenicul lui Ilie reușește sa faca multe minuni, printre care, invierea fiului sunamitei, moartea in oala, înmulțirea celor 100 de paini, vindecarea lui Naaman, capetenia ostirii Sirei, recuperarea securii unuia dintre fii proorocilor, orbirea temporara a sirienilor. 2, Împărați se sfarseste cu a treia deportare in Babilon, in urma unei rascoale a lui Zedechia pe care Nebucadnețar a inabusit-o cu cruzime. Fii lui Zedechia au fost injunghiate înaintea lui, iar împăratului i s-au scos ochii, l-au legat cu lanțuri de aramă si l-au dus la Babilon. Templul lui Solomon, ce se afla construit pe muntele Moria a fost distrus cu desavarsire, in anii 587, 586 I.H., cetatea Ierusalimului a fost transformată in ruine si tuturor caselor li s-a dat foc. Tragedia de proporții impresionante este descrisă in cartea sa de profetul Ieremia, Plangeri 2:20, 4:3-10. In timpul dominației imperiului Persan, regele Cirus cel Mare a permis evreilor reclădirea Templului. Noua clădire este cunoscută in istorie sub denumirea de “ cel de-al doilea Templu “ care a fost restaurat in timpul regelui Irod cel Mare. Al doilea Templu a fost distrus de romani in timpul revoltei evreilor impotriva romanilor, in anii 66 – 73. Asa deci al doilea Templu a fost distrus la cca. 70 de ani după inaltarea Domnului Isus, asa cum El a prezis populatiei evreiesti.
1, 2 Cronici, descriu in aceleași evenimente ca si in cărțile lui Samuel si ale Imparatilor. Atitudinea celui care le scrie este insa alta si scopul cu care saunt scrise este total diferit. Cărțile lui Samuel si ale Imparatilor au un pronunțat caracter biografic, Cronicile au un caracter statistic. Primele sunt informative, cele din urma sunt formative. 1,2 Cronici sunt carti de educare a noii generatii de evrei nascuti in captivitatea babiloniana. Se presupune ca autorul ar fi cărturarul Ezra, cel care a fost responsabil pentru marea lucrare de reconstruire spirituala a evreilor dupa revenirea din Babilon. Autorul a folosit un mare numar de lucrări istorice existente, in contextul trecerii a 70 de ani de robie, in care murise însă o generatie. Avem de-a face cu un nou Israel nascut departe de tara, departe de Ierusalim si departe de Templu. Autorul cărții nu este pasionat de istorie, ci un iubitor de oameni. Mesajul acestor Cronici arată ca : 1. Poporul israelit trebuie sa se reaseze  cat mai temeinic in tiparul si prerogativele de popor mesianic al legământului, 2. Natiunea trebuie sa invete din catastrofa suferita de curand si sa nu se mai repete greșelile care au provocat-o . 3. Națiunea trebuie să-și reia partasia de la Templu cu Iehova, asa deci evreii fără Iehova nu au nici un rost pe pamant. Ceea ce ni se intampla in viata, bucuriile si durerile noastre, trebuiesc privite drept niște lecții prin care Dumnezeu se straduieste sa ne învețe acest adevăr de referinta. Cronici este o carte tragică cu un început glorios dar cu un sfarsit teribil. Cartea a fost scrisă intre anii 450 si 425, I.H. după edictul lui Cir care a permis întoarcerea evreilor in Israel. Mantuitorul a spus “ căutați mai întâi împărăția  lui Dumnezeu si neprihanirea lui si toate celelalte vi se vor da pe deasupra, Matei 6:33 “.
Ezra.  Ezra, Neemia si Estera, încheie seria celor 17 cărți istorice care alcătuiesc prima secțiune a Vechiului Testament. Trebuiesc studiate impreuna fiindca prezinta lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Israel, după întoarcerea evreilor din robia Babiloniana. Ezra si Neemia se ocupă de “ ramasita “ care s-a întors in Ierusalim, in Iudeea, iar Estera explica ce s-a întâmplat cu poporul care a preferat sa ramana in țările in care au fost duși. Se recomanda ca aceste trei cărți sa fie citite împreună cu cărțile profetice : Hagai, Zaharia, Maleahi, căci ei au fost profeti ridicati de Dumnezeu in Israel, in perioada de după robie. Ezra este “ Cartea restaurarii “ , “ Cartea repatrierii “, “ Cronică ramasitei lui Iuda “.  Ezra face parte din marele triumvirat al carturarilor
9.
pentru scrierea Vechiului Testament : Moise, Samuel si Ezra. Traditia evreiasca, prin Talmud il
considera pe Ezra unul dintre cei mai proeminenti lideri din istoria lui Israel. Lui ii sunt atribuite cinci lucrări capitale pentru identificarea evreilor ca neam. Evreii au fost duși in robie mai întâi de asirieni, apoi de babilonieni, după 70 de robie, Cir persanul le-a dat voie sa se intoarca in Israel, cele zece seminții luate in robie de asirieni nu s-au mai întors niciodată, Estera, a devenit imparateasa Persiei, ca sotie a imparatului Xerxes. Ezra a condus cel de-al doilea convoi de evrei care s-au întors din robie, in anul 445 I.H, Neemia a condus  reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Ezra ne aduce in fața cel de-al doilea “ Exod “, din istoria evreilor. Primul avusese loc sub conducerea lui Moise, din Egipt. Ca si Moise Ezra este un om al cărții, cu o educație aleasă si destinat sa alcatuiasca culegerea de cărți sfinte ale neamului evreiesc. Întoarcerea celor 50,000 de evrei sunt descrise in primele șase capitole ale cărții lui Ezra. Celelalte capitole (7-10) . Descriu întoarcerea lui Ezra la Ierusalim si lucrarea lui de refacere si reforma spirituala a poporului.
Neemia. Exilul babilonian a semnat actul de deces al limbii ebraice vechi. Poporul nascut in robie și-a însușit limba cu caractere aramaice. De aici s-au tras o serie de dificultăți legate de educatia religioasa. Cu unele dintre ele ne vom intalni in cartea Neemia. El a fost unul dintre evreii rămași in “ diaspora “  ( raspandire ) atunci cand imparatul Cir a dat evreilor decretul de întoarcere in țara promisă. El a ocupat funcția de paharnic al împăratului Artaxerxe, o poziție de onoare si de mare influența asupra deciziilor imperiale. Estera era mama vitrega a împăratului si probabil ca Neemia fusese promovat datorate influenței acesteia. Cărțile scrise la persoana intaia sunt scrise de Neemia însuși, restul poate fi o contribuție a cărturarului Ezra. Neemia a ajuns prima oară la Ierusalim in anul 430 I.H. deci abia după 90 de ani de cand ramasita iudeilor se întorsese de la Babilon. Zorobabel si generația lui murise între timp, evreii reconstruise Templul, desigur mai mic si mai modest decât Templul lui Solomon. Întreaga lucrare durase numai patru ani, patru luni si zece zile. După alți 60 de ani venise in Ierusalim si Ezra însoțit de 2,000 – 3,000 de oameni, , Ezra 8:1-14. Condițiile morale si spirituale in care trăiau erau de plans. Mulți dintre mai marii poporului erau casatoriti cu femei străine din popoare idolatre, din jur. Deși nu s-a produs o întoarcere totala la idolatrie, totuși idolatria era încurajată pe teritoriul Israelului. Nu e de mirare ca Ezra s-a umplut de consternare si de manie, Ezara 9:3- 15. Acum, după 12 ani se întoarce la Ierusalim Neemia, situația gasita de el era tragica, zidurile cetatii erau in ruina, iar poporul era fara vlaga si fara viziune, departe de stralucirea care ar fi trebuit sa-i incununeze destinul mesianic. Obiectivul lui Neemia era sa reconstruiasca zidurile Ierusalimului, el este un exemplu de dedicatie si daruire. Neemia a lasat prestigiul si comfortul de la casa împăratului Artaxerxe pentru a participa la reconstructia materiala si la restaurarea religioasa a poporului sau. El a realizat o lucrare monumentală într-un interval record de timp. Acest om a fost un geniu al administrației si organizării. Comentând viata lui Neemia am putea spune :  Doamne, fa-ne spirituali in întregime, dar lasa-ne plină de naturalețe si cu spirit practic.
Estera, a fost o eroina a neamului evreiesc, fusese mai intai numita Hadasa dar numele ei evreesc a fost schimbat pentru folosul celor de la curtea imperială in “ Estera “ care se traduce prin “ steaua răsăritului “. Nu se cunoaste autorul. Imparatul Xerxes sau Ahasveros, a fost unul dintre cei mai renumiți împărați ai antichității, dar in bătălia navală de la Salamina din anii 480 I.H. împotriva Greciei, a fost învins. Din cele descrise de Herodot se pare ca ospatul împărătesc din primul capitol al cărții Estera, cand imparateasa a refuzat sa vina la chemarea imparatului si a fost alungată, patru ani mai târziu, Estera a fost făcută imparateasa, Estera 2:16. Doua femei tinere își dau mâna peste veacuri in dragostea lor pentru poporul evreu: Rut si Estera. Istoria Esterei este frumoasă cum numai o istorie orientală poate fi. Dumnezeu știe să-și pastreze poporul său in mijlocul celor mai adverse condiții. Haman, dregător al împăratului pune la cale distrugerea evreilor din imperiul persan, dar se alege cu condamnarea la moarte, iar evreii scapă
10.
de cele puse la cale de el si evreii din întreaga imparatie sfarsesc prin a avea doua zile de bucurie
si de răzbunare asupra tuturor dușmanilor lor. Cartea ne vorbește despre providenta Divina manifestată prin felul in care Dumnezeu îsi pastreaza mereu poporul. Estera este un portret de frumusețe trupeasca si sufleteasca feminina : placuta la chip si modestă la suflet, inteleapta, ascultatoare, smerită, curajoasă, loială si perseverență.
Cartea lui Iov, Iov a fost un personaj real, profetul Ezechiel il considera drept o personalitate proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel. Se pare ca inițial aceasta carte a fost scrisa in proza de Elihu, unul din personajele cartii si ca a fost tradusă in ebraică si versificata mai tarziu de Moise. Elihu prefera sa ramana anonim ca autor. Tot asa cum a preferat sa nu se prezinte nici pe sine însuși in textul cărții. Iov a trăit înainte de vremea lui Avraam. Lungimea vieții lui este caracteristică acelei perioade. Numai după suferința sa, Iov a mai trăit inca 140 de ani, Iov 42:16. În textul cărții se amintește de o moneda numita “ chesita “ ce se afla menționată doar in textele care amintesc de viata patriarhilor, Gen.33:19. Tara Ut in care a trait Iov poarta numele unuia dintre nepoții lui Noe. Aceasta carte este o poema dramatica care ni-l prezinta pe Iov in aspectul sau filosofic, este o perlă a literaturii universale, profunzimea ideilor ei transcend timpul si civilizațiile, fiind la fel de actuale astăzi ca si in vremea in care au fost scrise. Iov apare in cateva ipostaze distincte : Iov, omul neprihanit, persecutat de Diavol din pricina neprihanirii lui Iov. 1-2:10. Iov, omul plin de sine care se ceartă neîncetat cu prietenii sai si cu Dumnezeu, Iov. 2:11-31:40. Iov, omul care se pocaieste in fata maretiei lui Dumnezeu, Iov. 32:1-42:6. Iov, omul pus in slujba pentru recuperarea celorlalti, Iov 42:7-9. Si Iov, omul binecuvantat din nou de Dumnezeu, Iov. 42:10-17. In toate acestea Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui. Desi este un om remarcabil intre semeni, insa lipsit de perfectiune cand este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Fata in fata cu Dumnezeu, Creiatorul, Iov se pleaca intr-o pocainta sincera si adanca: Iov spune, da am vorbit fara sa inteleg de minuni care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep. Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceia mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si in cenusa, Iov 42:1-6. In fata lui Dumnezeu nimeni nu poate sa se laude, caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, Romani 3:23. chiar cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa Divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de iertare. “ Dar stiu ca rascumparatorul meu este viu, ca se va ridica la urma pe pamant.
Il voi vedea si-mi va fi binevoitor, Iov 19:25-27. Dumnezeu ne vorbeste cand intr-un fel cand in altul, dar noi nu luam seama. Prin durere omul este mustrat in culcusul lui cand o lupta necurmata ii framanta oasele, Iov 33:13-19. Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, prin suferinta il instiinteaza, Iov 35:15. Cei mandri, degeaba striga caci Dumnezeu nu raspunde si nu asculta. Cel Atotputernic nu ia aminte, Iov 35:12-13.
Psalmii, au fost printre primele traduceri biblice din limba romana. Nicolaie Iorga spunea : Neamul romanesc s-a nascut in tinda bisericii. Cartea psalmilor cuprinde cel mai larg evantai de trairi sentimentale posibile. Mai mult de jumatate din Psalmi au fost scrisi de David, restul de alte persoane. Acopera o perioada care debuteaza cu viata lui Moise si se intinde pana la revenirea din robia babiloneana, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea psalmilor insa sunt produsi de David in timpul vietii sale de umblare cu Domnul. Omul acesta a fost cioban la oi, cantaret vestit in Israel, trubadur la curtea imparatului, apoi fugar haituit si aflat mereu in primejdie pana cand Dumnezeu l-a asezat chiar pe el insusi pe tronul Israelului, a strabatut atatea suisuri si coborasuri ale spiritului incat a devenit instrumentul la care a cantat insusi Dumnezeu. Psalmii lui David sunt de fapt cantari divine inspirate din cer pentru a infrumuseta viata plina de necazuri a pamantului. Psalmii sant atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne invaluie cuceritor si vor ramane cu noi vesnic. Psalmii sant organizati in mod similar cu Pentateucul lui Moise:
11.
a.psalmi ai genezei, 1-41, al carui subiect predominant este omul.
b.psalmi ai exodului, cuprinzand mai ales cantari de eliberare, 42-72.
c.psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu, 73-89.
d.psalmi asociati cu peregrinarile, din cartea Numeri, 90-106.
e.psalmi deuteronomici sau ai proslavirii dragostei Divine., 107- 150.
Cartea Psalmilor este cea mai mult citata in Noul Testament, ex. 22, 23, 24. Suferintele pastorului cel bun care-si da viata pentru oile Sale, strigatele sfasietoare ale Celui ce moare ispasitor, “ Psalmul Pastorului “ , Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic. El ma va paste la pasuni verzi si ma va duce la ape de odihna.
Pildele sau proverbele lui Solomon, cartea nu trebuie judecata dupa volum ci dupa intensitatea intelepciunii pe care o gazduieste. Autorul ei nevazut este Dumnezeu, iar priceperea ei, desi nascuta in sferele Cerului este destinata sa revolutioneze viata terestra. Textul cartii il mentioneaza drept autor pe Solomon la inceputul fiecareia din cele trei sectiuni. Solomon a fost autorul a 3000 de proverbe si 1005 cantari. El s-a rugat Domnului pentru intelepciune si a primit-o cum nu s-a mai data altui om pe fata pamantului. Capacitatea de sinteza, intuitia si clarviziunea lui Solomon sunt si astazi proverbiale. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri, stranse la un loc sunt ca niste cuie baute, date de un singur stapan, Eclez. 12:11. Aceasta culegere de proverbe a fost alcatuita in preajma anului 931 I.H. de catre Solomon. Capitolele 25– 29 ale cartii au fost  adaugate mai tarziu de Ezechia si adaugate cartii lui Solomon. Aceasta carte reprezinta mai mult de cat o culegere de proverbe, avand o larga varietate de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisa ” intelepciunea “ acumulata de acest imparat cu o desavarsita capacitate artistica. Cartea proverbelor este o anticipare a intalnirii cu Hristos : care a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, nephanire, sfintire si rascumparare.
Ecleziastul, este o confesiune a unuia care a esuat in cautarea lui dupa fericire, autorul fiind Solomon. Aceasta extraordinara carte de filosofie poate fi asemuita cu maretele lucrari muzicale ale lui Iohan Sebastian Bach: ele sunt pline de prabusiri si zvarcoliri minore, dar se incheie intotdeauna cu inaltatoarele tonalitati ale gamelor majore. Solomon a scris acesta carte la batranete, spre sfarsitul vietii lui, probabil in preajma anului 935 I.H. Traditia evreiasca spune ca Solomon a scris cartea Cantarea Cantarilor, in tinerete, Cartea Proverbelor la maturitate, iar cartea Ecleziastul spre apusul vietii, cand a ajuns sa fie coplesit de regrete pentru anii irositi in placerile carnii si in idolatrie. Aceasta carte nu a fost inspirata de Dumnezeu, dar ca autorul ei a fost inspirat sa o scrie. Cuvantul care caracterizeaza aceasta carte este ” desartaciune “ . Fericirea este o stare care insoteste o anumita atitudine. Iar atitudinea aceasta este implinirea vointei vesnice a lui Dumnezeu. Iata ca Dumnezeu a vrut sa ne intalnim cu gandirea celor fara Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Cele mai cunoscute versete sunt : “ O desertaciune a desartaciunilor ! Totul este desartaciune “ , Ecl. 1:2., “ Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri si are ceasul lui “ Ecl. 3:1., “ Funia impletita in trei nu se rupe usor, Ecl. 4 : 12., “ arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi, Ecl. 11:1., “ Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice ” nu gasesc nici o placere in ei “ Ecl. 12:1. “ Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om” Ec. 12:13. Mesajul cartii poate fi rezumat in trei afirmatii : 1. Cand observi viata umana cu ciclurile ei inexplicabile, 4, 7;15, 8;8, ajungi la convingerea ca totul este lipsit de sens si de semnificatie, este imposibil sa gasesti in toate macar un singur scop in jurul caruia sa-ti organizezi existenta. 2. Viata trebuie traita din plin, caci este un dar de la Dumnezeu. 3. Nu uita ca trebuie sa dai socoteala Facatorului tau, in ziua cand te va chema la judecata.  
Cantarea Cantarilor, cea mai controversata carte din intreaga Biblie, greu de imaginat care ar putea fi rolul ei in Biserica. Totusi frumusetea ei si faptul ca Dumnezeu s-a
12.
ingrijit sa fie asezata alaturi de celelalte scrieri sfinte o fac una dintre cele mai sublime texte
poetice ce s-au scris vreodata, in intregul evantai de religii ale lumii. Aceasta carte este o oda a iubiri in care ridica dragostea dintre barbat si femeie la nivelul stabilit initial de Creatorul nostru. Adevarata religie condamna ascetismul si depravarea. Culmea iubirii este reciprocitatea de sentimente si trairi intre sot si sotie, in cadrul sfant al familiei. In aceasta carte, Solomon, autorul cartii descrie bogatia de sentimente si dragostea lui infocata pentru Sulamita, pe care o intalneste la via sa, arendata unor vieri, unde el ajunge incognito, nimeni din cei prezenti nu a reusit sa afle ca de fapt el era imparatul Solomon. Aceasta carte a servit la educatia tinerilor casatoriti si poate fi interpretata naturalist, considerata ca fiind o colectie de cantece erotice de dragoste, alegoric, cu sensuri ascunse si sublime, tipologica, o cale de mijloc.
Cartile Profetice, constituie rezultatul muncii Profetilor, alesi si inspirati de Dumnezeu in vremuri grele de apostazie morala. Profetul este purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale.  Profetiile au urmatoarele caracteristici : 1. carcater local si contemporan al vremii in care au fost rostite. 2. Implinirea viitoare a planurilor lui Dumnezeu. Profetul sau Proorocul este “ purtatatorul de cuvant al lui Dumnezeu in mijlocul generatiei sale, fie ca vorbeste despre trecut, fie de prezent sau viitor “. Biblia spune ca Avraam era Prooroc, sau Profet si iata de ce este scris despre Biserica ca ea are astazi slujba profetiei “ Caci marturia lui Isus este duhul profetiei “ Apoc. 19 :10.  
Vestirea viitorului, este o profetie bazata pe legamintele : Avraamic, Gen.12:13, Palestinian Deut. 28:1, 30:9, Davidic, 2 Sam. 7:4, 17, dau profetiilor un carcter optimist si “ mesianic” prin care Dumnezeu a promis evreilor ca-I va intoarce in tara lor si le va restaura imparatia, asezand pe tronul Ierusalimului un urmas al lui David. Dar “ Mesia “ pe care l-au vestit profetii trebuie sa fie deasemenea un fiu al lui Avraam. Mat, 1:1, care va inlesni rascumpararea prin intermediul jertfei. Rezulta de aici un cacter dublu al implinirilor messianice : unul de suferinta si de jertfire pentru rascumpararea poporului si  unul de triumf pentru instaurarea imparatiei, Zah, 9:9, in contrast cu Zah. 14:1-9. Acest character dublu I-a incurcat foarte mult pe invatatii poporului evreu, Luca 24:26-27, Petru 1:10-12. Biserica crestina stie astazi ca aceasta este natura lucrarii lui Hristos. El a venit prima data ca Mesia, care a trebuit sa moara pentru pacatele lumii si va revenii ca Mesia triumfator pentru a-si lua in stapanire imparatia. Asa deci profetii au vestit inaltarea natiunii evreesti, caderea ei prin neasculate, risipirea printre neamuri, binecuvantarea intregii lumi prin lucrarea lui Mesia venit in Israel, pocainta natiunii evreesti si reintoarcerea lor in propria tara, revenirea Domnului Isus in slava si judecarea tutur impotrivitorilor imparatiei.  
Din aceste profetii rezulta ca : 1. Dumnezeu exista intra-devar si este stapanul absolut al istoriei. 2. Putem avea incredere desavarsita in Biblie. 3. Profetiile deja implinite sunt o garantie a celorlalte. Interpretarea profetiilor este dificila. Multi dintre noi ne entuziasmam cum se implineste Scriptura sub ochii nostri. Aceste impliniri dovedesc inca o data ca Dumnezeu este la carma lumii, conducand-o spre implinirea planurilor Sale. Profetiile ne ajuta sa ne linistim sub asaltul evenimentelor amenintatoare si apparent haotice din lumea in care traim. Totusi trebuie sa fim prudenti in interpretarile noastre profetice. Dumnezeu nu ne-a dat noua tot planul istoriei, ci ne-a lasat doar sa intrevedem “ anumite evenimente “ care sa ne ajute sa intelegem ca istoria se afla pe drumul prestabilit si sa ne avertizeze ca vremea se apropie , Apoc. 1:3, 22-10. Literatura apocaliptica se ocupa de finalul istoriei umane, dar prin viziunea primita, Profetul a fost catapultat printr-un veritabil tunel al timpului si s-a trezit martor al unor scene pe care nu le-a putut intelege pe deplin din cauza barierelor de timp si civilizatie. Totusi el ne-a transmis descrierea celor vazute, dar folosindu-se de vocabularul izvorat din suma experientelor personale. Asa s-a intamplat cu Apostolul Ioan cand a fost in insula Patmos. El a fost catapultat
“ in Duhul “ devenind martor al evenimentelor ce vor marca vremea sfarsitului. El ne spune tot ce vede dar ne descrie realitatea in cuvintele vocabularului lui de om al secolului 1. Iata ce prezinta el in Apocalipsa 9:2 -10 : …si a deschis fantana Adancului. Din fantana s-a ridicat un
13.
fum, ca fumul unui cuptor mare. Si Soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii. Din fum
au iesit niste lacuste pe pamant. Li s-a dat putere, ca puterea pe care o au scorpiile pamantului. Li s-a zis sa nu vatame iarba pamantului, nici vre-o verdeata, nici vreun copac ci numai pe oamenii care nu aveau pe frunte pecetea lui Dumneezu. Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni : si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cand inteapa pe un om….Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau niste cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni. Aveau parul ca de femeie si dintii lor erau ca dintii de lei. Desigur ca este relativ usor sa cazi in ispita de a identifica aceste lacuste cu elicoptere trimise sa raspandeasca gaze de lupta. Acesta interpretare ar fi o “ contemporaniezare “ a unei realitati pe care nu o putem intelege. Intr-o buna zi aceasta profetie a Sfantului Ioan se va intampla intocmai si atunci, abia atunci, vom vedea cu totii ca vestirea a fost comforma cu realitatea. Dar pana atunci va fi mai bine sa nu fim categorici in presupunerile nostre. Problema numarul doi : timp uniform si timp in secvente. Aduceti-va aminte de o intamplare petrecuta in Nazaret, Fiul cel mai renumit al locului tocmai se intorsese acasa si cei din sinagoga, iau dat cinstea sa citeasca textul pentru Sabatul respectiv, care s-a “ nimerit “ sa fie tocmai din cartea profetului Isaia. Domnul Isus a luat sulul si a inceput sa-l citeasca : “ Duhul Domnului este peste mine, pentru ca m-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia: M-a trimis sa tomaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propavaduiesc robilor de razboi slobozenia, orbilor capatarea vederii si sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurate al Domnului “ , Luca 4:18-19. Dand sulul inapoi , El a adaugat “ astazi s-au implinit cuvintele acestea din scriptura, pe care le-ati auzit “, Luca 4:21.
Nu este de mirare ca ascultatorii Lui de atunci s-au scandalizat. Mantuitorul isi luase libertatea sa interpreteze textul defacandu-l in fragmente profetice. Daca vom citi Isaia 61:1-2, vom vedea ca textul continua cu :… si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru. Noi intelegem astazi de ce s-a oprit Isus. El venise prima data numai ca sa moara pentru pacatul lumii, facand astfel posibila mantuirea tuturor celor care vor crede. Prima parte a misiunii lui a fost o oferta a harului. El va venii si adoua oara “ intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru “ , 2 Tesal. 1:8-9. Aceasta a doua venire care este inca in viitor este asociata cu judecata pe care o va aduce Dumnezeu asupra oamenilor. Oamenii care il ascultau pe Domnul Isus din Nazaret nu stiau insa aceasta. De fapt nici Isaia  insusi nu a stiut aceasta ordine a desfasurarii evenimentelor. Versetul sau profetic ascundea intre filele lui o perioada de peste doua mii de ani. Pasajele profetice nu sunt destul de clare atunci cand este vorba despre timpul sau ordinea in care se vor intampla evenimentele. Ele ne spun ca anumite lucruri se vor intampla, dar amanuntele desfasurarii lor vor putea fi intelese numai atunci cand vom fi martorii implinirilor. Apostolul Petru care a inteles aceasta limitare a oamenilor prin care ne-au fost transmise profetiile, scrie : Cei care au proorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuire aceasta tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vesteau mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Petru 1:10-11. Acest lucru trebuie tinut minte cand incercam sa talmacim profetiile. Exista profetii in care numerele joaca o importanta deosebita, totusi, majoritatea mesajelor profetice nu ne dau mare ajutor in intocmirea unor “ scheme profetice “ si nu ar terbui sa ne luam libertatea sa-L limitam pe Dumnezeu la intelegerea noastra aproximativa. Cand poporul Ierusalimului a trimis o delegatie la Ioan Botezatorul sa-l intrebe “ Esti tu Ilie “ el a clatinat din cap si a raspuns : nu sunt eu “ , Ioan 1:21. Cu 400 de ani inainte profetul Maleahi declarase : , Mal. 4:5, “ iata voi trimite pe proorocul Ilie, inainte sa vina ziua Domnului, ziua acea mare si infricosata “ . In Matei 7:11-15, Domnul explica, “ Este adevarat ca trebuia sa vina intai Ilie si sa aseze din nou toate lucrurile. Dar va spun ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el ce au vrut”. “ Ucenicii au inteles atunci ca el vorbise despre Ioan Botezatorul “.
14.
Anumite mesaje profetice au impliniri multiple in situatii de armonii simetrice ale isoriei. Fiecare
 dintre aceste impliniri este in sine o implinire partiala a Profetiei: Ioan Botezatorul venise “ in duhul si puterea lui Ilie “, Luca 1:17, caci Dumnezeu stia ca vremea prezisa de Maleahi inca nu sosise. Daca Israelul L-ar fi primit pe Domnul Isus, misiunea lui Ioan ar fi fost implinita. Dar Dumnezeu stia ca nu va fi asa. Ilie despre care vorbeste Maleahi va trebui sa vina inainte de cea de a doua venire a Domnului. Multi comentatori ai Scripturilor sunt de parere ca el va fi unul din cei “ doi martori “ despre care ne vorbeste cartea Apocalipsei, Apoc. 11:3-12. Deutoronomul , capitolul 28, ne arata ca atunci cand Israel il va parasi pe Domnul, vor fi impastiati printre neamuri, 28:64-68. In capitolul 30 li se face promisiunea ca daca se vor pocai si se vor intoarce la Domnul in inimile lor, atunci Dumnezeu ii va readuce in tara mostenrii lor ( 30:1-10). Multi alti profeti au reluat aceasta tema prevestind ambele evenimente. Nabucadnetar a dus tara in robie, iar dupa 70 de ani de pedeapsa, poporul a fost readus in tara de catre Cir, persanul. Cea mai mare dizlocare a evreilor s-a produs pe vremea imparatlui Titus, dupa anul 70 al erei nostre. Sa se fi referit ceia ce este scris in Deuteronomul la o intoarcere a evreilor care a inceput dupa 1948, cand s-a reinfiintat Israelul ? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa ne apropie mai mult de Domnul. Numai El stie “ vremurile si soroacele ” ( Fapte 1:7).
ISAIA : Ceia ce este Shakespeare pentru literatura, Micheangelo pentru sculptura si Bach pentru muzica, aceia este Isaia pentru profetie. Calitatea scrisului sau se ridica deasupra celorlalti profeti ai Bibliei. Nu este de mirare ca profetia lui fara seaman a fost aleasa sa deschida seria celor 17 carti profetice ale Vechiului Testament. Considerat “ Evanghelistul Vechiului Testament “ Proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca sa dea lumii cufundate in intuneric cea mai luminoasa carte de profetie Mesianica. Totusi nimeni nu va domina vesnic pe pamant , in care acum este necaz.,,,,Poporul care unbla in intuneric vede o lumina ; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina ( 9:12). Caci un copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat  si Domnia va fi pe umerii Lui. Il vor numi “ Minunat, Sfesnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii ( 9:6) “ De aceia Domnul va da un semn; Iata Fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel ( Dumnezu cu noi ), 7:14. Cartea poarta numele Autorului ei, care tradus inseamna providential tocmai “ Mantuirea este a Domnului “
Autorul Isaia a apartinut unei clase sociale inalte, , a fost primit permanent de imparatii Ahaz si Ezechia, cap 7 si 37. El a fost cronicarul de curte al lui Ozia si Ezechia, 2 Cronici 26:22: 32.
Cartea lui este eleganta cu bogatie de pasaje de o deosebita frumusete literara. Este fiul lui Amot, a fost casatorit cu o Proorocita si au avut doi copii. A fost un barbat indraznet, patriot inflacarat, bland fata de poporul sau si fata de popoarele din jur, vorbeste cu indignare impotriva pacatului, dar este plin de reverenta fata de Dumnezeu. Viata sa in intregime este plina de spiritualitate, pe Dumnezeu il numeste adesea Cel Prea Inalt, Cel Sfant, Cel Atotputernic. El este un exemplu minunat pentru predicatorii tuturor timpurilor. Isaia a avut aproximativ 60 de ani de activitate profetica ( 740 - 680 - I.H. ). In acea vreme Israelul a fost dus in robie ( 722-721, I. H . ), iar imparatia lui Iuda a fost invadata de ostile lui Sanherib ( 701 I.H ). Traditia evreiasca arata ca pe vremea lui  Manase, Isaia a fost inchis in trunchiul unui copac si si taiat in doua cu forestaul
( Evrei 11:37 ).
Contextul Istoric : Activitatea lui Isaia incepe atunci cand cele 10 semintii din regatul de Nord al lui Israel erau gata sa fie cucerite de Asiria si duse in robie. Se incheiau astfel aproximativ 200 de ani de trista istorie in care Israelul ratacise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai putin de 19 imparati din opt dinastii diferite. Azi am intalnit in Biserica un fost combatant din Marina Militara, pe care l-am felicitat ca si-a pus amadoi baietasii lui in slujba altarului, sa-l ajute pe Parintele, iar el a spus ca regreta stilul de viata, mai putin crestinesc, avut in trecut, ca a gasit chemare in Biserica Crestina, unde el simte ca exista “ salvarea “  14 pagini.
===================================================================== Acest articol este reeditat de catre Constantin (  Costel ) Calin, dupa dl. Daniel Branzei.